Victima modei

scrisa de Ovidiu Buta

este o incursiune in culisele modei romanesti si internationale,
dezvaluind mecanismele atat de controversate, dar exacte ale
modei.
"Jurnalistii de moda ar trebui sa inceapa aceasta meserie prin a
merge la scoala, unde sa invete cum se croieste o rochie."
Gabrielle "Coco" Chanel
Clanul designerilor invizibili.
Moda este ca o masina de lux: 99% dintre cumparatori vad
doar caroseria si doar 1% deschid si capota ca sa-i vada
motorul. Iar aici incep sa apara surprizele. Chiar daca pe
"masina" scrie Gaultier, Moschino sau oricare alt nume
ametitor din lumea modei, puteti fi siguri ca numele ce apare
pe "motor" este al unui anonim notriu, un "X-ulescu" pe care nu
o sa-l vedeti niciodata in paginile revistelor mondene.
Designerul modern a devenit o chestiune abstracta unde doar
sonoritatea numelui mai conteaza. Dar atunci cine lucreaza sub
numele lui? Si, mai ales, ce face exact designerul in afara
plecaciunii de rigoare de la sfarsitul show-ului? In trecut
designerul avea rolul lui precis, iar o casa de moda nu putea
exista fara el, in prezent, de cele mai multe ori, singurul lucru
pe care il face este tocmai aceasta reverenta de final. Exemplul
cel mai convingator? Gucci.
Tom Ford trimite bezele de pe pasarelele de moda de la Milano
si Paris de 8 ori pe an. Daca il inmultim cu 8 ori 1000 de
produse per colectie (socotim aici si pantofii, bijuteriile si alte
nimicuri atragatoare) ajungem la incredibilul rezultat de 8000
de lucruri ce ii poarta semnatura, intr-un singur an. Vom
continua cu a inmulti totul cu 30 minute, timpul efectiv de
realizare a unei schite artistice si tehnice; astfel ajungem la un
rezultat dezolant: lui Tom Ford i-ar trebui 2 ani de zile numai ca
sa deseneze tot ceea ce prezinta intr-unul.
Aceasta situatie a aparut recent. In trecut moda era un sector
destul de mic, iar designerii incercau sa-si faca timp nu doar
pentru design, ci si pentru a se intalni cu fiecare client i parte,
iar acest rendez vous cu cel raspunzator de imaginea ta

vestimentara era unul dintre atuurile forte ale caselor de moda.

Dar deja vorbim despre istorie. Imaginea lansata in filmele
americane din anii 40 in care designerul sta 24 ore la planseta
dupa care mai da o raita pe la fabrica, participa si la 2
cocktailuri si apoi isi bate si copilul, e demult apusa. Noile
mode in moda sunt designerul reclama si designerul invizibil.
Cel din urma deseneaza, iar primul promoveaza produsele.
Stilistul este cel care pune cap la cap tendintele, cel care isi
face bine temele pentru acasa si care se inconjoara de oameni
care pot sa-i deseneze ideile.
Creative Directorul vine cu directia in care trebuie create toate
produsele unei firme. Ralph Lauren este un bun exemplu in
acest sens. Colectiile lui sunt unitare, speculeaza la maximum
numele lui si, datorita unor stilisti de geniu, se incadreaza, in
acelasi timp, in tendintele internationale si in cele ale stilului
Lauren.
Moda este industrie. Designerii invizibili se numesc asa pentru
ca trebuie sa fie invizibili, iar daca au noroc si un talent cu
adevarat impresionant, pot deveni foarte repede Creative
Directori sau Designeri - reclama. Hainele conteaza, iar numele
de pe eticheta indica doar stilul. Vrei avangarda? Allez chez
Dior! Vreti umor? Directia Gaultier. Lux rafinat? Armani. Si asa
mai departe.
Circuitul modei in natura
Este vorba despre o tehnica perversa de manipulare prin moda
si tine de culisele, cateodata tenebroase, ale modei. In fiecare
sezon, in marile colectii apre cate o tinuta care va colinda
lumea cu viteza unui avion supersonic. Toate vedetele, toate
revistele se bat pentru outfitul respectiv. Exemplu? Celebra
rochie verde care venea atat de bine pe J. Lo era purtata, dupa
doar o zi, la Cannes de Geri Halliwell. Iar cand a crezut ca
lumea nu-si mai aminteste de ea, designerul rochiei, Donatella,
a imbracat-o la o petrecere mondena.
Sistemul de a "pune mana" pe tinuta dorita este: te inscrii pe o
lista si, in functie de importanta ta (niciodata sa nu subestimati
piramida valorica din lumea modei) si de zborurile existente,
poti sa porti sau sa fotografiezi rochia pentru unul ditre
editorialele tale de moda, asteptand pentru aceasta o perioada

cuprinsa intre o zi si sase luni. Iar daca ai tupeu si mai ales

curaj, faci uitata tinuta sau accesoriile inca vreo cateva zile si le
mai porti la o lansare si un cocktail.
Cum vdt noastre nu apar pe lista de PR ale marilor case de
moda, sistemul "vreau si eu pentru o seara" fuctioneaza doar
pe plan local si in foarte mare secret.
Fashion Icon
Cine dicteaza in moda: creatorul sau doamna cu harpa care
pluteste melancolica printre umerase? Sa fiu mai pragmatic:
Audrey Hepburn l-a ispirat pe Givenchy sau invers? Madonna
pe Jean Paul Gaultier sau Jean Paul Gaultier pe diva cameleon?
Adevarul este undeva departe de noi. Tind sa cred ca cea care
da cu adevarat tonul modei ramane tot o Fashion Icon. O
femeie care nici macar nu trebuie sa fie faimoasa intotdeauna,
dar care reuseste sa spuna, prin haine, machiaj si atitudine,
mai mult decat o colectie de 150 de piese. Simpla ei preenta
fac cat o casa de moda cu birouri de PR cu tot. Cand Elizabeth
Hurley a fost fotografiata la Londra, in fata la Warner Bross
Cinema, cu rochia Versace prinsa cu ace de siguranta,
regretatul Gianni Versace nu credea ca impactul va fi atat de
mare incat, la doar doua zile de la eveniment sa vanda peste
15000 de rochii lucrate pe aceeasi idee. Rochia nu poate fi
incadrata la sectorul genialitatii, dar pe Liz Hurley arata genial!
Iar ea este una dintre pionierele noului val modern de "icoane".
Una dintre primele - si cea mai puternica, pana la urma ramane Madonna. A descoperit si a ingropat o multime de
designeri. Corsetul cu sani-palnii a fost copiat, recopiat si iar
recopiat, din america pana in Europa, via atelierele din China.
Alte fashion icon-uri? Kate Moss,
Lumea modei, perversa prin definitie, a descoperit destul de
repede avantajul unei fashion icon domestice. Iar pe cele
moarte le-a inlocuit cu altele. Grace Kelly a murit? Traiasca
Gwyneth Paltrow. Aceeasi silueta, distinctie si rasa, si, mai ales,
calitatea - destul de rara la o femeie - de a transfera o parte din
personalitatea ei rochiei, si nu viceversa. Cele 2 sunt imposibil
de copiat. Asa cu poate exista o singura Greta Garbo, o singura
Marlene Dietrich. Imaginea lor se confunda cu imaginea casei
care le imbraca, de parca intreaga afacere nu este altceva
decat o prelungire a propriei lor personalitati.

Ce ne face pe noi, muritorii de rand, sa le imitam din greu este

tot un mister din ciclul "Necunoscute sunt caile modei". Nu e
doar dorinta de a imita un nume. Este dorinta de a imita o
atitudine. O adevarata fashion icon pare ca nici nu stie ce
poarta. Totul este natural, nici o nota nu suna fals. Nonsalanta
lui Kate este copiata cu o placere aproape sadica. Atitidinea
intepata a lui Jackie Kennedy o poti regasi la toate primele
doamne ale Americii, toate - litera de lege! - cu cate minimim
un taior Chanel in garderoba. Detasarea si automultumirea,
aerul de lux pe care par ca il respira, modul in care poarta un
sacou Gucci asortat cu un tricou second hand totul
fascineaza la ele.
Adevarul e, tragand o linie, ca personalitatea joaca cel mai
important rol in toata aceasta poveste.
Uniformele modei
Lumea modei nu este altceva decat o parada de uniforme
purtate cu mandrie de catre toti participantii la acest circ
ambulant. Fiecare categorie are "uniforma" ei la moda, pe care
o poarta cu o nonsalanta studiata, demonstrand astfel vecinului
X sau soferului de taxi Y ca apartine unei lumi la care ei, se
presupune, pot doar visa.
Redactorul de moda trebuie sa poarte ceva negru. Misterios si
intangibil. Redactorii de moda (categoria feminina) continua sa
poarte aceiasi pantofi cu toc stiletto si sa-si lase posetele jos,
langa scaun. Barbatii se multumesc cu omniprezentul negru si
gentile sacosa, purtate pe umar, in care niciodata nu gasesc
ceea ce cauta. In zilele noastre, peisajul randului intai a suferit
cateva modificari minore. Front row a devenit o adunare de
femei isterice care deja sunt legende si care desfiinteaza in
mod consecvent tot ce apare pe podium. Si cum orice legenda
se respecta, peste taioarele, sacourile sau alte chestiuni cu
croiuri imposibil de identificat, au aruncat cate o blana
fastuoasa si si-au ascuns ochii sub cele mai trendy perechi de
ochelari de soare de la Dior sau Gucci. Exemplu? Anna Wintour,
supranumita si doamna de fier a modei. Fost redactor de moda,
actualmente redactor sef la Vogue USA, ea continua sa-si
poarte si in prezent cu mandrie uniforma are a cosacrat-o.
Daca Chanel a trasat garderoba femeii moderne, ei bine, Anna
a trasat garderoba redactorului de moda la moda. "Intotdeauna

trebuie sa ai cel putin o eticheta clasa A pe tine", insista ea de

cate ori este chestionata despre stilul ei vestimentar.
Garderoba unui designer?
In 90% din cazuri, Tom Ford apare la final in jeans si sacou,
Miuccia Prada in fusta plisata si o bluza incolara, inodora si
insipida, Gaultier in tricouri marinaresti. Vivienne Westwood cu
rochii mulate si tricotate, Soia Rykiel cu nelipsitele ei pulovere.
"Port ceva care sa-mi aduca noroc", declara in urma cu un an
Valentino. "Trebuie sa te imbraci in asa fel incat sa nu eclipsezi
colectia", puncta si Stella "Beatles" McCartney. Aceasta este o
regula cu care John Galliano nu este insa deloc de acord si
poate tocmai de aceea el apare de multe ori in capul
podiumului semidezbracat.
Fiecare designer are "ticul" lui vestmental, chiar si in Romania,
unde Doina Levintza iese cu greu din pantaloni si pulover, iar
Janine din rochia de seara. Probabil singura regula in cazul lor
este: fii artist! Sau ceva pe aproape.
Fashion Victims?
Uniforma unui fashion victim este intotdeauna alcatuita din
ceea ce a constituit obsesia personajului in cauza cu o noapte
inainte. Imaginea unei fashion victim a la carte este plina de
poezie si neprevazut. Japonezele incaltate cu pantofi cu doua
numere mai mari, purtati doar pentru ca in interiorul lor scrie
Choo sau alt nume de rasunet, palariile semnate invariabil
Philip Treacy sau Stephen Jones, rochiile de seara purtate la ora
11 dimineata, diamantele purtate la micul dejun, machiajul de
gheisa la intalniri de afaceri sunt doar cateva exemple.
Cel mai reprezentativ caz pentru pentru stilul vestimentar al
unei adevarate fashion victim este inegalabila Isabella Blow,
muza, gura, redactor de moda, stilist, om de bine, finantator de
colectii, descoperitor de talente si multe altele. Un personaj
care nu se sfieste sa poarte centrui de castitate daca moda o
cere sau palarii cu circumferinta de doi metri. In clipa de fata,
ea a devenit, cel putin pentru victimele modei din made in
Asia, o icoana la care acestea se inchina in cel mai pur stil
japonez.
Operatiunea barza
Nimeni nu se naste designer si nimeni nu devine designer doar
pocnind din degete. Nu este de ajuns cum sa-ti combini

camasa cu cravata sau jacheta cu fusta. E adevarat, fiecare din

noi, face un pic de moda in fiecare dimineata, atunci cand ne
imbracam. Cu toate acestea, de multe ori, nu suntem in stare
sa declaram raspicat ca X sau Y sunt bine imbracati, ca
respecta moda, ca au un stil. Nu putem face acest lucru
deoarece, fata de un designer adevarat, noi nu putem sa ne
desprindem de propria noastra imagine si de propriul nostru
univers. Posibilitatea de a imbraca virtual milioane de persoane
este cel mai important lucru care il poate transforma pe un
ilustru necunoscut itr-un mic Gaultier. Iar aceasta calitate se
pare ca o au sau au avut-o doar cei 4.500 de designeri
inregistrati oficial in "Istoria Modei"
Nu exista o reteta clara de reusita in moda. Multi disgneri nici
nu au vrut sa devina asta. Ralph Lauren isi dorea sa devina
pompier, Calvin Klein sportiv, Lacroix ceramist, iar acestea sunt
doar cateva dintre exemple. Ceea ce i-a convins de cele mai
multe ori sunt banii, lucru subliniat cu fiecare ocazie de Calvin
Klein: "In definitiv, moda este facuta cu bani, din bani si pentru
bani. Un designer trebuie sa stie sa creeze, cat si cum sa-si
vanda creatiile".
Altii au intrat in moda datorita muzelor, fie ele de sex masculin
sau feminin. Coco Chanel ar fi vandut palarii pana la sf. vietii
daca nu exista Boy Capel care sa o convinga sa deseneze
cateva rochii.
Alexander Mxqueen colectia lui de debut a fost cumparata in
totalitate de excentrica Isabella Blow, ajutandu-l pe designer
sa-si finanteze urmatoarea colectie. Ea a procedat aproape la
fel si cu John Galliano, precum si cu modistul britanic Treacy.
O alta muza, mai putin generoasa financiar, dar care l-a dat
lumii modei pe Emmanuel Ungaro, a fost actrita Anouk Aimee
care, in anii '60, i-a facilitat acestuia intrarea la Balenciaga.
Alta categorie: "n-as mai vrea sa stau in umbra ta". Isabelle
Ballu, Moschino, Giorgio Armani si chiar Gianni Versace au
lucrat fie ca desenatori, ilustratori sau decoratori de vitrine si
doar dupa ani buni de munca au trecut la creatia efectiva de
moda. A intra direct in sistem este una dintre cele mai usoare
modalitati de a debuta cu dreptul, mai ales daca ai si norocul,
cum a fost in caul lui Claude Montana, King Karl Lagerfeld, Jean
Paul Gaultier sau herve Leger, sa-ti faci practica pe langa un alt
designer celebru. Ceea ce trebuie evitat este sa nu devii un

assistant pe viata care nu mai are puterea sa se desprinda de

sub tutela maestrului.
Daca meseria e prea dura pentru o singura persoana, se aplica
cu succes regula concubinajului. 2 exemple: D&G si Viktor &
Rolf. Impart atat succesul, ideile si contul dar si patul.
"Totul sta in tine". Totul sta in ce ai de spus si, mai ales, in felul
cum spui. Vorbeam de designeri care au ocolit scoala. Chiar si
asa, pentru a putea debuta, a trebuit sa cunoasca anumite
lucruri: istoria costumului si a modei, tehnici de croitorie,
management si marketing. Moda este un joc de puzzle, incepi
cu colturile, dupa care piesele se aseaza aproape singure
formand un tot unitar.
Miturile modei
Falsul mit al rochiei negre: "O rochie neagra te ajuta in orice
situatie", "Orice femeie trebuie sa aiba in dulap cel putin o
rochie neagra", "Rochia neagra nu se demodeaza niciodata",
"Daca nu stii cu ce sa te imbraci, incearca negrul"
La petite robe noire, cel mai delicat mit din moda. Se spune ca
nu exista o frantuzoaica respectabila care sa nu fi purtat sau sa
nu aiba o rochie neagra in garderoba. Noi am luat-o de-a buna
dar am aplicat ideea in mod balcanic, Chanel a lasat formula
exact a unei aparitii reusite. Rochie neagra, dar perle la gat.
Ceva, o mica pata de culoare care sa faca diferenta dintre o
aparitie reusita, la moda, si o inmormantare reusita. Negru pe
negru functioneaza dar ochiul uman va aluneca pe o femeie
imbracata tout en noir. Rezultatul? Va trece neobservata.
Secretul unei tinute negre este ca nu trebuie sa fie complet
neagra. Aici apare unul ditre micile mari secrete ale modei.
Negrul estompeza, ascunde defecte. Un accesoriu colorat, chiar
si celebrele perle, atrag atentia asupra a eea ce vrei sa pui in
valoare. Marchezi talia cu un cordon colorat, atragi atentia
asupra fetei cu un colier fantezie.
Sindromul copy paste: Sa copiezi un look dintr-o revisit. Noi nu
facem parte din planeta Tokio unde acesti mici asiatici cu
apetituri si carduri de credit pe masura intra intr-u magazin cu
foaie de revista smulsa si cumpara totul identic. Rezultatul unui
astfel de tratament este de multe ori jalnic. Intr-un fel, intri intro competitie cu o fata a carei meserie este sa arate bine. In

spatele fiecarei fotografii reusite de moda se ascunde o

intreaga echipa care stie cu exactitate e trebuie facut ca
rezultatul sa impresioneze. O echipa pe care aproape nimeni nu
o are la indemana. Un editorial de moda trebuie tratat ca atunci
cand tovarasul profesor ne pune sa scoatem ideile principale
dintr-un text. Trebuie trecut peste fotografie si trebuie preluat
doar ceea ce se potriveste, in functie de personalitatea si
statutul tau social.
Brand, sweet brand: "Eu ma imbrac bin, port itotdeauna doar
brand-ul X combinat numai cu brandul Y", mi-a spus o prietena.
Arata ca un magazin multibrand ambulant. A atrage atentia nu
este echivalent cu succesul.
Trebuie sa ai mult talent, experienta si si personalitate, ca sa
nu arati ca ea - o varianta a unui pom de Craciun ratat. Chiar si
cele mai celebre marci de moda din lume nu iti garanteaza
perfectiunea stilistica. Majoritatea doamnelor si domnilor ce
respira branduri uita elementul principal: personalitatea. Marca
trebuie sa te serveasca, si nu te pe ea. Am vazut putine
persoane care reusesc sa managerieze si sa amestece cu
succes brandurile intre ele.
Nimeni nu poate sa poarte asa ceva: Fals si adevarat. Moda
este ca un supermarket: cumparam doar ceea ce ne trebuie,
stim ce ni se potriveste si, din cand in cand, mai dam o raita si
pe la celelalte raioane sa vedem ce mai este nou. Si inca un
lucru important: orice in lumea asta are un cumparator.
Haina il face pe om: Traim intr-o perioada in care imaginea
chiar conteaza. Sau sa nuantam, calitatea imaginii conteaza.
Hainu nu il face pe om, dar il poate scoate din multime. Il poate
pune in valoare. Ii poate schimba starea de spirit. Il poate face
fericit. In definitiv, moda trebuie sa ne slujeasca, nu noi sa
facem sluj in fata ei.
Cumpar mood, deci exist!
De cand moda a ajuns sa coste atat de mult? Si care este
pretul correct?
De fapt, ce platesti atunci cand cumperi o geanta? designul,
calitatea sau numele designerului? Daca veti pune aceasta

intrebare, veti constata ca majoritatea vor idica doar brandul.

Foarte putini vor alege designul si aproape nimeni calitatea,
considerand-o pe aceasta din urma o chestiune perimata. Cu
toate ca, si nu numai in moda, doar calitate costa cu adevarat,
in rest totul este un sacrificiu. Calitatea implica timp, iar time is
money, o stim cu totii.
Din pacate, nici calitatea si nici timpul au ajuns sa nu mai fie la
moda. Acum cautam doar piesele de rezistenta ale sezonului,
"the IT items", produse cu preturi foarte ridicate, dar care
foarte putine rezista la testul timpului.
Vina este a oamenilor f inteligenti din marketing dar si a
anumitor vedetute care si-au facut obiceiul din a-si suplini
lipsurile cu branduri.
Designeri si artisti
"A deveni creator vestimentar nue ste un lucru care se itampla
asa, pentru ca se intampla. Este ceva care vine din tine, din
experienta ta, din viata ta. Simti nevoia sa te exprimi, iar
vesmantul iti ofera cea mai mare libertate." (Rei Kawakubo)
"Singuratatea si egoismul fac casa buna cu succesul"
Fise de designeri:
Vivienne Westwood
Jean Paul Gaultier
Miuccia Prada
John Galliano
Tom Ford
Thierry Mugler
Valentino Garavani
Stella McCartney
Dolce & Gabbana
Fise de artisti:
Linda Evanghelista
Francois Lesage
Yves Saint Laurent
Rei Kawakubo
Yumi Katsura
Junko Shimada

Doina Levintza
Dan Coma
Mix & Match
Ideea de mix & match a reusit sa mai invioreze moda atat de
sterila a ultimelor sezoane, promovand cu curaj cele mai
exotice si mai neobisnuite combinatii posibile, pe care sub nicio
forma nu ai fi crezut vreodata ca le vei purta. Pare destul de
aplicat insa, pentru a nu parea ca un bazar ambulant,
designerii au construit aceasta idee pornind de la cateva reguli
care nu trebuie sub nici o forma incalcate!
Prima si cea mai importanta regula: niciodata nu se amesteca
intr-o tinuta mai mult de 2 stiluri. De exemplu: flower power
( pentru profani, anii '70) in acest sezon poate coabita pasnic
cu minimalismul american. Asa au aparut toate tinutele pe care
le vezi in toate revistele de moda, gen rochie de triplu voal
inflorata la care se asorteaza bijuterii mari colorate si peste
care se poarta cel mai sec si mai clasic loden. Sau poti ascunde
un costum negru, taiat sever, sub un poncho tricotat, in cele
mai tari si mai neobisnuite combinatii de culori pe care ti le poti
imagina.
Trebuie sa-ti faci temele foarte bine, ca in liceu, te poti amuza
aprofunda serios istoria si amestecand sursele "istorice". Daca
ti se pare greu, te poti inspira de la Aleander Mcqueen, unde
goticul si postmodernismul sunt amestecate cu real talent,
dand nastere celor mai moderne tinute posibile. Este mai usor
sa te imaginezi un personaj clasic pus intr-o situatie extrema:
madame de Pompadour la cumparaturi in piata. Deci nu iti vor
lipsi pelerina, rochia larga, palaria si un cos de rafie. Desigur,
tinuta va face furori la un party, dar la ceea ce se va intampla
intr-o piata adevarata cand vei descinde imbracata asa nici nu
vreau sa ma gandesc.
Asa am ajuns si la cea de-a doua regula: de timp si de spatiu.
Daca lucrezi intr-o banca sau un birou unde costumul este
obligatoriu, uita de mix& match pana dupa ora 5. Daca ai o
profesiune mai liberala, trebuie sa stii ca nu exista nici o
bariera intre vestimentatia pentru zi si cea de seara. Desigur,
fara excese. Acum poti sa-ti explici de ce o doamna cu foarte
mult stil purta o jacheta de blugi la o rochie de seara la party-ul

de Revelion sau de ce redactorul de moda de la revista X defila

nonsalant, la 10 dimineata, in rochie lunga, neagra, din tafta.
Doua exemple care nu cad in ridicol din cauza unui mic mister
pe nume "atitudine". De foarte multe ori in moda atitudiea face
totul. Sa nu uitam si de accesorii. este adevarat ca haina de
blugi a doamnei de la Revelion era rupta la gat, dar cat de bine
stralucea pe ea brisa mare in forma de cruce! Si cat de bine se
potriveau pantofii Tod's cu fusta redactorului de moda!
A treia regula: combina materialele intre ele. Cu cat sunt mai
"contrastante", cu atat mai bine. exemplu de retinut: blana cu
dantela. Fusta, bluza sau jacheta realizate din cele doua
materiale te scot cu siguranta din multime si te propulseaza in
randul trendsetter-ilor. Se mai pot incerca cu succes si
combinatiile gen piele cu voal, jeans cu stofa sau tricot cu
metraj de lame.
A patra regula de aur: ceva vechi, ceva nou si nimic de
imprumut! Exemplul cel mai bun de urmat: Kate Moss. Talentul
ei de a combina o jacheta Dior cu o pereche de jeans cumparati
de la second hand si o geanta vintage Hermes este unic. Poti
incerca si tu, dar pe propria raspundere. Pentru succesul unei
tinute gandite conform acestei reguli, trebuie neaparat sa
amesteci hainele de marca (chiar distruse, ele reusesc sa
pastreze ceva din stilul si sarmul care te-au facut sa le
cumperi) cu cel no name (vechi sau noi).
A cincea si cea mai importanta regula: daca nu ai inteles bine
conceptul de mix & match, renunta! Mai bine o silueta cenusie
distinsa decat o leguma cu pretentii de pom de Craciun.
Aparent simplu de realizat, efectul mix & match necesita o
minima cultura in moda si chiar cateva investitii mai dure. Idei
sunt destule, mai ales in paginile revistelor de moda. Dar daca
nu reusesti sa transferi macar putin din personalitatea ta
hainelor, atunci pariul este ratat.
Sa recapitulam: cinci reguli, o garderoba care trebuie folosita la
potentialul ei maxim si o gramada de idei. Mai trebuie doar sa
adaugati acestui cocktail curaj si atitudine, stil si nonsalanta.
Succes.
Costumul
In mod paradoxal. cea mai importanta tinuta a garderobei
masculine nu a evoluat sesizabil de-a lugul ultimului deceniu.

Intotdeauna a fost pastrata structura de baza, de un real

pragmatism, si au fost operate schimbari doar in cazul
detaliilor, atunci cand barbatul a trebuit sa se conformeze
idealului de frumusete al perioadei (umeri lati - pernite de
umeri, silueta longilina - pantaloni fara mansete, talie subtire jacheta putin cambrata si alungita, vesta care sa aplatizeze si
sa ascunda burta). Chiar si astazi, cand a sfida regulile a
devenit o regula a modei, singurul lucru care a ramas
nealterat ca linie si stil este doar costumul de afaceri.
Ceea ce numim astazi costum de afaceri reprezinta o inovatie
americana din secolul al 19 lea. Aflati in cautarea unei
alternative casual la hainele greoaie si incomode purtate in
mediile de afaceri ale perioadei, barbatii au cerut sa le fie
realizate haine usoare, cu croi usor modificat, denumite sack
suit. In 1850 bancherii purtau un sack suit la un picnic iar
cowboy-ii si fermierii il preferau pentru biserica. Popularitatea
lui poate fi explicata si prin faptul ca era relativ usor de creat si
era vandut la preturi accesibile.
Aceasta noua uniforma a fost adoptata in prima decada a
secolului nostru si de majoritatea barbatilor din Marea Britanie
sub numele de the lounge suit (haine pentru relaxare). Ca si
the sack suit, the lounge suit, reprezenta tot o alternativa la
costumul cu redingota si era croit cu jacheta care cade drept,
larga in umeri, cu revere si incheiata cu patru nasturi. Jacheta
era combinata de obicei cu pantaloni stramti si in jurul lui 1910
devine uniforma clasei de mijloc, fiind atat de populara, incat
fabricile au refuzat sa mai lucreze altceva.
Acest tip de costum a rezistat in moda si datorita conflictului
intre generatii: ca si astazi, fiii nu isi mai doreau sa arate ca
tatii lor, imbracati in stilul perioadei victoriene. Pentru ca locul
de munca al noii generatii cerea un look serios si echilibrat,
care sa reflecte noul lor statut social, membrii cu drepturi
depline ai uneo societati industrializate, the lounge suit-ul
parea uniforma perfecta, dar propusa intr-o varianta neagra la
care se schimba doar cravata, iar accesoriile erau repudiate din
teama de a nu ameninta, sub nici un fel, valoriile masculine.
La mijlocul anilor '40, tinuta purtata de membrii mediilor de
afaceri a fost denumita, oficial, "costumul de afaceri/the
business suit".
In afara talentului de a juca la bursa sau de a pune la cale
afaceri de succes, barbatul si-a dorit intotdeauna sa-si

demonstreze vizibil apartenenta la mediul de afaceri. Se poate

specula ca forma cilindrica a jobenului face trimitere directa la
forma cilindrica a furnalelor din timpul revolutiei industriale, iar
costumul, prin simplitatea lui studiata (si cumva fortata in
perioada rationalizarii confectiilor din 1941, in Anglia), reflecta
exact morga si seriozitatea pe care dorea sa le transmita.
Tocmai aceasta simplitate a dat nastere unui intreg ritual si
unor noi reguli si nuante, insesizabile ochiului profan. Calitatea
materialului, croiul, accesoriile, nuanta cravatei, chiar si gulerul
camasii fac parte dintr-un joc bine studiat si cunoscut pe scena
afacerilor. Un costum de afaceri nu este un simplu costum. El
poate sa fie o declaratie de avere (pastrand firul logic al
gandirii moderne, pentru care succesul este, de cele mai multe
ori, echivalent cu banii realizati) sau o demonstratie de stil
Ce deosebeste un costum negru, simplu, cumparat "de-a gata"
si purtat de un barbat aflat la inceputul carierei, de costumul
negru al sefului sau? Calitatea si cupa costumului, dar si
accesorile. Calitatea implica timp, iar "time is money". Pentru a
sublinia ierarhia existenta si in umea afacerilor, barbatii nu au
alta alternativa decat sa mizeze strict pe calitate. Evident
intotdeauna un costum realizat la comanda arata diferit de unul
realizat pe scara industriala, el imbracand perfect corpul si
estompand defectele. Un material din fibre naturale care nu se
sifoneaza usor si care, in acelasi timp, permite corpului sa
respire automat ii va oferi celui care il poarta siguranta de sine
si un look impecabil pe intreaga durata a zilei. Un ceas bine
ales va "umili" banalul ceas electronic cu bratara metalica. Zeci
si zeci de astfel de detalii nu fac altceva decat sa faca diferenta
intre cei obligati sa poarte costume de afaceri.
Elementele costumului de afaceri
In mod traditional, costumul de afaceri a fost format, de-a
lungul timpului, di 3 elemente: jacheta, vesta si pantalon. In
anii '30, aceasta formula devine obligatorie in birourile epocii,
dar, de-a lungul timpului, se va renunta treptat la vesta.
Disparitia vestei, al carei rol a fost fie de a ascunde burtile
impozante (vesta, in aceeasi nuanta si realizata din acelasi
material ca jacheta, aplatiza si crea o zona neutra, insesizabila
la prima vedere), fie de a regla adancimea V-ului format de
partea de sus a costumului. Toate elementele costumului au
rolul de a crea o imagine plana, unitara, iar reverele care

formeaza un V (a carei adancime a variat de-a lugul anilor)

accentueaza singura zona care accepta culoare (prezenta in
camasa si cravata). Acest decolteu in forma de V si accentul de
culoare reprezentat de cravata au rolul de a atrage atentia
asupra fetei si implicit asupra discursului. De aceea, in mediile
de afaceri nu sunt purtate camasi inchise la culoare, care sa fie
apropiate sau in nuanta costumului, iar cravatele sunt atent
alese in functie de mesajul care se doreste a fi transmis.
Cupa costumului
Termenul "cupa" vine di expresia frantuzeasca bonne coupe
care descrie croiul standard de la 1930. Aceasta propunea o
abordare naturala prin care corpul era pus in valoare iar
defectele erau estompate doar in cazurile extreme, o abordare
extrem de populara in moda moderna.
Paleta cromatica
Nota de clasic, demonstrand traditie si seriozitate - doi termeni
extrem de cautati si admirati in lumea afacerilor-, dar si
sobrietatea si seriozitatea costumului sunt sugerate si de
paleta cromatica restransa folosita: nuante de gri, albastru si
negru. Dintre toate acestea, griul, impersonal si auster, pare sa
fie nuanta cea mai des intalnita la costumele de afaceri,
amintind de culoarea impresionantilor zgarie nori care
puncteaza intotdeauna city-urile financiare ale lumii. In anii '90
au mai fost acceptate si nuante de maro sau olive, dar folosite
strict pentru costumele cu croiul clasic.
Camasa este realizata in tonuri deschise, alb sau crem, pe care
moda moderna a intervenit cu dungi sau carouri fine, dar
aproape insesizabile.
Aparent, doar cravata pare sa fi scapat de aceasta sobrietate
fortata, dar si culoarea ei este dictata de anumite reguli. Este
suficient sa ne uitam cu atentie la politicieni si noii oameni de
afaceri, ca sa remarcam importanta culorii unei cravate. Cand
George Bush a anuntat declansarea razboiului di Irak, a purtat
o cravata lucioasa, de un rosu itensa, accentuand astfel tonul
razboinic al discursului, iar atunci cand a trebuit sa recunoasca
punctele slabe ale programului de razboi si erorile facute,
nuanta cravatei purtate a fost stearsa, aproape anonima.
Accesoriile

Privind un om de afaceri, ai impresia ca accesoriile au fost voit

ignorate. Nimic mai fals: in mediul de afaceri, accesoriile, la fel
ca si calitatea tinutei, chiar fac diferenta. Accesoriile sunt
obiecte aproape insesizabile, dar care in acest joc sofisticat al
comunicarii nonverbale pot sa spuna totul despre tine. Singura
regula, trasata de Emily Post, este de a nu epata. Astfel, ceasul
a devenit un adevarat barometru al bunastarii, succesului, dar
si al cunostiintelor despre moda ale unui om de afaceri. Ceasul
este intotdeauna ascuns sub mansete si niciodata purtat cu o
curea larga care sa-i permita sa alunece la incheietura mainii,
pentru a nu crea un nedorit accesnt vizual care sa distraga
atentia. Daca la inceputul secolului un ceas era o investitie
importanta si era folosit de mai multe generatii la rand, secolul
20 a venit cu o diversitate fantastica, propunand o serie
intreaga de ceasuri mesaj: modele de ceas folosite pentru
costumul de afaceri, pentru sport, ceasuri bijuterie (incrustate
cu diamante) perfecte pentru intalniri si evenimente speciale.
Pentru a ramane in aceeasi zona a seriozitatii si sobrietatii,
ceasurile folosite la costumele de afaceri au un are clasic, sunt
simple si neutre. Calitatea nu este reflectata de design, ci de
mecanismul ceasului si marca inscriptionata in mod elegant si
discret.
Bijuteriile
Less is more este singura regula atunci cand vorbim despre
bijuteriile care sunt purtate la costumul de afaceri. Daca lantul
ceasului purtat de impresionantul om de afaceri de la inceputul
secolului a migrat de-a lungul timpului fie la gat, sub forma
unui lant cu sau fara medalion, fie la mana, ca o bratara
impresionanta, anii '90 au simplificat la maximum bijuteriile
barbatesti. Chiar si acul de cravata, atat de popular i Romania,
a cazut in ultimii ani in dizgratie, purtatorul lui demonstrand
doar ca este un outsider al unei lumi in care spera sa se
integreze.
In mod traditional, tot ca un fals semn de stabilitate sunt
acceptate verigheta si butonii (ideea de traditie). De astfel,
butonii sunt singurii care permit la un costum de afaceri o
exprimare mult mai clara si chiar curajoasa a individualitatii
ascunse sub aceasta serioasa carcasa. Aproape toate camasile
business au prevazute si butoniere, petru care englezii propun
butonii din material textil sau fir de matase, in nuanta camasii

sau a cravatei. Butonii din platina, baroci, cu un design special

sau batuti in pietre semi pretioase, sunt folositi strict pentru
costumele de seara, pentru dineuri sau gale, deoarece purtati
la un costum clasic de afaceri, contrastul dintre simplitatea
costumului si designul exuberant sau opulenta butonilor dau o
nedorita senzatie de frivolitate si neseriozitate.
Sevaliera, atat de draga taximetristilor si unei zone a mediului
de afaceri romanesc, alimentati de catre vaporeni prin micul
trafic desfasurat inainte de 1989, incerca sa demonstreze, in
mod pueril si chiar hilar, apartenenta la o aristocratie de mult
disparuta, amintind ca forma si executie de inelele sigiliu
folosite pentru inchiderea corespondentei.
Pantofii
Incaltamintea purtata la costumul de afaceri este denumita
generic richelieu si este caracterizata de cusaturile laterale si
limba din piele atasata. Deoarece se combina foarte bine cu un
pantalon elegant, au fost acceptati si pantofii dantelati, cu
perforatii realizate manual, cu preduceaua sub forma unor aripi
(wingtip cum le numesc americanii). Pantofii dantelati au fost
inspirati din incaltamintea pentru femei, la moda in secolul al
19 lea, si reprezinta singura concesie acceptata.
Ca si in cazul costumului, diferenta se face prin calitate,
realizarea manuala a pantofilor indicand un stil de viata
exclusivist si potenta financiara. De aceea, incepand cu anul
2000, asistam la o revigorare a industriei de incaltaminte hand
made, cu numele creatorului gravat discret pe talpa din piele si
cel al proprietarului in interior.