Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta comedie

Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg i prozator, a fost un observator lucid i ironic al
societii romneti din vremea lui, un scriitor realist i moralizator, un excepional creator de oameni i de
via. Comediile sale - "O scrisoare pierdut", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoas" i "Conu Leonida
fa cu reaciunea" - ilustreaz un spirit de observaie necrutor pentru cunoaterea firii umane, de aceea
personajele lui triesc n orice epoc prin vicii, impostur, ridicol i prostie.
Opera literara O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt
satirizate aspecte ale societaii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor
tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul
dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele.
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defete omenesti, piesa
prezinta aspecte din viata politica si de familie (relatia dintre Zoe Trahanache si Tipatescu) a unor
reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.
Textul dramatic este structurat in 4 acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de
replici intre personaje.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru puterea
politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al santajului o scrisoare pierduta.
Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul
sec. al XIX-lea, intr-un interval de 3 zile.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: bierderea unei scrisori intime, compromitatoare
pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o
foloseste drept arma de santaj.
Conflictul dramatic priincipal consta in confruntarea pt puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache presedintele
partidului, Zoe sotia acestuia) si gruparea independenta construita in jurul lui Nae Catavencu, proprietar al
ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi Branzovenescu,
care se teme de tradarea prefectului.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului. In fiecare act, in momente de
maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii involuntare, dar decisive. El este cel
care gaseste scrisoarea din intamplare, in doua randuri si face sa-i parvina intai lui Catavencu si in final lui
Zoe. Dandanache este elementul surpriza, fiind candidatul trimis de la centru pentru alegeri.
Scena initiala din actul I (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc
ziarul lui Catavencu. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic
declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convinferea sotului inselat ca
scrisoarea este o plastografie si teama acestuia ca Zoe ar putea afla de machiaverlacul lui Catavencu
provoaca rasul.
Actul II prezinta in prima scena numaratoarea voturilor. Se declanseaza conflictul secundar ,
reprezentat de grupul Farfuridi Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceru
lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pt gasirea scrisorii, Zoe ordona eliberarea lui si
uzeaza de mijloace de convingere feminine pt a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului la
opzitie, in schiimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului
sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita insa alegerea altui candidat pentru alegeri.
In actul III (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile
candidatilor Farfuridi si Catavencu. Intre timp, Trhanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care
intetioneaza sa o foloseasca pentru conra-santaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de
comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din
cauza scandalului iscat de Pristanda. In incaierere, Catavencu pierde scrisoarea, gasitapentru a doua oara de
Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul IV (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar
Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de
onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o
scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu,
unde adversarii se impaca.
Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu
schimba nimic in mod esential, ci se deruleaza in jurul pierderii scrisorii.
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor in diferite tipuri. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. In O scrisoare pierduta se intalnesc: tipul
incornoratului (Trahanache), tipul primului amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al
adulterinei (Zoe), tipul demagogului (Catavencu, Topatescu, Trahanache, Farfuridi), tipul cetateanului
(Cetateanul turmentat), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu).
Specific comediilor este folosirea comicului. In O scrisoare pierduta se intalnesc mai multe tipuri
de comic. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache) si
viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale).
Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute, constituite dupa
scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv, evolutia inversa a lui Catavencu, teama
exagerata de tradare a grupului Farfuridi Branzovenescu.
Comicul de caracter releifeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras
(demagogia lui Catavencu, prostia lui Frafuridi, servilismul lui Pristada).
Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, originea
sau rolul personajele in desfasurarea evenimenelor: numele Trahanache provine de la cuvantul trahana, o
coca moale, usor de modelat, ceea ce sugereaza ca perosnajul este modelat de enteres. Dandanache vine de
la dandana (gafa)nume sugestiv pentru cel care creeaza confuzii.
Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentieaza incultura personajelor.
Principalul mod de expunere este dialogul, prin care peronajele isi dezvaluie intentiile, sentimentele.
Prin dialog se prezinta evolutia actiunii, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea
directa sau indirecta.
Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul si atrage atentia cititorilor, in mod critic,asupra comediei
umane.
Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul
scopul scuza mijloacele, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/ a unui statut
socialnemeritat.