Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O G R A D A
CUVfNT INAINTE
. -k/-
INTRODUCERE
Apicultura actual5 se practicii Pn conditiuni diferite gi, de ce n-am
spune-o, rnai dificile decit fn trecut. Nurniirul familiilor de albine a
crescut, stupinele mici cedeazii locul stupinelor mari de tip industrial,
flora spontan5 a fost inlocuit2 prin masive melifere distantate fntre ele
in timp ~i spatiu, notiunea de rentabilitate apicoI3 este din zi in zi rnai
strins legat5 de stupiiritul pastoral, f2rA s5 rnai vorbim de chirnizarea
agriculturii, care q i ea igi pune arnprenta asupra stupilritului de azi.
De notat ins2, c2 noile conditii fn care se practicil apicultura au
produs mutatii importante $i Pn patologia apicolh, ultimii 15 ani fiind
caracterizati prin cea rnai accentuatg evolutie din acest punct de vedere.
Pozitiv a fost faptul cil prin utilizarea antibioticelor cu spectru larg de
actiune bolile bacteriene gi virotice au retrocedat mult b ierarhia gravititii, combaterea lor nemaifiind o problem5. Ca m a r e , unele din
acestea au fost scoase din grupa bolilor supuse restrictiilor sanitar-veterinare (puietul Sn sac), iar la altele
loca americanil, loca europeaniI perioada de carantinil s-a redus de la un an la 60 gi, respectiv, la 30 de
zile. In schimb, tot fn ultimul timp s-a inregistrat o exacerbare a bolilor
micotice qi parazitare. Cantonat5 mult tirnp in apusul Europei, ascosferoza
(puietul vAros) s-a exths de o maniera spectaculoas2, atlt fn riishitul
acestui continent, cf t $i pe continentul american, semnalhdu-$i prezenta h toate stupinele din zonele nou afectate. Nosemoza, deqi tinut5
fn gah ca manifessri clinice cu ajutorul furnagilinei, a fost depistat5
sub form5 latent3 h toate tirile cu apiculturii dezvoltat3 fntr-un procent deosebit de mare (80Ol0 din stupine qi 4O0I0 din stupi) ; procent
care ar atlnge probabil lirnita maxirni d a d diagnosticul ar f i stabilt
eu o aparaturg rnai perfectionat5 (microscop electronic de ex., care sB
surprinda nu numai sporii ci ~i fazele intermediare de dezvoltare ale
parazitului). Din Orientul Extrem varrooza a rnigrat pin% fn mijlocul
Europei, fricfnd $i salturi pin2 in continentele african ~i sud-american.
PIng In prezent, principalele intrebgri care se puneau htr-o a t fel de situatie erau : ,,ce a determinat a2aritia ~i ce a favorizat extinderea acestor boli", qtiut fiind c i elucidarea acestor chestiuni oferea gi
premizele stabilirii metodologiei de combatere, respectiv de distrugere a
agentului cauzal prin tratament medicamentos $ide impledicare a rrisplndirii lui prin suprimarea tuturor posibilitatilor de care dispune In acest sens.
In noua conjuncturri ce caracterizeazg apicultura actualil ~i In care
evolueazii fenomenul patologic, o asifel de optid nu rnai satisface. Este
,
I
cert c5 marile aglomergri apicole (mii de familii de albine, fiecare format5 din zeci de mii de indivizi, care zboara pin5 la zece km dep5rtare
~i sug nectarul aceloraqi flori) favorizeaza aparitia uneia sau alteia din
bolile transmisibile ; ins5 stupinele industriale sTnt formatiuni necesare,
incadrate organic in ansamblul agriculturii socialiste.
Este de asemenea neindoielnic c5 stupiritul pastoral, antrenind
vehicularea pe sute de km a zeci de miliarde de albine (numai in tara
noastrfi), reprezint5 principalul mijloc de difuzare a bolilor, fns5 acest
mod de stupgrit este o practicg inevitabilg, pentru o mare stupinti.
Este adev5rat c5 agentii patogeni ai nosemozei si puietului v5ros
sint cunoscuti, ins5 omniprezenta acestor agenti, in natur5 si in stupi,
precum yi invulnerabilitatea fat5 de medicamente a formelor lor de
rezistent5 minimalizeazii eficacitatea tratamentelor sau, in cel mai fericit caz, obligg la medicatii permanente, cu toate consecintele negative.
Ie$irea din impasul acestor realittiti, de naturi s5-i pun5 in
incurcgtur5 nu numai pe apicultori ci $i pe specialisti (mai ales cind
stupina este afectat5 concomitent de mai multe boli care toate reclams
tratament general), este posibilg numai prin adoptarea unei noi linii de
conduit5 in combaterea bolilor la albine $i anume axarea activitatii depuse in acest sens pe intgrirea rezistentei naturale a familiei de albine qi
restringerea actualei tendinte prioritare de distrugere, cu mijloace terapeutice, a agentului patogen numai la bolile cu un caracter net de invazie.
Far5 a fi a$a de categoric ca dr. Rousseau (regretatul conduc5tor a1 comisiei de patologie a APIMONDIEI) care obisnuia s5 spun5
c5 ,,agentul patogen nu inseamn5 nimic, terenul este totul", m5rturisesc c5 rezistenta natural5 a familiei de albine, m5 impresioneaz5, asa
cum numai un fenomen uimitor, aproape miraculos, a r putea sG o fa&.
Este motivul pentru care capitolul de profilaxie din prezenta lucrare se
ocup5 in principal cu studiul factorilor care au asigurat pe vremuri aceast5
rezistenti, urmirind ca din confruntarea trecutului cu prezentul s5 rezulte
m5surile ce ar putea apropia aceast5 insusire de valoarea ei initial&
In rest, m-am striduit s5 ofer cititorilor indicatii cit rnai practice
privind diagnosticul $i combaterea bolilor pe deplin cunoscute, iar in
privinta bolilor despre care vtiinta nu $i-a spus ultimul cuvint am cgutat s5 expun cit mai pe larg rezultatul cercetgrilor intreprinse pin5 in
prezent, supozitiile emise in leg5tur5 cu originea acestor boli $i aprecierile asupra tratamentelor incercate, in scopul ca apicultorii, cu experienta pe care o au $i prin observatiile permanente pe care le fac, s5
p o a s verifica, confirma sau infirma aceste rezultate sau teorii. De asemenea, am incercat s5 sistematizez $i s5 dimensionez cuprinsul In functie de importanta practic5 a capitolului sau bolii respective (chiar dacs
pe alocuri am venit in conflict cu tradiva) $i tot In scopul unei cit mai
depline utilit5ti am adaugat $i prevederile legale ce reglementead ap8rarea sanitgtii familiilor de albine.
Tin sg multurnesc in incheiere dr. doc. M. Marin, rjeful laboratorului
de patologie apicol5 din I.C.P.A. Bucurqti $i dr. P. Agachi, din cadrul
aceluia~laborator, pentru contributia adusii la ridicarea nivelului tehnic
yi, respectiv, la ilustrarea acestei cgrti.
'
.(aqo~aeueluawq) PI eluasqe
q q p a p ~$lonzapqod as, nu 'q1nt.u p m 'p la ap !sdy[ ~ o das ya ? ? m u nu
a l q p '(aqo~aem y s q ) , u a m o ap aloaau ne alaun '~fieqdsax aqhanl~d
a3 q ' ~ o l ~ ~ q c m
e aqg q o d q mdnl ap &poqaTao wsa r!lpl?p!um ea!q
- o d q q d n l er, s p l a u o ~a8e.q aleod .as apun ap ' ~ ~ q
o das nu a1n.x
-aqasq rade osdn
pa p a p n p z a x 'aplqon m o p ;rolaa e aun~saadap
!alua.xaj!p ~ u m e p' ~ 1 ~ q e a u x aeue.xqwaur
d
u y d (vde 0/008 em aul)uoa
aaea) e ~ g s e a e~ ~ ~ d rugo aaI!paqoaq yqeoq a x 3 q eyinlos u p aaq ah!$
-p$na ala)uaura-[a aw3 q.?d uawouaj 'yzomso r q ~ da3ej as e a a w m -a$a
yde 'a@.Iarqui !mrgs ' u o q ~ eap
~ p!xo!q : aa!mZ~oue ~ol+utqsqns ealeaa
- n p d q d p s a a a u pp8.10 o p a ~ t i mazazgeaa 15-ps eaqe$grq!sod pugAe
'ajoqoqne qqs aIa$p ' a a 7 8 ~ o u e~ o l a ssumas ad almqsqns qsaae ezg
-aqu!s e ap eaqqpedw na nu ?a Bmea uyp ' a a w % o 4 u q s q n s ?mmu
p t ? ~ ye3 p a z g g n n p a d s a ~'a~oqoxajaqs q s ala u q alaun 'aF)equaui
-qe e a 'c.xvsa2au e~rqe~adaraq
FB ~ u e q
ap pzepgauaq ala p u p pzea
ap !yur a-ra~beua! es a m eAa$p UJ e3 a$!uuad
UJ 'a~eo?yuguxase a$u!!j
33 qdej 'enop q !Sen! eaqsaae
'~$eggnmfenop ug as-npu!$q?duq .IOT
1nd.ro3 '(aqe?!.red!zps) 133a.1!p aunrz!a!p T J 3sa$pmq
~
as alrpapea
'(z 'Bg) po3oqdaqs - !,m$rre~uj nes - poao~!~e$s
- ~ z a r u e ~ug
8 '- ape-rqat 'po3u.rqaq - n q e d a l p nqed '- g ~ a e q o l d p
' p o a o ~ d ~ p- enop aq53 pnop aqedn.18 q q s alalle 'aye~ozq asa!eq alaun
y!$qns 15 !Bun1 'aqelnpuo a~eoS!.rg ap q~adsena a q e u r s c ~ d o q o ~!x!8unl
d
- a ~ d'aol!1a8elj nes solgp p o t n f e na paS~uras alalle 'al!qour~ $ q s spun
'(1 'Bg)~$aLpoqdsnes g ! d s - a p ~ r d s nes yuoyqla-qeq~n~ug
'gpeq-a+p
!f
caracteristice, numite incluzii celulare, care ajuti la identificarea virusurilor. D U N distrugerea unei celule, particulele virale se fixeaz5 pe o
alt5 celulii din tesutul pentru care are preferint8, tabloul patologic amplificindu-se proportional cu multiplicarea acestor particule.
Agentii fizici $i chimici exercit5 o actiune nociv5 asupra virusurilor. Astfel, c5ldura urned5 de 55-60C omoar5 majoritatea virusurilor in 10-30 minute. Cind particulele virale sint inglobate in materii
uscate este necesar5 o temperatur5 de 100C pentru a le distruge. Lumina solar: le omoar5 in 1-6 zile vara qi intr-un timp de zece ori mai
mare iarna. Sub actiunea solutiei de soda caustic5 sau de form01 Z0I0
majoritatea virusurilor nu rezistii mai mult de 10 minute.
Parazipi sint fiinte animale sau vegetale care tr5iesc pe seama
altor vietuitoare, cirora le provoac5 daune, boli sau chiar moartea. In
organismul animal ei pot s5 se hrbeasc5 cu substantele digerate din
intestin, cu singele sau cu substantele rezultate din tesuturile distruse.
Dup5 locul unde paraziteazg, se impart in dou5 categorii : ectoparaziti,
care se dezvolti la exteriorul organismului (Braula coeca, Varroa
jacobsoni) si endoparaziti, care se dezvolt5 in interiorul organismului
(Nosema apis, Malpighamoeba mellifica). Unii dintre ei sint paraziti permanenti, petrecindu-~i intreaga viati4 in aceeaqi gazd5, sau temporari,
cind paraziteaz5 nurnai intr-o anumit5 faz5 a metamorfozei lor.
Fixarea $i dezvoltarea parazitilor in organismul gazdii constituie
procesul de invazie. Se numegte invazie intensiv5 gradul de acumulare
a1 parazitului in farnilia de .albine $i extensivii gradul de r2spbdire a1
parazitilor la farniliile de albine dintr-un anurnit teritoriu. Intensivitatea poate f i slabg, medie sau masiv5, in timp ce extensivitatea se exprima in procente de familii contaminate.
Invadarea organismului cu paraziti animali se nurne~te infestatie, in timp ce invadarea organismului cu bacterii patogene, precurn gi
reactia organic2 la aceasti agresiune poart5 numele de infeqie. Actiunea parazitilor poate fi : spoliatorie - de sustragere din hrana, shgele
sau wsuturile gazdei -, mecanic5 - de obstructie, compresie, perforare sau traurnatizare ,-, iritativi - de iritare qi consecutiv de inflamare -, toxic5 - de intoxicare, datorit5 exotoxinelor eliminate de
paraziti h timpul vietii $i a endotoxinelor eliberate de ei dup5 ce mor,
prin descompunerea corpului lor.
Ciupercile, numite $i fungi sau micete, reprezintg un grup de
viewtoare foarte diferite ca inf5ti~are(se cunosc pin5 in prezent cca.
200 000 specii), dar care au o structur5 organic5 tipic5, format5 dintr-un aparat vegetativ $i un aparat de reproducere. Unele ciuperci s h t
folosite ca alirnente, din altele se extrag antibioticele. Pe noi ne interest?& acele ciuperci microscopice care actioneaz5 nociv asupra oamenilor sau animalelor. Denumirea de micete se datoreaz5 faptului cil
aparatul lor vegetativ se compune dintr-un miceliu sau tal. Privit la
microscop miceliul apare format din numeroase firigoare (filamente)
nurnite hife, fmpletite htre ele ca o @siturii. 0 astfel de hif5 este constituitA dintr-o membran5 in form5 de tub, avind in interior o ma&
protoplasmatid, fragmentat5 prin pere@ transversali (septe) fntr-o se-
rie de portiuni previzute fiecare cu mai multi nuclei, ceea ce constituie o caracteristicii pentru ciuperci.
fnmultirea micetelor se face pe cale asexuat3 sau sexuati. In
primul caz aparitia unor noi indivizi se realizeazfi fie prin inmugurire,
fie prin spori. In cazul inmultirii sexuate, oul din care va lua naStere o
noui fiinti rezulta din contopirea a dou3 elemente de sex diferit.
Avind ~i rol de multiplicare, sporul micetelor se deosebeqte de sporul
bacterian, care, dupi cum am viizut, este numai un element de rezistenti. El se formeaza din miceliu, fie direct, fie pe organe separate numite bazidii sau conidiofori. Ciupercile cu miceliul pluricelular $i cu
corpuri de fructificare (asce) fac parte din clasa Ascomycetes, iar cele
la care sporii se formeazi pe organe speciale fac parte din clasa Basidiomycetes.
Nutritia micetelor se face pe bazil de chimiosintezfi, respectiv pe
bazi de substante organice, spre deosebire de celelalte plank, care,
avind clorofili i$i sintetizeazi substantele nutritive din substante anorganice, cu ajutorul luminii. DupA modul cum se hrilnesc, ciupercile se
impart in saprofite, care folosesc substante organice provenite din corpul
fiintelor moarte, $i parazite, care se dezvolta pe seama fiintelor vii, folosind substanta organic2 a acestora. Unele sint parazite sau saprofite
obligatorii (toati viata), altele sint parazite sau saprofite facultativ
(intimplitor).
MIJLOACE ORGANICE DE A P W E
existents.
Imunitatea este de mai multe feluri : imunitate natural& sau rezistenw natural5 ~i imunitate dobinditi sau rezistentg specifici. Prima
apartine in mod natural fiecilrui individ a1 speciei, cea' dobindit5 o
prezintii numai unii indivizi.
Exist3 stilri de imunitate natural3 datorate tegurnentului qi mucoaselor, care reprezintii pentru agentii patogeni bariere ce nu pot fi
trecute decit prin distrugerea lor. Exist5 alte st&i de imunitate natural; datorate unor elemente humorale sau celulare, care distrug germenii patogeni $i toxinele infiltrate in tesuturile vii prin fenomenul de
fagocitozi. Celulele fagocitare (leucocite, limfocite etc.) sint atrase de
microbii pAtrun$i in organism, pe care ii fnglobead qi apoi !idigerfi.
In unele cazwi, toxinele eliberate de microorganisme pot ucide fagocitele, a ciror aglomerare formeazg puroiul. Se poate Pntlmpla ca fagocitele s i inglobeze microbii dar sA nu-i distrug8 ; acesta constituie un
fenomen de microbism latent, care se poate acutiza in situatia cfnd organismul se giseqte in conditii deficitare. Se mai poate l n t h p l a ca fagocitele s5 inglobeze microbii, sii-i fac5 nevittimiltori pentru insectele
rdulte dar sii existe posibilitatea transmiterii lor la larve, asupra ciirora
acqtia sri actioneze nociv.
Imunitatea dobindit5 reprezint8 starea de rezistenti civtigatg de
un organism In cursul vietii fat8 de un anurnit microb, datorit8 coniLictului ce a survenit la un moment dat intre el qi acest microb. In
cadrul acestui conflict, microbul sau toxinele lui provoacg elaborarea
de citre organismul gazd8 a unor substante specifice numite anticorpi,
care actioneazg prin neutralizarea agentului patogen (nurnit Pn acest caz
..antigen").
Un organism poate deveni rezistent fa@ de o anurnit8 specie bacterianii in douA moduri :
a) prin contact direct intre organism q i microbul patogen sau produsele sale de excretie. Acest gen de imunitate se nurneqte activii,
deoarece rezultZl dintr-un conflict activ fntre macroorganism $i microorganismul patogen ;
b) primind anticorpi specifici, care au fost fabricati de un alt organism fn cursul unui conflict activ cu agentul patogen, caz in eare
rrnunitatea se nurneqte pasivi. Imunitatea activB este cu mult mai
eficace qi mai durabil2 decit cea pasiv8, persistfnd uneori toat5 viata.
La albine rezistenta naturalg, respectiv imunitatea, joacti un mare
:-01 Pn p8strarea stgrii de silniltate. In organismul lor existB Pn mod
gbignuit o serie de gerrneni patogeni (ai paratifozei, ai septicemiei, ai
nosemozd etc.), care fnsa nu-@ pot manifesta patogenitatea decft in cazuri cu totul exceptionale. In c-1
altor boli mai grave, ca loca sau ascosferoza, un mare numar de farnilii de albine rezist5 la imbolnilvire,
rezistenta care este transmisil ereditar gi farniliilor fiice. Mai mult, Incerchd s5 se provoace bolile rnai sus amintite prin introducerea in
hrana familiilor de albine a culturilor microbiene respective, fn foarte
multe cazuri aceste infectii experimentale nu reuvesc. Dr. Rousseau,
regretatul director a1 laboratorului apicol din Nice, a relatat c-3 infesthdu-se experimental 29 colonii de albine cu nosemti $i loca europeana,
nu s-au putut frnbolnBvi dedt 14 dintre ele, care erau cele mai slabe.
De asemenea, el a menwonat faptul (constatat de foarte rnulti apicultori) cH familiile de albine aduse din alte regiuni se hboln8vesc foarte
tryor, Pmbolnivfndu-le gi pe cele locale.
h afara imcmit6tii naturale gi dobfndite, albinele rnai beneficiaza
de o armd antibacterianil, fmprumutats din arsenalul plantelor. Este
vorba de .fitoncide, antibiotice cu proprietiti bactericide ~i fungicide pe
rare albinele le iau de la anumite plante odat5 cu polenul $i nectarul
recoltat. Identificate nu numai in corpul ~i pe corpul albinei ci si in
mate produsele ei (in miere, p8stur5, cearg, lgptigor $i propolis), aceste
antibiotice conferli, produseior apicole o certi valoare terapeutic5, de
care beneficiaza nu numai familia de albine ci $i ornul. Dup5 cercetibrul elvetian P. Zimmermann, albinele produc ele hsele antibiotice
(prin glanda faringiang), fn cantitate rnai mare in timpul sezonului activ, precurn qi cu ocazia bolilor. Faptul c3 s-au gasit antibiotice pe teglumentul dbinelor la 24 ore de la na$tere a fost considerat ca o dovadii
in acest sens.
BOLILE BACTERIENE
LOCA AMERICANA
- forma
c
veqetativ8 ; b
- forma ciliat8
- forma sporulati ;
se$te conditii prielnice de viat5, reprezinti factorul princi,pal care explica gravitates locii americane. Rezistenw mare a acestor spori fa*
de agentii fizici, chimici sau biologici, constituie un alt factor de gravitate. De regul5, bacilul se transform5 in spori dupil moartea larvei. Sub
aceast5 form5 el rezistii multi ani far3 hrani, diferiti autori (Maassen,
Hasemann, Morgenthaler) cithd cazuri in care boala a putut fi provocat5 prin cruste uscate de larve vechi de 20-40 ani. In p5mht sporii'
rezist5 peste 200 zile, la soare 1-6 s8ptiimini, iar in miere peste un an.
La c5ldura uscati de 100C, sporii de loca americani mor abia dup5 8
ore. In a p i ei pier dupi 30 minute la 100@, in miere sint distru~ila
105-107C dupi 20-40
minute, iar in cear8 abia la 120C dupti 30
minute.
Fa@ de agentii chimici, sporii de B. larvae s-au dovedit, de
asemenea, foarte rezistenti. Ei suport5 actiunea acidului fenic 5% timp
de luni de zile, a alcoolului de 96" timp de 40 zile, a clorarninei 10%
si a sublimatului coroziv 0,5-1%
timp de citeva zile, a solufilor de
form01 50/0 si
timp de 6 ore $i respectiv o or5. Solutia caldi de
sod5 caustici 5% distruge sporii dupi 6 ore de contact, efectul putfnd
fi accelerat prin expunerea la soare a obiectelor dezinfectate.
Atit antibioticele cft ~i sulfatiazolul nu exercita nici o actiune
asupra acestor spori. htr-o solutie de sulfatiazol lolo ei isi p8streaz5
virulenta timp de peste 15 luni.
Znfecfia naturald. Imbolnivirea puietului se realizeazi prin sporii
a d u ~ ide albinele doici odati cu hrana. Sporii se g8sesc mai ales In larvele
bolnave sau moarte aflate in celulele cspacite sau descipicite de albine.
Albinele incearcs sB elimine din stupi aceste larve qi s8 curete celulele
respective, luind in felul acesta sporii pe picioruse, pe corp si mai ales
pe piesele bucale. In cursul ingrijirilor date puietului ele ii transmit qi
sporii de loca americani, odata cu liptiqorul destinat larvelor tinere
sau cu amestecul de 15ptisor $i polen ce serveste ca hranii larvelor rnai
virstnice. Totodati, albinele lucritoare riispindesc sporii in tot interiorul
stupului, pe faguri, in miere $i polen, pe peretii $i in crsp5turile stupilor,
unde ei pot sii riming ascunqi tirnp de ani de zile.
Proviziile de miere din cuibul familiei bolnave reprezint3 o sursfl
de infecfie suplimentar5. Observatiile au ar5tat c i o infecfie atenuat2
s-a reactivat prin hr5nirea puietului cu miere contaminat8 ; eliminind
aceasti miere, curba pierderilor a devenit normal&. Polenul este, de
asemenea, contaminat, intrucit tinerele albine puratoare de spori particip3 qi la inmagazinarea polenului in celule. In faguri, sporii se gssesc
nu numai in larve ci qi in afara acestora, infaqurati fntre cele douB pelicule nimfale. Ei r5min in cAmii$utele ce Sngroa~g peretii celulelor
chiar si dup5 ce acestea au fost curstate de albine, fiind o sursi de infectie atunci cind ceara provenit5 din a c e ~ t i faguri va fi folosit5 la
producerea de faguri artificiali, f i r 5 a fi sterilizati.
Difuzarea maladiei de la o familie bolnavi la alta sgn5toas5, precum qi de la o stupinfi la alta, se face prin intermediul albinelor hoate,
care ataci qi fur8 mierea farniliilor sllbite .de boali, prin trfntori, prin
adspiltoare, prin uneltele din stupin5, prin schimbarea fagurilor de la
vor fi unite inainte de tratament, iar cele slabe $i totodatit bolnave sau
iipsite de dinamism vor f i distruse.
c. Protectia asigurau prin tratamentul medicamentos trebuie s l
se extindii pe o perioadl suficientl de timp, pentru a permlte efectuarea in acest interval a lucr5rilor de asanare a stupilor bolnavi prin
distrugerea sporilor. Este necesar deci ca tratamentul 65 fie continuat qi
in anul urmiitor, htrucft pentru schimbarea tuturor fagurilor, atunci
cfnd in stupin5 sint multe familii bolnave qi nu se pot jimprurnuta faguri
de la familiile s&n5toase, este nevoie de o perioadl de cel putin 2 ani.
Tratamentul trebuie terminat cu 15 zile fnainte de culesurile
principale.
Ca linie de conduit& distrugerea (sacrificarea) va fi aplicats in
urm5toarele cazuri :
- la toG fagurii cu puiet bolnav ;
- la familiile slabe atinse de boa15 ;
- ill cazurile sporadice de boal5, care apar intr-un teritoriu considerat pfni atunci ca indemn ;
Ea trebuie s5 fie insotit5 neaplirat de tratamentul medicamentos
a1 tuturcr farniliilor din stupin5 ~i eventual de transvazare. Sacrificarea
se execug grin asfixiere cu bioxid de sulf (realizat prin arderea sulfuh i ) , in momentul in care toate albinele sint in interiorul stupului.
Prin lege se prevede acordarea de despigubiri pentru sacrificarea
familiilor de albine ordonatti de rnedicul veterinar, cu conditia ca imbolniivirea s5 fi fost anuntatg in t e m e n de 48 ore de la data cind a
fost constatat& iar proprietarii si5 fi luat toate m5surile necesare pentru prehtlmpinarea frnboln5virii
Transvazarea albinelor, cunoscut5 ~i sub denumirea de metoda
roiurilor artificiale, constti din eliminarea puietului bolnav $i plstrarea
albinelor, printr-un procedeu ce amintegte roirea natural& Ea poate f i
simp12 sau dubl5. Transvazarea simpla se practicl de regulii fn modul
urm5tor : cind albinele sint toate in stup, de preferinti! seara, sint periate (tmgreunii cu matca) htr-o 18digi goal5 (sau roinitg), prevAzut8 cu
un cistern de aeratie. Acest roi artificial se duce undeva la rece $i htuneric (2ntr-o pivnita de exemplu), unde se tine far8 hrang tirnp de
2-3 zile, phi3 ce albinele hcep s5 cad3 pe fundul lsditei, sl5bite de
foame. La sffrqitul zilei a treia, sau cel rnai curind dup5 48 ore, roiul
este mutab htr-un stug curat qi clezinfectat, prev5zut nurnai cu faguri
artificiali. Aici albinele primesc hranA din bebug (miere neinfectatg,
sirog de zahk), Xu care se administreas 1 g de sulfatiazol. Metoda este
aplicaba insti numai- prim5vara $1 vara, pentru ca albinele sg aib2
timp sP creascri fagurii $i generatiile de puiet necesare unei bune iernAri. Pentru acelqi motiv ea nu se recornand5 dedt la familiile puternice, sau devenite puternice prin unire, precum $i la farniliile realizate
prin adunarea faguriior cu puiet de la familii infectate. DupE transvazare, intreg echipamentul de faguri din stupii infectati va fi reformat
aSa fel fncit s5 nu ocazioneze raspindirea gerrnenilor existenti In
miere $i ceara), iar stupii $i tot. echipamentul care a venit In contad
ca ei vw f i dezinfectati.
hipoclorit de sodiu, s-a constatat c5 sporii de B. larvae iqi pierd capacitatea de germinare. Dezinfectantul in cauza nu este toxic pentru
albine, iar fagurii dezinfectati sint bine acceptati de catre acestea.
fn mod practic, combaterea locei americane intr-o stupin5 bolnav5 se va desfasura dup5 urmZtorul protocol :
controlul tuturor familiilor de albine, pentru identificarea familiilor bolnave, a celor slabe, precum si a fagurilor cu mult puiet
bolnav ;
distrugerea familiilor bolnave, in cazul cind sint slabe, precum
$i a fagurilor cu mult puiet bolnav din familiile cu populatie normal5 ;
- unirea familiilor slabe ;
- aplicarea tratamentului medicamentos la toate familiile din
stupins.
- mutarea farniliilor in stupi dezinfectati, dup5 disparitia semnelor de boa18 ;
- in cazul cind sint putine familii bolnave se recornand5 transvazarea albinelor $i reformarea intregului echipament de faguri, pentru lichidarea focarului de infectie $i de asemenea pentru scurtarea
perioadei de carantini. Transvazarea se va face pe foi de faguri artificiali, cind ea are loc in prima jumitate a anului, sau pe faguri goi,
proveniti din farnilii sinitoase, cind operatia are loc in a1 doilea semestru al anului. In acest ultim caz, dupa ce albinele au consumat
doza de medicament (0,5 g teramicin5 sau 1 g sulfatiazol intr-un litru
sirop), cuibul familiei va putea fi completat cu faguri cu miere si polen, proveniti de asemenea de la familii siin5toase ;
- dezinfectia stupilor infectati ~i a echipamentului lor, dup5 mutarea familiilor sau transvazarea albinelor ;
- dezinfectia profilactic3 a tuturor stupilor cu ocazia punerii
la iernat, cPnd se va scoate $i reforma un numzr cit mai mare de faguri de cuib din fostele familii bolnave. In cazul cind m3rimea stupinei permite, se vor reforma toti fagurii acestor familii, ei fiind inlocuiti cu faguri cu miere qi polen proveniti din familii s h i t o a s e ;
- in anul urmHtor stupina va fi tratat5 chiar dacH nu au ap5rut
semne de boal3.
Prevenirea. Pentru a preintimpina aparitia locei americane se recomandii respectarea cu strictete a regulilor de profilaxie general3 descrise pe larg la capitolul respectiv -, avind ca scop de a evita pitrunderea sporilor in stupin5 sau, c h d acest lucru nu a reuqit, de a
opri riisptndirea lor la celelalte familii de albine.
Fortificarea farniliilor - realizats prin metodele cunoscute
are ca rezultat sporirea rezistentei naturale si a fortelor proprii de
apirare, ea constituind un auxiliar pretios Pn lupta b p o t r i v a bolilor
in general qi a celor contagioase In special.
Loca americanfi este o boa15 declarabili, supusa restrictiilor sanitare veterinare. Ea atrage carantinarea stupinei pe o perioadii de 60
zile de la disparitiasemnelor de boa18 $i dupa executarea -dezinfectiei
finale.
LOCA EUROPEANA
In ceea ce priveste rezistenta, Streptococcus pluton poate f i p5strat in suspensie apoasi la temperatura laboratorului timp de 7-10
zile, in sirop de zahir 16-20 zile, iar in cadavrele larvelor pin5 la un
an. Sub actiunea formolului lo,',),perrnanganatului de potasiu 0,5OlO,
sodei caustice 2OiO si fenolului 3(',6, microbul este distrus d u p i 5 minute.
- Bacillus alvei are forma unui bastonas lung de 2,7 microni $i
lat de 0,8-1,2 microni. El este n~obil,Gram-pozitiv si produce spori.
Rezistenta sporilor este destul de mare. Ei rezistii la fierbere timp de
36 minute, in timp ce forma vegetativii moare d u p i 5 minute. Perrnanganatul de potasiu 2-4/0 ii distruge dupa 2-7 ore, iar in concentratie de 5jo dupii o orii.
- Bacterium (Achromobacter) eurydice se prezinti sub form5 de
bastonase izolate sau perechi, cu estremititile rotunjite si cu dimensiunile cuprinse intre 1,2-1,5 microni. El este usor cultivabil, Gramnegativ ~i n u sporuleazi.
- Bacillus orpheus (Laterosporus) are forma unui baston+ drept,
cu extremititile rotunjite. El sporuleazii, sporul luind naStere pe una
din partile laterale ale bacilului, la mijlocul lungimii lui.
- Streptococcus apis, numit a l t i d a t i Str.eptococcus faecalis, este o
bacterie oval5 cu dimensiuni de 0,7-0,9
rnicroni. Are aptitudinea de
a produce acizi, ceea ce face ca mediile de laborator pe care este cultivat, sau puietul de albine omorit de acest gerrnerl s i exale un miros
acru, de otet.
Dupi F. E. Moeller (,,La sant4 de l'abeille" martie-aprilie 1980),
la inceputul bolii frotiurile provenind din larve infectate cu locii europeani, colorate cu safranini sau alti coloranti potriviti, prezinti la
examenul microscopic aproape nurnai S. pluton. Pe m i s u r i ce trece
tirnpul, imbolnivirea afecteazi mai putin larvele tinere si mai mult
larvele virstnice sau prenimfele. Dup5 cca. trei siptimini aproape tot
puietul mort este de tip prenimfal. Cind acesta a fost examinat microscopic, n u s-a mai giisit S. pluton ci numai B. alvei. In aceasti fazii
colonia rispunde foarte bine la tratament iar puietul redevine normal.
In cazul c h d coloniile respective supravietuiesc peste iarn5, ele vor
rimine in general sinitoase in sezonul urmitor, dar alte colonii din
stupina in cauz5 pot sli traverseze ciclul descris mai sus.
Patogenie, evolufie, transmitere. Odati cu hrana primitii din partea albinelor doici, microbii sint introdusi in intestinul larvelor, unde
ei se inmultesc si elimini toxine. Inmultirea microbilor se face pe
seama hranei existente in intestinul larvei, ceea ce duce la slabirea
acesteia. P e de a l t i parte, toxinele pitrund prin peretele intestinului
in tot organismul, producind grave perturbiri fiziologice, imbolniivirea
si, in cele din u r n s , moartea larvelor.
Declansarea, agravarea si extinderea bolii s h t favorizate de o serie de factori, care actioneaza fie prin slibirea rezistentei naturale a
familiei de albine, fie prin exaltarea virulenpi germenilor microbieni.
Printre aceqtia, sezonul qi puterea farniliei d e albine joac3 rolul oel
mai important, loca europeang fiind mult mai frecvent.3 primtivara $i
la familiile slabe, impachetate necorespunz5tor, avind hran5 insilficient5 sau de slab5 calitate. Boala apare, de obicei, in lunile apriliemai si se manifest5 in rnod diferit - uneori cu intermitente, alteori
continuu - pin5 toanma tirziu, cind c r e ~ t e r e apuietului inceteaz5. (251dura din timpul verii sau aparitia unui bun cules fac boala sB regreseze, uneori intilnindu-se chiar vindec5ri spontane. In cazul cind clup5
un cules principal nu se asigur5 albinelor un cules de intretinere, se
creeaz5 in farniliile de albine respective conditii pentru reaparitia bolii.
Larvele bolnave constituie principala sursi de infectie. fntr-o familie puternic5 albinele elimin5 din vreme aceste larve, iar conditiile
bune de hran5 ~i cildur5 de care beneficiaz5 puietul ii permit sri reziste la contaminare.
Transmiterea bolii in interiorul stupului se face prin albinele lucrstoare, care Pndep5rteazii larvele bolnave sau moarte $i prin albinele
doici, care hrinesc atit larvele recent infectate cft si pe cele sin5toase.
Streptococcus pluton a fost intilnil frecvcnt in glancli,lc s :I 1'I \ L I : . ~
ale albinelor doici. Poltev si Alexandrova au intilnit deseori S t r e ~ t o coccus pluton in ovarele matcilor provenite din pris5ci infectate' cu
loca european5. Aceiasi autori au stabilit c5 cel rnai periculos rezervolde conservare a1 acestui germen sfnt fagurii cu piisturfi.
Transmiterea maladiei in interiorul stupinei se produce prin
pridarea (furtisagul) familiilor sl5bite de boal5, prin r5t5cirea albinelor in timpul culesului, prin trintori (care piitrund in orice stup), prin
diferiti paraziti sau pridgtori (molia de cear5, viespea), prin apicultol-ii
care schimb5 fagurii si albinele din stupii infectati in stupi s5n5to~i
sau care lucreazi f i r 5 s 5 - ~ i dezinfecteze mfinile, uneltele sau echipamentul de protectie.
Transmiterea infectiei in toat5 regiunea sau dintr-o regiune in
alta se realizeazii prin f u r t i ~ a g ,prin erori de zbor, prin trintori, prin
stup5rit pastoral ~i prin cumpiir5ri de material biologic apicol din stupine infectate.
Sirnptomatologie. La inceputul bolii sau in formele uyoarc de
boa15 familiile de albine atinse de loca europeanii se deosebesc greu de
cele s5nitoase, intrucit activitatea lor se p5streaz5 nemodificat.5, iar
m5tcile reuSesc s5 inlocuiasc5 larvele bolnave eliminate de catre albine. Abia dup5 trecerea unei perioade de timp boala devine aparent5,
prin depopularea familiei de albine ~i prin mirosul acru sau de putrefactie ce se degaj5 la deschiderea stupului. Unul din semnele caracteristice consti in faptul c5 boala atinge de obicei larvele tinere de 3-4
zile, care mor fnainte de a fi c5pAcite. Nurnai in cazuri rare ~i intr-o
proportie redusii se constat5 imboln5viri la larve mai virstnice ~i respectiv mortalitiiti la puietul c5pGcit.
La inceput aspectul fagurilor este normal. Cind maladia s-a declarat, se constati o depunere neuniformii a puietului, apare aspectul
de puiet fmprg~tiat,datoritii faptului cZi miitcile a u instimintat celulele
cu puiet bolnav mai tirziu, dup5 ce albinele au r e u ~ is5
t elimine acest
puiet.
is
c. Larvele atinse slnt in celule dp5cite ; culoarea lor este castanie, ele sint putin deformate, contiutul p5stos, uneori uqor vfscos.
filant. NLirosul gretos poate s5 existe sau nu, Pn funeie de germenii
prezenfi. Gip5eelele pot fi scobite, perforate $i de culoare mai incnisi.
Aceast5 form5 poate sP fie confundat3 cu loca americani ~i de asemenea cu paraloca.
Se citeaz5 cazul unor familii foarte puternice la care puietul a
inceput s5 devinl bnpriiqtiat ca $i cum calitatea m5tcilor ar fi lfisat de
dorit. 35nuindu-se c5 ele aveau loc5 european5 dar c5 larvele boinave
erau scoase din stup inainte ca omul s5 poat5 constata imbolngvirea,
aceste colonii au fost supuse unui tratarnent cu streptomicin5 (trei administrgri de cite 0,5 g la patru zile interval). In urma acestui tratament puietul a redevenit normal, sin5tos qi compact, dovedindu-se astfel cfi era intr-adev5r vorba de loc5 europeang.
atunci cind familiile de albine sint slabe sau cind conditiile naturale
sint neprielnice pentru apiculturii.
- s5
- s5
unor factori neprielnici. Este u n microb mic, de form5 oval5, cu dimensiuni de 1-2 microni in lungime $i de 0,3-0,5 microni in Istime, prev5zut cu cili de jur imprejur. Nu sporuleaz5 ~i nu se coloreaz5 prin
metoda Gram. Administrat in hrana albinelor in scop experimental, el
nu r e u ~ e ~ ts5e provoace imboln5virea acestora decit in cazul familiilor
slabe.
SEPTICEMIA
BOLILE VIROTICE
Pin5 la mijlocul deceniului 70 se cuno$teau putine boli virotice
la albine, lucririle de specialitate descriind ca atare doar puietul in sac,
paralizia $i boala neagri. Ulterior, dr. L. Bailey de la Rothamsted Experimental Station din Anglia, care este o autoritate absolut5 in acest domeniu, a identificat ~i descris in total 18 virusuri, capabile s5 determine
- singure sau in asociatie - urmatoarele viroze la albine : puietul In
sac, paralizia (acut.5, lenti, cronici, cronicii asociat5), virusul ,,aripi innorate", virusurile Y ~i X, virusul botcilor negre, virusul filamentos, boala
din insula Wight, virusul din Egipt, virusul din Arkansas, puietul viros
Thai, virusul din Kasmir si virusul apis iridescent. In afara ultimilor 5.
toate celelalte virusuri au fost identificate in Anglia.
PUIETUL IN SAC
fel de pungi cu lichid. Din limpede, cum era la inceput, acest lichid se
tulburi cu timpul, datoriti descompunerii tesuturilor, ceeace antreneaz5
si schimbkile de culoare ale larvei. Pe m5suri ce Lichidul se evaporri,
tegumentul se sclerozeazi, larva incepe s i se usuce, capul ei se ridic5 si
se-incovoaie spre partea ventral5.
Evolutie. Boala poate ap5rea in tot
timpul sezonului activ, ins5 este mai frecvent5 in timpul verii. h t r - o stupin2 infectati ea ataci doar una sau cfteva familii, pe care ins5 nu le omoari decit daci
survin conditii neprielnice de via@. Din
contrti, aparitia unor factori favorizanti,
cum ar fi un bun cules de esemplu, poate
s5 determine vindecarea, f5ri nici o interventie din partea apicultorului. Evolutia
ei depinde m u l t d e puterea familiei in
A
11
care a apgrut, respectiv de misura in care *ig. l l . Larve de d,-,ina atacak
larvele moarte sint eliminate $i inlocuite. de puiet in sac : a - iniectie
recenti ; b - infectie veche
Simptome. Puietul moare de regula
dup5 cip5cire. Pe fagure, acest puiet
seam5115 cu cel intilnit in loca american5 : puiet irnprsstiat, celule
cu cip5cele infundate, perforate, mai inchise la culoare, adesea ilescip5cite (fig. 12). ModificArile pe care le sufer5 larvele ofer5 semnele cele
mai importante pentru recunoa~tereabolii. Din albe sidefii cum e l m initial, acestea devin treptat galbene, c e n u ~ i isi apol brune, capul avind o
culoare rnai inchis5 decit restul corpului. in prima faz5 larva are ;~spectul
unei pungi pline cu lichid, continutul ei sc5zind odat5 cu trec9ereatimpului (fig. 11). Acest continui nu cste viscos sau filant si nu are miros. Lar-
37
vele moartc nu ader5 la peretii celulei, asa incit albinelc !e pot scoate si
indep5rta din stup. Ele sfnt a ~ e z a t epe planseul celulei, cu partea ventral5
in sus. Prin uscare, corpul se transform5 intr-o cojit: neaderent5 la peretii celulei, cu partea cefalic5 mai inchis5 la culoare si curbat5 in sus,
luind astfel forma unei b5rci sau a unui ,,papuc chinezesc".
Diagnostic. Pe teren, diagnosticul poate fi pus dup5 forma pe care
o iau larvele infectate ; de sac plin cu lichid la inceput, de cojite incovoiate intr-o faz5 mai avansat5. Aceste aspecte deosebesc puietul sarciform de loca americanti (singura boa15 cu care s-ar putea confunda), alte
deosebiri fiind neaderenta la celul5, lipsa de miros si de viscozitate a
continutului larvar, precum si evolutia mai usoar5 a maladiei (in cadrul
farniliei d e albine sau in stupinti).
In caz de dubiu, diagnosticul poate fi stabilit prin examenul microscopic a1 larvelor bolnave sau moarte de curind. Semnul caracteristic
este (atunci cind se lucreazii cu microscoape obisnuite) lipsa oriciiror germeni, spre deosebire de ceca ce se constatti in cazul locilor, unde acest
examen evidentiaz5 numeroase bacterii specifice sau de asociatie.
Tratament. Pin5 in prezent nu au fost stabilite tratamente speciiice
in maladiile virotice ale albinelor. In cazul puietului in sac a fost incercat5, cu rezultate satisfdc5toarr. tetraciclina. Se recornand5 de asemenea un hatarnent cu sulfatiazol combinat cu streptomicinti, sau numai
cu teramicin5, in dublul scop al anihiltirii germenilor secundari si totodata
pentru a preveni consecintele unei confuzii intre aceastti boa15 s i una din
cele dou5 loci.
In majoritatea cazurilor slnt suficiente, pentru combatrerea puietului
in sac, asigurarea unui bun cules si aplicarea unor m5suri de igien5, cum
a r f i topirea fagurilor cu puiet bolnav, int5rirea familiilor bolnave prin
unirea lor, stimularea activititii de cur5tenie a albinelor prin rrstringerea cuibului, schimbarea mtitcii etc.
In cazurile grave sc recornand: transvazarea albinelor, tratamcntul
medicamentos, dezinfectia cu ap5 fiarts sau e5ldur5 uscat3 (cu lampa de
henzing) a materialului lemnos, topirea tuturor fagurilor, incilzirea
mierii extrase din acesti faguri timp de 30 minute la temperatura de
75'C (se interzice ins5 folosirea mierii pentru hr5nirea albinelor).
Farniliile slabe, puternic infectate, trebuie distruse.
Spre deosebire de tara noastr5, unde puietul Tn sac este practic
inexistent, in India aceast5 boa15 imbracfi forme alarmante, constituind
unu! din principalii d u ~ m a n i ai albinei (Apis cerana). Ca simptome,
se ~nentioneazri moartca puietului in faza de larvti nec5pticit5, precum
si psrasirea frecventi a stupilor de c5tre familiile atinse de boal5. Pentru
combatere, se recornand5 distrugerea ~ u i e t u l u iinfectat impreun5 cu a1
binele adulte s i dezinfectia stupilor cu clorur5 de var.
PARALIZIA ALEINELOR
Etiologie. Agentul cauzal a1 paraliziei este un virus filtrabil. Familiile sgniitoase, .contaminate experimental cu acest virus, se imbolnivesc in decurs de 2-5
zile, prezentind simptome asem5nAtoare celor
din infectia natural5. Prezenta virusului in organismul albinelor este Intovirii$it5 in mod frecvent de formarea in celulele epiteliale ale intestinului gros a unor corpusculi rotunzi sau ovali, m3surind intre 1 si 5 microni.
ALTE VIRUSURI
Virusul
,,aripi
*-."'-'
-.
-'
innor~te"~)
Acest virus, unul din cei rnai mici cunoscuti actualmente, a fost
descoperit in Marea Britanie, Egipt $i Australia. D e ~ iaripile albinelor
puternic infestate i ~ pit.1.d
i
adeseori transparenta, acesta nu este t o t u ~ i
un simptom sigur, fiind necesar un examen serologic pentru stabilirea
diagnosticului. Viri~sul ,,aripi innorate" sau ,,aripi opace" formeaza mase
cristaline in citoplasma celule!or musculare, in special a celor din lungul
traheei. D e ~ s-a
i dovedit c4 transmiterea se face prin intermediul aerului,
el isi poate pierde rapid putere;+ infectant5, dovad5 imposibilitatea infectsrii experimentale a albinelor p i n aerosoli (incerc8ri facute de Roth).
Albinele bolnave mor rapid iar familiile puternic contaminate devin
inactive qi se depopuleaz5 masiv. Moartea acestor familii survine cel
rnai adesea In perioada de iarn5.
V i r u s u l Y si X
."-,
decit cu mortalitatea familiilor puternic infestate la sfir~ituliernii s-a datorat paraliziei ~i maladiei din Insula Wight.
0 alt5 concluzie a fost aceea c5 suprapopularea cu albine a unei
zone sau a unei tiiri favorizeaz5 riispindirea bolilor si mai ales a virozelor in sectorul apicol, ca efect a1 faptului c5 nezvind ce culege albinele
stau in stup mai mult decit de obicei, iar acest sedentarism favorizeazs
multiplicarea microorganismelor patogene.
Vir2isuL d i n E g i p t
V i r u s ~ p~ ul i e t i n s u c T h a i
A fost descoperit in larvele moarte de Apis cerana din Thailanda
in 1982. Seam5n5, fgr5 s5 fie ins5 identic, cu virusul puietului in sac de
la Apis mellifera. h India $i Nepal el a provocat in ultimii ani exacerbarea serioas5 a puietului sacciform.
V i r u s u l d i n ICa~rnir
Prima data a fost gasit la Apis cerana in Kasmir si India, iar dup5
aceea la Apis mellifera in Australia. Albinele bolnave prezintg o mortalitate anorma15 in toate stadiile de dezvoltare, boala putind fi confundat5
cu loca, puietul in sac $i paralizia. Prezenta acestui virus in Australia,
unde Apis cerana este inexistent& face s5 se cread5 c5 el a venit de la
alte insecte comune in Australia ~i Asia de Sud-Est. Totu~i,cercet5rile
intreprinse in acest sens nu au dat rezultate pin5 in prezent.
Virusul din K q m i r poate f i usor depistat, c5ci el se Pnmultestc
enorm cind este inoculat la albine sau frecat de corpul lor si le omoari
in urm5toarele 2-3 zile. Avfnd in vedere u~urintacu care pitrunde prin
cuticul8, transmiterea lui se face cu sigurant5 prin contactul direct intre
albinele vii, ca ~i in cazul virusului paraliziei cronice.
CONCLUZII
Familiile de albine sint infectate In mod curent de un mare num5r
de virusuri, f5rii ca ele sil prezinte semne de infectie decit in cazul in care
viroza se suprapune unei alte boli. Este cazul virusurilor X, Y, a1 botcilor
negre ~i filamentos, toate patru asociate cu Nosema apis ; a1 virusului
paraliziei acute, care poate fi transmis de Varroa Jacobsoni ; a1 virusurilor
paraliziei cronice $i paraliziei din Insula Wight, care se asociad cu Acarapis Woodi. Existents acestor virusuri explic5 aspectele cu totul deosebite pe care le imbracg uneori parazitozele mai sus pomenite, aspecte
dificil de explicat numai prin caracterele, atit de bine cunoscute, ale
acestor boli.
h infectiile virale chimioterapia este in general ineficace din
cauzii c5 inmultirea virusului se face En celule $i ea este +a de strins
legats de procesele de creqtere ale acestora incit nu poti s-o stgvileyti
f5rA a v5tiima $i celulele gazdg. Din fericire, exist3 boli ce pot fi st5pinite si, concomitent pot fi stiipinite ~i virozele de asociere, aSa cum
este cazul nosernozei de exemplu.
Pentru prevenirea virozelor, urmgtoarele recornandhi sint considerate ca judicioase :
- sA nu se transporte albine dintr-o tar2 in alta, intrucit se rise5
propagarea unor agenti patogeni exotici, potential periculo~isi greu de
depistat ;
- numArul familiilor de albine sii fie in corelatie cu resursele
melifere.
Unii apicultori sint tentati s5 pgstreze prea multe familii dup5 un
sezon cu totul exceptional. Urmeazii ins2 ani apicoli slabi sau medii si ei
vor trebui sii hr5neascii cu zahiir, iar albinele s5-si petreacii o mare parte
din timp in stupi. In aceste condivi, infectiile endemice vor creqte, datoritg atit virusurilor cit $i celorlalti agenti patogeni, care se transmit
numai cind albinele sint in contact strins intre ele.
BOLI MICOTICE
Micozele sint boli infecto-contagioase produse de ciuperci micrescopice. In stupi pot exista multe specii de ciuperci, hsii numai trei din
acestea s-au dovedit periculoase pentru puietul albinelor : Ascosphaera
apis, Aspergillus flavus $i Aspergillus niger. Ele se caracterizeazi3 prin
aceea c5 dup5 moarte puietul i$i p5streaz8 forma - se murnificg - $i
se intsrevte.
In urmg cu citeva decenii aceste boli erau aproape necunoscute. In
ultimul timp ele au inceput s5 se rispindeascii in mod hgrijorAtor, dator i a unor cauze ce n-au putut fi lamurite pe deplin, una din teoriile emise
in acest sens considerind c5 progresul lor a fost favorizat de utilizarea
antibioticelor fn patologia apicols.
D e ~ ievolueazi rnai putin grav decit celelalte maladii contagioase
ale puietului qi in rare cazuri antreneaza moartea farniliei de albine,
totusi importanta micozelor nu trebuie desconsideratil, fntrucit acestea
sint in stare sB produc5 mari pagube stupinelor, punindu-le uneori in
situatia s5 nu rnai poat5 valorifica culesurile.
in California, de unde s-a rispindit apoi in mai multe state ale Arnericii
de Nord ~i in Canada. fn 1970 C. Mraz o observi $i in Mexic, el emitind
teoria c i extinderea acestei micoze este in strinsi legzturi cu hrinirea
intensivs a familiilor de albine cu antibiotice in scop preventiv. La noi
in tar& inainte de 1971 puietul viros apsrea cu totul sporadic, fiind necunoscut de marea majoritate a apicultorilor. Dupi aceasta d a t i boala
s-a extins de o manierg ingrijor5toare. cuprinzind pe rind Transilvania,
Ranatul, Muntenia, Dobrogea si Moldova.
Interesant este cB i n ultimii ani ea a regresat substantial, una din
cauze fiind ~i folosirea de catre majoritatea apicultorilor a medicamentului Micocidin, realizat de Institutul de cercetare qi productie pentru
apiculturg din Bucuresti.
Etiopatogenie. Ascosphaera apis este o ciuperci heterotalicg, commicelii mascul si femel5. h momentul in care doua micelii de
sex opus se intilnesc ele adera unul la altul $i dau n a ~ t e r ela hife laterale
pe care vor lua n q t e r e elementele sexuate : oogonii ~i anteridii. Prin
fecundarea de c i t r e anteridie, oogonia - numit5 ~i corp fructificator -,
va produce nigte formatiuni capsulare numite asce, care cuprind sporii
- sfiminta qi forma de rezistentj. a ciupercii (fig. 13).
Viabilitatea sporilor este foarte mare. Ei rezisti la actiunea vaporilor cie form01 si a anhidridei sulfuroase, iar in larvele mumifiate ~ i - a u
~ 1 ~ s din
:
7:"
.
..
- corp
dovcdit puterea cle germinare chiar ~i dup5 15 ani. A j u n ~ ipe corpul sau
in intestinul larvelor, sporii dau nastere unui miceliu, ce pitrunde si se
ramifies in tesuturi, invadind intregul organism ~i pl-ovocind moartea
- rAspindirea
Rezultate mai bune s-au obtinut prin folosirea Stamicinei provenit5 din culturi de Streptomyces noursei. Prin adrninistrarea a 4 cornprimate de Starnicini a 500 000 U.I.,cite unul la interval de o siiptriminii,
amestecat in 100 g zahiir pudrii, s-au obtinut vindeciiri inaintea celor
realizate numai prin miisuri de profilaxie. Rezultate inconstante au fost
obfinute ~i prin utilizarea preparatului chimic Thiabendazol, care se
amestecii in zahir pudrii in concentratie de 2,5 g la 1 kg zahir si se
administreazi prin presiirare deasupra cuibului, cite 100 g de 5-6 ori la
7 zile interval. Cel mai eficace preparat s-a dovedit produsul denumit
Micocidin, realizat de Institutul de cercetgri pentru apiculturii din R. S.
Rorninia, el avind in plus si proprietafi stirnulatoare pentru familiile
de albine.
Modul de administrare a1 acestui preparat (conform prospectului
respectiv) este urrniitorul : in functie de mirimea familiei de albine yi
intensitatea infectiei, se adrninistreazi 100-150 g preparat, prin impr8stiere cu mina printre rame, peste albine. Tratarnentul se repetii de 3-5
ori. Primele douii tratamente se fac la interval de 4 zile, ultimele la 7 zile.
Tratamentul incepe la primele semne de boalri, sau inainte de aparitie in stupinele unde in anul anterior a existat puiet v3ros.
Dac6 dupii vindecare apar din nou factori favorizanti dezvoltiirii
Ascosphaerozei (temperaturi scizute, ploi reci), se intervine cu una sau
douii administriiri de micocidin.
La controlul ce se face inainte de primul tratament, fagurii cu mari
zone de larve bolnave vor fi s c o ~ i~i topiti. Larvele moarte din fagurii
rnai putin afectati se scot ~i celulele respective se pudreazi abundent cu
rnicocidin. Larvele moarte de pe fundul stupului se ard.
Cind infectia rnicotici este grav3, micocidinul se poate administra
$i sub form5 de sirop (1 kg rnicocidin la 1 litru apii) cite 250 rnl, de 3 ori,
concomitent cu primele 3 administriiri de micocidin sub formti de pulbere.
Se recomandi ca fagurii goi de la rezerv5, inainte de a fi introdusi
in stup, sii fie aspersati cu o solutie cle micocidin (1 kg micocidin la 2 litri
de ap8) si lisati s i se usuce.
In cazul cind concomitent cu Ascosphaeroza apar $i semne de loci,
se adaug5 2,5 g teramicinri la 1 kg micocidin, se amestecii bine ~i
se fac tratamentele conform
indicatiilor pentru
Ascosphaerozi.
Esecul tratamentelor recornandate in urmi cu citiva ani de Laboratorul de cercetiri de la Nice, precum ~i pierderile ingrijoriitoare pe care
le produce puietul viiros h Franta, au determinat initierea in 1980 a
unor ample cercetiiri privind terapeutica acestej boli. In prima etapii au
fost selectionate ,,in vitro" substanple cele mai active Pmpotriva Ascosphaera apis : nitratul de econazole, sirurile de amoniu cuaternare $i
unele esente naturale. h a doua etapi a fost testat3 eficacitatea tratamentului in stupine experimentale, rezultatul fiind cri Pn unele cazuri
micozele au dispirut in familiile tratate, dar in alte cazuri, destul de
numeroase, larvele mumifiate de Ascosphaera apis au continuat s i
existe. In concluzie, neregularitatea rezultatelor obtinute nu a permis
introducerea in uzul curent a protocolului terapeutic experimental.
>I ciirol rezistentg fats de iictiunea factorilor fizici sau chimici este ins5
destul dc scizut8 (fig. 17). Mentinuti la o tcmperaturii de 60'C timp dc
30 minute ei isi pierd puterea patogens. Acidul fenic ~i formolul in concentratie de 5"/0, precum ~i sublimatul corosiv 1% Ti distruge, de asemenea, intr-un timp scurt.
Ciuperca este foarte rsspinditi in naturs. In familia de albine
sporii sint adusi odats cu polenul recoltat de albine, ceea ce explicg
- forma veetativii
Melanoza este o maladie infectioas5 de naturii rnicoticii, ce afectea22 aparatul genital a1 mAtcilor, producind sterilitatea acestora. Agentul patogen paraziteazg qi albinele adulte, ins5 pierderile provocate in
rindul acestora sPnt neinsemnate.
Etiologic. Agentul patogen este o ciupercg parazitar5, care a fost
descrisi pentru prima datg in anul 1934 de c5tre Fyg. Ea produce in
tesutul epitelial a1 oviductelor, vaginului, rectumului $i glandelor leziuni
nodulare lnoonjurate de cruste negre, care hpiedicii depunerea ou5lor.
Fyg a numit boala produs5 de aceast5 ciupercg ,,melanoz8".
fn 1936, Orosi-Pall reia cercetirile asupra agentului cauzal a1 melanozei, ciruia I dii numele de Melanosella rnors apis. El a cultivat in
laborator aceasta ciuperc5 constatind cii ea produce hife de culoa~egalben.5 qi spori ovali sau rotunzi. Coloniile formate pe medii de culturii
sint rotunde, au diametrul de 0,5 mrn Ti culoarea galben5 deschis.
Ulterior Fyg descrie o altii form5 de melanoz5 (pe care o numeste
rnelanoza ,,BU) care paraziteaz8 de asemenea organele genitale ale mAtcii,
dar care, spre deosebire de prima formi (numit.5 melanoza ,,H"), este de
origine bacterian5, agentul fiind un bacil coliform din specia Aerobaoter
cloacae.
Patogenie. Melanosella mors apis, preculn qi sporii ei, se gisesc
r5spinditi in naturi, inclusiv pe plantele entornofile. Prin intermediul
acestora ea vine fn contact cu albinele, p5trunde fn glandele salivare,
unde incepe s&se Pnmulteasc5. De aici ciuperea ajunge $i la matc2, odat2
cu l5ptisorul pe care aceasta il primegte de la albinele infectate. Din
intestin ea trece in hemolimffi, se 1ocalizeaziI In aparatul genital, unde
produce aglomeriiri pigmentare ce astup5 lurnenul oviductelor. Boala evolueazi de regul5 Incet, iar moartea m5tcii se produce la 5-7 zile de la
w i f e s t a r e a primelor s e m e .
Simptome. M5tcile bolnave inceteazi ouatul, au abdomenul mgrit,
iar la nivelul anusului prezinta un dop format din excremente uscate.
Ele sint apatice, nu se mai deplaseaza pe faguri si nu se rnai hrhesc,
iar dup5 citeva zile cad pe fundul stupului qi mor.
Diagnosticul se pune in special dupi prezenta dopului de excrernemhe din regiunea anal3 si se confirma prin examenul de laborator,
m d e sint puse in evident5 leaiunile de culoare negricioass din organele
genitale.
Tratamentul melanozei nu este cunoscut. Singura misurci care se
indica este fnlocuirea rniitcilor bolnave.
BOLILE PARAZITARE
NOSEMOZA
Etiologie. Nosema apis este un parazit unicelular, care se localizeaz5 gi se fnmulteqte h celulele intestinului rnijlociu a1 albinei. Clnd
conditiile nu-i s h t prielnice parazitul sporuleaz5, form5 sub care el dobindegte o mare putere de rezistentg
(fig. 19). In momentul &d sporul
ajunge Pn intestinul albinei, el se
transforms iargqi fn parazit adult,
care intrii fn celulele epiteliale ale
peretelui intestinal, unde se hrhinegte,
se inmultegte gi produce toxine.
Sporul de Nosema apis apare
la microscopul obi~nuitca un corpuscul ovular, eu dimensiunile de
4,5-6,4 microni lungime si 2b5-3
microni Istime, incolor, refrigerent,
mai mult sau mai putin str5lueitor.
Dup5 colorare el apare constituit dinrig. 19. Spori de Nosema apis
tr-o mas5 protoplasmatic5 ce prezint5 la capete dous vacuole, din care cea mai mica - numit; capsula
polar5i - contine un lung filament fnfH~urat(filament polar). In rnijloc,
sporul are un nucleu format din doi noduli, iar la exterior el este In@-
. ~ u r aintr-o
t
membrani chitinoasi (fig. 20). Datoriti in primul rind acestei
membrane, sporii posed: o mare rezistenti. Ei supravietuiesc in petele
de excremente diareice 2 ani, in albinele moarte 11/2--2i/2 luni, in miere
2-4 luni iar sub actiunea razelor
solare 15-32 ore.
Supugi actiunii agentilor chimici
ei
rezista
la acid fenic 4% timp de
2
10 minute, la soda caustic3 5% timp
de 5 minute ~i la vaporii de acid
acetic sau de form01 48 ore.
Temperatura din interiorul stupului are o mare influent5 asupra
dezvoltarii parazitului. Astfel, la 37Oa
7
dezvoltarea Nosemei inceteazi complet, la 30-34OC
dezvoltarea este
maxim& la 25OC ea este lent& iar la
4 10C sporii nu rnai germineaza.
Contaminarea albinelor se realizeaz: prin ingerarea sporilor odati cu
hrana. Moartea albinelor este urmarea distrugerii de catre parazit a epiteliului intestinal in care se inmulteqte, precurn $i a toxinelor pe care le
~roduce.Actiunea iritativg si inflakatorie a parazitului asupra &iteliuFig. 20. Structura sporulul de Nosema
apis : I - nucleu ; war ; 1ui intestinal se exteriorizeazg prin
3 - m e m b ~ a n 5 ;4 - s m l a s m g ;
diaree, in timp ce toxinele actioneaz:
5 - capsula polar&
pe cale nervoas8, provocfnd tulburiri
de locomo~e, urmate de paralizie.
Difuzarea parazitului in interiorul familei de albine se efectueaza
prin transportul sporilor de ciltre albine $1. mai ales prin intermediul
excrementelor diareice, care Pmprarjtie sporii peste tot : pe faguri, in
miere, in polen, pe pereG stupului etc. MZitcile, care sint ~i ele receptive la nosemoz5, contribuie de asemenea la rgspindirea bolii.
Rsspindirea bolii de la o familie la alta ~i de la o stupin5 la alta
se realizeazi prin intermediul apicultorului, albinelor gi a1 unor paraziti.
Apicultorul favorizeaza r5sp2ndirea bolii la celelalte familii prin :
- lucrarile de imputernicire a farniliilor siWitoase, folosind faguri,
puiet sau albine de la farnilii atinse de nosemoz: ;
- unirea unor farnilii sgniitoase cu altele slilbite de boala ;
- folosirea unor stupi, faguri goi, unelte q i echiparnent infestate
cu Nosema.
Albinele propagi malaciia prin gregeli de orientare, prin furtigag,
prin roire, trintori gi prin curiitirea fagurilor infectav, difuzarea fiind cu
atit mai accelerats cu cit exist4 o mai mare aglomerare de stupi pe un
spatiu restrins. Este dovedit faptul c i atunci cind o famile de albine prezinti sernne de nosemozi, majoritatea farniliilor din stupini sint, de
Simptome. In general, maladiile albinelor adulte nu au o simptomatologie caracteristica precisi, care s5 le deosebeascii unele de altele.
Cel mai adesea manifestirile lor clinice s h t asemilniltoare, fapt ce impune
precizarea diagnosticului cu ajutorul exarnenului de laborator.
Aceastzl situave este valabilil $1 pentru nosemozi, ale cilrei simptome
pot fi lntllnite ~i fn alte boli. Totu$i familiile gi albinele bolnave prezinta anumite semne, dupil care boala poate f i b5nuitii $i uneori
fn
cazurile grave - chiar recunoscuti.
3[n formele latente de nosemozil, familiile bolnave se deosebesc prea
puqn de cele s5nBtoase, singurele semne anormale putind fi dezvoltarea inegali a farniliilor din stupin5, frecventele schimbari ,,lini$titeU de
rnstci si o mortalitate ceva mai crescuta a albinelor. De reguli, la
familiile puternice s i in sezonul activ, boala nu se po& manifesta decit
sub aceastii form3 lent5 sau ascuns8, datoritil faptului c5 albinele moarte
inainte de vreme pot f i inlocuite prin prolificitatea crescut2 a matcilor
gi, de asemenea, prin faptul c i ele mor mu sint duse departe de stupl
In sezonul activ nosemoza poate deveni evident5 numai in cazul unor
lungi perioade de tirnp rece si ploios, care impiedics albinele s5 ias5
afari, favorizeazi defecarea albinelor bolnave in interiorul stupului qi,
consecutiv, contaminarea in mas5 a albinelor.
fn prima parte a perioadei de iernare, boala este de asemenea latenti, datoritii faptului c i lipsa albuminei din continutul intestinai
creeazi un mediu neprielnic pentru inmultirea formelor vegetative. In
plus, acumularea excrementelor in intestinul posterior se ggseyte intr-o
faz5 incipienti care exclude, deocamdaa, aparitia diareei si respectiv
contributia acesteia la difuzarea bolii in masa albinelor.
Spre sfirgitul perioadei de iernare, odatii cu aparitia primelor zile
mai cilduroase, consurnul de hranii gi metabolismul albinelor se m&eqte,
temperatura din cuib se ridicii, mitcile incep s i depuni puiet, pe care
albinele P1 vor h r h i cu continutul proteic a1 glandelor faringiene gi corpului gras. Se creeazi astfel treptat toate conditiile prielnice pentru germinarea sporilor de Nosemti qi pentru inmultirea parazitului. In cazul
in care intervin qi factori favorizanti (afectiuni digestive cu manifesari
dizenterice, condim climatice nefavorabile, familii slabe cu rezistenta
scizutA), sernnele de boalii devin aparente, nosemoza se acutizeazg. Albinele din familiile atinse de boala h c e p s B se agite, executi zboruri
de curitire chiar pe timp nefavorabil gi manifest2 un apetit gi o sete
exagerati. Ele prezintii frecvent diaree, eliminind excrementele in picaturi sau in jet. Aspectul excrementelor este apos, de culoare brungilbuie ~i cu rniros acru atunci cfnd sint proaspete, sau cu miros de
tutun atunci cind sint uscate. h timpul gi dupi zborurile de curitire se
remarcii o mortalitate considerabilii, care slibegte din ce fn ce farniliile
respective, f5cind ca uneori s i nu mai giisim in stup decit o mini de
albine, dorrnitind intr-un colt de fagure.
In fata stupului se vid nurneroase albine care incearci s i zboare
$i nu izbutesc, inainteaza tfrindu-se, se string in grimezi pe firele de
iarb5, paralizeazi ~i mor cu aripile fntinse, cu membrele adunate su!~
cavitatea toracid qi cu abdomenul umflat.
M5tcile infestate prezint3 aceleaqi sernne ca qi albinele, fiind agitate la fnceput gi apatice mai tirziu. Ele diminueaza depunerea de puiet,
apoi inceteazi complet sii ouii, iar dupii 1-3 luni cad jos de pe faguri
~i mor, in cazul cind nu sint schimbate Pntre timp de albine.
Diagnostic. Numai pe baza semnelor clinice este greu sB se puns
Pentru punerea diagnosticului in conditii de stupinii, Poltev recomandti urm5toarea metodi : se rupe capul albinei bolnave, se apuc5
cu o penset3 ultimul tergit abdominal $i se trage intestinul afar5, comparindu-1 apoi cu cel a1 albinelor sinitoase. De regulZi, intestinul mijlociu a1 albinelor parazitate cu Nosemii este rnai scurt, rnai gros si are
o culoare rnai albicioasii decit in cazul normal (Fig. 21, v. plansa color).
Totuqi diagnosticul precis a1 nosemozei nu se poate stabili decft cu
ajutorul laboratorului, prin punerea in evidenv la microscop a sporilor de Nosema apis existenti in intestinul albinelor. Rezultatul examenului de laborator este rnai cert atunci clnd se trimite un numir rnai
mare de albine bolnave (40-50) in stare vie sau omorite cu ajutorul
spirtului si cind se furnizeaz5 ~i o serie de date suplimentare privind
numilrul familiilor atinse de boa15 din total efectiv, mortalitatea provocatii, dacii este si puietul afectat etc.
Prognostic. Nosemoza este o maladie gravii, datoritii in special
frecventei ridicate in efectivul apicol si caracterului insidios a1 pagube1010 provocate. Ceea ce o caracterizeazi este conditonarea aparitei sale
sub forma acutii de ciltre factori favorizanti. Privit prin prisma acestor
consideratii, prognosticul nosemozei va fi favorabil cind familiile de
albine sint puternice, bine ingrijite, iar anotimpul este prielnic pentru
apiculturi si nefavorabil .sau grav atunci cind familiile sint slabe, hrana
si microclimatul din stup sint neocrespunziltoare sau cind timpul rece
si umed impiedicii albinele s5 ias5 afar5 din stup.
Tratament. Avind in vedere faptul cil aparitia nosemozei nu depinde numai de prezenta parazitului, ci; rnai ales, de existents factorilor favorizanti, combaterea acestei boli va incepe prin stabilirea si
eliminarea acestor factori.
fn ce priveste tratamentul medicamentos, in aplicarea acestuia trebuie sB se tin5 seama c i :
- medicamentele nu actioneazi decft asupra parazitilor care exist5
in organismul albinei si numai asupra formelor vegetative, nu distrug
sporii qi nici nu afecteazi germenii care sint rBspPnditi pe fag.uri, in
miere, in polen sau pe peretii stupului, fapt ce impune milsuri de profilaxie privitoare indeosebi la dezinfectia materialului apicol ;
- in stupina In care s-a constatat boala trebuie tratate toate familiile de albine $i nu numai cele recunoscute ca bolnave. Inainte de aplicarea tratamentului, farniliile slabe vor fi unificate ;
- intre medicamentele utilizate impotriva nosemozei, cel rnai
cunoscut este preparatul numit ,,Furnidil B".
Fumidil B se livreaz5 in flacoane continend 25 g substantti total:
si 0,5 g substants activii (fumagilini). Din confinutul unui astfel de flacon pot fi tratate 5 familii de albine. Forma cea rnai obisnuitti de administrare a Fumidilului B este In sirop de zahir, tn care antibioticul se
amestecii, d u p i ce in prealabil el a fost frecat cu putin zahir tos si dispersat in 100-200 ml a p i fiarti si riciti.
plasirii stupinei in pastoral de prezentarea unui buletin negativ de laborator in directia nosemozei nu este legal5, fiind necesar5 deplasarea
organului veterinar la stupina, pentru a constata ca este intr-adev5r
vorba de o form5 clinic5 (acuti) de boa15 $i nu de una cronica.
AMIBIOZA
larva, ce se transform5 fn nimfK gi apoi fn adult, acest eiclu de dezvoltare avfnd o durat5 de 11-16 zile (fig. 22).
Femela fecundatti p5trunde fn prima pereche a traheelor toracice,
unde depune un nurn5r redus de outi - maximum 10. Acarienii fnteap5
peretii traheali si provoac5 scurgerea hemolimfei, cu care se hr5nesc.
FEMELA
Fig. 22
- Acarapis
MASCUL
- fata
dorsal&; b
- Sata ventral3
rezidl in capacitatea familiilor de a Pnlocui albinele moarte ~i in posibilititile pe care le au parazitii de a se inmulti un timp cit rnai indelungat
in organismul aceleiasi albine sau de a-$i g5si cu usurint: o alta gazdi
dupimoartea celei dinainte.
Evolutia este influentats de virsta albinelor, cele tinere fiind infestate in rnai mare mlsurli decit cele virstnice. Acest fapt se explic5
nu printr-o preferint5 a acarienilor, ci prin greutatea pe care ei o
i n t i p i n 5 cind vor s l pltrundti prin stigmele unei albine bitrine, orificii
care se micsoreazg cu virsta, datoritl pozitiei rnai dep5rtate de corp a
aripilor, si care sfnt mai bine aplrate la albinele virstnice, prin intzirirea peri~orilorce le inconjoarl.
Un alt factor important care influentea25 evolutia bolii este sezonul.
In timpul iernii viata albinelor este rnai lung5 ~i oferl parazitilor posibilitatea de a depune multe serii de ou5 in aceeasi gazdi. Totodati, ghemul
de iarn5 permite trecerea cu rnai mare usurint5 a acarienilor de pe o albinzi
pe alta, in aqa fel hcPt In primiivar5, marea majoritate a albinelor mor,
iar restul infesteazl albinele tinere, pe m5sur5. ce ele eclozioneazl. S-a constatat c l fn aceasta perioad5 acarienii se pot localiza nu
numai in traheele albinelor ci qi la baza aripilor anterioare - indeosebi
la albinele bitrine -, perforfnd cuticula pentru a suge lichidul sangvin
qi pentru a-si depune oulle.
In general, se consider3 c l dac5 la intrarea fn ianA albinele sInt
infestate in procent de peste 50/0 familia nu mai are $arise s l supravietuiascfi. In cazul unei infestatii de 10-20/o boala evolueazi sub o forms
cronic8, diminuind productivitatea familiei respective $i constituind o
surs5 de infestatie pentru stupii $i stupinele din jur. In cazul cfnd nu
sint tratate, aceste familii mor in iarna sau prim5vara urmgtoare.
Forma sub care evolueazl acarapioza rnai depinde de puterea familiilor - latent5 la cele puternice $i acutA la cele slabe -, precum si de
condiflile pe care natura sau apicultorul le ofer5 familiilor pentru ca
acestea sA se poat5 dezvolta.
Simptomatologie. Pn forma latent5 acarapioza poate s3 t r e a d neobservat5. In forma acuti boala devine vizibilg, prin simptomele pe care le
manifest5 atit albinele, cit si familia in ansamblu.
Cfnd traheele contin un num5r mic de paraziti qi de cruste, albinele nu manifest5 sernne de boali. Pe milsur5 ce lumenul traheelor se
mic~oreaz5,iar ventilatia in stup nu este suficient asiguratzi, albinele
incep s l prezinte s s r i anormale : zborul lor devine greoi, ele cad pe
plmint si nu rnai pot zbura, desi fac incerclri disperate in acest sens,
urdndu-se pe firele de iarb5 sau f5cind salturi mici ce arnintesc top5itul
unei vrlbii. Uneori corpul este cuprins de tremuriituri, aripile sint departate, abdomenul umflat. Intr-o faz5 rnai avansata albinele bolnave se
aduna in grimezi mici si mor.
La familiile bolnave se constat5 - in special in timpul iernii qi la
inceputul primiiverii - o depopulare rnai mult sau mai pufin accentuatti,
insotit5 de prezenta a numeroase albine bolnave, sau moarte, In stupi ~i
in fata stupilor. De asemenea, pot apiirea semne de diaree, datoritil faptuluI cA albinele parazitate iqi realizeazi c5ldura necesarg fn perioada de
F,:!.
24. Trahee
infestat5 cu acarieni
niu! acarienilor A. C. Oudemans 1-a descris qi 1-a denumit dup5 descoperitor Varroa jacobsoni. Qonform pozitiei pe care o are in lurnea animal&
el face parte din increng5tux-a Artropode, clasa Arahnide, ordinul Acarieni, familia Dermanissidae. Localizat la inceput in insulele indoneziene,
acarianul Varroa jacobsoni s-a rispindit dup5 a1 doilea rizboi mondial
in toate tirile din Asia de sud-est, unde tr5iesc albinele indiene. In
anui 1964 el a fost descoperit in U.R.S.S., in anul 1967 este diagnosticat oficial in R. P. Bulgaria si tot in aceast.5 perioadii a fost semnalat in America Latin; (Paraguay, Argentina), unde a fost introdus
prin m5tci irnportate din Japonia. Ulterior, el s-a extins in Africa $i
a cuprins noi teritorii in Europa (Ungaria, Iugoslavia, R.F.G., Italia,
Franfa etc.) si in America de Sud (Brazilia 7.a.).
Caracteristic pentru acest parazit este faptul c5 el atacg atit albinele adulte, cit ~i puietul acestora $i cB inmultirea lui se produce Pntr-un
ritrn ciin ce in ce mai accclerat, astfel incit familia infestat3 piere cu
sigurantii in cazul cind nu i se d5 ajutor.
Etiologie. Femela acarianului Varroa jacobsoni are corpul plat,
transversal oval, lung de 1,l mm ~i lat de 1,6 mrn, de culoare maronr o ~ c a tsi prevgzut cu 4 perechi de picioare (fig. 25). Ea se fixeaz5 pe
membranele intersegmentale Pn regiunea toracelui, abdomenului ~i uneori chiar pe membrele albinelor. h perioadele de inmultire intri In
celula cu puiet qi depune 2-8 ou5 sferice qi transparente, din care dup5
2 zile ies larve de ambele sexe. Acestea se hrilnesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albin5 $i dupa alte 3--4 zile pentru mascul si 6-7
zile pentru femeli se transform5 in acarieni adulti, ce se Pmperecheaz5
inainte de eclozionarea albinelor.
Masculul adult este mai micdecft
femela, are o form5 rotunda, q o r
ovoidal5 si culoare alb5-cenuvie
(fig. 26, v. plansa color). El moare
curind dupii irnperechere, astfel
incit din celule vor iesi numai femele imperecheate. Acestea se
miscii repede pe faguri ~i pe peretii stupului, trecind in final pe
albine ~i trintori, pentru a se
hr5ni cu hemolimfa acestora. S-a
constatat c5 in familiile slabe inmultirea parazitului se realizeazg
mai rapid si c5, in general, primele
larve parazitate sint cele de trinFig. 25. Varroa jacobsoni (femel5.
partea ventrd5)
tor, fapt ce denot; c5 acarianul
prefer5 o ttmperatur5 mai redusii
decit cea existent5 in mijlocul cuibului. De asemenea, temperatura ridicat2i din tirnpul verii, precum ~i uzura datoraC5 inmultirii intense fac ca
viata lui in acest anotimp s3 n u dureze decit 1-2 luni, in timp ce
exemplarele niscute toamna trsesc 6-8 luni. Este important de subliniat c i femela poate sii triiascP pini la 10 zile f i r 5 contactul cu albinele.
Acidul formic. Se imbibi doui sau trei bucfiti de carton care vor
fi introduse htr-o pungg de polietilens qi care vor fi a~ezatedeasupra
cuibului cu puiet. fn prealabil, se va decupa din partea inferioari a
pungii una sau dou2 rondele de 1-1,5 cm diametru, in functie de puterea familiei.
Acidul formic poate fi introdus in stup $i in sticle cu gitul larg,
prevgzute cu un fitil de bumbac. El va fi lasat acolo (ling2 cuibul cu
puiet) 21-25 zile, timp in care consumul va fi de 150-200 mililitri de
familie.
Se recornand: ca in timpul manipulgrii substantei, operatorul s5
poarte minusi, ochelari ~i masci. Urdini~ulstupului trebuie s i fie in
permanents deschis.
Naftalinu. Utilizarea ei este foarte rispinditi in toate t5rile asiatice. Cristalele de naftalini se pun fntr-o cups (cutie) metalicg si se introduc prin urdini?, fiind lasate in stup toat5 iarna, in perioadele fGr2 puiet.
Acarienii Varroa cad morti qi nu este nevoie s2 fie s c o ~ iafars. Trebuie
~ t i u ins5
t
c i evaporarea naftalinei este extrem de rapid; la peste 20G si,
chiar daci nu antreneazi moartea albinelor, ea risc5 s i provoace p5risirea stupului de citre acestea sau furti~ag.
fn U.R.S.S. se recomandi s i fie scoas5 matca inaintea tratamentului, iar albinele s5 fie scuturate intr-o camera special3 (de 40X45X
40 cm), in care se introduce fum de naftalin5 (2-3 g naftalina puse
pe cirbuni apringi intr-un afurngtor), dteva fumuri prin fiecare perete,
operatia fiind repetat5 la 7-10 minute interval.
Sulful. Este folosit in China, India ~i Hong Kong in cantitate de
3-5 g pentru fiecare farnilie, pus pe spetezele superioare ale ramelor
de 2-3 ori pe lung, intrerupfnd aceste pr3fuiri cu 3 sSpt5mini inaintea
culesurilor ~i a punerii la iernat.
Cercetgtorii din U.R.S.S. au experimentat ~i ei sulful pe zeci de
mii de familii, raportind c i se poate reduce num5rul acarienilor d a d
se presar5 circa 1 g praf de sulf (100-200 mg de fiecare fagure acoperit cu albine) pe leaturile superioare ale rarnelor gi se repet5 aceastl
administrare de dou5 ori la 12-14 zile interval. Se atrage ins5 atentia
c l dac5 se d e p 5 ~ e ~ tdoza
e
sau temperatura exterioarti este mai mare
de 30C, larvele necfipgcite mor iar albinele vor fi qi ele afectate.
ALTE ACARIOZE
acarianulul
apls
Tropilaelaps
clareae
cerana
mellifera
mellifera
cerann
dorsata
l'ropilaelaps
koenigerum
Euvarroa sinhai florea
Acarapis externus mellifera
Acarapis dorsalis mellifera
Neucypholaelaps mellifera
indica
cerana
dorsata
Neocypholaelaps cerana
apicoia
RBsplndke
I.nfsteaz8
lucr5toare, trintori,
puiet
puiet de trintor
traheea albinei
adulte
traheea albinei
adul te
puiet lucrstoare
$i trintori
puiet lucriitoare
celule de puiet
puiet de lucrgtoare
$i botci
puietul de trintor
albine adulte
regiunea gitului
albine adulte in jgheabul dorsal
in stup $i pe albine
pe florile de eucalipt
faguri $i albine
faguri $i albine
celule cu puiet
de lucr5toare
Asia
Asia
Asia
Asia
Asia
Asia
Europa, America
de Nord, Pacific
Asia
Asia
Asia
Este o boalii a albinelor melifere, cerana ~i dorsata, cantonati actualmente nurnai in Extremul Orient asiatic. Agentul cauzal, Tropilaelaps
clareae a fost semnalat pentru prima dat5 in Filipine, pornind de la
exemplare recoltate de pe albinele moarte si de pe ~oareciicare-gi aveau
cuibul ling5 stupi. Ulterior, el a fost izolat din cuibul albinelor melifere
$i gigante la Hong-Kong, in Malezia, Indonezia, China qi Vietnam. Femela
parazitului are culoarea brun-ro~catii si dimensiunile de 0,97-1/0,530,58 mm, fiind deci mai lung3 decft latg. Corpul ei este acoperit cu
Sint atacate larvele ~i nimfele farniliilor slabe, sau puietul de pe rarnele m5rgina~e.Agentul cauzal este femela acarianului Pyemotes. Indivizii tineri sint de culoare gilbuie, cu dimensiuni de 0,2-0,8 mm, iar
indivizii adulti de culoare alburie ~i cu diametrul cuprins Pntre 1 qi
1,5 mm. Cind stupul este parazitat de un mare nurnir de acarieni. lar-
vele prezinti un aspect priifos, din ele neriminind decft un invelis uscat
sau cadavre descompuse, care pot fi extrase cu usurint2 din celule.
Pye,motoza este periculoasi pentru om, aSa Incit, atu~icicfnd se lucreazii cu material contaminat. trebuie s5 se respecte cu strictete regu!ile d e igienli personal5. Est.e interzis sii se piistreze faguri de rezerv5
sau materiale apicole in contact cu cerealele.
MELITIPHOZA
Etiologir. Agentul patogen este o insect8 din ordinul Diptera, numit5 Braula coeca sau popular, paduchele albinelor. Corpul lui este aproa:r;n sfcric, cu dimrnsiuni de 1,5j<O,E) mm, de culoare brun-roscat5, acopcrit ir, intregime cu perisori negri. Capul, foarte mare in rapori cu restul
corpului, este prev5zut cu o pereche de antene si cu un aparat bucal
adaptat pentru supt. Toracele se continua f5r5 o delimitare precisz cu
abdomenul, care este format din 5 segmente. Pe laturile corpului sfnt
dispuse trei perechi de picioare, care se termin5 cu cite un pieptene
format din 29-32 dinti ~i doua mici ventuze, cu ajutorul ciirora parazitul se fixeaz5 puternic de peri~oriide pe toracele albinelor (fig. 30,
vezi p l a n ~ acolor).
Braula coeca i ~ petrece
i
toat5 viata in interiorul familiei de albine.
Primavara, p5duchele femel se imperecheaza $i incepe ss depun5 o u i
pe fata intern5 a c5picelelor fagurilor cu miere. Din o u i ies larve care
isi sap2 in ceara fagurilor o retea de canale, fn care ele trGiesc si se
dezvolti, hrinindu-se cu un amestec de cear5 si polen. In continuarea
metamorfozei, larva se transforms in nimf5 $i apoi in paduche adult,
Pntreg ciclul evolutiv avfnd o durat5 de 21 zile.
P5duchii adulv se alimenteaza cu hrana din gusa albinelor. Ei iau
aceast5 hran5 in momentul cPnd albinele $i-o trec de la una la alta sau,
Tratarnentul trebuie terrninat cind albinele incep s5 formeze ghemu1 pentru iarn5. In timpul tratamentului, apicultorii se vor feri s5
respire fumul de fenotiazin8, pentru c8 acesta iriti mucoasa prirnelor
c2i respiratorii, provocind tuse qi uneori arneteli.
Rezultate bune in combaterea braulozei se obtin si cu ajutorul Sineacarului care, desi este un acaricid specific, distruge totuyi un numar
tot atit de mare de braule ca si fenotiazina, iar in plus se administreazg
mult mai uvor. El se aplic5 numai prin presirarea peste albinele dintre
rarne, in cantitate de 50-120 g, repetindu-se apoi de 1-2 ori la interval
de 10 zile. Dup5 pres5rarea preparatului ~ iaSezarea
'
capacului este bine
s i se introduc5 prin urdiniq (care r5mine in permanent2 deschis) 5-10
rafale de fum obiqnuit (obtinut prin arderea lemnului), in scopul agitgrii
albinelor ~i realiz5rii unui contact direct intre parazit ~i preparat.
GALERIOZA
De$i agentul cauzal este un parazit care nu atac5 direct albina sau
puietul, t o t u ~ ipierderile de puiet ~i de familii de albine care se inregistreaz8 din cauza lui sint a$a de mari, incit manifestarile patologice
aferente merit5 s5 fie desemnate sub denurnirea de boal2.
Este vorba de molia de cearg, nurnit8 popular g5selnit8, reprezentat5 prin dou5 specii : gBselnita mare (Galleria mellonela) si g5selnita
mica (Achroea grisella). Arnindou2 sint paraziti temporari ai familiilor
de albine, pe care le atac5 numai in faza larvar5.
Ggselnita mare este un fluture de culoare gri-inchis, cu lungimea de
9-17 mm (fig. 31 vezi plansa color). Masculul este mai mic, maximum
15 rnrn ~i in epoca de imperechere eman5 un puternic miros aromat, prin
care atrage femela. La scurt timp dupd iesirea clin gogoa~12.ei se imperecheaz5, dup5 care femela pztrunde noaptea fn stupi (sau fn inc5perile
cu faguri de rezervi sau faguri reformati) depunind un num5r .de cca.
1000 ou5, in gramezi de cite 100-200 buc., pe care le lipeyte pe faguri,
fn colwrile stupului sau fn resturile de pe fundul acestuia. Dup5 10 zile
din ou5 ies larvele de molie (omizile), care timp de cca. 30 zile (intre
20-45 zile, in functie de conditiile de mediu) se hr5nesc cu cear5 qi cu
excrementele puietului existente intre c5misutele din celule, s5pind numeroase galerii in faguri, pe care in final ii consum2 in totalitate,
transformindu-i Pntr-un fel de pisl5.
La sffr~itulacestei faze de dezvoltare, ornida inceteazg hrsnirea, se
inconjoara cu o gogoas5 yi se transform; In nimf5. Gogoaqa este nu
numai lipit5 ci ~i adincit5 in lemn, datorit5 unei secretii a larvelor, care
descompune celuloza. Faza de nirnf5 dureaz5 cca. 14 zile, dup5 care
metarnorfoza se termins, odat5 cu iesirea din gogoa~5a moliei adulte.
Capacitatea de inrnultire si de distrugere a cestui parazit este asa
de mare, fncit in conditii optime descendentii unei singure perechi de
molii ar putea consuma intr-un an cca. 400 kg cear5 (3 generatii a c'lte
1000 femele = 1 milion larve, consumind fiecare cite 0,4 g ceara). In
realitate pagubele sint mai limitate, prin faptul c2 moliile nu ,au la dis-
pozii$e cantitsti asa de mari de ceari $i apoi fnmultirea lor este frinat8 de :
m5surile de protectie luate de apicultori ;
- albinele care nu lash sZi intre moliile in stup si distrug o paste
din larve ;
conditiile de mediu, in special temperaturile joase care frineaz.5
dezvoltarea insectei. Astfel, dac5 la o temperaturi favorabila (30-34OC)
ciclul complet de dezvoltare a moliei mari este de cca. 44 zile, la o
temperaturi mai joas5 acest ciclu se poate prelungi phi4 la 63 zile Pn
medie la 2gC, qi 120 zile in medie la 20C. In acest sens s-a constatat & :
- la temperatura de +lOC metamorfoza mollei de cearii stagneaz5 ;
- la temperatura de 0C larva, nimfa si insecta adult8 mor in
timp de 12 ore ;
- la temperatura de -9C insecta moare in toate stadiile de
dezvoltare dup8 2 ore ;
- la temperatura de -15OC moartea se produce d u p i 45 minute.
Giselnita mica (Achroea grisella) se aseamHn5 cu cea mare, deosebindu-se doar prin dimensiunile mai mici ale corpului (maximum 10 mm)
si prin culoarea argintie a aripilor. Femela depune 200-300
oui, din
care ies larve, care au aceea~iconforma@e $i culoare ins5 sint putin
mai mici decit cele ale moliei mari. Molia mici este rnai pu@n rgspindita
decit cea mare.
Pagubele produse de gaselnit5 constau din distrugerea fagurilor din
stupii populati sau de la rezerv5, (Fig. 32) a fagurilor reformati din depozitele in care sint tinuti pin5 la prelucrare, precum si a puiei%lui de albine,
pe care larvele moliei 91 omoar8 prin
perforarea peretilor, prin desc5pgcirea celulelor sau prin intoxicarea
Desctip5cu excrementele
lor.
cirea puietului mort din cauza
giselnitei este facut5 in principal de
ctitre albine, in scopul evacuarii
acestui puiet. Pe un fagure cu puiet
atacat de g5selnitil se v3d ~ i r u r ide
celule perforate sau cu c5p5celele
bombate ~i mai inchise la culoare
(,,puiet tubular'' - dupg Borchert).
Desc5p5cind aceste celule se constat5 cti nimfele sint moarte, iar pe
ele se v5d excrementele gisisdnitei,
sub form5 de puncte negre.
Fig. 32. F'agure atacat de g5selnit5
Dezvoltarea gaselnitei in stupii
populati ~i respectiv amplearea pagubelor produse de ea sint in functie de puterea familiei de albine, de
m5sara Pn care albinele acoper5 fagurii de cuib, de dimensiunile stupului
si urdini~ului,de curgtenia din stup. 0 familie slabi nu poate impiedica
fagurii de rezervii prin introducerea periodic5 in l5zile in care sint pgstrati a unor tampoane imbibate cu acid acetic concentrat.
Cunoscind cg ggselnitei nu fi convin curentii de aer, multi apicultori
iqi apiira fagurii atirnindu-i (distantav intre ei) sub goproane sau tinindu-i in stive de stupi prin care circul5 aerul (inchise la partea inferioars
gi superioarA numai cu site de aerisire).
Combaterea ggselnitei in stupii populati nu poate fi facut5 prin
procedee chirnice, Pntrucit toate substantele active Pmpotriva parazitului
sint toxice si pentru albine. S-a preconizat in acest sens o metodg biologics, pornind de la faptul cA Galeria mellonela este distruss de un
microb - Bacillus thuringiensis -, care nu este periculos pentru albine.
S-a fncercat introducerea acestui microb in fagurii artificiali, fnsa pfn5
in prezent nu s-a reuqit s5 se p5streze Pn acelagi timp $i virulenta microbilor. In schimb, americanii raporteaza (Floyd C.), cA pe baza culturilor
cu B. thuringiensis au realizat preparatul Thuricid, pe care I1 recornand5
in tratamentul farniliilor de albine atacate de gaselnitg (3 linguri cu
Thuricid la 41/2 fitri apA, cu care se stropesc fagurii gi interiorul stupului
de 5 ori la interval de 7 zile).
In lipsa altor rnijloace, o familie de albine atacat.2 de ggselniw
nu poate f i apiirat.2 efectiv ci numai ajutaa, scotind manual din faguri
larvele, pinzele $i gogoqile parazitului, restrfngfndu-i cuibul qi h a r i n d - o
cu albine din alte familii, pentru a putea sA se apere singur8.
BOLILE NECONTAGIOASE
PUIETUL RACIT
Rgcirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului, fie a unei boli care decimeaz5 albinele adulte sau a unor conditii
climatice nefavorabile.
Poate fi intPlnit5 primiivara, Pn situatia cind apicultorul renun@ la
impachetaj inainte de vreme sau liirgegte prea mult cuibul, determinind
rnatca s3 insiiminteze ragurii parpal. Aparitia unui val de frig in aceast5
situage obligi! albinele s5 se string2 pe fagurii din mijloc, lasind descoperit puietul din ramele mirgina~esau pe cel de la periferia fagurilor.
Poate fi de asemenea Entilnit5 in orice perioada a sezonului activ,
in cazul unei mortalit5ti anormale a albinelor adulte, provocata de nosemoz8, boala de pAdure, intoxicatii cu substante chimice, varroozii
etc. In toate aceste situatii, o parte din puiet r5m4ne lipsit de
c5lchra qi hrana necesar5, fapt ce provoaca moartea acestuia.
Dlmhuarea fntr-un timp scurt a efectivului de albine adulte mai
poate fi provocata ~i de aparitia unui cules inainte de vreme, care determini lucr5toarele sii ias2 din stup pe tirnp neprielnic qi s5 nu se mai
poatd hapoia din cauza frigului sau prin aparitia brusc8 aunor precipitR@i bsotite de furtuni, care distrug un nurngr mare de albine.
.
Simptome. Puietul rzicit ar putea fi confundat cu loca arnerican5,
avfnd in vedere c5 ~i fn cazul lui se intflnesc celule cu Gpiicelul perforat.
0 examinare atent5 a fagurilor ~i a larvelor permite ins5 punerea unui
diagnostic just, intrucit puietul mort din cauza r5celii se aflH situat intotdeauna pe ramele msrginase sau la periferia fagurilor, larvele nu
sfnt lipite de peretii celulei, nu au miros, iar masa corporal5 nu este
filant5 (Fig. 33). La examenul microscopic a1 acestor larve se constat5
absents oric5rer microorganisme, ceea ce constituie gnc5 un mijloc de a
deosebi aceast5 afeetiune de bolile bacteriene ale puietului.
Diareea albinelor sau dizenteria este o afectiune intestinal6 nemolipsitoare a albinelor adulte, manifestatii prin eliminarea de fecale cu
consistent5 sc5zut5. Ea apare de obicei in perioada de iarn8-prim5var5,
cauzind pierderi destul de ridicate
famililor de albine.
Fig. 33. Puiet racit la perife~iacuibuEtiopatogeneza. fn general dilui (dup5 Borchert)
zenteria se produce la albine atunci
cind functionarea normali a aparatului digestiv este deranjatg, datorit5
unei hrane necorespunz5toare din punct de vedere calitativ sau unui
consum exagerat de hran5 in perioada de iarn5.
f n conditiile unei iern5ri normale, albinele pot retine fn rectum ex-cremente timp de 3-4 luni, eliminfndu-le in prima zi c5lduroas8, cu
ocazia a~a-numitelorzboruri de curstire. In cazul in care albinele sint
trezite din somnolenta caracteristicg iernsrii, ele consum5 mai mult5
hrans, excrementele se acurnuleazg in cantitate mare in intestin si ne-putind fi eliminate prin zboruri de curstire, datorit5 timpului nefavorabil, ele sfnt evacuate Pn interiorul stupului.
Cauzele care fac ca iernarea s5 decurg8 defectuos ~i determins
aparitia dizenteriei sPnt :
- zgomotele provocate de p3s6rile de curte - care cioc5nesc in
stup sau se urc8 pe el --, de ma~inile~i trenurile care trec pe ling5
stupin5, de functionarea in apropiere a unor motoare sau ateliere ;
- ~oareciicare p6trund in stupi prin urdini~urileneprotejate cu
gratii ;
- introducerea de turte cu f6inuri ~i drojdii in timpul iernii sau.
prim5verii timpuriu ;
- mierea de man5 sau mierea fermentati, ce provine din hrgniri
de completare executate toamna tirziu ;
Matca este factorul cel mai important a1 familiei de albine, ea conditionlnd nu numai dezvoltarea, ci i n s a ~ iexistents acestei unit5ti biologice.
*.
Intre o matc5 ~i alta existi diferente mari calitative, determinate
de insu~irilediferite transmise prin ereditate sau dobfndite in perioada
de cre~terea larvei.
Pe lingi aceste deosebiri calitative, produse de cauze normale,
mitcile suferi o serie de influente de origine extern5 ~i intern& care determing producerea unor procese patologice sau a unor anomalii de conformatie, ce le influentea22 aptitudiniie sau, uneori, le fac total improprii
pentru reproductie.
0 parte din aceste tulburiiri sint provocate de bolile infectioase
sau parazitare, ca de exemplu septicemia, paratifoza, nosemoza, melanoza, amibioza, acarioza etc. In unele din aceste boli (paratifoza, amibioza)
prognosticul este favorabil, mgtcile putind s5 se Ins5ngto~easc5si s5-si
reia activitatea normals. fn altele (nosemoza, .acarioza), prognosticul este
grav, boala provocind moartea m5tcilor sau compromiterea lor definitivs.
Pe ling5 aceste afectiuni, mitcile pot prezenta o serie de tulbur8ri,
de naturi neinfectioass, datorate unui dezechilibru nervos, unor anomalii somatice sau unor disfunctii de origine necunoscut5.
INTOXICA'J'IILE ALBINELOR
In patologia apicoli intoxicavile ocupi un capitol important, datorit5 pierderilor mari pe care le provoaca familiilor de albine. Spre
deosebire de manifestArile toxice, cu caracter secundar, ale afectiunilor
de naturi microbian8, parazitari sau micotid, intoxicatiile ce fac obiectul acestui capitol se produc intr-o perioadi scu13.5 de timp, datoritii
actiunii directe qi brutale a unor substante ingerate odatii cu hrana. Sint
deci intoxicatii de sine stitiitoare, care pot f i numite $i otrgviri, dup&
cum actiunea lor asupra familiilor de albine poate fi consideratti mai
degrabs accident d e d t afeeiune sau boal8.
Dupii fmprejuririle in care apar, aceste intoxicatii pot fi clasate
in doui mari categorii :
1. Intoxicatii de origine naturals, provocate prin hr5nirea cu polen
toxic, nectar toxic sau cu miere de man&
2. Intoxicatii survenite fn urma unor activit5V urnane si anume :
- cele provocate de substante chimice folosite in agriculturi $i
silviculturii pentru combaterea diiuniitorilor ;
- cele care rezult.5 din poluarea mediului inconjuriitor cu reziduuri industriale ;
- cele ce pot aparea prin folosirea nejudicioasa a unor medicamente.
Intoxicatiile cu substante fito-sanitare sint acele accidente, deosebit de grave ~i pagubitoare, pe care le inregistreaz5 familiile de albine,
ca urmare a tratamentelor pentru combaterea d5uniitorilor, executate
in agricultur5 $i silvicultur5.
Tratamentele fito-sanitare au scopul s5 protejeze
cu ajutorul
substantelor chimice - culturile, livezile $i piidurile Pmpotriva d5unAtorilor, respectiv impotriva numerogilor paraziti (insecte, ciuperci, microbi),
precurn qi a buruienilor, ce ameninta viata $i productia plantelor utile.
Pentru agricultura moderng, solicitat5 s5 fac5 fat5 unor nevoi alimentare tji imperative economice crescute, aceste trata~nente constituie o
necesictate indiscuta2il8. Pentru apiculturg, ele reprezintii ins2 un mare
pericol, avind in vedere intoxicatiile in mass pe care le pot provoca
familiilor de albine. Protectia sectorului apicol este la rindul ei o necesitate tot atit de indiscutabil3, ea fiind impus5 nu numai de conservarea unei ramuri zootehnice produciitoare de valoroase bunuri alimentare, ci ~i spre folosul agriculturii insiiyi. Este cunoscut faptul c5 productia agricolg depinde intr-o miisur5 considerabili de polenizarea plan, asemenea, se cunoa~tefaptul c5 una din consetelor entomofile ~ i de
cintele nedorite ale tratamentelor fito-sanitare este distrugerea entsmofaunei naturale care execut5 aceast5 operatie. Singurele insecte care
mai pot reface din acest punct de vedere echilibrul biologic initial sint
albinele, ele realizind importante sporuri de productie agro-pomicol5, a
cliror valoare dep8ge~te cu mult pe cea a producvei apicole directe.
Intelegerea acestei realit5ti se manifest; in general prin legiferarea
m5surilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine, precum gi
prin perocup5rile existente in directia g5sirii unor insecticide selective ;
ACARICIDELE sint destinate s i distrueii acarienii ~lantelor.fntrucit acarie'nii au o rezistenv mai sc5zuti la actiunea agentilor chirnici in comparatie cu insectele, impotriva lor se utilizeaz5 pesticide cu
toxicitate rnai redus5 si, in consecinti, rnai puvn periculoase pentru
albine decit insecticidele. Din aceastA grupii fac parte acaricidele pe
bazi de dicofol (Kelthane, Dicofol, Milbol), neoron (Acarol, Neoron),
omite (Omite), clorfenson (Ovotran, Avex, Polacaricidol) ~i binapacril
(Acricid). De$i ^m prospectele insotitoare ale acestor produse se mentioneazi c5 ele nu sint periculoase pentru albine, Pn practic5 s-au constatat
totusi cazuri de intoxicatie. Pentru acest motiv este indicat ca in cazul
lor, familiile de albine s5 fie inchise pentru o perioad5 de 24 ore.
In schimb, sPnt considerate toxice pentru albine acaricidele pe bazi
de dinobutan (Acrex, Dessin) ~i clorfenamidin5 (Fundal, Galecron). fn
cazul acestora, perioada de inchidere a stupilor trebuie s i fie de minimum 48 ore.
INSECTICIDELE formeaz5 categoria pesticidelor cu cea mai mare
toxicitate si respectiv cu cea rnai mare periculozitate pentru albine.
Dup5 originea lor ele pot fi clasate in :
- minerale : arsenicale, floruri etc. ;
- vegetale : nicotina, piretrina etc. ;
- organice de sintez5 : derivati clorurati, derivati fosforici, carbamati e t ~ .
Cele din primele douii grupe au in prezent o utilizare foarte redus5 ~i urmeazg s3 fie complet scoase din uz, datoriti fie pericolului
mare pe care I1 prezinti pentru animale (verdele de Paris), fie cantitstilor mici in care se g5sesc. In schimb, substantele organice de sintezil
au cunoscut in ultimii 25 ani o rispindire din ce in ce mai mare, ajungind la ora actual5 sB stea la baza dezinsectizirilor. Ceea ce le caracterizeazii este Lipsa selectivitifl, ele omorind deopotrivi atit insectele
diiuniitoare, cit ~i pe cele folositoare, precum qi faptul c i majoritatea lor
i ~ exercitii
i
a c m e a toxica pe rnai multe c% : ingestie -!r contact, contact
respiratie, ingestie
contact
respiratie.
- Dintre insecticidele organoclorurate fac parte pesticide pe baz5
de DDT (Detox, Duplitox), lindan (Lindatox), HCH (Hexacloran), Kelevan (Despirol) etc., cele rnai intrebuinpte fiind Detox, Lindatox si Despirol. Celelalte au fost sau urmeaz5
fie scoase din uz, fie pentru actiunea lor deosebit de brutal5 (HCH), fie datoritg remanentei foarte
lungi (DDT).
In cazul insecticidelor mai sus arnintite, albiiele trebuiehchise sau
indepirtate din zorG pentru o perioadii de minimum 72 ore.
In aceast5 grup5 existd tj.i o serie de insecticide rnai putin toxice
pentru albine, cum sint Metoxan qi Pinetox, pentrv. care este suficient;
inchiderea stupilor timp de 24 ore.
- Dintre inseticidele organo-fosforice fac parte pesticide pe baz5
de dimetoat (Sinoratox, Bi-58 Dirnevur), etion (Sintox, DEF), etil qi
metil paration (Selefos, Wofatm) etc. D g i sint la fel de toxice pentru
albine, aceste substan+? au o remanen* rnai sc&utZ k f t derivatii
cloruratii. In cazul lor, albinele vor i f fnchise sau tndepirtate din zona
pentru cel pu@ 72 ore.
Prevenirea intoxicatiilor chimice prezintA o importanw qi o eficienw mult mai mare decit tratamentul acestora. DupA cum s-a ariltat
la descrierea pesticidelor, preintimpinarea acestor accidente se realizeazg
prin scoaterea farniliilor din zona periculoas5 sau prin inchiderea lor.
Cel mai important lucm de care trebuie s5 se tin5 seama atunci cind
albinele sfnt tinute fnchise pe timp cillduros este evitarea sufoc5rii lor.
In acest scop este necesar sii se ia urmatoarele milsuri :
- suplimentarea spatiului din interiorul stupilor, prin adaugarea
de corpuri sau caturi suplimentare ;
- inlocuirea podi~oarelor prin rame cu plas5 metalics, deschiderea fantelor de ventilatie din capac, inchiderea urdini~urilorcu blocuri
de u r d i n i ~prevgzute tot cu plasH metalic5 ;
- urnbrirea stupilor sau cel putin vopsirea (v5ruirea) capacelor
!n alb, pentru a respinge razele calorice ;
- aprovizionarea familiilor cu rezerve suficiente de apB qi hrana ;
- eliberarea albinelor seara $i inchiderea lor dimineaw, inainte
de a incepe sB zboare.
Pentru a $ti cind y,i pentru cit timp trebuie s a - ~ i inchids stupii,
apicultorii trebuie anunwti din timp despre tratamentele fito-sanitare
si despre tot ce ar putea sli-i ajute in apararea familiilor de albine. Avind
in vedere acest lucru, precum $i amploarea pagubelor suferite de economia national5 in urma intoxicatiilor chimice la albine, Ministerul Agriculturii qi Silviculturii a elaborat Pn anul 1967 instructiuni privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor cu substante chimice,
legalizfndu-le prin Ordinul nr. 311 din acelaqi an. fn anul 1969 au fost
emise noi instrucquni fn acest sens, nr. 98545, care le completeazli pe
cele din anul 1959, pentru ca in anul 1980 s5 aparB In acest scop Ordinul
nr. 76/1163/32, aflat actualmente Pn vigoare.
Cel rnai adesea ins5, ele iau u n caracter insidios ~i duc la o depopulare continu5 a familiilor de albine, f5ri o cauzi aparena, datoritii
rispindirii lente dar permanente a substantelor toxice.
h tara noastr5, singurul caz de mortalitate la albine, acuzind o
intoxicape de natur5 industrials, a fost semnalat in jurul Slatinei, ea
fiind atribuiti fabricii de aluminiu din aceasti5 localitate.
Sub raportul diagnosticului, intoxicatiile de naturii industrial5 nu
pot fi stabilite decit de un laborator specializat fn analize toxicologice.
Sub raportul prevenirii, in regiunile unde astfel de accidente se
produc frecvent yi antreneazi Lipsa de rentabilitate a stup5ritului nu
r h i n e alt5 solutie decit indepiirtarea stupilor ~i revenirea in regiune
in momentul in care uzinele respective vor pune in functiune dispozitive
mai eficace de epurare.
In cazul otrivirii cu arsenic, Svoboda recornand5 s5 se distribuie la
albine un sirop conpnfnd 10 ml dintr-o solutie de 0,50/o oxid de fier
coloidal dializat.
In viitor s-ar putea s5 se introduc5 in capitolul intoxicatiilor de
naturi industrial5 $i strontiul 90, principal component a1 rezidiilor eliberate in natur5 de instalapile nucleare. Pgtrunzind in sol, el este absorbit
prin r5dicinile vegetalelor qi vehiculat prin tulpin5, frunz5 si floare, de
unde poate ajunge in organismul albinelor, prin polen, nectar sau man%
Intoxicatii medicamentoase
Medicamentele pot deveni toxice atunci cind sint folosite fir5 discernGmint, respectiv atunci cind nu se respect5 indicatiile personalului
veterinar privind cazurile in care sint indicate dozele maxime suportate de organism qi conditiile de aplicare. Se qtie de altfel c5 diferenta intre notiunea de ,,medicamentu $i cea de ,,toxic" este foarte mica qi, in
ulbim5 instant& ea nu depinde deci4. de d0z5.
fn ultimul timp, utilizarea antibioticelor ~i chimioterapicelor in combaterea bolilor la albine s-a extins foarte mult, necesitind o preg5tire
specials a apicultorilor care uzeaz5 de ele. In mod deosebit este periculoas5 deps~ireadozelor prescrise prin instructiuni. Tabarly ~i Monteira
au ar5tat in acest sens c5 dac5 siropul cu didromicin5 (sulfat de dihidrostreptomicini), la o concentratie de 5 ori mai mare fat5 de normal nu
pare s5 provoace intoxicate, nu acelaqi lucru se petrece cu tetraciclinele
care, la dozele prescrise, scurteaz5 vizibil. viata albinelor. Si alti autori
-Moffet, Wilson, Brizard -au semnalat uqoara toxicitate a teramicinei in
doze terapeutice, mentionind t o t u ~ ic5 acest inconvenient este compensat
de efectul ei binefiicitor. In plus, ea se acumuleaz5 in miere qi aceast2
poluare risca s i fie periculoas5 pentru consumator. Si sulfamidele pot
deveni toxice pentru albine, d e ~ ele
i sint suportate mai bine decit antibioticcle. Asffel, s-a constatat c5 sulfatiazolul in concentratie mai mare de
l%o este toxic pentru larvele de albine, mortalitatea ntingind proportii de
peste 800/0 atunci cind concentratia este de 2%0 si administr5rile se repetii
la 2 zile interval.
Substantele folosite pentru combaterea parazitilor externi pot f i
v5t5m5toare atunci cind albinele sint tinute un timp indelungat sub
actiunea lor sau cind tratamentul se aplicii toamna tirziu qi albinele nu
Dintre cele peste un milion de specii care fac parte din clasa insectelor, urmiitoarele au o actiune diiuniitoare rnai pregnant5 asupra albinelor :
Senotainia tricuspis. Este o musc5 intilniti ~i la noi, dar mai ales
in @rile din bazinul mediteranean. Ea paraziteaz5 albinele numai in
stadiul larvar si, desi n u este capabilii sB pun2 in pericol viata familiei
de albine, poate totusi s6-i producg uneori pagube destul de importante.
Ca aspect, senotainia tricuspis este putin mai mica decit musca
domesticii, de culoare cenuqie, cu o dung5 a l b i pe cap, cu pete triunghiulare pe partea superioari a abdomenului (fig. 34 v. plan92 color). Ea
este vivipars, respectiv dii n a ~ t e r ela fiinte vii. In abdomenul unei femele s-au gasit peste 600 larve qi peste 800 ou5.
Musca atac5 albinele in timp ce acestea viziteaz2 florile sau cind
ies din stupi. In zilele insorite din timpul verii ele pot f i viizute pe capacul stupilor, de unde se reped dup5 albine si depun cite o larvi pe
corpul acestora, intre cap ~i torace. Atacul acestor rnuste se repeti la
circa 10 secunde, astfel incit in 1-2 zile ele depun pe albine intreaga
lor inc5rc5tu1-5 de larve. Dup5 10-20 minute de la depunerea lor, larvele pstrund in musculatura toracicil qi h c e p s5 se hrgneascil cu hemolimfa qi cu tesuturile moi din corpul albinei. In momentul cind sint depuse pe albine larvele milsoar5 0,7-0,8 mm lungime, pentru ca in stadiul maxim de dezvoltare s5 ajungfi la 15 rnm lungime ~i 3 mm litime.
In acest stadiu ele p5rgsesc albina moarts, se ingroapil in pamint ~i se
transforma in nimfe, din care, dupg circa 10 zile vor i e ~ mu~tele
i
adulte.
Evolutia bolii (numit5 senotainioza sau apirniad) in familiile de albine depinde de num5rul mqtelor senotainia existente in zon8. Acestea
pot fi vizute incepind din luna mai pin5 in octombrie, ins5 sint mai
numeroase in lunile iulie-august, perioad5 c h d are loc transformarea
nimfelor in insecte adulte. In cazul unei parazitiri masive pot pieri zilnic
mil de albine (cazuri semnalate de (3. Pelimon fn tara noastr5, de Boiko
fn U.R.S.S.).S h t afectate numai albinele culegiitoare $i trfntorii, Pntrucit
infestatia se produce in afara stupului. In fata stupilor cu familii mai
puternice se pot vedea albine bolnave sau un num5r anormal de albine
moarte, insil semnul caracteristic il constituie rni$cWle abdorninale pe
care le prezintli albinele moarte, datoriti prezentei parazitului in interiorul lor. Disecind aceste albine sau dilacerlnd musculatura toracic5 a
albinelor bolnave, se pot vedea cu ajutorul lupei larvele de senotainia.
Combaterea miazelor se realizeaz5 prin distrugerea mu~telorcare
le determinfi. fn cazul senotainiei, cunoscindu-se cZi aceasta este atrass
de culoarea albil, una din metode const3 in punerea pe stupi a unor farfurii albe pline cu ap5, in care ele se vor ineca. 0 altA metod5 se bazeazg pe folosirea insecticidelor d a t e fn cornex$, la care se adaug5 o
cantitate micfi de amidon sau fain5 de griu. Cu aceasta solutie se imbib5
bucati de carton alb, care sint tinute pe stupi In timpul zilei.
Meloidele sint niste gfndad mari,
cu aripi moi, ce nu acoperil decit partial abdomenul. Pot fi vizute ~i prin
finetele, pgdurile si livezile din tara
noastrg, fiind cunoscute sub numele de
gfndacul puturos, din cauza mirosului
neplicut pe care il degajs (fig. 35, v.
plans5 color).
Acest gindac dfiuneaz5 albinelor
tot in faza larvari, ca ~i senotainia. Femela depune ou5le in p b i n t . Din ou6
ies larve, care au corpul aproximativ
triunghiular (de unde $i denurnirea de
,,triunguliniU), de culoare castanie, prevgzut cu trei perechi de picioare (fig.
36). Ele se urci pe florile plantelor (ale
F i g . 36. Triungulin pe corpul
composaceelor, mai ales scaiete, pilpildie
unei albine
etc.), a~teptindinsectele polenizatoare,
de care se agata pritnr-o s5ritur5 bruscfi. Unele specii de triungulini
atacg si albina adults, perforind tegumentul si sugfnd hemolirnfa.
Pagubele pe care le provoac5 aceste insecte sint mai importante in
cuiburile albinelor solitare decft in cele ale albinei domestice.
- fane15 ; b - rnascul
lnainte de a incepe lupta cu viespile, operatorul trebuie si-si protejeze corpul de un atac din partea acestora.
Un alt mijloc, mai putin eficace ins3 dectt precedentul, constg h
distrugerea viespilor cu ajutorul curselor : sticle obiqnuite, umplute pe
sfert cu sir.- de ~nieresau de frude'qi puse in locurile frecventate de
viespi.
Un mijloc excelent este d u t a r e a $i distrugerea cuiburilor primBvara, in momentul in care viespile le construiesc sau incep sii se Pnrnulteasc3.
Furnicile cuprind unele specii care sint periculoase pentru albine
prin aceea cii le fur5 rnierea, distrug puietul ~i atacii lernnul stupilor.
In general, apicultura din @rile cu climat ternperat qi implicit din
tara noastri, are mult mai pu@ de suferit de pe urma furnicilor decit
apicultura din zonele tropicale sau ecuatoriale. In aceste zone, furnicile
din subfamiliile Dorylinae qi Ecitoninae vine& in grupe de zeci sau
sute de mii ~i pot s3 distrugii o intreag6 stupin3 in citeva ore. Collart
(1950) descrie desf&jurarea unui asemenea atac a1 ,,furnicilor legionare"
asupra unei stupine din Congo Belgian, afirmfnd &iera un spectacol
sinistru s5 vezi cu ce repeziciune ele devorau puietul qi chiar albinele
care incercau s5 li se opun6. Furnica Argentinian3 Irido mirmex humilis
este $i ea o calarnitate pentru stupinele pe care le intilneqte, ea fiind in
stare s5 distrug5 cele rnai puternice ~i mai populate familii de albine.
Sint semnalate pagube importante aduse de aceasta furnici in Africa
de Sud, Rhodezia, Bermuda, Luisiana qi Florida.
Revenind la tara noastrii, lupta impotriva furnicilor nu trebuie
intreprinsh decit atunci cind aceste insecte diiuneaz3 in mod evident
familiilor de albine. Se pot intrebuinta in acest scop mai multe procedee :
- punerea de morneli otravite (cu arsenic de exemplu), ferindu-le
ins3 de accesul altor animale ;
- riispfndirea insecticidelor aflate in comer1 de-a lungul c&r%rilor
folosite de furnicile lucriitoare ;
- ungerea suportului stupilor cu fen01 sau pudrarea lui cu naftaling, floare de sulf etc.
Pgsgrile sint ajntoarele cele rnai pretioase ale omului in lupta
contra insectelor, a$a incft faptul cii unele din ele v i m si albine nu
trebuie s i le fie luat in nume de rgu. Unele dintre ele exagereazg insi Pn
acest sens, f5cin&+i din stupin5 un loc special de vinltoare vi decimind
albinele. Astfel :
P r i g o r i a, cunoscutii ~i sub numele de albiniirel, prefer3 albinele
oriciiror alte insecte. In stomacul unei prigorii s-au gasit pini la 60
albine, ceea ce i-a determinat pe unii autori sii apr&cieze c5 o pereche
din aceste pasari poate sii consume intr-un sezon cca. 30 000 albine. Prezenta lor in preajma stupinei este periculoas5 mai ales in perioada de
imperechere a mAtcilor.
C i o c ii n i t o a r e a sau ghionoaia poate sii perforeze iarna stupul
si s5 distrugg farnilia de albine.
P i t i g o i u 1 cioc5ne~teiarna in stupi, ciutind s5 atragii albinele
la urdini~pentru a le putea prinde. El diiuneazii farniliei rnai mult prin
deranjarea acesteia in perioada de repaus hibernal decit prin cele citeva
albine consumate. Din aceast5 cauz3 pitigoii trebuie alungati din preajma
stupinei
Toate aceste pasari vor fi Gnute la distant: de stupin? cu ajutorul
. diferitelor sperietori.
CONSIDERATU GENERALE
ruri pentru asigurarea unei ventilatii corespunz5toare. Legat de vcntilatie, specialiqtii francezi afirma c5 inlocuirea unei portiuni din plan~ e u stupului
l
cu plas5 de sirm5 (fanti reglabil5) este singurul remediu
pentru prevenirea ~i combaterea micozelor.
De asemenea, sti nu renuntlim la stuptiritul stationur atunoi cind
el este rentabil, chiar d a d prin stupilritul pastoral rentabilitatea ar f i
mai mare. Diferenta de venituri nu compenseazi de cele mai multe ori
oboseala stuparului qi riscurile de tot felul (imboln5vire, intoxicatie,
uzur5 rapid5, furt etc.) pentru farniliile de albine.
5. In sftrqit, un ultim factor care a permis familiilor de albine s5
reziste in fata bolilor a fost selectia natural& Actionfnd cu o hotirire
implacabili de-a lungul multor milioane de ani, natura n-a lisat s5
tr5iasci qi s i perpetueze specia decit familiile puternice, active si perfect
adaptate la conditiile locale, l5sind s5 piar5 tot ce era debil, tot ce risca
sH devina focar de infeme ~i s u r d de degenerare.
h loc s5 ne p5trundem de aceast5 admirabilg lectie $1 s5 facem din
selectie principala arm5 de lupt5 impotriva bolilor, noi actionam adesea
imputriva legilor biologice, pastrind Tn stupini farnilii slabe, f i r 3 supsrt
ereditar sau aducind albine striine, neadaptate la conditiile locale. Atit
in familiile slabe cit ~i in eele strsine, neadaptate, germenii patogeni
se inrnultesc qi i$i exalt5 virulenta, reusind in felul acesta s5 devini un
pericol qi pentru familiile mai puternice sau, respectiv, pentru cele locale.
Un exemplu in leg5tura cu rolul qi consecintele neadaptsrii 41 constituie
cele 30 000 familii de albine importate de Libia din Italia, la care schimbarea conditiilor de mediu a provocat acutizarea nosemozei latente pe
care o aveau, antrenind o mortalitate in mas5 a acestor farnilii, mortalitate ce s-a propagat qi la efectivul apicol autohton.
Selectionarea familiilor de albine care rezistB la boli trebuie s i
intre in uzul curent, atit a1 pepinierelor de mitci, cit qi a1 tuturor
cresc5torilor de albine. Desigur, nu pled5m pentru realizzrea unei rase
sau linii rezistente la boli, deqi Park qi colaboratorii (in Ceh~slovacia)
au reuqit, infectfnd experimental familiile de albine cu bacilul locei americane $i selectindu-le pe cele rezistente, s i msreasc5 in trei ani num5rul acestora de la 28 la 75. D e ~ iposibile, asemenea actiuni sint t o t u ~ i
contraindicate, intrucit ar impune frecvente infect5ri de control, care
ar putea aduce mai mult r i u decit bine. Pled5m in schimb pentru (1
selectie in mas3, prjn alegerea pentru reproductie a acelor familii in care
grupa albinelor currltitoare este numeroad si foarte activ5, reusind s5
depisteze afectiunea intr-un stadiu precoce, s5 curete celulele atinse $i
s i elimine puietul bolnav inainte ca germenul s5 ajung5 in stadiul peri, cele mai multe ori, inainte ca noi s i putem sesiza
culos de spor ~ i de
imbolnivirea. S-ar putea ca puietul viros s5 constituie punctul de plecare
pentru o astfel de selectie. Personal eu cred c5 familiile care aparent nu
se imboln5vesc de puiet v5ros sint tocmai familiile de care am vorbit
mai sus intrucit, reuqind s i reziste in fata unei boli a1 c5rei agent este
r5spindit in toti stupii, sint capabile cu sigurant5 s5 opun5 o rezistenti
maxim5 qi in fata altor boli ; intr-un cuvint, sint farnilii care meriti s i
fie selectionate (in cazul cind prezinti qi insuqiri productive), dup5 cum
'
inferioare (mucegaiuri), ceea ce a dus la prepararea penicilinei, streptomicinei, cloromicetinei $.a. Mai tfrziu s-a constatat c i $i plantele superioare contin substante capabile sg opreascs dezvoltarea rnicrobilor, cele
mai mari cantitAti g5sindu-se in usturoi, tea@, coada qoricelului, mu$etel,
sunGtoare, patlagin5 $.a.
Gama substantelor medicamentoase care se pot g5si in plante este
foarte larg5 $i in functie de ea se stabilesc indicatiile terapeutice qi
modul de extractie. Din punct de vedere a1 naturii lor chimice, cele mai
importante grupe de principii active sfnt : glucidele, pectinele, mucilagiile $i gumele, uleiurile grase, uleiurile esenqale, rezinele, acizii organici,
glicozidele, saponinele, materiile tanante, principiile amare, vitarninele,
alcaloizii, colorantii vegetali, antibioticele $i substanple minerale.
f n medicina umang, fiecare din aceste grupe Pqi g5se~t.eo utilizare.
precis5 in tratamentul unei boli sau in redresarea functional5 a unui
organ, aparat sau sistem. In patologia apicoli, aceast5 larg3 diferentiere
nu este justificat5, intrucit pe de o parte tratamentele la albine nu se
pot adresa organismului ci familiei In totalitate, iar pe de alta parte,
actiuni specifice ale unor plante sau grupuri de plante asupra agentilor
patogeni inci nu se cunosc. In aceasta situatie, stabilirea principiilor
active utiie pentru albine (qi respectiv a plantelor care le contin) va
fi f5cutA pe criteriul contributiei la fortificarea general3 a acestor insecte
(vitamine, acizi organici), la lnarmarea lor in lupta contra agentilor patogeni (antibiotice, uleiuri esenqale) qi, !n mod cu totul special, la buna
functionare a aparatului digestiv, frecvent afectat $i poartA de intrare
pentru majoritatea acestor agenti (materii tanante, substante amare).
V I T A M I N E L E formeaz5 o grupii de compuqi organici indispensabili
vietii, prezenti in cantiuti mici in alimentele naturale. Pentru om $i animale (cu atit mai mult pentru albine) sursa de vitamine qi de precursori
ai acestora (provitamine) este reprezentaa de alimentatia ve etalii, precum $i de vitaminele sintetizate de bacteriile intestinale. n general,
organismele animale nu pot sintetiza vitaminele. De aceea hrana acestora
trebuie sii contini obligatoriu qi aceqti compuqi pretioqi, in lipsa lor
iip5rind o serie de fenomene patologice care pot duce in anumite cazuri
la moarte. Unele plante contin o gam3 largii de vitamine (C,B1, B2, P,
K, P.P.) in cantititi importante, a$a cum sint de exemplu c5tina si
miice$ul, care au $i fost denumite pentru aceasta ,,polivitamine naturale".
ACIZII ORGANIC1 sint larg r5spPnditi In regnul vegetal. Foarte
frecvent intjlniv sint : ac. oxalic, malic, citric, tartric, chinic, cofeic etc.
Au rolul de a corecta gustul neplhcut a1 unor prindpii terapeutice qi d e
a stabiliza vitamina C in produsele vegetale. h organismul animal acizii
au functii multiple, ei intervenind fndeosebi fn reactiile chimice legate
de metabolism (asirnilatie $i dezasimilatie). Pentru albine ei au o important5 deosebitg, intrucit intre nectar qi miere este o mare diferenp de
pH jmierea este mult mai acids), iar tn lipsa acizilor din alimentatie
elaborarea acestor substante necesitA un mare efort organic. Pe de alt5
parte, acizii sint indispensabili pentru invertirea polizaharidelor, respectiv pentru transformarea zaharozei din zahiirul industrial in glucoz5
$i fructoza (glucide simple, direct asimilabile).
Ansxa 1
Art. 1 . Asistenla sanitar-veterinar5 a farniliilor de albine, precum si controlul sanitar veterinar asupra circulatiei acestora $i a produselor apicole, se asigura de catre personalul tehnic a1 circumscriptiilor veterinare, cu sprijinul cercurilor apicole ale Asociatiei cresciitorilor de albine.
Art. 2 . Pentru a se efectua un control sisternatic asupra stirii
sanitarr! a familiilor de albine, precurn qi pentru avertizare in cazul
tratarnentelor fitosanitare, conducgtorii unitfitilor agricole socialiste si
apicultorii cu stupine personale sfnt obligati ca pin5 la data de 20 ianuarie a fiec5rui an, s5 declare la consiliile populare locale familiile de
albine pe care 1e posed5 si locul unde este amplasat5 stupina.
Detinatorii de stupine din sectorul socialist si sectorul gospod8riilor populatiei care practic5 stupgritul pastoral sint obligati ca in termen de 24 ore de la mutarea stupinei pe teritoriul unei noi localititi
sfi anunte consiliului popular respectiv locul unde se afl5 amplasat8
stupina ~i adresa la care pot fi gisip proprietarii lor.
Cornitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare,
vor inscrie stupinele localnice in registrul agricol $i vor tine separat
evidenta stupinelor amplasate temporar pe teritoriul lor, cu ocazia
stupzritului pastoral
Art. 3. Detinfitorii de familii de albine sint obligati s5 solicite
aprobarea medicului veterinar de circurnscriptie atunci cind doresc s8
vind8 sau sfi transporte pe raza aceleia~icircumscriptii materialul biologic apicol - familii ,de albine, roiuri, mgtci. Aprobarea se va da pe
baza examipsrii situatiei sanitar-veterinare din stupina furnizoare.
f n cazul cind doresc s i transporte sau sfi vindfi material biologic
apicol pe raza altei circumscriptii veterinare, detin8torii de familii de
albine trebuie s5 posede certificate sanitar-veterinare de transport,
eliberate de circmscriptia sanitar-veterinar5, prin care s5 se ateste
c5 materialul biologic apicol provine din stupine care nu sint puse sub
restrieii sanitar-veterinare.
Certificarea s5n5tZitii, respectiv a indemnitatii de boli infectocontagioase ~i parazitare a stupinei, este valabilfi timp de 30 zile, calculate din ziua elibefirii. DacA acest termen a fost depfi~it,familiile de
albine inscrise in certificat nu mai pot circula f5r3 hnoirea certificirii
.pentru alte 30 zile. Reinnoirea se face pe verso certifieatului, inscriindu-se urmitoarea clauz8 :
,,Certificatul se reinnoie~tepe 30 zile, la data de . . . . . ."
(semngtura $i tam pi la)
Eliberarea certificatului sanitar-veterinar de transport, precum ~i
prelungirea certificiirii, se face de catre medicul veterinar a1 circumswiptiei sanitar-vetwinare pe teritoriul : ciireia se aflii stupina - la acea
.datb, care este obligat in acest scop sli controleze toate familiile de albine din stupina respectivg.
Art. 4. Detiniitorii de albine care transport3 produse apicole pentFu comercializare in piete, trebuie s3 posede carnete de siinlitate pentru stupinele ce 'le posedii, conform modelului L.v. 6-18 (Partea a V-a),
vizate trimestrial de catre medicul veferinar a1 circumScriptiei fn raza
d r e i a este amplasat; stupina respedivli. f n cazul cfnd intr-o stupinii
apare o boa13 supusii restrictiilor sanitar-veterinare, medicul veterinar
de circurnscriptie va r e t ~ a g ecarnetul de siinstate pentru stupina respectivfi, pin5 la ridicarea m3surilor restrictive, notind in carnet sub semniiturg $i ~tampilir- data retragerii si data reinnoirii valabilitiitii
acestuia.
Art. 5. fn fiecare an se va face examinarea stiirii sanitare a familiilor de albine prin controale periodice, generale ~i partiale. Controalele periodice generale vor fi fgcute de 2 ori pe an, in lunile aprilie $i septernbrie. Controalele periodice partiale vor fi facute nurnai la
efectivul farniliilor de albine deplasate la masivele melifere fn cadrul
stup5ritului pastoral.
Controalele periodice generale $1 partiale ale familiilor de albine
vor fi executate de cfitre medicul sau tehnicianul veterinar de circumscriptie, cu sprijinul cercurilor apicole A.C.A.
Cu ocazia acestor examene, personalul sanitar-veterinar va instrui
deQnMorii familiilor de albine asupra obligatiilor ce le revin in problemele de creytere ~i aparare a sanatiitii familiilor de albine.
fn unitlitile agricole socialiste, incadrate cu petsonal veterinar
propriu, examinarea periodicil a farniliilor de albine revine acestui
personal, care are obligatia s3 anunte medicului veterinar de circumscriptie rezultatul examinarii.
-4rt. 7. Materialul biologic apicol (familii de albine, roiuri, rllgtci
etc.) livrat la export va f i fnsotit de certificatul sanitar-vekrinar care
sA ateste indemnitatea acestui material sub raportul bolilor transmisibile la albine.
Art. 8. Loturile de miere livrate de cgtre unitiitile de conditionare pentru consurn intern sau pentru export vor fi insotite de certificat sanitar-veterinar emis de catre medicul veterinar inspector de
stat, Pn baza buletinului de analizii eliberat de catre un laborator de
specialitate, din care sii rezulte cii mierea corespunde conditiilnr de
calitate si este Liberi de germeni ai bolilor transmivibile la albine.
a. stupinele vor fi infiintate gi dezvoltate fn m5sura in care resursele melifere locale asigur5 necesarul de hran2 pentru intretinerea
familiilor de albine ;
b. familiile de albine vor fi mentinute in permanen@ in stadiul
de familii puternice, in m5sur5 s5 opuna bolilor o rezistent5 natural5
cit mai mare. Pentru a evita sl5birea familiilor de albine se vor lua
masuri pentru preintimpinarea roitului natural, iar inmultirea pe baz3
de roiuri artificiale va fi practicata numai in primul semestru a1 anului, folosind in acest scop m5tci imperecheate ;
c. familiile de albine vor fi mentinute in stare activil prin practicarea - la nevoie - a stupAritului pastoral gi prin hriniri de stimulare executate in special primsvara, inajntea primului cules principal
~i vara, dup5 ultimul cules ;
d. se va stimula instinctul de a cl5di faguri, lufndu-se m b u r i ca
fiecare familie de albine s5 creascfi anual cel putin 3-5
faguri artificiali, in aga fel incit in cel mult 3 ani s5 se inlocuiascg toti fagurii
din cuib ;
e. familiile de albine vor fi asigurate in tot timpul anului cu rezerve suficiente de miere in cuib. Prim5vara $i vara proviziile de miere
din cuib nu vor scadea sub 6-8 kg miere, iar la intrarea in iarnil ele
vor f i de cel putin 12 kg. Completarea rezervelor de hran5 in vederea
iernilrii va fi executata pin5 la data de 15 septembrie ;
f. pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine, cuiburile vor fi reduse numai la fagurii ce pot fi bine acoperiti de albinele
existente si vor fi bine impachetati, folosind materiale izolatoare care
s5 absoarba excesul de umiditate.
In perioada de iernare se va evita deranjarea familiilor de albine
prin interventii nejustificate din partea apicultorului sau prin zgomote
produse de motoare, pilsiri etc. Tot in acest scop, stupii vor fi prevazuti
cu gratii la urdinig impotriva patrunderii goarecilor.
REGULI OBLIGATORII DE IGIENA
rn. inventarul apicol se va curata qi dezinfecta dupi fiecare intrebuintare, dupa cum urmeaza :
- extractorul de miere, presele de ceari, topitorul solar $i restul
inventarului mecanic folosit la extragerea mierii f cerii, se vor dezinfecta cu solutie fierbinte de carbonat de sodiu 3-5 /o ;
- halatele ~i migtile se vor dezinfecta prin fierbere intr-o solutie de carbonat de sodiu 2% timp de 30 minute ;
Art. 12. fn cazul constat5rii uneia din bolile supuse declaririi obligatorii, medicul veterinar de circurnscriptie va lua urm5toarele milsuri :
a. declari stupin;] contaminata ~i o pune sub restrictii sanitarveterinare, interzicind :
- deplasarea stupinei ;
- vinzarea de material biologic (familii cle albine, roiuri sau miitci) ;
- aducerea cle familii de albinc s5nStoase ;
- instrainarea inventarului apicol.
h. complcteazS !nSsuri!e luate de comitetul si respectiv biroul
executiv a1 consiliului popular, esalnineaz5 intregui cfectiv de familii
de albine din stupins, pentru identificarea farniliilor bolnave, stabileste mzsurile de combatere s i ul'rnSrc~te aplicarra tratamentelor cc
se impun ;
c. dclirnitrazii, in jul-ul stupinei atinse de boal5, o zonii de observatic cu raza dc 3 lm, identific5 familiile de albine existente in
aceasta zon5, le controleaz5 din punct de vedere sanitar ~i pune in vedere detin5torilor acestora s5 aplice cu strictete m5surile de profilaxie.
Anexa 2
stupinelor si evitirii introducerii unor astfel de boli in efectivele familiilm de albine s5n8toase ;
5. nerespectarea conditiilor sanitar-veterinare, previzute in eonventii sau alte reglementzri, cu privire la importul, tranzitul qi exportul
de material biologic sau produse apicole, precum qi neefectuarea carantinei profilactice a materialului biologic apicol provenit din import.
Pentru toate aceste contraventii amenzile pot fi aplicate si persoanelor juridice.
A n e x a 3:
ANEXA
- numai
- pentru
- pentru
- pentru
Anexa 4
- cind tratamentul este ineficace, farniliile de albine fiind sl5bite de boa15 sau afectate concomitent ~i de alte boli.
In vederea compensiirii daunelor provocate prin distrugerea farniliilor de albine, ordonati de organele sanitar-veterinare, se pot pliti
despsgubiri, din fondurile de combatere a epizootiilor prev5zute in bugetele consiliilor populare judetene $i a1 municipiului Bucuregti.
Beneficiaz: de aceste desp5gubiri unititile cooperatiste gi o b ~ t e ~ t i ,
precurn gi persoanele fizice deonatoare de familii de albine.
Despiigubirile se acord5 pe baza constat5rilor gi evaluirilor fscute
de comisii formate din secretarii birourilor executive ale consiliilor
populare, delegatii organelor financiare ale acestora si medicii veterinari inspectori de stat.
Nu se acordi despigubiri celor care nu au respectat misurile legale pentru prevenirea introducerii de boli transmisibile in efectivul
apicol sau au anuntat cu Cntfrziere imbolnivirea, precurn ~i celor care
nu au respectat misurile de combatere stabilite, in baza legii, de organele sanitar-veterinare. De asemenea, pierd dreptul la despigubiri qi
sPnt pasibili de sanctiunile previlzute de lege cei care, in mod fraudulos,
deplaseazi stupinele din zonele de carantin5 sau le introduc in astfel de
zone, contrar milsurilor stabilite de comandamentele epizootice.
C U P R I N S
pag.
-
Cuvin t inainte
Introducere
7
7
11
Bolile bacteriene
Loca americani
Loca european5
Paratifoza sau salmoneloza
Septicemia
13
13
24
32
34
Bolile virotice
Puietul 'in sac
Paralizia albinelor
Boala neagri
Boala neagri congenital5
Boala neagri sau boala de p5dure
Alte virusuri
36
36
38
39
40
41
43
Bolile micotice
Ascosferoza (puietul v5ros)
Aspergiloza (puietul pietrificat)
Melanoza
47
47
53
56
Bolile parazitaye
Nosemoza
Amibioza
Acarapioza
Varrooza
Alte acarioze
Brauloza
Galerioza
57
57
67
68
73
81
84
87
Bolile necontagioase
Puietul ricit
Diareea albinelor
Anomaliile mritcilor
92
92
93
95
intoxicatiile a1 binelor
Tntoxicatii de origine natural5
Intoxicatii provocate
Tntoxicatii cu substante fitosanitare
Intoxicatii de natur5 industrial4
In toxicatii medicamentoase
98
98
101
101
107
108
110
110
114
115
117
117
127
Anexa 2
Normativul privind stabilirea ;i sanctionarea contravenfiilor
la legea sanitarti veterinarti
135
Anexa 3
Normativul pivind protecfia albinelor impotriva intoxicafiilor cu pesticide
137
Anexa 4
Normativul privind situatiile On care se poate aproba distrugerea familiilor de albine ;i acordarea de desptigubiri
142
Id
-=www
'?I
-*.e- -*-a-
$
Cn
3
t,
9
h.
0:
h i -
'
- J,
I
62
PC
la
$2
Ka
;g
5
Bo
4
a
la