Statul roman modern: de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (secolele XVIII-XX)

Situatia politica Principatelor in secolul al XVIII-lea:

Instaurarea domniilor fanariote dupa 1711 a marcat intrarea mai accentuata a Principatelor in lumea
Orientului. Aparitia si dezvoltarea constiintei nationale, dupa 1750, facea posibila ideea de
regenerare si redesteptare nationala a romanilor, de renastere culturala. Aceasta idee avea
semnificatia unei modernizari, care nu devenea profitabila decat prin europenizare, adica prin iesirea
din lumea turco-orientala, prin renuntarea la institutiile lipsite de modernitate si refractare la nou.
Aplicarea reformelor a fost stanjenita de fluctuatiile dominatiei otomane, de interventia turcilor si de
ostilitatea boierimii. Agravarea decadentei otomane si seria razboaielor ruso-austro-otomane au
adus in scena istorica noile solutii politice anti-fanariote ale miscarii de emancipare nationala.
Reformismul domnesc a constat in reforme politice, sociale, juridice, religioase si culturale.
Reformismul boieresc a constat in internationalizarea problemei principatelor, politice si aspectul
national.

Proiectul politic pasoptist: anul 1848 s-a afirmat pe plan european, atat prin grabirea procesului de
afirmare a principiului suveranitatii natiunilor in fata legimitatii monarhiilor, cat si prin schimbarea
raportului de forte pe continent. Revolutiile de la 1848 au fost o continuare a Revolutiei franceze din
1789, eveniment ce incercase sa impuna principiile de organizare a statului modern. In Tara
Romaneasca si Moldova, la 1848, intelectualii au cautat sa desfiinteze Protectoratul Rusiei si sa
restabileasca echilibrul cu Imperiul Otoman, in timp ce in Transilvania, Banat si Bucovina ei si-au
propus sa uneasca toti romanii intr-un singur stat autonom. Revolutia de la 1848 din Principatele
Romane a fost, in primul rand, opera intelectualilor liberali pasoptisti, care recunosteau in Apus un
model politic si cultural demn de urmat si in Tarile Romane. Aspiratiile generatiei de la 1848 si-au
gasit expresia practica in nemultumirea generala, a tuturor claselor sociale din Principate, fata de
conditiile politico-economice existente.

Factorii care au impiedicat infaptuirea programelor revolutionare la 1848-1849.

Tara Romaneasca: cooperarea dintre Rusia si Poarta Otomana a spulberat sperantele de
supravietuire ale guvernului provizoriu, acesta fiind inlocuit. Rusii au instituit controlul asupra Tarii
Romanesti si Moldovei. Armata otomana intra in Bucuresti iar interventia trupelor tariste a pus capat
revolutiei si in Tara Romaneasca.
Moldova: in acest teritoriu nu s-au desfasurat confruntari militare de teama unei interventii din partea
Rusiei.
Transilvania: actiunile romanilor indreptate impotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria au esuat. La
dieta din Cluj s-a votat pentru anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Statul modern intre infaptuire si modernizare.

Context intern si international: conditiile interne si internationale au fost influentate si de incheierea in
1849,intre puterea suzerana si puterea protectoare, care ingradea si mai mult autonomia interna a

Principatelor. Poarta Otomana si Rusia isi aroga dreptul numirii domnilor. Miscarea unionista si
efortul de modernizare s-au desfasurat intr-un context international dificil, sub ocupatii straine,ostile
fie liberalizarii politice interne (Rusia), fie aspiratiilor nationale panromanesti (Austria, Turcia).

Principatele intre diplomatie si interesele marilor puteri: in strainatate romanii si-au propovaduit
cauza dupa 1848 mai ales in randurile revolutionarilor europeni alaturi de care credeau in victoria
revolutiei general europene. Memorii au fost adresate Parisului si Londrei, iar diferite articole
favorabile au fost publicate in presa franceza, engleza si italiana.

Deteriorarea relatiilor dintre Rusia si Imperiul Otoman a dus in 1853 la declansarea razboiului
Crimeii, cu consecinte si asupra situatiei interne din Principate.
Congresul de la Paris: prevederile Tratatului de la Paris din 1856, ce a urmat razboiul Crimeii, au
influentat dezvoltarea politica a Principatelor. Desi au ramas sub suzeranitatea Imperiului otoman,
Principatele beneficiau de protectia colectiva a marilor puteri. Toate partile semnatare, inclusiv
Imperiul otoman, recunosteau independenta administrativa a Principatelor, dreptul fiecaruia de a
avea o armata nationala, de a emite legi si de a face comert liber cu alte tari. Marile puteri au creat o
comisie speciala de ancheta pentru a strange informatii si a face recomandari asupra noii forme de
guvernamant a Principatelor. Puterile garante (Franta, Anglia, Rusia, Austira si Imperiul otoman) au
pregatit alegerea unei adunari consultative speciale, adunarea ad-hoc,in fiecare Principat, avand
misiunea de a face cunoscuta comisiei pozitia romanilor in prinvinta unirii.

Marile puteri au oferit Principatelor o organizare definitiva. Se recunostea dreptul la unire, dar fiecare
Principat isi mentinea domnul, pamantean nu strain precum si guverne separate. Unionistii
moldoveni au putut impune candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza care a fost
ales domn in 1859. Ideea alegerii domnului moldovean si la Bucuresti a fost oficial sugerata
muntenilor de catre delegatia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunta rezultatul
alegerii de la Iasi. Astfel romanii au realizat de facto unirea, punand bazele statului national modern
roman. Dupa ani de reforme ale lui Mihail Kogalniceanu (a introdus o noua Constitutie, legea rurala,
codul civil, codul penal, legea invatamantului general, secularizarea pamanturilor manastiresti),care
era prim-ministru, conservatorii si liberalii radicali nemultumiti de pozitia fata de reforme s-au grupat
pentru inlaturarea domului Cuza si aducerea unui principe strain (Carol I). Cuza a fost inlaturat in
anul 1866.

Primul Razboi Mondial a inceput in 1914 cu declaratia de razboi adresat Serbiei de catre AustroUngaria. Carol I si politicienii romani aveau motive intemeiate sa se teama de razboi pentru ca
pozitia geografica a Romaniei facea inevitabila prezenta ei intr-un conflict. In acelasi an moare
regele Carol I si responsabilitatea politicii externe a fost asumata de I.C. Bratianu. Guvernul liberal
era adeptul intrarii in razboi si realizarea unitatii nationale. Titu Maiorescu (Partidul Conservator) se
pronunta pentru neutralitate si pentru mentinerea bunelor relatii cu Germania si Austro-Ungaria. Ion

I.C. Bratianu poarta negocieri cu Antanta (fortele aliate din occident). Antanta ducea negocieri cu
Bucurestiul in functie de progresul trupelor romane pe front. Conditiile principale impuse de Bratianu
era garantia ca Romania va primi Transilvania, Bucovina si Banat, ca urmare a implicarii in conflict.
Aliatii occidentali accepta conditiile lui Bratianu in 1916. Anul 1918, Razboiul Mondial se termina, iar
poporului roman se uneste, formand Romania Mare.
La 1 Decembrie 1918 s-au pus bazele statului national unitar roman, prin unirea provinciilor
romanesti aflate sub dominatie straina.Regele era Ferdinand I (nepotul lui Carol I), ministru era
Bratianu (PNL), forma de stat era monarhia. Anul 1918 reprezinta in istoria poporului roman anul
triumfului idealului national. Primul Razboi Mondial a constituit ocazia formarii Romaniei Mari.
Sacrificiile armatei in campania anilor 1916-1917 au fost rasplatite de izbanda idealului national, in
conditiile prabusirii autocratiei tariste si a destramarii monarhiei austro-ungare, precum si al afirmarii
dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza principiului nationalitatilor.