Sunteți pe pagina 1din 10

Amalgamul

= cel mai vechi material de restaurare dentar menionat, cu excepia aurului, existnd mult mai
multe date despre el ca despre oricare alte materiale de restaurare dentar.

Domenii de utilizare
Utilizarea amalgamelor n tratamentul afeciunilor dentare poate fi urmrit mult timp n
urm, dei interesul crescut pentru astfel de materiale de restaurare dentar s-a manifestat doar
ncepnd cu secolul XVIII.
Conform relatarilor lui Chan HsiTang, cu 600 ani i.Hr., in China se utiliza pentru
obturarea dintilor o pasta de Ag-Sn-Hg, material ce poate fi considerat precursorul amalgamelor
moderne.

Structura
Amalgamele dentare se realizeaz din dou componente:
- un lichid MERCUR,
- un solid sub form de pulbere ALIAJ METALIC.
Pulberea este un aliaj sub form de particule fine de mai multe metale. Din amestecarea
energic (TRITURARE) a celor dou componente rezult un aliaj ce conine mercur i care se
numete AMALGAM. Acesta este de consisten sczut la nceput i prin fenomenul de priz
ajunge n stare solid.
n trecut amestecul celor dou componente se fcea manual, cu ajutorul mojarului i
pistilului, azi exist o serie de aparate denumite amalgamatoare, care realizeaz amestecarea
energic a componentelor predozate manual sau n capsule speciale. Rolul mercurului n
amalgam este de a realiza legtura ntre particulele diferitelor tipuri de metale din aliaj.
Aliajul const n principal dintr-un compus intermetalic cu formula Ag3Sn, care conine
aproximativ 73% Ag, n procente de greutate. Acest compus corespunde fazei gamma () a
diagramei de echilibru Ag Sn (Fig. 1).
Cnd aliajul Ag-Sn trece de la starea lichid la cea solid, n cursul procesului de
fabricaie, prezint trei modificri de structur cristalin, la temperaturile de 724 0C, 4800C i
2210C, corespunztor unor intervale de compoziie particulare:
- Soluia solid primar , apare pentru un interval de compoziie cuprins ntre 0 i 10% Sn,
avnd o structur cubic cu feele centrate, asemntoare cu a argintului n stare pur. Tranziia la
faza nu este brusc, cele dou faze fiind miscibile (fig.1).
- Soluia solid , faz intermediar ce rezult din reacia la 724 0C a soluiei solide cu
metalul lichid, apare pentru un interval de compoziie cuprins ntre 13-20% Sn.
- Compusul intermetalic ce rezult din reacia la 4800C a soluiei solide cu lichidul, apare
pentru un interval de compoziie de 25-27% Sn.
La temperaturi mai mici de 2210C i concentraii mai mari de 26,8% Sn rezult un
amestec eutectic de cristale de faze i (Sn pur).
In cantitati mult mai mici mai pot participa Cu, Zn, Au, Hg.
Actualmente, National Bureau of Standards ( in consens cu specificatiile ADA si FDI
nr.1), recomanda urmatoarea compozitie a aliajelor pentru amalgame dentare: Ag 65%, Sn 25%,
Cu 6%, Zn 2%, Hg 3%, la care se adauga urme de Au si Pt.
Elementele din compozitia aliajelor influenteaza diferit comportamentul de ansamblu al
amalgamelor corespunzatoare:
- Ag creste expansiunea, rezistenta si reduce fluajul;
1

- Sn scade expansiunea, rezistenta, duritatea si creste timpul de priza. De asemenea


faciliteaza amalgamarea intrucat are mai multa afinitate pentru Hg decat Ag;
- Cu creste expansiunea, rezistenta si duritatea si reduce fluajul;
- Zn usureaza triturarea si condensarea, iar in cursul proceselor de fabricatie evita formarea
oxizilor, insa prezenta sa nu este indispensabila; contaminarea cu umiditate a amalgamelor cu
continut de zinc det. o expansiune intarziata a materialului;
- Hg poate intra in compozitia in proportie de 2-3%.;
- In (indiul), introdus in mercurul unor produse comerciale (in proportie de 10-15%), scade
cantitatea de mercur necesar titrurarii, creste umectabilitatea amalgamului si scade cantitatea de
mercur evaporata atat in timpul prizei cat si dupa aceasta.
Aliajele cu un continut de Zn mai mare de 0.01 % sunt considerate aliaje cu Zn, in timp ce la
procentaje mai mici de 0.01% este vorba de aliaje fara Zn. Necesitatea introducerii Zn in
compozitia aliajelor pentru amalgam este controversata. Zn a fost introdus in compozitia aliajelor
pentru amalgam in scopul imbunatatirii conditiilor de turnare. In cazul aliajelor ce contin Zn,
trebuie asigurate precautii deosebite in legatura cu posibilitatea contaminarii lor cu umezeala dea lungul prepararii amalgamului. In cazul nesocotirii acestor considerente, obturatiile respective
risca sa sufere expansiuni considerabile.
In compozitia aliajelor pentru amalgam mai poate intra si Hg, in proportie de 2-3 %, in
acest caz amalgamarea producandu-se mai rapid (aliaje preamalgamate sau mercurizate).

Componentele amalgamelor dentare


Aliajul
Aliajele pentru amalgamele dentare se pot prezenta sub form de pilitur, particule sferice
i particule sferoidale.
1. Pilitura
Obinerea aliajelor pentru amalgamele dentare sub form de pilitur se face prin topirea
iniial a metalelor din compoziia aliajului, sub protecie mpotriva oxidrii, i turnarea lor sub
form de lingouri. Acestea sunt rcite relativ ncet, obinndu-se n principal compusul Ag 3Sn
(faza ) i cantiti mici de Cu3Sn, denumit faza epsilon ().
Dup ce lingoul este complet rcit, acesta se renclzete la 400 oC pentru o perioad de
aproximativ 8 ore, acest tratament termic fiind necesar pentru omogenizarea compoziiei
aliajului, lucru ce va afecta timpul de preparare i manipulare al amalgamului.
Barele de aliaj omogenizat se mrunesc prin frezare industrial urmat apoi de o
mcinare pentru a reduce dimensiunea particulelor rezultate. n timpul acestor prelucrri la rece
se distruge n mare parte reeaua cristalin a aliajului. Acesta recristalizeaz spontan la
temperatura ambiant n timp de ani de zile, recptndu-i caracteristicile mecanice iniiale.
Aliajul proaspt mrunit (prelucrat la rece), nerecristalizat, reacioneaz mult mai repede cu
mercurul dect aliajul mbtrnit, recristalizat parial, dar d un amalgam cu tendin mare la
expansiune i coroziune, iar rezistena sa este mai mic.
Pentru a nltura aceste neajunsuri, particulele de aliaj mrunite sunt recristalizate parial
printr-o metod artificial, i anume pulberea este nclzit timp de cteva ore la temperatura de
100oC. Acest procedeu poart numele de mbtrnire artificial. Particulele rezultate n final au
dimensiuni cuprinse ntre 25 i 50 m.
2. Particulele sferoidale
n anii `60 ai secolului trecut a crescut interesul pentru utilizarea unor particule de aliaj cu
forme mai regulate dect a celor de pilitur. Primul procedeu inventat n aceast direcie a fost
2

atomizarea aliajului topit n ap, procedeu ce a dus la obinerea de particule de aliaj cu form
sferoidal.
3. Particulele sferice
Atunci cnd procedeul de atomizare are loc ntr-o incint nchis, care conine de obicei
un gaz inert, ca de exemplu argon, picturile de aliaj topit cad liber prin atmosfera de gaz de la o
nlime de aproximativ 9 m, rcindu-se n timpul cderii pn la planeul incintei. Rezultatul
const n obinerea de particule de form sferic cu diametrul cuprins ntre 5 i 40 m.
n funcie de tipul de aliaj, sferele au coninut diferit. Astfel, n cazul aliajelor
convenionale cu coninut sczut de Cu, sferele sunt formate n principal din Ag 3Sn (), alturi de
cantiti mult mai mici de Cu3Sn (). Sferele aliajelor amestecate cu coninut crescut de Cu sunt
compuse din Ag3Cu2, iar sferele aliajelor cu compoziie unic au o concentraie uniform a Cu n
interior.
Mercurul
Specificatia ADA nr.6 pentru Hg destinat uzului stomatologic stipuleaza ca acesta sa
prezinte o suprafata curate reflectorizanta. Conform normelor U.S.P. (United States
Pharmacopea), mercurul trebuie sa contina mai putin de 0.02 % reziduuri volatile si sa nu
prezinte nicio suprafata de contaminare.
Mercurul este singurul metal pur care la temperatura camerei se afl n stare lichid. El
amalgameaz cu cantiti mici din diferite metale i poate fi uor contaminat de gazele
atmosferice care conin sulf. Alterarea lui se poate decela foarte uor cu ochiul liber,
manifestndu-se prin pierderea aspectului de suprafa ca oglinda. Acest tip de mercur nu trebuie
utilizat n practica stomatologic.
Punctul de solidificare este de -38,87oC, iar cel de fierbere de 356,9oC.
Se combin uor cu multe metale dar, n condiii obinuite, nu se combin cu metale de
tipul Ni, Cr, Mo, Co, Fe.
Prezint o tensiune superficial de 6,5 ori mai mare ca a apei, ceea ce face ca picturile
czute pe suprafee netede s-i pstreze forma sferic.
n caz de contaminare, cea mai bun metod de purificare este distilarea repetat.

Clasificarea amalgamelor
Amalgamele sunt aliaje ale mercurului: - cu un metal ;
- cu mai multe metale.
Amalgamenele dentare reprezinta aliaje ale Hg cu Ag, Sn, Cu, si uneori Zn.
Acestea sunt:
- aliaje ternare, daca rezulta din combinatia Hg cu Ag, Sn si Cu;
- aliaje cuaternare, atunci cand in compozitie intra si Zn.
Clasificarea aliajelor pentru amalgame dentare
Literatura de specialitate menioneaz mai multe clasificri ale aliajelor utilizate n
obinerea amalgamelor dentare, dup mai multe criterii:
A. n funcie de compoziia i forma particulelor:
- dup Bourdairon i Craig:
a. Aliaje cu coninut redus de cupru: - sub form de:
- pilitur;
- particule sferice.
3

b. Aliaje cu coninut crescut de cupru:


- cu faze dispersate: pilitur; particule sferice;
- cu precipitare de faz: particule sferice.
- dup Combe:
a. Aliaje convenionale ( < 6% Cu):
- pilitur
- particule sferice
- amestec de pilitur i particule sferice
b. Aliaje cu coninut crescut de cupru:
- aliaje amestecate cu faze dispersate conin 2 pri pilitur i o parte sfere de
eutectic Ag-Cu
- aliaje cu compoziie unic: - ternare, sferice
- ternare, sferoidale
- cuaternare, sferoidale
- aliaje cu faze dispersate ce conin 2 pri particule sferice de eutectic de Ag-Cu
i o parte pilitur
- aliaje obinute din aliaje convenionale n amestec cu aliaje pentru amalgam de
Cu
B. Dup form i caracteristicile metalografice:
- dup Wirz i Schmidli:
a. Aliaje sub form de pilitur: - convenionale sau non-gamma2
b. Aliaje cu particule sferice: - convenionale sau non-gamma2
c. Aliaje amestecate:
- convenionale
- non-gamma2 pilitur convenional i particule sferice cu coninut crescut de
Cu
- non-gamma2 pilitur i particule sferice, ambele cu coninut crescut de Cu
d. Aliaje cu particule sferoidale non-gamma2
- dup generaie:
a. Aliaje convenionale cu un coninut de Cu < 6%, care pot fi ternare sau
cuaternare.
b. Aliaje cu faze dispersate un amestec de pilitur convenional i particule
sferice de eutectic Ag-Cu.
c. Aliaje H.C.S.C. (High Cooper Single Composition) care sunt aliaje cu un
coninut crescut de Cu i compoziie uniform : particule sferice, pilitur sau
amestecul celor dou.
Clasificare moderna
- Amalgame gamma;
- Amalgame non gamma.
Aliajele convenionale
Aliajele convenionale cu un coninut redus de Cu au urmtoarea compoziie:
Ag ........60%
Sn..........29%
4

Cu.........< 6%
Zn.........< 2%
Reacia general de amalgamare poate fi sistematizat astfel:
Ag3Sn
+
Hg
Ag3Sn
+
Ag2Hg3
+
Sn8Hg
(gamma)
mercur
(gamma)
1 (gamma1)
2 (gamma2)
Cnd astfel de aliaje se tritureaz cu mercurul, acesta difuzeaz ntre particulele de
compus intermetalic, iar Ag i Sn din acest compus se dizolv n mercur, particulele devenind
astfel mai mici. Datorit solubilitii limitate i diferite a argintului i staniului n mercur (Ag
0,035% ; Sn 0,6% n greutate), primul care precipit este argintul sub forma compusului 1
(Ag2Hg3), urmat apoi de staniu care precipit sub form de Sn8Hg sau altfel spus 2.
Astfel de amalgame constau ntr-un miez de particule gamma, nconjurat de o matrice de
faze 1 i 2, care alctuiesc o reea continu (Fig.2).
Aceste tipuri de aliaje au urmtoarea compoziie:

Ag...............40-70%

Sn................12-30%

Cu...............12-30%

Indiu............0-4%

Zn................0-4%

Pd................0,5%
Aceste aliaje au fost produse pentru prima dat n 1962 prin adugarea de particule de
eutectic de Ag-Cu la pilitura tradiional de Ag-Sn n ncercarea de a mbuntii rezistena i
duritatea aliajului. Dei studiile clinice au artat c aceste aliaje noi aveau proprieti fizice mult
mai bune, mbuntirea nu se datora fazei dispersate de eutectic Ag-Cu ci mai degrab era un
rezultat al formrii unui compus de tipul Cu6Sn5, denumit faza eta ().
Faptul c Sn are o mai mare afinitate pentru Cu dect pentru Hg nsemna c faza gamma2
era redus sau chiar eliminat, ceea ce determina o mbuntire substanial a proprietilor
fizice ale aliajului respectiv.
Este foarte important s se in cont de faptul c aliajul trebuie s conin cel puin 12%
Cu pentru a se putea elimina faza gamma2.
Tipuri de aliaje cu coninut crescut de Cu:
1. Aliaje de compoziie unic sub form de pilitur (exp.: Epoque, Jentalloy III, ANA 2000)
2. Aliaje de compoziie unic cu particule sferice (exp.: Valiant, Tytin, Megalloy, Logic+,
Sybralloy)
3. Aliaje cu faze dispersate, sub form de amestec de pilitur convenional cu particule sferice
de eutectic de Ag-Cu (exp.: Dispersalloy, Original D, Indisperse, Contour)
4. Aliaje sub form de amestec de pilitur cu particule sferice de compoziie unic (exp.:
Valiant PhD).
Aliajele de compoziie unic cu particule sferice
Ca o regul general, aliajele de compoziie unic ce conin particule sferice sunt mai
dure, mai rezistente la compresie i au fluajul i tendina la coroziune sczute, n timp ce aliajele
cu faze dispersate au fluajul crescut i o mai mare tendin la coroziune. n general, aceste tipuri
de aliaj necesit un raport mai sczut Hg-aliaj fa de celelalte tipuri de aliaje cu coninut crescut
de Cu, putnd ajunge pn la 41%.
Reacia general de priz a unui amalgam pe baz de astfel de aliaj este:
Ag-Sn-Cu + Hg
Ag3Sn
+
Ag2Hg3
+
Cu6Sn5
5

mercur
(gamma)
1 (gamma1)
(eta)
Se poate observa c nu se formeaz faza gamma2.
n cazul triturrii unui astfel de amalgam, mercurul difuzeaz n particulele de aliaj,
argintul i staniul din aceste particule dizolvndu-se, ntr-o cantitate limitat, n mercur. Deoarece
Ag este mult mai puin solubil n mercur dect Sn, el va precipita primul sub form de faz
gamma1 (Ag2Hg3). Cuprul din interiorul particulelor se va combina cu Sn, rezultnd cristale de
Cu6Sn5 (faza eta), care se formeaz pe suprafaa particulelor i n matricea de faz gamma1.
Aliajul astfel obinut const dintr-un miez de particule gamma ntr-o matrice de gamma1
i eta.
Exemple de aliaje cu particule sferice i compoziie unic:
-Tytin (SDS/Kerr)
- a fost introdus pentru prima dat n 1975 de Kamal Asgar.
- este un aliaj ternar ce conine Ag 59%, Sn 28%, Cu 13%.
- coninutul de mercur este de 42,5%.
- particulele sunt de forma sferic, obinute prin atomizarea gazoas n atmosfer de argon.
-Valiant (Ivoclar Vivadent)
- este un aliaj cuaternar ce conine Ag 49,5%; Sn 30%; Cu 20%; Pd 0,5%.
- coninutul de mercur este de 42,7%.
- Pd se adaug pentru creterea rezistenei la coroziune a fazei gamma.
-Logic+ (Southern Dental Industries - Australia)
- este un aliaj cuaternar ce conine Ag 60,1%; Sn 28,05%; Cu 11,8%; Pt 0.05%.
- coninutul de mercur este de 42,2%.
- Pt se adaug pentru a crete rezistena la tensune i compresiune cu 5%.
- particulele aliajului sunt sfere cu dimensiunile ntre 2 i 56m.
Aliajele cu faze dispersate
(pilitur convenional i particule sferice de eutectic Ag-Cu)
Reacia general de priz const n dou etape distincte:
Ag3Sn + Hg + Ag3Cu2 Ag3Sn + Ag2Hg3 + Sn8Hg + Ag3Cu2

eutectic

1
2
eutectic
A doua parte a reaciei intereseaz faza gamma2 i particulele de eutectic Ag-Cu:
Sn8Hg
+ Ag3Cu2
Cu6Sn5
+
Ag2Hg3
2
eutectic

1
n timpul triturrii, Hg difuzeaz n particulele de Ag-Sn, aceste elemente dizolvndu-se
ntr-o cantitate limitat. De asemenea, Ag din particulele de eutectic Ag-Cu se dizolv i el ntr-o
oarecare msur. Ag precpit primul sub form de faz gamma1, n timp ce Cu din particulele de
eutectic se combin cu Sn formnd faza eta.
n final, amalgamul const dintr-un miez de faz gamma i particule de eutectic ntr-o
matrice de faz gamma1. Particulele de eutectic sunt nconjurate de faza eta.
Exemple de aliaje cu faze dispersate:
-Dispersalloy (Dentsply/Caulk)
- introdus pentru prima dat n Canada n 1968 de ctre Youdelis.
- conine Ag 69,3%; Sn 17,9%; Cu 11,8%; Zn 1%.
- Hg n proporie de 50%.
6

este un aliaj din 2/3 pilitur convenional cu 3% Cu i 1/3 eutectic Ag-Cu cu 71,9%
Ag i 28,1% Cu n procente de greutate.
-Original D (Wykle Research)
conine Ag-69,5%; Sn-17,5%; Cu-12%; Zn-1%; Hg- 49,9%.
-Ultracaps+ (Southern Dental Industries - Australia)
conine Ag - 50%, Sn - 30%, Cu - 20%.
Hg n proporie de 47,4%.

Fenomenul de priza
Este foarte complex, un numar mare de factori ramanand inca necunoscuti pe plan
metalografic. Prin observatie fractionata in microscopie electronica la temperatura joasa,
Schoenfeld si Greener au distins stadii succesive: dizolvare, impregnare, amalgamare,
cristalizare, dizolvarea fiind precedata de o difuziune intergranulare a mercurului.
Rezistenta diferitelor faze
Cea mai rezistenta faza din masa amalgamului este reprezentata de particulele
nereactionate Ag3Sn. In ordinea descrescatoare a rezistentei urmeaza faza Ag2Hg3, apoi faza
Sn7-8Hg, care asigura coaptarea particulelor de aliaj nereactionat. In consecinta, fazele Ag2Hg3
si Sn7-8Hg functioneaza asemenea unei matrici care realizeaza unirea particulelor nereactionate.
Prin urmare, cu cat este mai mica proportia fazelor Ag2Hg3 si Sn7-8Hg, fara a scadea insa sub
valoarea minima necesara coaptarii particulelor nereactionate, cu atat rezistenta amalgamului
este mai mare.
Timpul de priza. Factori de variatie
Timpul de priza reprezinta intervalul scurs de la debutul prepararii pana in momentul in
care cristalizarea este completa.
Timpul de lucru corespunde perioadei de manipulare a amalgamelor.
1. Dupa faza aliajului Ag-Sn. Faza corespunde unor amalgame cu priza lenta, in timp ce
faza + da amalgame cu priza rapida care se intaresc in mai putin de 1 minut. Celelalte faze
conduc la amalgame al caror tip de priza se situeaza intre 3 minute si mai multe ore.
2. Raportul pulbere mercur. Proportia normala se considera 5/8 in procente de greutate,
respectiv 55-60% Hg in amestecul initial, dupa condensare raportul dvenind 5/5. S-a dovedit
experimental ca intreaga cantitate de Hg este reactie in dcurs de 24 de ore daca priza
amalgamului este normala si la o proportie a mercurului mai mica de 52%. La procentaje mai
ridicate de Hg, reactia decurge mai incet (de exemplu, la 75% Hg circa 7 zile, la 62% Hg
circa 30-35 zile). Cu cat continutul in Hg este mai mare, cu atat priza este mai lenta.
3. Dimensiunea particulelor. Cu cat particulele sunt mai mici, cu atat suprafetele de contact
sunt mai mari, deci si timpul de priza va fi mai redus.
4. Durata prepararii. Un timp de preparare insuficient sau excesiv modifica timpul de priza.
5. Presiunea de condensare. Presiunea crescuta de condensare determina eliminarea unei
cantitati mai mari de Hg cu reducerea consecutiva a timpului de priza.

Proprietatile amalgamelor
Proprietatile amalgamelor (fizice, chimice si biologice) au o deosebita importanta practica,
intrucat intervin hotarator in determinarea succesului clinic al acestor obturatii.
Proprietatile fizice
Se refera atat la variatiile dimensionale, cat si la rezitenta acestor materiale la diferite
solicitari din cursul functiilor ADM.
Proprietatile chimice
7

Sunt in legatura directa cu posibilitatile elementelor din compozitia acestora de a


reactiona cu mediul bucal. In acest sens, cel ma important fenomen este coroziunea.
Proprietile biologice
Amalgamele dentare sunt materiale care, dac sunt preparate i aplicate corespunztor,
nu au efecte negative asupra organismului. Finisarea i lustruirea obturaiilor favorizeaz
formarea unei pelicule protectoare care elimin cea mai mare parte a pilelor locale. Cu toate
acestea se pot produce infiltrri ale canaliculilor dentinari cu urme de Sn, Ag sau Cu,
determinnd colorri locale ale dinilor. Unii autori au recomandat aplicarea de lacuri
protectoare pe pereii cavitilor pentru a contracara aceste efecte.
Reaciile inflamatorii pulpo-dentinare legate de actul operator dispar de regul dup trei
sptmni.
Eliberarea de cadmiu din amalgamul de Cu reclama evitarea folosirii acestor produse,
datorita efectelor toxice ale cadmiului.
Agentul cu efectele cele mai discutabile din compoziia amalgamelor rmne mercurul.
Incorporarea de mercur in organismul uman, excluzand expunerea profesionala se face din
doua surse mai importante: alimentatie si reconstituire de amalgam. Cationii de metil-mercur
( CH3Hg+) din peste reprezinta cea mai importanta forma sub care se gaseste mercurul
alimentar. Compusii organici ai Hg ajung in sange, mai ales pe calea gastro-intestinala si in
cantitati suficiente pot fi foarte toxici. Obturatiile din amalgam elibereaza mercurul in forma
elementara (Hg) sub forma de vapori, din care o parte sunt absorbiti prin plamani.
Dei se pare c mercurul n stare lichid nu este uor absorbit n esuturi, exist
posibilitatea ca vaporii de mercur inhalai s fie metabolizai. Ajuns n snge, mercurul se
rspndete cu uurin n ntreg organismul, trecnd att bariera hematoencefalic ct i pe cea
placentar. Dac ajunge n interiorul celulelor, mercurul se oxideaz, iar ionii Hg 2+ pot
determina dezactivarea enzimelor i proteinelor ce conin grupri de tipul SH (sulfhidril). Aceti
ioni metalici se acumuleaz n esuturi, mai ales n sistemul nervos i rinichi, ulterior fiind
excretat prin urin i materii fecale n principal, i n mai mic msur prin bil, saliv,
transpiraie i lactaie.
Mercurul poate fi absorbit n organism prin respiraie, ingestie sau contactul cu pielea
intact sau cu leziuni. Efectele sale sunt cumulative, dozele foarte mici putnd fi excretate nainte
de a da simptome evidente. Aceste simptome vor apare numai atunci cnd rata de absorbie va
depi rata de eliminare din organism.
Se consider c doza maxim sptmnal admis este de 300 g Hg, timpul de
njumtire al Hg n organism fiind de aproximativ 60 de zile. La nivelul cabinetelor de
medicin dentar, nivelul maxim admis de vapori de mercur n aer a fost stabilit la 0,05mg/m 3
de aer, cabinetele ce prezint un nivel mai ridicat fiind considerate contaminate.
Stomatologia este una dintre cele mai mari consumatoare de mercur. In fiecare an in SUA
se efectueaza circa 80 000 000 de restaurari din amlgam, pentru care se folosesc 144 t de mercur.
In consecinta, medicul stomatolog, asistentul si pacientul sunt expusi vaporilor de mercur.
Mercurul este foarte volatil, si la 75 F presiunea este suficienta pentru a determina intoxicatia,
care este greu de determinat in fazele sale incipiente.
Woodcock si Kantor au studiat efectele materialului care acopera podeaua cabinetelor
dentare. Studiul respectiv a comparat 3 materiale: vinilin neted, vinilin cu denivelari si covor.
Cea mai pronuntata contaminare rezulta in cazul covoarelor, intrucat curatirea lor de mercurul
imprastiat la suprafata lor este foarte dificila, necesitand instalatii cu vacuum si tratamente
chimice, in timp ce in cazul foliilor vinilice indepartarea mercurului varsat accidental este usoara
8

si rapida. In plus, orice miscare pe covoarele contaminate determina revaporizarea mercurului. In


consecinta, vinilinul neted este materialul recomandat pentru acoperirea podelelor in cabinetele
dentare. Alte aprecieri sugereaza ca cele mai reduse niveluri ale concentratiilor vaporilor de
mercur se inregistreaza in cazul folosirii materialelor ceramice.
Intoxicaia cu mercur poate fi acut sau cronic.
Intoxicaia acut, ce apare n cazul ingestiei sau inhalrii unor cantiti mari de mercur, se
manifest clinic prin: gust metalic, dureri abdominale puternice, senzaie de sete, vomismente i
hematurie. Moartea poate surveni n decurs de cteva ore prin colaps vascular ca urmare a
pierderii de ap i electrolii prin vrsturi. Dac pacientul trece de aceast faz, moartea survine
n 1-3 zile datorit pierderii de fluide tisulare sau a lezrii renale ireversibile.
Intoxicaia cronic se poate produce prin ingestia sau inspirarea repetat a unor cantiti
reduse de mercur, pe o perioad ndelungat de timp i reprezint un risc major pentru medicul
dentist. Semnele clinice ale intoxicaiei cronice cu Hg sunt: gust metalic datorit prezenei Hg n
saliv, hipersalivaie, inflamaii ale glandelor salivare, stomatite, tulburri digestive, cefalee,
fenomene depresive, poliurie, anemie, leucopenie, leziuni renale i hepatice. O manifestare
important este eretismul mercurial, care se manifest prin tulburri de personalitate, tremor al
feei, buzelor sau picioarelor, tulburri de vorbire, de vedere, afectarea scrisului, ataxie,
insomnie, perturbarea coordonrii musculare, pierderea auzului.
Incorporarea zilnica de mercur din pricina obturatiilor de amalgam este de circa 1.2 g,
reprezentand o fractiune mica din totalul de 10-20 g.
Hipersensibilitatea la mercur apare la aproximativ 3% din populatie, iar 0.6% din populatie
prezinta manifestari clinice alergice. Rezulta de aici ca mai mult de 99% din populatie poate
receptiona obturatii de amalgam fara niciun raspuns alergic observabil. Chiar la pacientii care
prezinta alergie la mercur, reactiile respective dispar la 1-2 zile de la inserarea obturatiei.
Philippus A. Paracelsus, fizician si alchimist elvetian din secolul al XVI-lea scria in 1538 : Ce
nu este otrava? Totul este otrava. Nimic nu este fara otrava. Daca ceva nu este otrava, acest
lucru depinde doar de doza. De exemplu, orice fel de mancare si orice fel de bautura, daca sunt
consumate in exces, constituie otravuri.
Chiar la subiectii cu obturatii numar mare de amalgam, doza zilnica de mercur eliberata si
potential absorbita reprezinta doar 10% din incorporarea zilnica de mercur din alimente, apa si
aer, la o persoana care nu este expusa profesional la mercur.
Exist o serie de recomandri pentru reducerea efectelor negative ale acumulrilor de
mercur n cabinetele de medicin dentar care se refer att la manipulare ct i la dotarea
cabinetelor i controlul medical periodic al personalului. Iat cteva din aceste recomandri:
1. Depozitarea mercurului n recipiente bine nchise i incasabile.
2. Pepararea deasupra unor suprafee care pot fi uor curate.
3. Curarea imediat a mercurului vrsat accidental.
4. Utilizarea de capsule bine inchise de-a lungul prepararii.
5. Evitarea atingerii mercurului cu mna neprotejat.
6. Colectarea resturilor de amalgam i depunerea lor sub ap.
7. Aerisirea frecvent a ncperii.
8. Evitarea covoarelor n cabinet.
9. Evitarea nclzirii mercurului sau amalgamului.
10. Utilizarea spray-ului de ap atunci cnd se prelucreaz sau se ndeprteaz obturaii
de amalgam.
11.Evitarea folosirii procedeului de condensare ultrasonica.
9

12. Determinarea anual a nivelului de mercur din organism la personalul cabinetului.


13. Determinarea periodic a nivelului de vapori de mercur din aerul cabinetului.
14. Efectuarea unei educatii sanitare si igienice corespunzatoare a personalului expus
intoxicatiei cu mercur.
Exist nc dou aspecte deosebit de importante n utilizarea amalgamelor ca materiale de
restaurare i anume aspectul ce privete sigurana sntii pacientului la care se aplic astfel de
obturaii i aspectul etic, ce ine de conduita fiecrui medic dentist n parte.
n privina siguranei sntii pacientului, putem afirma c n spatele celor mai multe
controverse pe seama amalgamelor dentare stau afirmaiile conform crora aceste materiale nu ar
fi sigure pentru sntatea uman, n principal datorit efectelor toxice ale componentelor sale
asupra corpului uman. Este acceptat i demonstrat faptul c amalgamele elibereaz mercur n
condiiile din cavitatea bucal, ns studiile clinice au demonstrat c mercurul eliminat n aceste
situaii este n cantitate mult mai mic dect valoarea considerat periculoas pentru sntatea
omului. De altfel s-a estimat c, pentru a atinge un nivel periculos al mercurului n organismul
unui pacient, mercur ce provine din obturaiile de amalgam, ar fi nevoie ca pacientul respectiv s
prezinte aproximativ 2.740 de obturaii de amalgam.
S-au ntreprins studii pe rinichi i creier ca inte primare ale mercurului eliberat din
amalgamele dentare i s-a ajuns la concluzia c disfunciile renale nu au legtur cu expunerea la
mercurul din amalgame. Studiile s-au efectuat pe subieci umani, cu referire la rata de filtrare
glomerular , dezvoltarea de leziuni tubulare i glomerulare, nivelul de creatinin seric i
clearence-ul de creatinin.
De asemenea, exist temerea c mercurul eliberat din amalgamele dentare n organismul
uman n decursul timpului, ar avea efecte neurotoxice asupra sistemului nervos central. Conform
unui studiu efectuat la Columbia University pe persoane adulte sntoase, mercurul eliberat din
obturaiile de amalgam nu a putut fi asociat cu nici un deficit detectabil al funciilor motorii.
Studiile controlate pe oameni au euat n demonstrarea unei legturi ntre obturaiile dentare din
amalgam i boala Alzheimer sau scleroza multipl. Nu n ultimul rnd, studiile tiinifice
controlate nu au putut demonstra afectarea sistemului imunitar de ctre amalgamele din
obturaiile dentare.

10