Sunteți pe pagina 1din 3

Memorandum

4 februarie 2016

M e m o r a n d u m 4 februarie 2016

To:

XY

From:

Cons. Jur. Iulian Berbece

Re:

Analiză în jurisprudență asupra conflictelor de interes dintre asociați și societate

Conflictul de interese între asociat şi societatea comercială reprezintă situaţia în care decizia de afaceri care trebuie adoptată la nivelul societăţii comerciale poate contraveni intereselor personale ale unui asociat, caz în care interesul societar prevalează, asociatului în cauză fiindu-i interzis să participe la deliberări şi să voteze.

Spețe relevante

1 Î.C.C.J., SECŢIA COMERCIALĂ, DECIZIA NR. 966 DIN 9 MARTIE 2007

Instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, neîncălcarea dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prevederi legale ce se referă la conflictul de interese dintre societate şi asociaţi. Dispoziţiile legale invocate interzic asociatului cu interese contrare societăţii să ia parte la deliberări. În speţă, asociaţii SC F.P. SRL au hotărât vânzarea activelor acestei societăţi către SC T. SRL, în care, de asemenea, erau asociaţi.-situatie similara cu cea din speta.

Situația de fapt:

S-a mai reţinut şi încălcarea art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind vânzarea tuturor activelor SC F.P. SRL, dat fiind faptul că parte din asociaţi au interese contrarii societăţii, fiind asociaţi ai societăţilor ce au cumpărat imobilul din comuna Dumbrăviţa, astfel că actele de vânzare subsecvente AGA sunt şi ele nule. Instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, neîncălcarea dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prevederi legale ce se referă la conflictul de interese dintre societate şi asociaţi. Dispoziţiile legale invocate interzic asociatului cu interese contrare societăţii să ia parte la deliberări. În speţă, asociaţii SC F.P. SRL au hotărât vânzarea activelor acestei societăţi către SC T. SRL, în care, de asemenea, erau asociaţi.Toate aceste încălcări ale dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 31/1990 atrag nulitatea hotărârii AGA nr. 1 din 26 noiembrie 2004 a SC F.P. SRL, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare a activelor, subsecvente acestei hotărâri.Ca urmare, recursul a fost admis, decizia atacată a fost modificată, în sensul respingerii apelului pârâtelor şi menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii Tribunalului Braşov nr. 33 din 12 iulie 2005.Toate aceste încălcări ale dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 31/1990 atrag nulitatea hotărârii adunării generale extraordinare a asociaţilor, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare a activelor, subsecvente acestei hotărâri.

CONCLUZIE: Dispozițiile referitoare la conflictul de interese interzic unui asociat dintr-o societate să voteze pentru vânzarea acțiunilor respectivei societăți către o altă societate în cadrul căreia acesta are de asemenea calitatea de asociat.

2

Î.C.C.J., SECŢIA COMERCIALĂ, DECIZIA NR. 2946 DIN 17 OCTOMBRIE

2008

Asociatul care, într-o operaţiune are pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. Dispoziţiile citate au în vedere calitatea de asociat şi nu de administrator, aşa încât nu poate fi reţinut conflictul de interese care a fost invocat în scopul de a susţine motivul de nulitate relativă a contractului de vânzare -cumpărare.

3 CURTEA DE APEL CLUJ, SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA NR. 72 DIN 20 MAI 2010

S-a arătat în doctrină că, deoarece legea nu distinge, asociatul cu interese contrare societăţii nu poate lua parte la deliberări, chiar dacă, pentru adoptarea deciziei , legea impune cerinţa unanimităţii. Într-o astfel de situaţie, unanimitatea se raportează la restul asociaţilor (C. Cucu, M.V. Gavriş, C.G. Bădoiu, C. Haraga, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 148).

Curtea achiesează acestei interpretări, apreciind că existenţa conflictului de interese dintre asociatul - administrator propus a fi revocat şi societate este evidentă într-o astfel de situaţie, motiv pentru care va constata că revocarea reclamantului s -a realizat cu respectarea cerinţelor art. 192 alin. (2), raportat la art. 79 din LSC, fiind întrunită unanimitatea, raportată la ceilalţi doi asociaţi. Nu se poate nega, de plano, posibilitatea ca un asociat să se abţină de la vot, chiar în situaţia în care în discuţie sunt modificări ale actului constitutiv. Trebuie însă sancţionat demersul procesual al asociatului aflat într-o astfel de situaţie şi care invocă, ca motiv de nulitate absolută, tocmai încălcarea principiului unanimităţii.

În doctrină (R. Catana, op. cit., p. 199), s-a relevat că regimul juridic al obligaţiei legale de abţinere de la exercitarea dreptului de vot, prevăzut de art. 79, 126 şi 188 alin. (2) din LSC, este unul dintre cele mai clare. Aceste texte stabilesc atât domeniul acestei obligaţii, cât şi sancţiunea nerespectării ei, concretizată în răspunderea civilă a asociatului sau acţionarului. Însă, în situaţia în care obligaţia de abţinere a fost încălcată de către administrator, atunci când obiectul deliberărilor constă într -o problemă în care persoana sau gestiunea lor sunt puse în discuţie, tratamentul juridic aplicabil este incert, autorul ajungând la concluzia conform căreia sancţiunea ar fi angajarea răspunderii civile a administratorilor. S-a mai arătat că încălcarea acestei obligaţii de abţinere încalcă principiul de ordine publică al separaţiei şi ierarhiei organelor sociale, Curtea apreciind că modalitatea cea mai eficientă de sancţionare este cea propusă anterior, în sensul raportării unanimităţii la votul asociaţilor cu privire la care nu este incident conflictul de interese.

CONCLUZIE: Asociatul cu interese contrare societăţii nu poate lua parte la deliberări, chiar dacă, pentru adoptarea deciziei, legea impune cerinţa unanimităţii.

4 Î.C.C.J., SECŢIA COMERCIALĂ, DECIZIA NR. 1134 DIN 14 MARTIE 2007

În speţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/ 1990, potrivit cărora "acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al

2

unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune".

Reclamanta B.I.L. Cipru a chemat-o în judecată pe pârâta SC D. SA Buzău, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor (A.G.E.A.) a SC D. SA nr. 5 din 29 septembrie 2005. Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că nu au fost încălcate nici dispoziţiile referitoare la conflictul de interese, conform prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, la acordarea împrumutului către SC SPS SRL Buzău, deoarece creditarea nu este defavorabilă intimatei, creditul fiind purtător de dobânzi la nivelul pieţei, iar rambursarea este garantată cu garanţii reale. Pe de altă parte, operaţiunea de creditare are un caracter ocazional şi, nu era necesară includerea acestei operaţiuni în obiectul de activitate al intimatei-pârâte (aşa cum a reţinut şi prima instanţă). Instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile comerciale privind conflictul de interese, atât timp cât reclamanta a probat interesul personal al acţionarului majoritar în privinţa operaţiunii de creditare aprobată. Creditul societăţii intimate-pârâte a fost folosit în interesul acţionarului majoritar şi nu al tuturor acţionarilor şi dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 31/1990 incriminează expres fapta de a folosi creditul societăţii în interes propriu sau pentru a favoriza altă societate. Totodată, răspunderea patrimonială a acţionarului majoritar pentru daunele produse, în condiţiile conflictului de interese, nu exclude cu nimic nulitatea hotărârii adunării generale.

CONCLUZIE: Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune.

5 Î.C.C.J., SECŢIA COMERCIALĂ, DECIZIA NR. 320 DIN 1 FEBRUARIE 2008

Conţinutul sintagmei „fraudă în dauna societăţii” în interpretarea dispoziţiilor art.222 lit.d din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale

Fraudă poate fi considerată, în principiu, orice acţiune sau inacţiune intenţională săvârşită de asociatul administrator. Sancţiunea excluderii poate fi aplicată asociatului administrator pentru acţiunile sau inacţiunile frauduloase în dauna societăţii, deci pentru un delict intenţionat săvârşit.

Elementul subiectiv rezultă din formularea textului şi din natura faptelor sancţionate şi anume intenţia, autorul faptelor delictuale urmărind sau acceptând un profit din activitatea sa delictuală.

Neglijenţa şi inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate fraudă atât timp cât acestor fapte le lipseşte elementul voliţional care să permită calificarea lor ca fiind acte de înşelăciune.

CONCLUZIE FINALĂ: Având în vedere că în speța noastră este stipulat foarte clar elementul volițional a lui X&Y Client putem încadra fapta sa ca o fraudă în dauna societății.

3