Sunteți pe pagina 1din 15

Referat

Cercetare n nursing

CE SE NTELEGE PRIN CERCETARE?


Dupa Dictionarul Explicativ al Limbii Romne, termenul cercetare se traduce drept un studiu
amanuntit, efectuat n mod sistematic, cu scopul de a cunoaste ceva. Este sinonim cu investigatie.
Exista si o lege care se refera n mod strict la activitatea de cercetare-dezvoltare, si anume Legea
nr. 324/2003, privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, ce cuprinde cercetarea
fundamentala, cercetarea aplicativa, dezvoltarea tehnologica si inovarea.
Depinznd de punctul de vedere din care este privita, cercetarea poate fi descrisa ca:
4

- o cautare a cunoasterii si n alegerea lucrurilor,

- o experienta interesanta si, cteodata, utila,

- un proces de calificare, o cariera, un stil de viata,

- un proces esential pentru asigurarea succesului comercial,

- un mod de mbunatatire a calitatii vietii, un impuls de satisfacere a ego-ului,

- justificarea alocarii de fonduri pentru un departament,

- justificarea functionarii un departament.

4 Cercetarea stiintifica ar putea fi definita ca un proces de largire a cunostintelor, realizat printr-o


atenta si obiectiva observare, investigare si experimentare, avnd ca tinta descoperirea sau
interpretarea unor noi informatii.
4 DEMERSUL STIINTIFIC Consta din ansamblul operatiilor care permit omului sa cunoasca (sa
nteleaga, sa-si explice) lumea materiala si legile ei (fara a recurge la transcendent). Acesta este
posibil gratie modului de functionare al creierului uman si organelor de simt. n faza actuala de
dezvoltare a stiintelor exacte, cunoasterea extrasenzoriala este respinsa, fiind consider ata
nefundamentata teoretic si experimental. n consecinta, demersul stiintific face apel exclusiv la
datele senzoriale.
4 Captarea informatiilor de catre receptori reprezinta operatia initiala (senzatia). Ea este imediat
urmata de recunoastere (perceptia, identificarea). Decizia de recunoastere (sau de nerecunoastere)
se realizeaza pe baza unor indici (de recunoastere) extrasi din stocurile de mesaje pastrate si
clasificate n memoria cerebrala. Functiile logice de rationament ocupa etapa a treia de
cunoastere (dupa detectare si recunoastere). Aceasta desfasurare se poate realiza pe patru directii:
1. Rationamentul analogic, bazat pe asemanare (forma tare a izomorfismului si forma slaba a
homomorfismului). El sta la baza teoriei modelelor, dar este considerat de orientarea scientista
riguroasa. Este cel mai slab mecanism de cunoastere rationala. n schimb, n demersul magic
ocupa un loc esential.

2. Rationamentul traductiv (transductiv) implica o trecere de la un anumit grad de abstractizare la


date de un grad similar de generalizare.
3. Rationamentul inductiv realizeaza o trecere de la concret (particular) la abstract (general),
folosind inductia completa sau incompleta. Cu ajutorul lui se construiesc conceptele si se
identifica legile. Aceast mecanism principal de investigare a naturii este prima oara mentionat de
Roger Bacon n lucrarea sa Opus Majus, scrisa n 1267.
4. Rationamentul deductiv, este cheia de bolta a gndirii rationale, permitnd trecerea de la
general (abstract) la particular (concret). Folosirea acestui rationament nu e posibila dect n
cadrul organizat al unui sistem axiomatic cu postulate, reguli si teoreme (de exemplu geometria
lui Euclid).
CERCETAREA are trei DIVIZIUNI principale:
4 (i) cercetare stiintifica fundamentala,
4 (ii) cercetare stiintifica aplicata,
4 (iii) dezvoltare tehnologica si transfer tehnologic.
CERCETAREA STIINTIFICA FUNDAMENTALA
Teoretica si experimentala, acest tip de cercetare reprezinta cautarea, producerea si promovarea
cunoasterii si cunostintelor stiintifice fundamentale.
Se defineste drept activitatea desfasurata, n principal, pentru a dobndi cunostinte noi cu privire
la fenomene si procese, precum si n vederea formularii si verificarii de ipoteze, modele
conceptuale si teorii.
Prin cunoasterea stiintifica, cercetarea fundamentala este un element esential de cultura, iar prin
aplicarea cunostintelor n tehnici si tehnologii, ea este un element esential de civilizatie.
Societatea umana este, n principal, de sorginte stiintifica-tehnologica, dezvoltarea ei fiind
determinata de stiinta si tehnologie, factorii esentiali de cultura si civilizatie.
n acest context cercetarea stiintifica fundamentala poate fi subdivizata n:
(i) cercetare fundamentala pura, pune accentul pe cautarea si producerea cunoasterii si
cunostintelor stiintifice fundamentale.
(ii) cercetare fundamentala orientata, urmareste cautarea si producerea cunoasterii si
cunostintelor stiintifice relevante altor zone ale cercetarii, precum si promovarea acestora catre
zona cercetarii aplicate.
Functia cultural-civilizatoare se realizeaza prin publicarea rezultatelor stiintifice proprii, prin
educatie, nvatamnt si formarea cadrelor, precum si prin asigurarea rezervorului de cunostinte
stiintifice necesare cercetarii stiintifice aplicate si dezvoltarii tehnologice.

Cercetarea stiintifica fundamentala este elementul necesar, cu cea mai larga deschidere prin
caracterul ei universal, avnd totodata un factor de risc ridicat. n acest context, cercetarea
stiintifica fundamentala cuprinde:
.

(i) cercetari principale, sunt pe termen lung (ce poate dura, de exemplu, chiar 8 ani), de
importanta majora, de anvergura, n directii mari de cercetare recunoscute de comunitatea
stiintifica internationala, ce cuprind forte umane si mijloace materiale importante, cu traditie,
rezultate si obiective majore.

(ii) cercetari formative, sunt pe termen mediu (poate dura 4 ani), directionate catre educatie,
nvatamnt si formarea cadrelor.

(iii) cercetari multidisciplinare, sunt pe termen mediu sau scurt (de exemplu, 2 ani), de interes
comun, avnd obiective comune, ce implica doua sau mai multe domenii, arii, cmpuri, directii,
teme sau probleme de cercetare.

(iv) cercetari speciale, sunt pe termen scurt, cu un grad de risc nalt, ce se ocupa de probleme
stiintifice particulare.
CERCETAREA STIINTIFICA APLICATA
Reprezinta nglobarea cunostintelor stiintifice fundamentale si a cunostintelor empirice ntr-un
produs finit, proces sau serviciu, ce pot avea, n principiu, valoare pe piata.
Este activitatea destinata utilizarii cunostintelor stiintifice pentru perfectionarea sau realizarea de
noi produse, tehnologii si/sau servicii.
DEZVOLTAREA TEHNOLOGICA
Reprezinta aducerea produsului finit (procesului sau serviciului) obtinut de cercetarea aplicata,
direct sau prin transfer tehnologic, la nivelul intrarii n productie pentru a deveni produs, proces
sau serviciu cu valoare pe piata de desfacere.
Dezvoltarea tehnologica este formata din activitatile de inginerie a sistemelor si de inginerie
tehnologica, prin care se realizeaza aplicarea si transferul rezultatelor cercetarii catre agentii
economici, precum si n plan social, avnd ca scop introducerea si materializarea de noi
tehnologii, produse, sisteme si servicii, precum si perfectionarea celor deja existente.
Dezvoltarea tehnologica cuprinde:

4 cercetarea precompetitiva, activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii aplicative


n planuri, scheme sau documentatii pentru noi produse, procese ori servicii, incluznd fabricarea
modelului experimental si a prototipului, care nu pot fi utilizate n scopuri comerciale;
4 cercetarea competitiva, activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii
precompetitive n produse, procese si servicii, ce pot raspunde, n mod direct, cererii pietei,
incluznd si activitatile de inginerie a sistemelor, de inginerie si proiectare tehnologica.

INOVAREA
Reprezinta activitate orientata catre generarea, asimilarea si valorificarea rezultatelor cercetariidezvoltarii n sfera economica si sociala.
Inovarea de produs reprezinta introducerea n circuitul economic a unui produs nou sau cu unele
caracteristici mbunatatite n mod semnificativ, astfel nct sa se ofere consumatorului servicii noi
sau mbunatatite.
Inovarea tehnologica reprezinta, n schimb, introducerea n circuitul economic a unui proces sau a
unei tehnologii, ori ameliorarea semnificativa a celor existente, inclusiv mbunatatirea metodelor
de gestiune si organizare a muncii.
PRINCIPIILE CUNOASTERII SI CUNOSTINTELOR STIINTIFICE reprezinta consistenta
logica, obiectivitatea si repetabilitatea.
Principiul cercetarii stiintifice fundamentale este noul si corectul ntr-un domeniu stiintific
constituit istoric si recunoscut ca atare de o comunitate stiintifica; noul si corectul se definesc n
raport cu metodele, conceptele si normele proprii domeniului.
n ansamblul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, cercetarea stiintifica fundamentala
ocupa pozitia centrala. Ea ofera noi metode si concepte cercetarii aplicate si dezvoltarii
tehnologice si stabileste noi directii de cercetare. Cercetarea stiintifica aplicata si dezvoltarea
tehnologica au ca element necesar cercetarea stiintifica fundamentala.
n disciplinele medicale datele obtinute prin cercetare stiintifica pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia unei anumite boli,
- a identifica persoanele predispuse unui anumit risc de mbolnavire,
- a determina nevoile unui anumit grup populational,
- a stimula interesul public ntr-o anumita problema de sanatate publica,
- a evalua eficienta unui program de sanatate n curs de desfasurare,
- a evalua acuratetea stiintifica a unui articol sau comunicari.
Categoriile principale de cercetare ar putea fi mpartite astfel:
o cercetare empirica si cercetare teoretica, o cercetare de baza si cercetare aplicata.
MODALITATI SI PROCEDEE FOLOSITE N CERCETARE
4
4

- analogia observarea de asemanari ntre problema de rezolvat si o alta problema a carei


solutionare este cunoscuta;
- alegere de solutii la ntmplare metoda Thomas Alva Edison;

4
4

- generalizarea cnd o problema este complexa (stufoasa), se poate schita o versiune


simplificata, care sa cuprinda datele ei esentiale;
- mpartirea dividerea problemei ntr-o serie de sub-probleme, mai usor abordabile;

- adunarea o problema dificila poate fi usurata prin adaugarea unei componente (subproblema);

- scaderea ndepartarea unor componente din problema originala. Acest procedeu este
folosit n simulari.

- particularizarea gasirea unui caz ce contine un set mai limitat de caracteristici cum
ar fi abordarea unui model bidimensional n cazul unei probleme tridimensionale.

- dilatarea sau contractia unele probleme sunt mai usor de rezolvat daca se modifica
scara sau numarul de variabile.

- inversarea privirea dintr-un punct de vedere opus. n loc de cnd vine trenul acesta n
gara?, cnd vine gara la acest tren?

- restructurarea n studiile clinice, nu se ntreaba daca un tratament anumit vindeca


boala, ci daca lipsa tratamentului determina absenta vindecarii.

- Metoda lui Pappus se presupune ca problema este rezolvata si se calculeaza de-a


ndoaselea.

- Metoda lui Tertullus se presupune ca nu exista o solutie si se ncearca dovedirea


acestui lucru. ETAPELE CERCETARII Procesul de cercetare cuprinde (dupa Anthony Giddens),
mai multe trepte distincte, care ncep din momentul declansarii investigatiei si sfrsesc atunci
cnd descoperirile ei devin disponibile n forma scrisa. Iata cum schematizeaza Giddens etapele
procesului de cercetare:
1. DEFINIREA PROBLEMEI: ALEGEREA TEMEI DE CERCETAREProiectul de cercetare se
naste dintr-o ntrebare, ce si gaseste originea n curiozitatea cercetatorului, n calitatile sale de
observatie si n experienta profesionala.Exista doua mari tipuri de teme de cercetare care
corespund la doua mari categorii de studii:
Obiectivul proiectului poate fi descrierea distributiei caracteristicilor unei populatii. Este vorba
de un studiu descriptiv. Nu exista ipoteza.
Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii ntre diferiti factori studiati,
atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. Este vorba de un studiu analitic.
Temele de cercetare si ipoteza sunt legate ntre ele, dar nu se situeaza pe acelasi plan: existenta
unei ipoteze atestnd vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele. O buna tema de cercetare
sau ipoteza trebuie sa fie simpla, specifica, bine formulata, conceputa si redactata nainte de
nceperea studiului.Problemele de cercetare pot fi sugerate de lipsurile din literatura existenta, de
dezbateri teoretice sau de aspecte practice din lumea sociala.Lectura sistematica si critica a

literaturii medicale, precum si participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare. Cea mai
buna cercetare sociologica ncepe cu probleme care reprezinta, totodata, si enigme (adica, n.n.)...
un spatiu gol n ntelegerea noastra. Din ce motiv se schimba schemele de credinta religioasa?
Din ce cauza femeile sunt slab reprezentate n posturile cu un statut nalt? etc.
2. REVIZUIREA DOVEZILOR sau trecerea n revista a bibliografieiUn bun proiect de cercetare
trebuie sa fie nou. Odata formulata tema de cercetare, trebuie verificat daca raspunsul la aceasta
nu exista deja, urmarind principala sursa din literatura de specialitate. Astfel, cercetatorul trebuie
sa se familiarizeze cu cercetarile existente referitoare la subiect.
4 Prima etapa o reprezinta cercetarea bibliografica propriu-zisa, adica identificarea publicatiilor
care se refera la subiectul n discutie.
4 A doua etapa consta n lectura critica, activa, a publicatiilor selectate. Cercetarea bibliografica
poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase pentru a fi toate citate. n cercetare
medicala, spre exemplu, exista mai multe sute de titluri, mergnd de la cele mai generale precum:
Index Medicus (Medline), Excerpta Medica (Embase), Biologicul Abstracts (Biosis), Chemical
Abstracts pna la cele mai specializate titluri despre SIDA, psihiatrie, cancerologie, cosmetica,
chimie analitica, farmacie industriala etc.
Pot fi folosite mai multe suporturi: hrtie, CD/DVD-ROM, memory stick, Internetul (asigura pe
lnga rapiditatea accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole n timp real) etc.,
ajungdu-se astfel la notiunea de biblioteca electronica, virtuala sau chiar publicatie fara hrtie.
Lectura critica a literaturii medicale. Parcurgerea literaturii necesita, deci, o selectie si o evaluare.
Pentru aceasta s-a dezvoltat conceptul de literatura critica, ce consta n a judeca valoarea
publicatiilor, indiferent daca este vorba de calitatea cercetarii ntreprinse sau de pertinenta
rezultatelor publicate.
Cercetatorul, pe lnga consultarea literaturii cu referire directa la tema elaborata, va pune n
balanta si criteriile etice de baza n materie de cercetare, care se supun urmatoarelor principii:
- principiul interesului si beneficiului cercetarii;
- principiul inocuitatii cercetarii sau punerea n balanta a beneficiului si a riscului;
4 principiul respectarii persoanei;
4 principiul echitatii sau repartitia echitabila si onesta a riscului si beneficiilor cercetarii.
.

Clarificarea problemei prin FORMULAREA IPOTEZEISe urmareste aici ce se doreste a se proba


prin cercetarea de fata si care este relatia dintre variabile. Daca cercetarea se vrea eficienta,
ipoteza trebuie sa fie formulata n asa fel nct materialul faptic sa ofere dovezi care, fie o vor
sustine, fie o vor infirma. O ipoteza este o afirmatie (si nu o ntrebare sau/si problema) la adresa
posibilei relatii ntre factorii studiati si criteriile de rationament.n general, ipoteza este prezentata
sub forma ipotezei nule: nu exista legatura ntre factorul studiat si criteriul de rationament, pentru
ca testul statistic, construit plecnd de la datele adunate, sa permita calcularea probabilitatii, ca

asocierea observata sa survina numai din ntmplare. Propozitia: exista o asociere ntre factorul
studiat si criteriul rationarii constituie ipoteza alternativa.
SELECTAREA PLANULUI DE CERCETAREPlanul de cercetare reprezinta o prima
sistematizare extrem de succinta a raportului de cercetare (un prim CUPRINS). Aici mpartim
cercetarea n doua module: cel teoretic, ce cuprinde date esentiale si atestate despre tema de
cercetat si cel stiintific, unde se expun metodele de cercetare (experiment, studiu, observatie,
folosirea izvoarelor existente etc.).
EFECTUAREA CERCETARII. Strngerea datelor si nregistrarea informatiilor.
INTERPRETAREA REZULTATELOR. Prelucrarea implicatiilor datelor adunate.
7. RAPORTAREA DESCOPERIRILOR prin redactarea raportului de cercetareDe regula raportul
de cercetare este publicat sub forma unui articol sau carti si ofera informatii precise referitoare la
natura cercetarii, cautnd n acelasi timp sa justifice concluziile rezultate. Multe dintre rapoarte
indica si ntrebarile la care nu s-au dat nca raspunsuri, sugernd astfel posibile cercetari
ulterioare. Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. Structura rezultata
din logica stiintifica este urmatoare:
4

4 Introducere, unde este prezentata munca realizata de cercetator si etapele urmate,

4 Metode, se explica cum a fost realizata cercetarea,

4 Rezultate, se prezinta observatiile de-a lungul cercetarii, dar si cele finale, concluzive,

4 Discutii, concluziile cercetatorului la adresa muncii sale, a temei alese si a concluziilor


rezultate.Sunt deopotriva integrate referinte si la nevoie, figuri si tabele. Punctul pe i este o
redactare mai scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura trebuie sa fie respectata.
Autorul trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta.
TEMA DE CERCETARE CLINICA
Proiectul de cercetare se naste dintr-o intrebare care isi gaseste originea in curiozitatea
cercetatorului, in calitatile sale de observatie si in experienta profesionala.
Descrierea inadvertentelor intre ceea ce este observat si ceea ce ar trebui sa poate sa duca la
aparitia unor propuneri de solutii pentru a suprima acest decalaj. O atitudinea critica poate astfel
sa fie generatoare de intrebari interesante. Lectura sistematica si critica a literaturii medicale si
participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare.
Exista doua mari tipuri de teme de cercetare care corespund la doua mari categorii de studii:

4
4

4 Obiectivul proiectului poate fi descrierea distributiei caracteristicilor unei populatii.


Este vorba de un studiu descriptiv. Nu exista ipoteza.
4 Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii intre diferiti factori

studiati, atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. Este vorba de un studiu
analitic.Temele de cercetare si ipoteza sunt deci legate dar nu se situeaza pe acelasi plan:
existenta unei ipoteze atesta vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele.O buna tema de
cercetare sau ipoteza trebuie sa fie simpla, specifica, conceputa si redactata inainte de inceperea
studiului. Trebuie de asemenea sa fie bine formulata. CERCETAREA BIBLIOGRAFICA Un bun
proiect de cercetare trebuie sa fie nou. Tema de cercetare odata formulata, trebuie verificat daca
raspunsul la aceasta nu exista deja. Principala sursa este literatura medicala. Trebuie sa stim sa
cercetam, intr-o masa considerabila de informatii, articolele pertinente. Urmeaza apoi etapa
parcurgerii acestor articole, pentru a le aprecia validitatea si aplicabilitatea. Daca la sfarsitul
acestei etape raspunsul la intrebare nu exista sau daca este incomplet, atunci este perfect justificat
sa intocmim un protocol. 1. Prima etapa este cercetarea bibliografica propriu-zisa, adica
identificarea publicatiilor care se refera la subiectul in discutie.
A doua etapa este lectura critica, activa, a publicatiilor selectate.
Inainte de a incepe trebuie sa ne asiguram ca stim ceea ce cautam si unde cautam. Adica trebuie
elaborate cuvintele cheie si descrise mediile de cautare.
Cuvintele cheie (descriptori") trebuie intr-adevar sa descrie toate aspectele subiectului:
4 materia tratata (intrebare: despre ce se vorbeste ?)
4 intrebarea pusa (intrebare: ce vrea sa spuna ?) Materia tratata este extrasa din domeniul in
care se afla cercetatorul. Cuvintele cheie care o descriu trebuie sa contina pe deasupra numelui
specific al materiei tratate sinonimele sau echivalentii sai. Intrebarile puse sunt si ele de o mare
diversitate (impun o ipoteza si o testeaza, identifica clar o problema, definesc o intrebare, gasesc
punctele comune ale diferitelor observatii discordante ale unuia si aceluiasi eveniment).
Experienta ne invata de altfel ca cercetarea referintelor sugereaza ea insasi cercetatorilor noi
intrebari si noi cuvinte-cheie.
MEDIILE DE CAUTARE
Cercetarea bibliografica poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase pentru a fi
toate citate. Exista mai multe sute de titluri, mergand de la cele mai generale ca: Index Medicus
(Medline), Excerpta Medica (Embase), Biologicul Abstracts (Biosis), Chemical Abstracts pana la
cele mai specializate despre SIDA, psihiatrie, cancerologie, cosmetica, chimie analitica, farmacie
industriala...
Pot fi folosite mai multe suporturi: hartie, CD ROM, on-line (asigura pe langa rapiditatea
accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole in timp real).
Astfel se ajunge la notiunea - despre care se vorbeste din ce in ce mai mult - de biblioteca
electronica, virtuala, sau chiar de publicatie fara hartie. Informatia in totalitatea sa poate sa apara
- de aici inainte - direct pe biroul cercetatorului - indiferent de distanta, gratie Intemet-ului.
LECTURA CRITICA A LITERATURII MEDICALE
Cercetarea bibliografica si articolele odata obtinute, trebuie citite documentele si judecata

calitatea continutului lor. Aceasta este sarcina viitorului investigator care doreste sa precizeze
tema sa de cercetare clinica sau sa gaseasca justificarea proiectului sau de protocol.
Parcurgerea literaturii necesita deci o selectie si o evaluare. Pentru aceasta s-a dezvoltat conceptul
de literatura critica". Principiul consta in a judeca valoarea publicatiilor, indiferent daca este
vorba de calitatea cercetarii intreprinse sau de pertinenta rezultatelor publicate.
In aceasta etapa, cercetatorul, pe langa consultarea literaturii medicale cu referire directa la tema
elaborata, va pune in balanta si criteriile etice de baza in materie de cercetare medicala, care se
supun urmatoarelor principii:
4

4 principiul interesului si beneficiului cercetarii;

4 principiul inocuitatii cercetarii sau punerea in balanta a beneficiului si a riscului;

4 principiul respectarii persoanei;

4 principiul echitatii sau repartitia echitabila si onesta a riscului si beneficiilor cercetarii.


Metodologia este teoria stiintifica despre caile (metodele) sporirii eficacitatii cunoasterii umane.
Metoda (def.de A.Brimo) reprezinta ordinea ce se pune n nvatarea unei stiinte, urmnd
conditiile, particularitatile acelei stiinte. Felul practic, procedural, n care se utilizeaza o metoda
sau alta de cercetare se numeste tehnica.
Cecetarea fundamentala are drept scop cunoasterea si ntelegerea lumii care ne nconjoara,
deschiderea unei noi perspective prin largirea universului explicarii realitatii.
Etapele cercetarii

4 Documentarea - observarea faptelor, colectarea datelor si clasificarea acestor - pregatirea


teoretica complexa a celui care efectueaza cercetarea.
4 Elaborarea ipotezelor explicative - ipoteza constituie o constructive deductiva elaborata plecnd
de la faptele observate si destinata unei verificari ulteriaora. ntruct, pentru a putea fi acceptata,
ea trebuie demonstrata, ipoteza se distinge de postulat sau paradigma. (Teoria-reprezinta o
ipoteza verificata).
Ipotezele pot fi clasificate:
- dupa obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explicarii, la conceptele utilizate
n teorie sau practica.
- dupa nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare. Pentru a fi
admisibile metodologic, ipotezele trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa se refere la fenomene observabile;
- sa utilizeze concepte precise;

- sa fie specifice domeniului utilizat;


- sa fie verificabile.
Verificarea ipotezelor - este dificila deoarece criminalitatea nu se poate produce n laborator.
Nivelele profunzimii cerecetarii
a. Descrierea - este nivelul superficial al cercetarii si urmeaza fazei documentarii
b. Clasificarea datelor - se realizeaza prin categorisire sau clasificare si utilizeaza conceptul de
categorie (clasa de obiecte sau fiinte care reprezinta caracteristici comune si permite compararea
cu alte clase care au propriile caracteristici)
c. Explicarea - corespunde functiei explicative a criminologiei si vizeaza clarificarea naturii si
cauzelor obiectului de studiu. Teoria criminologica nu este doar o ipoteza verificata, ea reprezinta
un ansamblu structurat de concepte si judecati de valoare care are ca scop explicarea sintetica a
realitatii.
Cercetarea aplicata
a. Documentarea prealabila (presupune studierea domeniului supus cercetarii),
b. Diagnosticarea (consecinta logica a documentarii si are ca obiectiv aprecierea stiintifica asupra
efectivitatii si eficacitatii mijlocului studiat),
c. Propunerea de schimbare (etapa finala si are loc doar daca rezultatele cercetarii o impun).
REDACTAREA PROTOCOLULUI
Protocolul este documentul care descrie metoda studiului propus, justificarea obiectivelor, de la
ipoteza pana la constrangerile metodologice si care defineste conditiile de realizare si desfasurare.
Este esentiala scrierea protocolului intr-un stadiu precoce al procesului de concepere a studiului
atat pentru cercetator si cei care participa la studiu, cat si pentru comisiile de etica sau
organismele susceptibile de finantare. Trebuie amintit ca numai caracterul sau inovator si
pertinent, in conditiile importantei problemei tratate si ale impactului asupra populatiei, constituie
factorul ce favorizeaza interesul comanditarilor si alocarea de la buget.
In acest capitol s-a propus un plan de protocol, cu descrierea fiecarei etape.
Planul propus in acest capitol este un plan general care poate fi utilizat in toate situatiile pe care
le intalnim in cercetarea clinica. Pentru un studiu de conceptie, mai simplu decat un studiu
analitic, nu toate etapele descrise aici sunt obligatoriu utile sau pertinente:
1. Titlu
El rezuma problema pe care ne propunem sa o studiem.Trebuie sa fie clar, precis, suficient de
scurt si in acelasi timp suficient de informativ. El poate contine o informatie despre tipul de
studiu propus.
2. Obiectivul
Exista 4 mari tipuri de obiective care trebuie formulate foarte clar si foarte precis:- Primul se

refera la prognostic sau la evolutia unei stari patologice. Obiectivul este de a cunoaste si de a
intelege evenimentele care vor aparea la un pacient intre momentul cand boala s-a manifestat si
momentul cand istoricul clinic se termina (prin
vindecare, moarte, sau instalarea pacientului intr-o alta stare fizica, mentala sau sociala). - Al
doilea se refera la etiologie sau la cauzalitate:
4 Obiectivul este de a pune in evidenta o relatie de cauzalitate intre doua evenimente sau de a
calcula forta de asociere intre doi factori.
- Al treilea se refera la performanta testelor diagnostice .4 Obiectivul este de a evalua o strategie
de diagnostic, sau de a ameliora interpretarea
rezultatelor unui test.- Al patrulea se refera la impactul unei interventii
4 Obiectivul este evaluarea unei interventii terapeutice, de depistare, de preventie sau de
educare: face ea mai mult bine decat rau, care este raportul cost-utilitate ?
3. Justificare studiului
Cercetarea costa mult si presupune timp. Ea poate, in plus, sa puna pacientii in situatii de
disconfort sau risc. Trebuie deci pus din nou accentul direct pe rezultatele sale.
4. Ipoteza
Orice protocol de cercetare chiar daca este un studiu analitic, trebuie sa formuleze explicit o
ipoteza. O ipoteza este o afirmatie (si nu o intrebare / problema) despre o posibila relatie intre
factorii studiati si criteriile de rationament.
In general, ipoteza este prezentata sub forma ipotezei nule: nu exista legatura intre factorul
studiat si criteriul de rationament", pentru ca testul statistic, construit plecand de la datele
adunate, sa permita calcularea probabilitatii ca asocierea observata sa survina numai din
intamplare. Propozitia: exista o asociere intre factorul studiat si criteriul rationarii" constituie
ipoteza alternativa.
5. Subiectii
Protocolul trebuie sa se prezinte:o criteriile de includere care definesc principalele caracteristici
ale populatiei implicate in
studiu;o criteriile de excludere care definesc un subgrup de subiecti care nu satisfac criteriile de
includere
6. Marimea esantionului
Esantionul trebuie sa fie reprezentativ pentru populatia la care se vor aplica concluziile studiului.
Tehnica esantionarii trebuie sa fie decrisa in stadiul de protocol.
7. Culegerea si analiza datelor
Protocolul trebuie sa comporte o descriere a analizelor statistice programate in studiu si
justificarea lor (pentru a lua in calcul, de exemplu, factorii de confuzie).
8. Un eventual studiu pilot
Nu este intotdeauna necesar. Trebuie realizat pe un esantion reprezentativ. Este util pentru:o a
antrena si testa personalul implicat in studiu;o a evalua rata de raspunsuri;o a estima amplitudinea
diferentei observate (utila pentru a determina marimea
esantionului).
9. Implicatii etice
In stadiul de realizare a protocolului, consideratiile etice pun accentul pe respectul fata de
persoana, prin probleme de confidentialitate si principiul minimalizarii riscului.
10. Bugetul
Acest paragraf realizeaza sinteza tuturor etapelor din punct de vedere al costului. Calitatea
prezentarii sale, pertinenta sa si justificarea sunt esentiale pentru acceptarea proiectului de catre
un organism finantator.

11. Calendarul
Trebuie sa precizam durata si momentul fiecarei etape.
12. Referinte
In aceasta sectiune sunt reproduse referintele diverselor documente citate in diferitele parti ale
protocolului.
REDACTAREA MEDICALA
Ceea ce se concepe bine se enunta clar"
Redactarea stiintifica pleaca de la stiinta si nu de la literatura. Ea este ghidata de principii care
decurg din insasi rigoarea stiintifica. O buna utilizare a limbii st respectarea regulilor gramaticale
sunt, deci, indispensabile.
Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. Structura rezulta din logica
stiintifica. Introducere (pentru ce munca a fost facuta), Metode (cum a fost facuta), Rezultate (ce
s-a observat) si Discutii (ce cred eu despre munca mea). Sunt deopotriva integrate referinte si la
nevoie, figuri si tabele.
"Punctul pe i" este o redactare mai scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura
trebuie sa fie respectata. Autorul trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta.
1. STILUL
Stilul stiintific difera de stilul literar. Logica stiintifica impune, pentru verbe, utilizarea timpurilor
trecute pentru evenimentele survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la notiunile
foarte bine stabilite. Viitorul nu este utilizat in redactarea stiintifica. Forma pasiva, de modestie",
generatoare de ambiguitate, trebuie de asemenea proscrisa.
Chiar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la intervale apropiate si deci sa cautam
variante elegante, rigoarea stiintifica implic utilizarea aceluiasi cuvant pentru a desemna acelasi
lucru. Expresiile emotionale sau de curtoazie trebuie evitate .
Precizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa ghideze si redactarea articolului. O
metoda experimentala trebuie sa fie destul de precis descrisa pentru a fi reproductibila de catre
cititor. O scadere in greutate de 10 kg nu are aceeasi semnificatie la un subiect de 100 kg sau de
50 kg, daca s-a produs intr-o luna sau intr-un an. Precizia impune verificarea tuturor numerelor, a
coerentei lor in text si tabele. Adjectivele si adverbele imprecise sau inutile (examinare atenta,
adesea, mult...) trebuie suprimate.
Claritatea este a doua virtute a unui articol stiintific. Ea implica cuvinte simple si o sintaxa
simpla. Ea poate fi ameliorata prin asezarea in pozitie forte - la inceput de fraza, paragraf, titlu - a
unor cuvinte cu potential informativ important. Contrar uzajului literar este bine sa punem o
virgula chiar inainte de si"; aceasta politica a fost adoptata de cele mai mari jurnale biomedicale.
"Et caetera", asa cum" si de exemplu" sunt imprecise, in afara cazului in care cititorul poate
deduce logic tot ceea ce este subinteles.
Abrevierile internationale de unitati sunt licite, chiar recomandate, cand urmeaza unui numar, dar
nu si in alte cazuri. Ortografierea unei abrevieri trebuie verificata daca suntem nesiguri.
Concizia este a treia calitate a unui articol stiintific. Substantive, adverbe, adjective si expresii
fara valoare (decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ... ) trebuie suprimate, ca si
datele marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizie: elipsa dauneaza claritatii.
2. TITLUL
Anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. Este primul element de
atragere a cititorului. Redactarea sa, facuta dupa terminarea articolului, cere multa atentie. Titlul
trebuie sa fie scurt (10 pana la 15 cuvinte) si precis. Cuvintele informative trebuie plasate la
inceput, in pozitie forte. Expresiile inutile (a propos de, contributii la studiul...) nu sunt
recomandate. Un sub- titlu, de tipul metoda utilizata", este insa util.

3. AUTORII
In teorie, autorul este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza decat rar
de unul singur, iar colegii din echipa doresc o recunoastere. Primul autor este de obicei redactorul
articolului; este cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau cel care a dirijat-o.
4. INTRODUCEREA
Introducerea este o punte intre cunostintele autorului si cele ale cititorului. Ea ii ofera acestuia o
idee concisa si clara despre subiect pentru ca el sa inteleaga de ce a fost efectuata lucrarea.
Importanta studiului este pusa in valoare pentru ca cititorului sa i se trezeasca interesul de a-i
urmari lectura.
Prima parte a introducerii expune aspectele generale ale subiectului. Rapelul istoric, daca este
necesar, trebuie sa fie concis.
A doua parte trebuie sa precizeze aspectul particular al problemei abordate in aceasta lucrare
originala.
Ultima parte indica, in una sau doua fraze, scopul lucrarii. Timpul verbelor trebuie sa fie trecutul
daca se citeaza un alt autor si prezentul pentru expunerea faptelor admise si /sau dovedite. Orice
afirmatie trebuie fondata pe una sau mai multe referinte, fara ca acestea sa fie prea numeroase .
5. MATERIAL SI METODE
Acest capitol cuprinde expunerea materialului de studiu si cel al metodelor de lucru. Trebuie sa
fie destul de precis pentru ca cititorul sa poata reproduce sau verifica lucrarea.
Este bine sa se dea toate detaliile necesare interpretarii rezultatelor.
6. REZULTATELE
Acest capitol este inima articolului original. Rezultatele expuse sunt finalitatea cercetarii descrise
in introducere si a metodelor folosite pentru a ajunge aici, ele sunt baza discutiei. Toate
rezultatele trebuie raportate strict doar in acest capitol. Este o greseala grava de a face sa figureze
rezultatele la discutii. Este bine sa raportam doar rezultate: acest capitol nu trebuie sa comporte
nici un comentariu, explicatie, comparatie cu alte studii. Deci trebuie sa nu contina nici o
referinta, doar rezultatele autorilor sa fie expuse.
Un avantaj real este folosirea figurilor si tabelelor pentru a furniza maximum de informatii intrun spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. Textul nu trebuie sa repete datele furnizate de
figuri si tabele.
7. DISCUTIILE
Scopul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata, si numai aceasta, cu mijloacele puse in
practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute. Partea de discutii difera in concepere fata
de capitolele precedente: este bine sa exprimam la modul personal ceea ce gandim. Calitatea
discutiilor si interesul starnit de acestea reflecta cultura stiintifica si inteligenta autorilor. Acest
capitol raspunde la trei obiective.
Primul obiectiv este de a comunica daca scopul cercetarii expus in finalul introducerii a fost sau
nu atins. Aceasta implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare acceptabila intr-un
raport de cercetare. Nici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara.
Al doilea obiectiv este aprecierea calitatii si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si obiectiva
a lucrarii se refera la fiecare capitol al articolului
Al treilea obiectiv este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca exista
diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa-si precizeze aportul personal prin
maniera in care au abordat problema.
Unele reviste tolereaza ca articolul sa sfarseasca printr-o concluzie, dar nu este recomandabil:
concluzia risca sa fie o repetare sau o tentativa de salvare dintr-o discutie prost elaborata. Mai
mult, discutia nu trebuie sa se termine printr-un rezumat. Putem in schimb formula ipoteze pentru

o viitoare lucrare.
O alta eroare este aceea de a repeta la discutii ceea ce s-a afirmat in introducere. O solutie este de
a aminti in introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la discutii, propriile
rezultate cu cele ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea rezultatelor altor autori sau
in ceea ce ii facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare. Nu trebuie sa citam niciodata alti
autori fara sa le fi citit articolul original. Asa cum nu trebuie sa citam un autor fara sa dam
referinta. Expresiile emotionale trebuie suprimate. Timpul prezent al verbelor nu trebuie utilizat
decat pentru notiuni bine
stabilite. Daca discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta parte este
sigur prea lunga si, probabil, prost condusa.
8. REZULTATUL
Scopul sau este de a prezenta cititorului, intr-un spatiu redus, substanta informationala a
articolului. Este partea cea mai citita dintr-un articol. Sau, cu titlul, este exact ceea ce-1 va incita
pe cititor la parcurgerea intregului articol. El este susceptibil de a fi reprodus in numeroase
documente fara articol. Iata de ce el trebuie sa fie comprehensibil prin el insusi.
Rezumatul trebuie sa fie informativ. Constructia sa reproduce structura articolului si raspunde la
patru intrebari: de ce, cum a fost facuta aceasta lucrare, care au fost rezultatele, ce concluzii sau
generalizari putem extrage de aici ?Rezumatul nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, figuri,
tabele sau note si nici chiar abrevieri neexplicate in interiorul propriului sau continut. Lungimea
sa este deseori indicata in instructiunile catre autori, cel mai adesea de la 250 la 300 de cuvinte,
adica, aproximativ, o pagina dactilografiata la doua randuri.
9. REFERINTELE
Scopul lor este de a justifica orice fapt enuntat. Referinta este enuntata cat mai curand posibil
dupa enuntarea faptului si nu la sfarsitul fiecarei raze. Referintele sunt prezentate la sfarsitul
articolului.