Sunteți pe pagina 1din 6

Anestezia dentara reprezinta o parte integranta a stomatologiei, adresandu-se unor probleme des intalnite

in aceasta practica: anxietatea legata de cabinetul stomatologic, cooperarea cu medicul si durerea. Printre
substantele cu proprietati anestezice cele mai utilizate in stomatologie se numara: xilina, mepivacaina,
prilocaina, hostacaina, bupivacaina, articaina, procaina, tetracaina, cocaina.
Definitie
Anestezia este procedura medicala prin care se introduc in organism substante ce au efectul de a atenua
sau suprima temporar perceperea senzatiilor dureroase.
Indicatii
Anestezia in stomatologie este indicata pentru procedurile dureroase si de lunga durata - cele mai
frecvente sunt extractiile dentare si tratarea infectiilor dentare si ale gingiilor, in cazul in care pacientul
sufera de reflex faringian sau are o rezistenta foarte mica la durere. Anestezia poate fi si o procedura
electiva, in cazul uneia dintre cele mai comune probleme in stomatologie - frica de dentist.
Principiul de actiune al anesteziei
Substantele anestezice fuctioneaza prin blocarea transmisiei semnalelor dureroase catre creier. Mai
specific, prin reducerea influxului ionilor de sodiu in citoplasma neuronala. Daca sodiul nu intra in
neuron, ionul de potasiu nu poate iesi, inhibandu-se astfel depolarizarea nervului si aparand anestezia.
Pentru partea superioara a maxilarului anestezicul local este injectat cat mai aproape de os, deoarece
acesta este foarte poros si distribuie foarte bine substanta pana la nerv. Daca se doreste anestezierea unei
portiuni din mandibula insa, datorita faptului ca osul este foarte dens, substanta trebuie sa atinga exact
nervul principal care recepteaza senzatiile din zona de interes - acest nerv se afla in spatele cavitatii
bucale. Din acest motiv, odata cu amortirea dintilor de pe mandibula, se pierd si senzatiile in buza si
barbie, acestea fiind deservite de o ramura a nervului principal. Este posibil sa fie atinsi in mod accidental
de efectul anesteziei si alti nervi alaturati, cum ar fi cel lingual sau cel facial. Efectul anesteziei este
temporar datorita faptului ca substanta intra in circuitul sanguin si este redistribuita in organism.
Circulatia sanguina din maximarul superior este mai intensa, astfel incat efectul anesteziei locale aplicate
in maxilar dureaza mai putin decat in mandibula. Totodata, durata si efectul anestezicului depind si de
grasimile din corp, greutatea pacientului, concentratia substantei, precum si diferenta dintre PH-ul
anestezicului si cel al zonei anesteziate.

Calea de administrare a anesteziei dentare


enterala (intestinala) - pe cale orala, sublinguala sau rectala.
parenterala (in afara tubului digestiv) - intravenos, intramuscular sau intraosos.
prin piele - prin plasturi sau ionoforeza.
prin difuzare in membranele mucoase orale.
prin inhalarea unui gaz sau a unor substante volatile.

Tipuri de anestezie dentara


1. Anestezia locala

Anestezia locala inseamna pierderea reversibila a senzatiei in cimpul operator, prin administrarea de drog
anestezic in acea zona. Dezavantajul consta in faptul ca este rezervata unor interventii de mica amploare.
Anestezia locala poate fi de doua tipuri:
a. Anestezia de contact (suprafata) - prin instilatii, badijonare, spray
Acest tip de anestezie este folosita in general pentru a amorti zona care urmeaza a fi injectata, aplicand
anestezicul direct pe mucoasa. Substantele anestezice de contact (suprafata) sunt: benzocaina, cincocaina,
lidocaina (xilina, xilocaina), tetracaina, cocaina. Se mai pot folosi substante volatile ce racesc tegumentul,
cum ar fi clorura de etil. Timpul necesar pentru instalarea analgeziei de suprafata prin contact este de
aproximativ 1 - 2 minute, iar durata medie de 10 - 15 minute. Procedurile stomatologice in care se
utilizeaza anestezia de contact sunt incizia unui abces, extractia unui dinte temporar,
b. Anestezia prin injectie - infiltratie
Anestezicul este infiltrat direct in tesuturile in care urmeaza a se interveni sau in diverse puncte aflate la
distanta de zona in care se va lucra. Substantele anestezice de infiltratie sunt: lidocaina (xilina, xilocaina),
mepivacaina (carbocaina), bupivacaina (marcaina) .

Injectarea sau infiltratia locala se realizeaza in urmatoarele moduri: intramucos, punctiform, liniar, difuz,
intragingival, plexal - se injecteaza direct in dreptul dintelui ce se doreste a fi amortit, in baraj, troncular se injecteaza in vecinatatea unui nerv, pentru a amorti mai multi dinti odata, intraligamentar - in
periodontiu, intrapapilar, intraseptal, intraosos, intrapulpar - in pulpa dintelui. Procedurile stomatologice
in care se utilizeaza anestezia locala prin injectare sau infiltratie sunt obturatii, curatarea cariilor, pregatire
dintilor pentru coronare sau boli parodontale.
2. Anestezia de conducere sau regionala (tronculara)
Anestezia regionala reprezinta pierderea reversibila a senzatiei si a miscarii intr-o regiune, prin blocarea
selectiva a nervilor periferici, plexurilor nervoase si cailor medulare ale regiunii respective. Anestezia de
conducere include anestezia plexala, tronculara, intravenoasa sub garou, rahianestezia si anestezia
peridurala. Substantele anestezice de conducere sau regionale sunt: bupivacaina (marcaina), etidocaina,
lidocaina (xilina, xilocaina), procaina (novocaina). Anestezia locoregionala cuprinde doua tipuri
particulare cum ar fi blocajul nervos realizat prin injectarea directa in jurul nervului ce inerveaza regiunea
de interes si anestezia regionala intravenoasa (bloc Bier). Anestezie regionala prin acopunctura sau
electropunctura Prin stimularea anumitor puncte-cheie in acupunctura se poate obtine o analgezie a zoneitinta, efectul instalandu-se in 15 - 20 de minute. Pentru reusita acestei tehnici estenecesara colaborarea si
increderea pacientului in tehnica.
3. Sedarea constienta
Sedarea este diferita de anestezie, prin faptul ca nu se adreseaza inlaturarii durerii, ci eliminarii stresului
si anxietatii produse de stomatolog. Pacientul se relaxeaza si dupa trecerea efectuluisedarii nu simte
durere sau chiar nu isi mai aminteste procedura stomatologica. Sedarea poate fi usoara - asemanatoare
starii usor euforice induse de alcool, medie - pacientul este constient si poate executa instructiunile
stomatologului, insa are corpul amortit, sedare profunda - pacientul alterneaza intre starea de constienta si
cea de pierdere a constientei, si sedarea totala - pacientul este complet adormit si nu simte nimic. Primele
doua etape ale sedarii se pot realiza pe cale orala, itravenoasa sau prin inhalatie, iar ultimele doua etape se
obtin pe cale intravenoasa. Protoxidul de azot sau gazul ilariant - acest anestezic este utilizat ca atare sau
in combinatie cu analgezice locale, iar renumele provine de la faptul ca pacientii care il inhaleaza intra

intr-o stare euforica foarte placuta si relaxanta, ce le starneste rasul. Administrarea acestui gaz necesita
aparate si instructaj specializat, fiind mai putin utilizat in afara Statelor Unite.
4. Anestezia generala
Anestezia generala se utilizeaza foarte rar in stomatologie si este indicata atunci cand anestezia locala nu
este eficienta sau nu se poate efectua. Aceasta procedura necesita asistenta unui medic anestezist.
Indicatiile anesteziei generale sunt cazurile de fobie extrema si interventiile chirurgicale complicate.
Anestezia generala este asociata cu pierderea constientei sau somnul profund, disparitia durerii si
relaxarea musculara.
Riscurile implicate de anestezie in stomatologie
Zona anesteziata nu amorteste. Acest lucru se intampla atunci cand in zona anesteziata este prezenta o
infectie sau o anomalie anatomica (tesut osos foarte dens). S-a observat ca pacientii sub influenta
alcoolului, sau care sunt alcoolici, sunt mai greu de anesteziat.
Dureri foarte mari in timpul injectarii. Acest lucru se intampla cand acul penetreaza direct terminatiile
nervoase sau o artera. Probabilitatea acestui risc este mai mare la pacientii slabi.
Dureri prelungite, amorteala, parestezie (senzatii de mancarime sau ustruime). Penetrarea periostului
produce dureri puternice.
Leziuni vasculare sau nervoase.
Pareza temporara (o ora) a nervului facial in cursul anesteziei pentru dintii inferiori.
Hematomul obrazului - Apare in cursul anesteziei pentru dintii superiori, ca urmare a lezarii vaselor de
sange cu acul. Se trateaza cu pansament compresiv si tratament cu antibiotice.
Necroza mucoasei.
Ruperea, inghitirea sau aspirarea acului. Acest lucru se intampla mai ales cand pacientul se misca brusc.
Intoxicatii sistemice. Apare atunci cand se depaseste doza adecvata de anestezic si se manifesata prin
sedare, dureri de cap, vorbire incoerenta, tremur, convulsii, hipotensiune.
Nevritele postanestezice - apar datorita inteparii fibrelor nervoase sau iritatiei acestora de catre substanta
anestezica.
Reactii alergice sau de hipersensib
Substante anestezice
Suprimarea durerii in cursul tratamentelor stomatologice, a reprezentat un deziderat important in practica
stomatologica. Multiple substante au fost utilizate de-a lungul vremurilor; primele Cocaina, Novocaina
au fost abandonate ca urmare a sintetizarii de noi substante (ex. Xilina, Mepivacaina, Ubistezinul) cu
proprietati anestezice superioare, respectiv cu efecte secundare reduse. Din punct de dere chimic, sunt
folosite cu precadere 2 mari grupe de substante anestezice de sinteza: amide si esteri.
In practica curenta stomatologica si maxilo-faciala, dirsele substante anestezice se folosesc ca anestezice
de contact si ca anestezice pentru infiltratii.
ANESTEZICELE DE CONTACT

Se utilizeaza prin badijonare sau pulrizare, se prezinta sub forma de:


1.
Solutii: Tetracaina 1-2%; Xilina 5-l%; Benzocaina si Cocaina 5% pentru examinari si 10% pentru
interntii.
2.
Paste analgezice: ungnt cu Xilina 5%; Contralgin-pasta pe baza de cocaina; Contralgan-pasta pe
baza de tetracaina.
3.

Comprimate analgezice continand benzocaina.

4.
Spray, preparate pulrizabile sub forma de aerosoli, continute in flacoane speciale: Gingicain,
Xilestezin
Cuprins: Cocaina, Procaina (novocaina), Xilina (xilocaina, lidocaina), Mepivacaina
(carbocaina)Prilocaina (citanest) Ubistezin (articain hydrocloric)
Cocaina
Este un alcaloid prezent n frunzele arborelui Eritroxilon Coca care crete , Bolivia i Peru. Indienii din
aceste ri foloseau frunzele pentru calmarea durerilor, dar i ca excitante psiho-motorii.Ca substan
anestezic n medicina occidental, a fost introdus de ctre Mac LAGAN, 1857 i NIEMAN 1859, sub
form de cloralhidrat de cocain. Este singurul anestezic natural, nesintetizat, utilizat n stomatologie,
prezentndu-se sub form de pulbere alb cu gust amar, hidrosolubil, care se distruge prin fierbere.
Aciune:
Se resoarbe uor prin mucoasa bucal, astfel nct se utilizeaz ca anestezic de contact. Cnd se inger sau
se inhaleaz prin mucoasa nazal, produce ilaritate datorit stimulrii cortexului. Previne oboseala, dar
este foarte toxic, supradozajul ducnd la tremurturi, convulsii, halucinaii, depresia miocardului i a
centrilor respiratori putnd produce moarte. Doze repetate de cocain determin tulburri emoionale,
mentale, psihice, prin fenomenul de dependen.
Procaina (novocaina)
Face parte din grupa esterilor, fiind un ester dietil amino-etil al acidului paraaminobenzoic. Procaina a
fost sintetizat n 1904-1905 de EINHORN, n form hidroclorid, fiind mult timp cel mai utilizat
anestezic local. Se prezint ca pulbere incolor, cristalin, hidrosolubil, care nu se distruge prin fierbere
la 120 grade C, putnd astfel fi sterilizat.
Aciune:
Pe lng efectul anestezic, determin vasodilataie local, ceea de duce la absorbia rapid de la locul
injectrii (adic un timp scurt de aciune anestezic) respectiv la creterea hemoragiei n plaga
operatorie.Toxicitatea substanei este redus, fiind de 6-8 ori mai mic dect a cocainei. n doze mari d
fenomene toxice asupra SNC, iniial de tip convulsii, dispnee, apoi hipotensiune arterial, bradicardie i
chiar moarte. Supradozajul se datorete de obicei injectri prea rapide i a cantitii mari de anestezic.
Determin frecvent reacii alergice, date de gruparea amino-. Acest fapt impune ca nainte de administrare
s se fac investigaii anamnestice i teste biologice (cutireacia, IDR, patch-testul). Nu d fenomene de
obinuin sau dependen. Ca efect secundar, antagonizeaz sulfamidele i antinevralgice. Astfel, la un
pacient aflat sub tratament cu sulfamide, procaina le diminueaz efectul, sau chiar le inhib aciunea
bacteriostatic. Pe de alt parte, sulfamidele vor mpiedica aciunea anestezic local a procainei sau a
oricrui derivat al acidului paraaminobenzoic. De semnalat i faptul c unele antidiabetice au n
compoziie molecule de sulfamide, astfel, administrarea procainei putnd determina modificri ale

glicemiei i complicaii grave la pacienii cu diabet zaharat. Procaina poate inactiva i aciunea unor
preparate antinevralgice care au n compoziia lor gruparea paraamino. Aceasta explic anestezia
insuficient cu procain la pacienii care au consumat n prealabil multe antinevralgice, dar i aciunea
ineficient a antinevralgicelor n combaterea durerilor postoperatorii la pacienii la care s-a utilizat
anestezia cu procain.
Deoarece toxicitatea procainei i riscul de accidente este legat de concentraie, la ora actual exist
tendina de a se utiliza soluii slabe, de 1%. Cantitatea maxim de substan ce se poate administra odat
nu trebuie s depeasc 0,200g, adic: 40 ml din soluia 0,5%; sau 20 ml din soluia 1%; sau 10 ml din
soluia 2%; respectiv 5 ml din soluia 4%.
Deoarece procaina produce vasodilataie, se resoarbe rapid din esuturile n care a fost injectat, aciunea
sa anestezic fiind de scurt durat. De aceea, n general, procaina se utilizeaz cu un corectiv, ca
Adrenalina (n concentraie de 1/50000-1/80000) sau Noradrenalina.
Xilina (xilocaina, lidocaina)
Face parte din anilidele ne-esterice, grup de anestezice intrate n practic relativ recent. Acestea conin o
grupare amidic n locul celei esterice. Substanele din aceast grup nu sunt distruse de esteraze;
metabolizarea lor avnd loc n special n ficat unde sub aciunea amidazelor sunt oxidate i dietilate, iar
metaboliii sunt eliminai pe cale renal.
Sintetizat de LOFGREEN n 1943 i testat de LUNDQVIST, este primul i cel mai utilizat anestezic din
aceast grup. Gruparea aromatic din structura chimic este xilenul.
Xilina este cel mai stabil anesezic local, pstrndu-i nemodificate proprietile mult vreme n soluie.
Nu se altereaz prin fierber, n mediu acid saau alcalin, astfel nct se poate steriliza. Nu este iritant
pentru esuturile n care este infiltrat.
Aciune
Fa de procain, aciunea anestezic este de 3-4x mai puternic dect a procainei; anestezia se instaleaz
mai repede, 3-4 minute; durata anesteziei este mai lung, 2-3 ore; iar teritoriul anesteziat este de
aproximativ 2x mai ntins, datorit difuzibilitii crescute a xilinei.Nu produce vasodilataie, astfel nct
asocierea unui vasoconstrictor nu este obligatorie. Dac se adaug vasoconstrictor, Adrenalin,
intensitatea i durata anestzeziei sunt mult crescute. Nu d n general reacii alesrgice, fiind indicat la
pacienii cu alergie la procain. Dac apar, se pare c nu se datoresc xilinei, ci mai degrab conservanilor
utilizai, substane cunoscute sub denumirea de parabens. Toxicitatea este numai de 2-2,5x mai mare
dect a procainei. Supradozajul xilinei manifestndu-se prin: reacie de iritaie a SNC cu incontien,
convulsii, chiar colaps respirator i circulator.
Deoarece esuturile periorale sunt bogat vascularizate, concentraia de substan ajuns n snge
poate fi ridicat, se recomand ca n stomatologie i Chirurgia OMF, doza maxim de xilin s nu
depeasc 160 mg.
Mepivacaina (carbocaina)
Este un anestezic local asemntor xilinei, dar mai puin toxic. Are o inducie bun, profunzimea
anesteziei obinndu-se foarte rapid, cu durat mai lung ca a xilinei. Are efect vasoconstrictor. Posologie:
-

Soluie 2% asociat cu vasoconstrictor 1/80000.

Soluie 3% fr corector.

Doza total nu trebuie s depeasc 300mg, adic 15 ml din soluia 2%.

Prilocaina (citanest)
Este cel mai recent derivat de anilid, difer chimic de xilin prin nlocuirea grupului xilenic cu unul
toluenic.
Aciune:
D o anestezie cu instalare rapid, intensitate bun, durat mai mare dect xilina, i toxicitate mai sczut
(numai 60% din cea a xilinei). Toxicitatea mai redus se datoreaz unei rate crescute de metabolizare.
Este uor vasoconstrictor. Aciunea asupra SNC este mai slab dect a xilinei. Asocierea cu
vasoconstrictor (Adrenalin), prelungete aproximativ de 2x durata fa de xilic. Mai nou se asociaz cu
FELIPRESINA, vasoconstrictor mult mai puin toxic dect adrenalina.
Ubistezin
Este un anestezic local din grupa amidelor, utilizat strict n medicina dentar i chirurgia OMF; prezint o
penetrabilitate foarte bun inclusiv prin os; este metabolizat de ficat i eliminat pe cale renal. Se
folosete cu vasoconstrictor (Adrenalin). Poate da reacii alergice, deteminate de gruparea amino.
Are contraindicaii: la copii sub 4 ani; n afeciuni cardio-vasculare (tulburri de conducere cardiac,
insuficien cardiac decompensat, angin pectoral, infarct miocardic n antecedente, bypass coronarian
recent, aritmii refractare, HTA necontrolat, hipotensiune arterial sever, diateze hemoragice, );
deficiene hepatice i renale severe; tulburri metabolice (DZ, hipertiroidie); alergii i astm bronic;
epilepsie
Supradozarea determin: n forme uoare ameeli, gust metalic, zgomote n urechi, greuri, vrsturi,
nelinite, anxietate, creterea frecvenei respiratorii; n forme grave confuzie, tremor, fasciculaii
musculare, contracii tonico-clonice, convulsii, pn la paralizia centrilor cardio-respiratori bulbari i
moarte.