CURS 13 DREPT ROMAN

25.05.2016

GAJUL
Gajul se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune prin
traditiune de catre debitor creditorului sau transmitere insotita de o conventie
prin care creditorul promite sa retransmita lucrul daca debitorul isi plateste
datoria la scadenta.
De unde rezulta ca gajul este o conventie grefata pe traditiune care este act
de drept al gintilor,astfel incat gajul este accesibil si peregrinilor.Fata de
fiducia ,el prezinta mai multe avantaje :
1.lucrul dat in garantie este transmis cu titlu de posesiune ,astfel incat
debitorul ramane proprietar al acelui lucru ,iar la scadenta ,daca isi plateste
datoria in calitatea sa de proprietar poate exercita si dreptul de urmarire si
dreptul de preferinta,astfel incat poate urmari lucrul in mainile tertilor
dobanditori si avand preferinta nu vine in concurs cu creditorii fostului sau
creditor
2.pe de alta parte si situatia creditorului este asigurata ,atat in relatiile cu
tertii ,cat si in relatiile cu debitorul.In relatiile cu tertii ,situatia sa este asigurata
prin faptul ca in calitatea sa de posesor dispune de mijloace proprii de aparare
,iar fata de debitor el este asigurat prin faptul ca debitorul nu poate intra in
posesia lucrului dat in garantie inainte de plata datoriei,caci daca ar face-o ar
comite furtul posesiunii si ar fi pedepsit pe taram delictual.
De asemenea partile au posibilitatea sa incheie o conventie speciala prin care
creditorul poatre retine fructele lucrului dat in garantie in contul
dobanzilor.Aceasta conventie este denumita anticreza(conventia de
anticreza).Cu toate ca prin contractul real de gaj se realizeaza o singura
operatiune juridica ,si anume constituirea unei garantii reale ,totusi contractul de
gaj nu se confunda cu garantia de gaj,deoarece in unele cazuri contractul de gaj
se formeaza in mod valabil,dar nu se constituie si garantia .Spre exemplu daca
debitorul ii transmite creditorului un lucru care nu-i apartine ,contractul se
formeaza in mod valabil,dar nu se formeaza si garantia. Sau daca o persoana
transmite un lucru in vederea garantarii unei datorii inexistente ,contractul se
formeaza ,dar nu se formeaza si garantia.

Fiind un contract bilateral-imperfect,gajul este sanctionat prin doua actiuni :

1.actio pigneraticia directa
2.actio pigneraticia contraria
Actio pigneraticia directa este pusa la dispozitia debitorului pentru a cere
restituirea lucrului dupa ce si-a platit datoria,iar actio pigneraticia contraria este
data creditorului pentru a cere despagubiri daca a facut cheltuieli pe cont
propriu necesitate de conservare a lucrului dat in garantie.
Comodatul este contractul prin care se realizeaza operatiunea juridica a
imprumutului in vederea folosintei.Prin acest contract o parte denumita
comodant transmite un lucru cu titlu de detentiune prin traditiune ,celelalte
parti denumite comodatarin vederea folosintei transmitere ,insotita de o
conventie prin care comodatarul promite sa restituie lucrul la termenul stabilit.
Din aceasta definitie rezulta ca lucrul este transmis cu titlu de detentiune,astfel
incat comodatarul devine un simplu detentor si fiind un simplu detentor el nu
dispune de mijloace proprii de aparare si astfel daca este chemat in justitie de un
tert ,el trebuie sa se adreseze comodantului pentru ca acesta in calitate de
proprietar sa ii asigure protectia juridica.Fiind un imprumut destinat folosintei
,de regula comodatul poarta asupra unor lucuri neconsumtibile,totusi s-a admis
in cateva cazuri sa poarte si asupra unor lucruri consumtibile ca de exemplu:
imprumutul unor monede rare.Tot de regula ,comodatul purta asupra unor
lucruri mobile ,cu timpul insa s-a admis sa poarte si asupra imobilelor .Si in
fine,comodatul este un imprumut cu titlu gratuit.Si prin aceasta el se deosebeste
de locatiunea unui lucru,spre exemplu de arenda.
Fata de faptul ca comodatarul are interes prin contract ,el va raspunde atat
pentru dol,cat si pentru culpa si trebuie sa se comporte fata de lucru ca un bun
administrator.Ceea ce inseamna ca el raspunde pentru culpa levis in abstracto.
Mai mult chiar ,Gaius spune ca in anumite cazuri comodatarul raspunde
pentru custodia ,iar in acele cazuri raspunderea sa este obiectiva si nu poate sa
invoce interventia cazului fortuit.Fiind un contract bilateral-imperfect si
comodatul este sanctionat prin doua actiuni:
1.actio comodati directa
2.actio comodati contraria
Actio comodati directa ,comodantul poate cere restituirea lucrului la termenul
stabilit ,iar prin actio comodati contraria,comodatarul poatre cere despagbiri
daca a facut cheltuieli pe cont propriu necesitate de conservarea lucrului.

Depozitul este contractul prin care se realizeaza operatiunea juridica a

pastrarii unui lucru ,el se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de
detentiune prin traditiune de catre o parte denumita deponent,celelalte parti
denumite depozitari in vederea pastrarii ,transmitere insotita de o conventie
prin care depozitarul promite sa restituie lucrul la cererea deponentului.De unde
rezulta ca depozitul este o conventie grefata pe traditiune si ca lucrul este
transmis cu titlu de detentiune ,astfel incat depozitarul ca si comodatarul nu are
mijloace proprii de aparare,ci trebuie sa se adreseze deponentului pentru a-i
asigura protectia juridica in ipoteza unui litigiu cu tenta persoana.
Prin conventia partilor,depozitarul promite sa restituie lucrul la cerere si nu la
termen ,in al doilea rand ,spre deosebire de comodat care poate purta si asupra
unor imobile ,depozitul poate numai asupra unor lucruri mobile.
In al treilea rand,depozitarul nu are dreptul sa foloseasca lucrul dat in
pastrare ,caci daca l-ar folosi ar comite furtum-uzus,adica furtul folosintei si ar
fi pedepsit pe taram delictual.Si in fine,depozitul este un contract cu titlu gratuit.
Fata de faptul ca depozitarul nu are interes in contract ,el va raspunde numai
pentru dol,nu va raspunde si pentru culpa ,astfel incat depozitarul isi poate
permite sa fie neglijent fata de lucrul dat in pastrare si de aceea in practica ,
deponentul depune lucrul spre pastrare numai in mainile unui om de
incredere.Cu toate ca ,depozitul a aparut la sfarsitul republicii,operatiunea
juridica a depozitului s-a realizat si inainte de aparitia acestui contract real
,astfel in Legea Celor XII Table, se prevede ca acela care nu restituie lucrul dat
in pastrare la cerere va fi pedepsit la dublu ,adica la dublul valorii lucrului dat
in pastrare cu precizarea ca aceasta sanctiune nu este data pe taram
contractual,ci pe taram delictual,considerandu-se ca cel ce nu constutie lucrul la
cerere este un delicvent.
Mai tarziu ,dar tot in epoca veche ,functia pastrarii unui lucru a fost preluata
de fiducia,iar incapand din vremea lui Octavian Augustus ,operatia juridica a
pastrarii unui lucru s-a realizat prin contractul real de depozit ,care fiind si el un
contract bilateral-imperfect este sanctionat prin doua actiuni:
1.actio depoziti directa
2.actio depoziti contraria
Actio depoziti directa era pusa la dispozitia deponentului pentru a cere
restituirea lucrului ,iar actio depoziti contraria era pusa la dispozitia
depozitarului pentru a cere despagubiri daca a facut cheltuieli pe cont propriu
necesitate de pastrarea lucrului.

Pe langa depozitul obisnuit,romanii au cunoscut si trei forme exceptionale de

depozit:
1.depozitul necesar sau mizerabil
2.depozitul sechestru
3.depozitul neobisnuit sau neregulat
Depozitul necesar se forma in imprejurari exceptionale,imprejurari in care
deponentul nu avea posibilitatea sa depunde lucrurile in mainile unui om de
incredere .Spre exemplu in cazul unor inundatii,incendii,proprietarul nu mai are
timp sa caute un om de incredere si de aceea depozitul necesar este sanctionat
mai grav ,sanctionat la dublu in sensul ca depozitarul care nu restituie acele
lucruri la cerere ,este condamnat la dublul valorii lucrulrilor respective.
Depozitul sechestru a aparut in legatura cu anumite exigente ale procedurii
civile.Procedura civila romana permitea ca partile aflate in litigiu cu privire la
proprietatea asupra unui lucru sa depuna obiectul litigios in mainile unei terte
persoane care avea calitatea de depozitar ,urmand ca depozitarul sa remita lucrul
dat in pastrare aceluia care castiga procesul .Aceasta forma a depozitului
prezinta unele caractere speciale:
1.lucrul dat in pastrare este transmis cu titlu de posesiune ,spre deosebire de
depozitul obisnuit la care lucrul este transmis cu titlu de detentiune ,deoarece
detentorul are mijloace proprii de aparare, iar daca este chemat in justitie de o
terta persoana trebuie sa se adreseze proprietarului pentru a-ai asigura protectie
juridica,pe cand la depozitul sechestru nu se stie cine este proprietar,si de aceea
depozitarul in calitatea sa de posesor daca este chemat in justitie de un tert are
mijloace proprii de aparare care sunt interdictele
2.la depozitul obisnuit depozitarul trebuie sa restituie lucrul la cerere ,pe cand
la depozitul sechestru, depozitarul trebuie sa restituie lucrul dupa terminarea
procesului
3.la depozitul sechestru ,lucrul nu este remis intotdeauna celui care l-a
transmis,ci este remis celui care a castigat procesul
Depozitul neosbinsuit a apart in legatura cu operatiunile bancare,pentru ca la
romani inca din epoca foarte veche ,cetatenii depuneau anumite sume de bani in
mainile bancherilor cu titlu de proprietate,urmand ca bancherii sa restituie
sumele depuse la cererea deponentilor si sa plateasca in plus o dobanda.La
randul lor ,bancherii dadeau acele sume de bani cu imprumut altor persoane
percepand o dobanda mai mare ,iar diferenta celor doua dobanzi reprezenta
castigul bancherilor.

Natura juridica dintre deponent si bancher a fost controversata intre

jurisconsulti,caci spre exemplu Papinian,afirma ca trebuie sa vedem in aceasta
operatie juridica un depozit,iar Paul spunea ca nu este depozit ,ci mutuum,un
imprumut ,pentru ca in final sa se impuna parerea lui Papanian din ratiuni de
ordin practic.Caci Papinian spunea: daca am vedea in aceasta operatie juridica
un mutuum care este un contract de drept strict,ar trebui ca bancherul sa-si
asume obligatia de a-i plati o dobanda deponentului tot printr-un contract de
drept strict,adica prin stipulatiune.
Daca insa am vedea in aceasta opeartie juridica un depozit,depozitul este
contract de buna-credinta,iar bancherul isi poate asuma obligatia de a plati
dobanzi tot printr-o conventie de buna-credintra,astfel incat relatile dintre
bancheri si clientii lor se simplifica,in sensul ca numai presupun respectarea
unor conditii de forma complicate.