Sunteți pe pagina 1din 3

Pozitia geografica a Romaniei

Dpdv geologic unitatile de Platf vechi au rezultat din fragmentarea


placii est-europene, pe cand orogenul Carpc s-a format in urma
deplasarii si coliziunii placilor din vorland, cu cele transilvanene si
pontice.
Influenta de natura climatica:
Romania isi desfasoara teritoriul in cadrul climatului temperat sub
dominatia maselor de aer umede si racoroase din V, la care se adauga
prezenta maselor din S, N sau est, in functie de activitatea ciclonilor si
anticiclonilor.
Influente de natura biopedogeografica:
In Romania se intalneste contactul dintre padurile nemorale din Vul
Europei si stepa din estul Europei. Influentele mediteranene se resimt
si in compozitia floristica, dar si prin anumite specii de animale.
Solurile molice din estul continentului se intalnesc cu solurile
argiloiluviale si cambice din V si N.
Influente in ceea ce priVe repartitia agricola:
Prin Nul tarii se desfasoara limita Nica a culturii vieti de vie. In E si S,
limita culturii de floarea soarelui. In NV si NE, limitele de cartofi si
secara.
Unitatile morfostructurale ale Romaniei
2 categorii de unitati morfostructurale:
-Unitatea de Platf
-Unitatile de orogen
Limita dintre cele 2 unitati morfostructurale este data de falia
periCarpca de la granita de N a tarii pana la Valea Dunarii la Drobeta Turnu Severin.
Unitatile de Platf apartin unor zone consolidate cu un fundament rigid
care si-a incheiat evolutia inainte de perioada alpina.
Unitatile de Platf se defasoara la exterioriul Carplor.
Platf Moldoveneasca Reprezinta sectorul SV al placii est-europene, al
carui fundament coboara in trepte sub orogenul Carpc.
Platf Moldoveneasca este alctuita din roci vechi cutate. Peste acest
fundament s-a depus o patura sedimentara - 6000 m.
In N rocile sunt mai dure, acoperite de depozite calcaroase, in S rocile
sunt mai moi, acoperite cu nisipuri.
Depr PreDobrna situata in Sul Pod. Moldovei si apartine unitatii mai
mari, Platf Scitica. In N - roci din Platf Moldo, in C-S roci cristaline si
granitele acoperite de o patura sedimentara
Platf Valaha parte din Platf Moesica sisturi cr. Cutate. Peste acest
fundament este depusa o patura sedimentara groasa alcatuita din
calcare, dolomite, marne, nisipuri si loess.
Podisul Dobrogei alcatuit din 2 compartimente diferite:
Masivul N-Dobrn S- Falia Peceneaga-Camena, care se prelungeste
dincolo de Dunare spre Campia Romana. S-a format in urma cutarilor
hercinice, precum si in urma miscarilor kimerice vechi.
Platf S-Dobrna S de falia Ovidiu-Capidava, prezinta un fundament
cristalin acoperit de roci sedim.
Unitatile de orogen formate prin strangerea unor fose geosinclinale
intre Platf Moldovei, Valaha si Subplaca Alpina ce marginea Depr
Panonica.
Ocupa peste 60% din suprafata teritoriului, sunt formate predominant
din structuri cristaline cutate si afectate de procese de vulcanism.
Carpi Orientali sunt formati din 3 unitati distincte:
Zona cristalino-mezozoica aflata in partea centrala a Carplor Orientali,
alcatuita din sisturi cristaline si granite peste care s-au depus roci
sedim de tipul calcarelor, de varsta jurasica si triasica.
Zona flisului este situata la est de zona cristalina, alcatuita din depozite
cretacice si paleogene cutate, Flisul este alcatuit din roci de tip marne,
argile, gresii, conglomerate etc. Flisul poate fi intern - alcatuit din roci
sedim cretacice si extern alcatuit din gresii si marne paleogene si
neogene.
Zona vulcanica form un lant de vulcani si plat vulc dezv in neogen. Se
disting 2 sectoare: unul in grupa de N, si in grupa centrala.
Unitatile depresionare intramontane. Cele mai multe depr se intalnesc
in Carpi Orientali si sunt de origine tectonica si de baraj vulcanic. se
desf intre M-tii vulcanici si cei cristalini.
Carpi Meridionali o unitate desf intre Valea Dambovitei si Dunare.
Sunt formati din 3 tipuri de unitati: Autohtonul danubian a luat nastere
intr-un sect al microplacii Moesice in care s-au acumulat materiale
sedim si vulc. In urma fenomenului de subductie al blocului danubian
are loc o migrare a panzei getice peste autohtonul danubian. Este
alcatuit din sisturi cristaline si granite peste care apare un invelis
sedimentar vechi.
Panza getica s-a format intr-un bazin existent in partea de N-V la
sfarsitul proterozoicului. In urma miscarilor cretacice si laramice,
intreaga unitate este desprinsa si impinsa peste autohtonul danubian.
Aceasta se extinde in mare parte in zona Carplor. In alcatuirea panzei
intra gnaisele, cuartitele si micasisturile.
Principalele depr tectonice din Meridionali: Depr Lovistei, Depr
Petrosani, Depr Hateg-Strei.
Dpdv structural, in S Carpi Occidentali se continua panza getica din
Carpi Meridionali
M-tii Apuseni - 2 compartimente diferite:
M-tii Apuseni de N ce s-au format prin separarea microplacii
transilvane de microplaca panonica, urmata de expansiunea bazinului
panonic ce preseaza o serie de depozite, iar in urma acestui fenomen
rezulta 2 panze. Tot in urma coliziunii au loc si eruptii vulc.
M-tii Apuseni de S se afla in partea de S-est. In cadrul lor, se disting
masive cristaline, formatiuni calcaroase, magmatice si formatiuni vulc,
cretacice si neogene.
Avanfosa Carpca si Depr Getica se afla pe o panza de contact intre
orogenul Carpc si zona de Platf. Aceasta zona corespunde
subcarpatilor si Pod. Getic.
SubCarpi de la est de Dambovita au luat nastere pe un fundament ce
apartine platformelor ce coboara subCarpi si Sunt alc din argile,
marne, gresii, conglomerate, blocuri de sare etc.
SubCarpi Moldovei sunt dispusi sub forma unei succesiuni de
sinclinale si anticlinale, iar cei de Curbura au o structura mai
complicata.
SubCarpi la V de Dambovita + Podisul Getic au in partea Nica un
fundament Carpc, iar in cea Sica, unul de Platf. Sunt alcatuite din roci
sedimentare. In SubCarpi Getici, idem Moldovei; Pod. Getic-structura
monoclinala necutata.
Depr Transilvaniei prezinta un fundament cristalin ce apartine
microplacii transilvane. Fundamentul cristalin apare la suprafata in
extremitatea N-Vica.
Depr Panonica se desfasoara in Vul Romaniei. Campia este amplasata
pe un fundament cristalin, fragmentat de falii, in numeroase blocuri
care coboara spre V. La contactul dintre cele 2 unitati se gaseste o falie
profunda. Stratele sedim au pozitie orizontala, iar deprle incep din
zona de campie si prelungesc pana in zona montana.
Etapele evoluiei paleogeografice a teritoriului romanesc
Aspectul actual se datoreaz unor evenimente care s-au derulat din
precambrian si pana in prezent.
Evolutia paleogeografica in precambrian
Reconstrucia reliefului din acea perioada s-a fcut pe baza unor
analogii cu evenimentele geologice petrecute in regiunile nvecinate.
Forajele ulterioare executate in cadrul Platformei Moldovenesti au
aratat ca Platf Podolico-Rusa se intindea si la V de Prut, cuprinzand
areale pana in apropierea Carplor de azi. Tot in acea perioada s.au
format si sistemele cristaline din Platf Valaha, Dobr de S si Carpi.
Evolutia paleogeografica din paleozoic.
cambrian ~ precambrian. Excepie fac unele uscaturi aparute in Nul
Platf Moldo si in zona Platf Valahe.
In silurian, Platf Moldo coboara i este invadata de apa marii ce
depune sedimente. apele se retrag pana in cretacic cand teritoriul este
acoperit din nou de ape. In aceasta perioada se manifesta orogeneza
caledonica care determina extinderea suprafetei uscatului prin
exondare. In carbonifer incep micrile orogenetice hercinice care duc
la form unui sist de catene montane n Dobr de N. Tot acum se
metamorfozeaz sisturile cristaline din Carp precum si intruziunile
magmatice. Aceste cutari determina formarea Depri Predobrogene.
Climatul cald i umed a dus la dezvoltarea unei vegeta ii bogate care
pana acum se gseau doar la S de Romnia, rezultand
carbunii din M-tii Banatului.
Suprafeele de uscat au peneplenizate.
Evolutia paleogeografica in mezozoic.
In triasic apele acoper o mare parte din uscatul paleozoic si raman
suprafee de uscat doar in Podiul Moldovei, Vul Carplor Orientali,
Carpi Meridionali si Dobr Centrala. Tot acum ncep micrile
orogenetice chimerice vechi, resimtite in Dobr si Carp caracterizate
prin erupii vulc, fie submarine in zona Tulcea
n jurassic zona Carpca suporta o uoar coborre pe verticala
favoriznd intrarea apelor marine peste fundamentul cristalin n zonele
mai adnci. La exteriorul Carplor, marea acoperea C. Rom. si Depr
PreDobrna cu exceptia Dobrogei de N si a Platformei Moldovenesti
care raman in continuarea uscatului.
La sfarsitul jurasicului au loc miscarile chimerice noi socotite ca faza
de inceput a ciclului.. Climatul cald favorizeaz dezvoltarea recifilor
de corali in arealul Carpc i formeaz depozite groase de calcare.
n cretacic se contureaza aspectul actual al Carplor. Rmn suprafe e
de uscat, cele din Platf Moldo care spre sfritul cretacicului sunt si
ele invadate de ape. Dobr de N isi mrete suprafata spre N si spre
bazinul inferior al Siretului unde suprafetele de uscat sunt acoperite de
mare. n a doua jumtate a cretacicului au loc miscarile orogenetice
alpine.

Miscarile austrice au format in Carpi Meridionali panza getica care s-a


deplasat peste autohtonul danubian, cristalin, acoperit cu roci sedim i
care capt o forma definitiva n urma micrilor laramice.
n aceasta perioada are loc o transgresiune marina care acopera zona
flisului si zona cristalina. Miscarile laramice au loc la sfarsitul
cretacicului. Tot acum ntreg edificiul Carpc devine mai fragil, unele
blocuri cristaline sufera scufundri iar in alte zone se formeaza Depr
Panonica, Transilvaniei, Getica. Tot acum se manifest o serie de
transgresiuni si regresiuni marine.
Evolutia paleogeografica din neozoic.
n paleogen, uscatul Carpc este supus unui proces de eroziune ce
determina aparitia unor intinse suprafee de peneplena(Platf Borscu).
In neogen are loc orogeneza savica care cuteaza si exondeaza flisul
extern Carpc si contureaza Platf Moldoveneasca, Dobr si Campia
Romana. Relieful mai vechi este ridicat, apar noi falii si se prabusesc
anumite compartimente. In Dobr Centrala eroziunea puternic scoate
la zi Platf veche formata din isturi verzi.
Platf Borascu este ridicata si isi ncheie evolu ia si apare a doua Platf
de eroziune numita Rau-Ses.
Tot acum se manifesta un ciclu de eruptii vulc ce formeaza lan ul
vulcanic Carpc.
Orogeneza stirica conduce la inaltarea ntregului ansamblu Carpc, este
pusa in evidenta supr Rau-Ses ridicat asupra altor areale de eroziune
care conduc spre formarea nivelului de eroziune gornovita.
Orogeneza valaha de la sfritul pliocenului si nceputul pleistocenului
ridica inegal compartimentele Carpce, definitiveaz Carpi i determina
retragerea apelor marine.
La sfritul pliocenului Sul tarii era acoperit de apele unu lac ce se
intindea pana la marginea munilor. Legatura cu Marea Neagra se
realiza in zona Cmpiei Dunrii printr-un canal maritim aflat pe o
veche depresiune tectonica. La V Lacul Panonic ocupa mare parte din
Campia Tisei iar in interiorul Carplor Orientali si pe rama Sica a
Transilvaniei se afla o serie de lacuri cu ape dulci.
Evolutia paleogeografica in cuaternar
Se continua inaltarea relefului Carpc si depunerea in regiunile
nconjurtoare a unor intinse cuverturi montane formate din pietrisuri
si nisipuri
In pleistocen se continua eruptiile vulc, apele continua sa se retraga,
iar raurile Carpce isi lungesc cursurile. Se definitiveaz Platf
Gornovita. Se definitiveaz Carpi Getici, raurile Olt, Jiu, Arges. Isi
fixeaza traseul spre Dunare, iar treptat Lacul Getic se retrage spre est.
In cuaternar au loc fazele de racire climatica care au generat
glaciatiunea alpina cu faze glaciare si interglaciare: Gntz, Mindel,
Riss si Wrm.
In Gntz temperaturile coboara 0C la campie si -8C la munte la >
1800m. In Mindel temp sunt asemntoare
Fazele interglaciare Gntz-Mindel, Mindel-Riss si Riss-Wrm s-au
manifestat printr.un climat cald si uscat in primul interglaciar, climat
cald si umed in al 2-lea interglaciar si asemntor cu cel de azi in al 3lea interglaciar.
La sfritul pleistocenului se reduce volumul de apa a lacului Getic si
se retrage pana la mostistea de azi.
In holocen. Se manifesta prin retragerea totala a lacului Cuaternal.
Dunarea isi definitiveaza cursul actual i se varsa n Golful Marii
Negre.

Clima
Factorii genetici ai climei:
Radiatia solara. Valoarea radiatiei solare este de 0.70 cal/cm 2/min in
interiorul arcului Carpc si de 1.14 cal/cm2/min in zona litorala.
Radiatia directa este vara de 115 cal/cm 2/min la Constanta si 105
cal/cm2/min la Iasi.
Radiatia globala prezinta cele mai mari valori pe litoral, 132.5
cal/cm2/min, iar cele mai scazute in zona montana sub 110
cal/cm2/min.
Circulatia maselor de aer
Circulatia Vica are o frecventa de peste 45% -ierni blande, precipitatii
sub forma de ploaie, iar vara instabilitate,
Circulatia polara are o frecventa peste 30%- mase de aer de origine
oceanica polare, scaderea temp, cresterea nebulozitatii si pp averse.
Circulatia tropicala are o frecventa de 15%, - aer cald din regiunea
tropicala -polara. Dinspre S-V aduce vapori de apa si precipitatii
bogate, dinspre S-est aduce aer fierbinte sarac in precipitatii
Suprafata subiacenta: Relief, bariera carpatica,Orientarea vailor,
Vegetatia, Bazinele acvatice.
Elementele climatice:
Temperatura. Cea mai mare valoare medie anuala este de 11C
Temp min absoluta - Bod, langa Brasov, de -38.5C, in 1942.
Temp max absoluta - langa Braila, in August 1951, de 44,5C.
Precipitatiile.
Intre 400-600 mm/an la campie si dealurile joase.
Intre 500-800 mm/an in zonele dealurilor inalte.
Intre 700-1000 mm/an in zona M-tilor josi
Intre 1000-1200mm/an in zona M-tilor cu altitudini intre 1200-2000m.
Peste 1200 mm/an pe crestele cele mai inalte ale M-tilor.
Vanturile. La peste 2500 m predomina vanturile din sectorul Vic 61%.
La peste 1800 m frecventa se diminueaza la 60%, Vanturile locale.
Brizele de munte Brizele marine Foehnul este un vant catabatic cald
Crivatul este caracterizat prin deplasarea puternica pe directia NE-SV,
a unui vant ce atinge viteze de 100-120 km/h, producand viscole si
geruri puternice. Austrul este un vant uscat, iarna geros, secetos care
se resimte in parea de SV a tarii. Baltaretul Sucoveiurile
Apele
Apele freatice sunt raspandite pe intreg teritoriul Romaniei, dar cu
diferentieri cantitative si calitative de la o regiune la alta. Apele
freatice sunt situate la adancimi diferite de la 1-2 m in luncile si
sectoarele joase ale campilor aluviale, si intre 30-40 m la baza
depozitelor de loess din Campia Romana.
Apele de adancime se gasesc in scoarta la adancimi mari si pot fi
localizate in zona depozitelor de pietrisuri cu grosimi considerabile
Reteaua hidrografica de suprafata are o forma radiativ divergenta
impusa de pozitia arcului Carpc si ca urmare, la nivel regional, se
distinge o retea hidrografica de tip radiar specifica zonelor montane,
de unde izvorasc mai multe rauri, care se orienteaza in directii diferite
spre zonele joase, unde are loc o acumulare concentrica a cursurilor de
apa, rezultand astfel caracterul convergent al retelei hidrografice.
Grupa raurilor de N-V:Viseu,Iza:
Grupa raurilor de V:Somesul Mare si Somesul Mic,Muresul,
Crasna,Barcau, Crisurile,
Grupa raurilor de S-V:Timis,Bistra, Nera ,Varzava, Caras, etc.
Grupa raurilor de S:Gringea si Dezmatui, Jiu, Olt, Arges, Dambovita,
Ialomita, Calmatui, Buzau
Grupa raurilor de Est:Siret, Prut
Lacurile din Romania
Prezinta o mare varietate in ceea ce priVe originea cuvetei, aceasta
fiind legata de procese precum, glaciatiunea, vulcanismul, dizolvarea
diferitelor tipuri de roci, actiunea apelor curgatoare marine, etc.
In regiunile montane sunt specifice lacuri de mici dimensiuni, cum ar
fi:
Lacuri glaciare Bucura, Zanoaga, Teleaga, Capra, Balea, Calcescu,
Lala, Pietrosu
Lacuri vulc Lacul Sfanta Ana din Masivul Ciomatu Mare (Puciosu)
din Sul M-tilor Harghita.
Lacuri de baraj natural Lacul Rosu de pe valea raului Bicaz.
Lacuri carstice Varasoaia si Ighiu din M-tii Trascaului si Padis in Mti Bihorului.
Lacuri dezvoltate pe depozite de sare Ocna Sugatag si Costiui in
Depr Maramuresului.
Lacuri din zonele deluroase si din zone de podis. Sunt specifice
lacurile cantonate in depr, rezultate in urma dizolvarii rocilor solubile
(calcare, sare, gips), precum si lacuri situate intre valuri de alunecare:
Lacuri pe masive de sare in SubCarpi Getici si de curbura, Ocnele
Mari, Slanic, Telega, iar in Depr Transilvaniei, Sovata Praid, Ocna
Mures, Ocna Dej, Turda, etc.
Lacuri pseudocarstice situate in SubCarpi Buzaului si Prahovei, spre
exemplu cele de la Brebu si Lopatari
Lacuri formate pe calcare in podisul Mehedinti, lacul Zaton si Balta.
Lacuri formate pe gips lacul Nucsoara in Depr Bradet, judetul Arges
Lacuri formate in valuri de alunecare si de baraj natura - sunt de mai
mici dimesiuni si au caracter temporar.
Lacurile din regiunea de campie si lunca
Au suprafata mai extinsa in comparatie cu celelalte 2 categorii,
caracteristice fiind lacurile de lunca, limanurile fluviatile, cele eoliene
si clastocarstice.
Lacurile de lunca sunt prezente in Lunca Dunarii, precum si in
luncile principalelor rauri interioare, dar si in Delta Dunarii. Garla
Mare, Maglavit, Ciuperceni, Bistretu, Suhaia, Calarasi, iar in Delta
Dunarii: Rosu, Rosulet, Fortuna, Gorgova, Lumina, Puiu, Puiulet,
Martita.
Limane fluviale - sunt identificate pe cursul inferior al Dunarii si
anume: Mostistea, Galatui, Bugeac, Oltina, Veveloasa, Cerna sau pe
cursurile inferioare ale unor rauri din estul Campiei Romane: Ialomita,
Ciolpani, Snagov, Caldarusani, Amara, Stratina. In lunca Siretului:
Tataru, Plopu, Plascu, Bolcea, Ciocile, etc. In campia de V intalnim
lacul Sat Chinez si in campia olteniei Lacul Frasin.
Lacurile eoliene le gasim intre dunele de nisip din Sul Campiei
Romane, pe malul drept al Calmatuiului si in Depr Brasov la Reci. In
Campia Olteniei: Lacul cu Trestie si Balta Cernei.
Lagunele si limanurile maritime Tasaul, Techirghiol, Mangalia, iar
lagune: Razem-Sinoe, Smeica, Golovita si Siutghiol.
Lacuri artificiale
Iazurile sunt specifice regiunilor de campie, de deal, dar si de podis,
unde pantele sunt mai reduse. In campia Jijiei: Lacurile Dracsani,
Costesti, Strambu, Iazul Nou. In Podisul Barladului: Cuibul Vulturilor;
in Campia Transilvaniei: Catina, Zau de Campie; iar in Campia
Romana: Calmatui, Colentina, Herastrau, etc.
Helesteele sunt bazine cu apa de dimensiuni mai reduse, avand
functie predominant piscicola. In Campia de V intalnim Cefa; in
Bazinul Hartibaciului, al Argesului, Ialomitei si pe Prut
Lacuri de interes hidroenergetic Cele mai cunoscute sunt cele de la
Portile de Fier I si II, pe Dunare; Izvorul Muntelui pe Bistrita; Vidraru
pe Arges, Vidra pe Lotru, Stanca-Costesti pe Prut, Valiuc pe Barzava,
Tarnita si Fantanele pe Somesul Cald.
Etajele de vegetatie din Romania si vegetatia intrazonala
3 zone biogeografice:
Zona stepei in prezent exista putin locuri in care se mai pastreaza
pajistile initiale, locul lor fiind luat de catre culturile agricole sau au
fost modificate in urma pasunatului excesiv. In compozitia actuala
intra plante ca: Firiceaua, Barbosa, Pirul Inalt si Pirul Crestat.
Conditiile de mediu propice dezvoltarii pajistilor stepice se gasesc in
S-estul Romaniei, partial in Campia Covurlui si trebuie sa respecte
conditiile climatice de deficit de umiditate, de inaltime pana la 200 m,
si de existenta solurilor cernoziomice si balan.
Zona silvostepei si aici au fost inlaturate speciile initiale si inlocuite
de culturi agricole. Silvostepa trebuie sa tina cont de conditii climatice
ca: temperatura medie peste 10C, umiditatea scazuta, inaltimea pana
la 250 m si existenta solurilor cernoziomice cambice si argilo-iluviale.
Silvostepa este prezenta in Sul Campiei Banato-Crisanice, estul Pod.
Moldovei, Sul si estul Campiei Romane. Acest etaj este unul de
tranzitie intre stepa si zona padurilor nemorale cu palcuri de padure de
stejar xerofili, stejar pufosi, brumarii, frasini, artari, etc.
Zona padurilor de foioase nemorale aceasta zona cuprinde 2
subzone:
Paduri cu caracter nezofil este intalnita in Podisul Transilvaniei, Nul
Moldovei, fiind alcatuita din stejar pedunculat, gorun, carpen, ulm,
jugastru, etc.
Paduri cu caracter subnezofil-termofil este specifica Sului Romaniei,
campiilor inalte din partea central-Nica a Campiei Romane si zonei
mai joase a Pod. Getic. Speciile predominante sunt padurile de
Garnita, Jugastru si Ulm.
Etajarea vegetatiei incepe de la aproximativ 400 m altitudine fiind
conditionata de relief. In Romania se evidentiaza etajul nemoral
(padurile de foioase), etajul boreal (padurile de molid), etajul subalpin
si etajul alpin.
Etajul nemoral (foioase) cuprins intre 400 si 1600 m:
Padurile de gorun si de amestec (fag si gorun) incep de la 400 m si
pana la 600-700 m in SubCarp, Podisul Tarnavelor, Podisul Someselor,
Podisul Moldovei, Nul Pod. Dobrogei si dealurile Banato-Crisene.
Padurile de fag si de amestec (fag si rasinoase) se intalnesc intre 600700 m si pana la 1200-1400 m (uneori pot urca pana la 1600) si
cuprind palpii de munte, fagul, ulmul, carpenul si ulmul de munte. Din

categoria arbusti identificam cornul, sangerul, alunul, socul negru si


rosu. La partea superioara acestui etaj apar padurile de amestec cu
rasinoase (fag-brad si fag-molid).
Etajul boreal este intalnit de la 1200 pana la 1600 m si prezinta
specii cu insuriri ecologice deosebite (ex: rezistenta la ger, seceta,
insolatie puternica si suporta bine cantitati crescute de precipitatii). In
cadrul acestui etaj apar si arbusti: socul rosu, aninul verde, afinul,
merisorul, etc. Dintre speciile de arbori prezenti sunt:bradul, pinul,
molidul, laricea, zada, etc.
Etajul subalpin se caracterizeaza prin existenta stufarisurilor care pot
fi singure sau in alternanta cu arbori, acest etaj reprezentand o trecere
de la vegetatia de padure la vegetatia ierboasa din etajul alpin.
Subetajul raristilor este format din molid, laice, zambru si arbusti sau
tufarisuri, salcie pitica si anin verde
Subetajul stufarisurilor este marcat de ultimele palcuri sau exemplare
izolate de arbori, predomina tufarisurile de jneapan, anin verde, salcie
pitica, afin, merisor, precum si pajisti alcatuite din iarba vantului,
parusca si teposica.
Etajul alpin ocupa limita sperioara a zonei montane (varfurile cele
mai inalte) la peste 2000 m, fiind alcatuit din asociatii cu ierburi
scunde, tufarisuri de jneapan si pajisti cu ierburi (iarba vantului,
parusca, firuta, clopotei, piciorul cocosului, etc).
Vegetatia intrazonala este legata de aparitia unor conditii locale cu
exces de umiditate sau precipitatii reduse sau in functie de anumite
caracteristici ale solului.
Zona de lunca s-au pastra pe alocuri zavoaiele cu specii de rogoz si
pipirig, precum si vegetatie palustra formata din papura, stuf, iar in
zavoaiele de munte se intalneste aninul alb de munte, plopul alb si
salcia.
Mlastinile speciile care apar sunt stuf, papura, rogoz si mesteacan
pitic.
Vegetatia halofila (adaptata la soluri nisipoase) este specifica zonei
de litoral si de stepa cu specii ca firuta si paiusul, dar si pelin.
Vegetatia samofila formata din specii xeromorfe adaptate uscaciunii,
cum ar fi obsiga.
Solurile Romaniei
Etajarea solurilor din Romania este urmatoarea:
Soluri din regiunea muntoasa s-au format intr-un climat umed, rece,
sub paduri, pajisti alpine si tufarisuri subalpine. Sub padurile de
amestec, molid si fag, precum si la partea superioara a molidisuri apar
soluri brun-acide, brune argiloiluviale si podzoluri. Pe pantele mai
inclinate sunt specifice litosolurile si regosolurile.
Submolidisuri si subjnepenenisuri soluri brune periiluviale,
podzoluri, luvisoluri si terra rosa
Subpajistile alpine - Litosoluri si renzine
In zona M-tilor vulcanici soluri brun-acide si andosoluri
Soluri din regiunea colinara si de podisuri fragmentate apar 2 tipuri
de asociatii. Prima asociatie este influentata de climatul centraleuropean si o intalnim in dealurile Banatului si Crisanei, Podisul
Transilvaniei, SubCarp, Nul Pod. Getic, N-Vul Pod. Moldovei, si
contin soluri argiloiluviale de tip argiloiluvial brun, brun-luvic si
luvisol albic; renzine, vertisoluri, soluri gleice si erodisoluri. A doua
asociatie este specifica unei regiuni cu climat est-european, cum ar fi:
estul, centrul si Sul Pod. Moldovei si Nul Pod. Dobr. Sunt specifice
molisolurile care in raport cu cresterea altitudinii se succed astfel:
primele sunt cernoziomurile, iar mai sus solurile argiloiluviale, solurile
cenusii, brune-luvice, regosoluri, renzine si zonal saruri saraturoase.
Solurile din campiile inalte si podisurile slab fragmentate, prezinta 2
asociatii. Prima este specifica silvostepei si stepei din Baragan, Dobr
Centrala si Sica, N-estul si Sul Pod. Moldovei, Sul Campiei Olteniei si
cuprind molisoluri de tipul solurilor balane, cernoziomurilor,
cernoziomurilor argiloiluviale, iar pe alocuri apar si psamosoluri. Al
doilea tip se afla sub padurile de stejar din centrul si Nul Campiei
Romane, Sul Pod. Getic si unor sectoare din Campia Banato-Crisana.
Sunt soluri argiloiluviale de tip brun-roscat, brune-luvice si luvisoluri
albice.
Solurile din campiile joase formate in principal din molisoluri in
zonele aride, argiluvisoluri in zonele moderat-umede si hidromorfe de
tipul lacovisti si soluri gleice. Pe alocuri halomorfe cu soloneturi si
solonceacuri. In luncile raurilor bine dezvoltate, pe grinduri in special,
solurile sunt mai putin evoluate si apar cele de tip aluvial, hidromorfe
si halomorfe.

Relieful Romaniei

Trasaturile morfometrice:
Dpdv hipsometric, intre niv Marii Negre si 2500 m Ponderea treptelor
hipsometrice este diferita astfel:
Sub 200 m alt (43%),500-1000 m alt (46%), Culmile si crestele din
Carp inalte 12%, Peste 2000 m alt (1%)
Ansamblul reliefului Romaniei este dominat de zonele joase: campii,
podisuri, dealuri, culoare de vale, depr desfasurate pana la 500 m si
care reprezinta ~73%.
Treapta 0-200 m se desfasoara in Sul si Vul, dar si Podisul Dobrogei
cu prelungire in Podisul Moldovei, Getic, Dealurile de V, Culoarul
Siretului, Culoarul Prutului, Culoarul Oltului, Culoarul Jiului,
Culoarul Muresului, Culoarul Crisului etc.
Treapta 201-500 m apartine dealurilor joase, podisurilor dar si unor
sectoare inalte din campie sau depr precum si culoare de vale din
spariul Carpc.
Treapta 501-1000 m include dealurile si deprle inalte, culmile joase
Carpce.
Treapta 1001-1500 m delimiteaza grupari de masive Carpce separate
de culoare de vale si pasuri. Apar izolat culmi de peste 1500 m cu o
desfasurare mai mare in Carpi Meridionali si izolat in Carpi Orientali
si M-tii Apuseni.
Altitudini de peste 2000 m sunt specifice Carplor Meridionali cu 11
varfuri de peste 2500 m.
Fragmentarea reliefului este impusa de un sistem de vai
Valorile cele mai importante sunt in Carp si zonele inalte unde
oscileaza 0,7-1,4 km/km. Daca se iau in considerare si vaile
secundare torentiale, se ating valori intre 3,4-4,5 km/km. In zonele
deluroase si de podis, in zone cu scurgere permanenta, valorile
oscileaza 0,5-0,8 km/km cu maxime in zona de confluenta si minime
in zona platourilor. Daca includem si torentii, valorile cresc de la 2,5 la
3 km/km. In zona de campie, fragmentarea este mica, osciland intre
0,5-0,7 km/km.
Energia de relief este influentata de fragmentare, de amplitudinile
regionale ale ridicarilor din cuaternal, de alcatuire, structura etc.
In Carp variaza de la cateva sute de metri pana la 1000 m. In dealuri si
podisuri, 400-800 m, pe culoarele de vale principale, 200-500 m,
scazand pana la 100 m in zona vailor foarte noi. La campie, valorile
sunt mici, intre 5 si 20 m.
Pantele.
In Carp si dealurile inalte sunt cele mai complexe situatii. Exista pante
cu peste 60 (uneori chiar 90) pe abrupturile structurale sau
petrografice din Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlau, pe fragmentele
corpurilor vulc, pe chei, defilee, pe crestele alpine supuse modelatii
glaciare si periglaciare.
Pante intre 25-40. Stabilitatea acestora este data de prezenta padurii,
iar instabilitatea apare acolo unde apar si fenomene de siroire,
alunecari de teren, torentialitate care produc degradari si modifica
inclinarea pantei.
Pante intre 15-25 apar in zonele deluroase, dar valorile pot creste in
zonele calcaroase cu conglomerate sau afectate de alunecarile de teren.
Pante in zone de podis, in zona platourilor oscileaza intre 0-10, pe
versanti la partea superioara peste 40, iar la baza 5-15.
Zona de campie. Podurile interfluviale netede determina pante de 3,
iar pe versantii vaiugilor sau pe unele frunti de terasa, oscileaza intre
5-30.
Suprafetele de nivelare.
In urma cercetarilor din ultimul timp s-a incercat racordarea
suprafetelor de nivelare mai vechi, urmarindu-se cu atentie procesele
de pedimentatie si glaciare care au lasat mai multe urme in relieful
actual. Astfel, in perimetrul Carpc au fost puse in evidenta 3 nivele de
modelare a reliefului care au lasat urme pana in etapa actuala.
Suprafata Borascu: modelarea acesteia incepe dupa orogeneza
laramica si pana la inceputul orogenezei savice. In acest timp au fost
modelate structurile Carpce de tip cristalino-mezozoic, flisul intern si
uscatul platformei Moldovenesti, Valaha si Dobr.
Climatul tropica-subtropical cu 2 anotimpuri a condus la procese de
alterare in sezonul umed si de transport prin scurgere torentiala in
anotimpul uscat. Pe parcursul cretacicului, relieful a fost nivelat pana
la stadiul de pediplena, astfel incat ajunge sa prezenite poduri netede,
culmi testite si martori de rezistenta in zonele cristaline.
Miscarile tectonice savice au compartimentat masa continentala in
bazine sedim scufundate si arii inaltate cu altitudini diferite.
In prezent, suprafata Borascu se indentifica la altitudini de:
2000-2400 m in Carpi Meridionali
1800-2000 m in M-tii Rodnei, Maramuresului
1000-1850 m in M-tii Apuseni
750-1400 m in M-tii Banatului
Denumirea acestei suprafete difera de la o zona la alta:
Carpi Meridionali: suprafata Borascu
M-tii Banatului: suprafata Semenic
M-tii Apuseni: suprfata Farcasa-Carligate
Complexul Rau-Ses. Formarea acestei platforme a inceput in timpul
orogenezei savice pana la sfarsitul Miocenului. Nivelarea reliefului a
avut loc intr-un climat de tip mediteranean, cand se succedau
anotimpuri racoroase si umede cu anotimpuri calde si secetoase, care
au favorizat sculptarea unor pediplene mai putin intinse la marginea
platformei Borascu. Acest complex se prezinta sub forma unor culmi
ondulate cu 2-3 nivele de relief de varsta diferita formate in cadrul
structurii cristalino-mezozoica si a flisului cretacic din Carpi
Meridionali, Carpi Orientali si M-tii Apuseni.
Nivelul de eroziune apartinand platformei Rau-Ses se intalneste la
altitudini diferite:
Carpi Meridionali 1400-1600 m
Carpi Orientali 1700 m
Carpi Occidentali 500-1200 m
Zona de podis 300-600 m.
Si acesta are denumiri diferite de la un sector muntos la altul:
Carpi Meridionali: Rau-Ses
M-tii Apuseni: Marisel (600-1200 m), Tomnacica (700-900 m)
Complexul Gornovita s-a format in Pliocen, climatul a fost de nuanta
mediteraneana, submediteraneana pana la temperat.
In urma modelarii, au rezultat forme de relief cu aspect de culme,
pasuri, urme de vale, trepte de bordura, situate pe relief mai vechi,
nivelat si partial fragmentat in arii cristaline, cristalino-mezozoice si
flis cretacic. Complexitatea platformelor se datoreaza atat modului in
care au luat nastere cat si datorita intreruperii procesului de eroziune.
Platf Gorovita corespunde altitudinililor:
180-300 m in Dobr
400m in SubCarpi Olteniei
500-900m in Carpi Occidentali
1000-1200m in M-tii Flisului
1300m in Carpi de Curbura
Aceasta suprafata este o treapta marginala care patrunde spre interiorul
zonei montane pe vai. Si aceasta are diverse denumiri: Teregova (in
M-tii Banatului), Carasul (in Apuseni), Fenes-Deva (in Depr Borsec),
Mestecanis (in Carpi Meridionali, Platf Branului, Predealului, a
Marginimii si a Poienii Marului).
Miscarile orogenetice de la inceputul cuaternarului au fragmentat mult
zona de relief, micsorand aria suprafetei Gorovita care in prezent a fost
identificata doar pe arii relativ restranse.
Piemonturile reprezinta acumulari de pietrisuri, nisipuri si lentile de
argila sub forma de panze suprapuse ce au grosimi variabile. Ele sunt
acumulate la exteriorul unor unitati de relief inalte cu versanti
accentuati si pante mici. Un rol important in formarea acestora il are
climatul prin alternarea perioadelor cu activitati de meteorizatie, cu
cele de scurgere torentiala sub influenta averselor. Relieful rezultat din
aceste acumulari e alcatuit din forme de relief cu dimensiuni variabile:
conuri piemontane, glacisuri piemontane si campii piemontane.
De-a lungul timpului, formarea piemontului s-a produs in mai multe
faze influentate climatic. Unele forme s-au pastrat, altele au fost intens
fragmentate si indepartate prin eroziune iar altele au suferit
transformari datorita miscarilor tectonice.
Relieful si structurile piemontane se desfasoara in prezent predominant
la exteriorul Carplor, insa fragmente mai apar la contactul cu DCT pe
marginea unor depr intramontane, si alte zone. Cele mai bine
dezvoltate s-au format la sfarsitul pliocenului si inceputul
pleistocenului, insa formarea acestora este un proces continuu care se
deruleaza si in prezent conducand la noi suprafete piemontane:
Podisul (piemontan) Getic se desfasoara de la Dunare in V, pana la
Dambovita in est si reprezinta o arie vasta de Campie Piemontana
dezvoltata in Sul Carplor in a 2-a parte a Pliocenului.
Materialele transportate de rauri s-au depus in deprle corespunzatoare
avanfosei, astfel, la sfarsitul pliocenului i-au nastere campiile de
pietrisuri si nisipuri care porneau de la baza muntelui si pana in S. In
pleistocen formele subtiri au suferit o miscare de ridicare care a
rezultat structurile monoclinale, fie miscari de cutare reprezentate prin
depr si dealuri paralele. In acest mod au luat nastere SubCarpi Getici.
O alta situatie a fost intalnita in Sul Campiei Piemontane, unde
depozitele groase au fost ridicate rezultand un imens monoclin. In
acelasi timp campia s-a extins prin acumularea de aluviuni in urma
retragerii lacului cuaternar. Reteaua hidrografica, prin adancire, a
fragmentat relieful diferit: astfel in N dealurile prezinta versanti cu
pante accentuate, iar spre S lipsesc.
Structurile piemontane si glacisurile de acumulare sunt caracteristice
sectoarelor subCarpce si de campie sitaute intre Dambovita si Trotus.

In Pliocen, in spatiul avanfosei s-a produs o sedim intr-un bazin cu o


subsidenta accentuata. S-au acumulat astfel depozite groase de
nisipuri, pietrisuri, argile. Ele au fost ridicate, mutate si faliate de
miscarile tectonice de la sfarsitul pleistocenului si din cuaternar.
Astfel, au luat nastere dealurile si deprle. Formatiunile alcatuite din
pietrisuri si nisipuri au fost ridicate sute de metri, au caracter
monoclinal cu strate ajunse uneori la verticala (SubCarpi Vrancei) ori
au suferit bombari (in zona Dealurilor Bucovel si Tintea).
In Holocen, raurile ce veneau din SubCarp au construit conuri aluviale
care prin imbinare au format intre Valea Trotusului si a Slanicului de
Buzau, campii de glacis sau glacisuri piemontane (Campia Putnei,
Campia Ramnicului).
Structurile piemontane si martorii piemontani la N de Valea
Trotusului.
Aceste structuri au aparut la inceputul Pliocenului odata cu inaltarea si
definitivarea structurala a M-tilor alc din flis paleogen. Au rezultat
astfel conuri aluviale intinse de la marginea muntelui spre E. Ulterior,
piemonturile au fost inaltate si fragmentate, iar in prezent apar ca
petice de petrisuri in anumite dealuri (Dealul Ciungi, Coru, Runcu).
Martor din piemonturi pe rama Depri Colinare a Transilvaniei.
Exista 3 faze cand s-au format panzele de pietrisuri piemonatne:
La sfarsitul Salmatianului este corelata cu acumularea pietrisurilor ce
au dat formatiunile de conglomerate in SV si NE Transilvaniei.
In Pliocen s-au dezvoltat piemonturi si glacisuri in zona depresionara
de contact in care au ramas martori de eroziune.
In Pleistocen s-au format glacisuri piemontane pe rama unor depr
(Depr Fagars).
Glacisurile piemontane si conurile aluviale sunt prezente pe rama unor
depr Carpce (Oas, Gheorgheni, Ciuc, Brasov). Au o desfasurare larga
in sectoarele depresionare unde subsidenta era slaba, dar si in zona
unor bazine hidrografice cu o panta accentuata.
Structurile sedim din Carp corelate cu foste piemonturi.
Sistemul orografic Carpc s-a format de-a lungul mai multor etape
astfel: unitatilor vechi li s-au adaugat zone noi. Acest proces a inceput
in Mezozoic si s-a finalizat in Pliocen. Fiecare faza a condus la
ridicarea unor sisteme de culmi, la coborarea unitatilor in spatiile din
apropiere. Climatul a evoluat de la unul cald cu 2 sezoane in Cretacic
pana la unul subtropical in Pliocen. In aceste conditii, eroziunea a
generat mari cantitati de pietrisuri si nisipuri pe care raurile le-au
depus in bazinele limitrofe sau pe campii unde s-au acumulat pe
diferite grosimi.
Terasele
Doi factori au avut un rol foarte important in formarea teraselor:
Miscarile neotectonice pozitive care au ridicat atat Carpi cat si
celelalte unitati, dar cu intensitati diferite.
Variatiile climatice, alternanta climatului rece cu faze ale climatului
umed.
In concluzie, cea mai mare parte a teraselor au caracter tectonoclimatic. Caracterul tectonic pentru terasele superioare din Podisul
Moldovei si caracterul climatic pentru terasele medii si inferioare din
zonele extraCarpce. Varsta aproximativa a teraselor a fost estimata in
Cuaternar.
Sistemul teritorial de terase:
Sistemul Carpc prezinta terase predominant de natura tectonica si
tectono-climatica cu deformari altimetrice si un grad accentuat de
fragmentare. In cadrul acestu sisitem apar alte subsisteme cum ar fi cel
al deprlor golf, al deprlor din interiorul spatilui montan (Brasov si
Maramures) sau al celor cu o subsidenta activa (Oas, Ciuc etc.),
culoare largi de vale taiate in flis, culoare transversale in roci
cristaline, in calcare, conglomerate etc.
Sistemul subCarpc are un caracter de tranzitie intre Carp si unitatile
limitrofe precum si unele particularitati determinate de miscarile
tectonice.
Sunt terase de natura tactono-climatica, cu extindere in unele depr, pe
vai, iar pe unele poduri apar conuri de dejectie, torenti etc.
Sistemul moldovenesc cuprinde cea mai mare parte din bazinul
Prutului si Siretului. Acestea s-au format in urma retragerii lacurilor
din S, a miscarii de subsidenta din Campia Siretului, a variatiilor
conditiilor climatice si aportului de rauri Carpce cu debite mari. Au
rezultat terase tectono-climatice cu poduri extinse, cu depozite mari de
loess, iar pe fruntea teraselor se produce fenomenul ca sufoziunea,
ravenarea sau alunecarile de teren.
Subsidenta din S a dus treptat la disparitia teraselor Siretului si
Barladului in NE Campiei Romane.
Sistemul Transilvanean este caracteristic dealurilor Transilvaniei si
apartine celor 3 bazine hidrografice: Somes, Mures, Olt. au o
dezvoltare larga cu poduri incarcate cu aluviuni, conuri de dejectie, iar
fruntile teraselor sunt afectate de siroire.
Sistemul danubiano-getic cuprinde terasele din Campia Romana si
Podisul Getic. Exista 5 terase ale Dunarii cu o larga dezvoltare la V de
Olt, care se micsoreaza treptat in concordanta cu fazele retargerii
Lacului Getic spre est si N-est.
Sistemul de terase banato-somesean include treptele din lungul raurilor
din Vul tarii care au obarsii in M-ti, dar strabat dealurile in care isi
creeaza culoare largi si indreapta inspre zona de subsidenta din
campie. In formarea lor, un rol important l-a avut retragerea spre V a
Lacului Panonic, subsidenta si varietatile climatice.
Sistemul Dobrn este slab reprezentat, discontinuu si numai pe vaile
importante. Aceasta situatie este datorata de faptul ca Dobr in
Cuaternar a reprezentat o unitate joasa care se intindea mult spre est.
Transgresiunile de la inceputul holocenului au condus la acoperirea
teraselor formate de o retea hidrografica semi-permanenta si la
conturarea unei linii de tarm. Oscilatiile nivelului marii au dus la
formarea teraselor locale de abraziune si fluviatile.
Relieful petrografic
Rocile din care este format teritoriul tarii sunt foarte variate Dpdv
petrografic si prezinta o serie de proprietati fizico-chimice si mecanice
care le fac sa se comporte diferit la actiunea agentilor externi, in urma
carora formele de relief rezultate prezinta un aspect diferit.
Litologia este aceea care se impune prin caracteristici esentiale:
masivitatea, duritatea, impermeabilitatea, coeziunea rocilor.
Tinand cont de formatiunile geologice si de modul de actiunea fata de
agentii externi, distingem:
Relief dezvoltat pe granite si sisturi cristaline.
Acest tip de relief poate fi privit din doua puncte de vedere:
Cand se asociaza fondul petrografic vulcanic (granite, bazalte, riolite,
gablouri) cu roci metamorfice dure (gnaise si cuartite).
Iar din al doilea punct de vedere, cand se analizeaza formele de relief
determinate de insusirile granitului care determina masivitatea
accentuata, profile de vale in trepte, scoarta de dezagregare alterare
cu particularitati distincte.
Relieful format pe roci cristaline dure se intalneste pe cele mai
importante noduri orografice: Maramures, Parang, Godeanu, Fagaras,
Leaota, Rodnei, Suhard, Tarcului; precum si o zona cristalina,
extraCarpca din Dobr de N (Macin). Cea mai mare duritate este
inatalnita la ganisul de Cozia si de Cumpana (Fagaras).
In zona masivelor inalte s-au conservat suprafetele de nivelare
Borascu deasupra carora se pastreaza un relief rezidual cu creste si
varfuri piramidale. In cadrul acestor structuri, varfurile au forma de
cupola, vaile urmaresc liniile de rupturi tectonice, iar versantii puternic
inclinati formeaza defilee, chei (ale Oltului, Jiului, Dunarii) si cascade.
La inaltimi, sub influenta climatului periglaciar, gheata si zapada au
patruns in crapaturile rocilor si au dat nastere unui relief ruiniform
(Acele Cleopatrei M-tii Fagaras).
Tot datorita alternantei inghet-dezghet se formeaza o patura de alterare
care in functie de panta se deplaseaza lent sub forma valurilor de
solifluxiune.
Alte forme: drenele de grohotisuri, campuri de pietre, iar in partea
superioara vailor se formeaza morene bine conservate.
Zona cristalina din N Dobrogei a fost supusa succesiunii climatelor
secetos cu ploios, ce a determinat retragerea versantilor. In aceste
conditii, la baza versantior au aparut pediplene, fie sub nivelul apelor
spre S si S-V, fie la suprafata. Au luat nastere M-tii insulari cu creste
reduse ca inaltime, iar baza M-tilor a fost ingropata in propriile
sedimente (Inselberg).
Relief dezvoltat pe conglomerate si gresii.
Relieful pe conglomerate roci frecvent intalnite in unele unitati din
Carp. Pot forma mase groase de sute de metri in SubCarp si DCT, dar
pot avea si grosimi variabile sau pot fi in altenanta cu gresii. Trasatura
predominanta este data de grosimea rocilor, natura si rezistenta
liantului, precum si gradul de cimentare. Toate aceste particularitati
determina contraste spectaculoase intre versanti si platouri. Exista 3
masive importante cu o grosime de 500 m a stratului de conglomerate
(Ceahlau, Ciucas, Zagan, Bucegi) acesta (conglomeratul) prezinta
denivelari accentuate care depasesc 1000m si care formeaza abrupturi,
cum ar fi: Abruptul Prahovean al Bucegilor si cel situat pe
Teleajanului. Masivele se prezinta sub forma unor suprafete structurale
cu varfuri semete (Vf. Toaca 1904 m, Vf Ocolasul Mare 1907 m).
Versanti accentuati ce cad in trepte, pereti abrupti verticali cu polite,
barne, garduri, custuri, jgheaburi, strungi, nise, etc.
In zona de platou, eroziunea diferentiala a format un nanorelief dar si
o serie de microforme, asa cum sunt: sfinxii, babele, turnuri, caciuli,
suruburi, stalpi, palarii, ciuperci, forme alveolare, lapiezuri, grote, etc.
Vaile formate in roci de tipul conglomeratelor au forma de V sau U cu
meandre incatusate.
In subCarp, relieful pe conglomerate se identifica in palniile Plesu,
Pietricica, Brebu, Almaj, Persani, Depr. Lovistei, N. Transilvaniei,

unde relieful este format din versanti abrupti, turnuri, si sectoare


inguste de vai (cu aspect de chei).
Relieful pe gresii Gresiile sunt roci cu o larga raspandire, mai ales in
zonele de podis si de deal, dar si in unele zone de flis. Relieful este
format din varfuri cu forma ascutita (Vf Ousorul din Depr Dornelor),
culmi inguste cu profil longitudinal zimtat, versanti cu acumularide
grohotisuri in partea inferioara, vai inguste, versanti in trepte, sectoare
de defilee, etc.
In Carpi Orientali martorii de modelare se numesc batci (Batca
Doamnei) si maguri (Magura Simleu). Aceste gresii au si anumite
denumiri in functie de localizarea lor, astfel intalnim gresia de kliwa
prezenta in M-tii Suhart ce formeaza un relief semet bine reprezentat
in M-tii flisului sau pe roci cristaline; gresia de tarcau, gresia de
cotumba, gresia de plisaca, gresia de lucacesti. In Carpi de Curbura pe
acest tip de roca se pot observa alunecari de teren complexe, de
asemeni in DCT (unde poarta numele de glimee), in Podisul
Moldovei gresiile sunt intalnite pe fronturile de cueste sau poate intra
in combinatie cu argila si poate fi afectata de fenomene de siroire,
rezultatul final fiind un relief de tip badlands
Forme deosebite ce iau nastere in urma erodarii gresiilor se gasesc in
Podisul Somesan unde eroziunea diferentiala a condus la aparitia
acestor forme ciudate, multe dintre ele fiind rezervatii (Gradina
Uriasilor rezervatie; coloane, ziduri de cetate, poduri naturale,
tuneluri,etc forme ciudate).
Relieful dezvoltat pe roci vulc.
Se intalneste in Carp, izolat in regiunile exterioare si s-a dezvoltat pe
magmatite si vulcanite. Magmatitele sunt roci vechi care apartin unor
corpuri inclusive in regiunile cristaline-Carpce si din Dobr de N-V. Ele
au fost scoase la zi de catre eroziune. Vulcanitele sunt roci neozoice si
apartin unor aparate vulc aflate in proces de fragmentare (Vul Carplor
Orientali, M-tii Metaliferi, etc.)
Relieful pe roci magmatice prezinta 2 tipuri:
Tipul Dobrn este legat de structurile hercinice din M-tii Macinului,
avand culmi rotunjite, versanti cu pante accentuate, iar in urma
alterarii au luat nastere arene granitice, blocuri rotunjite, coloane dar si
platouri bazaltice precum cele din Nul Niculitel.
Tipul Carpc este prezent in unele masive sub forma de petice in
masa cristalina dominanta. Sunt roci dure de tipul: granitelor,
granodioritelor cu rezistenta mare si care au suferit nivelari in neozoic.
Formele de relief care au luat nastere pe aceste tipuri de roci sunt:
interfluviile plate sau rotunjite, o serie de chei, defilee (M-tii
Banatului, Gilau-Muntele Mare si Vladeasa).
Relieful pe roci vulc prezinta 2 tipuri:
Masivele vulc au o dezvoltare mare, sunt alcatuite din aparate vulc
formate din lava, platorui cu aglomerate vulc si alte forme (M-tii
Gutai, Calimani, Gurghiu, Harghita). La partea superioara, masivele
vulc contin conuri simple sau ingemanate, precum si resturi de cratere
vulc. Vaile care traverseaza acest tip de structuri formeaza defilee fiind
foarte inguste (defileul Muresului, al Tarnavei). Alterarea chimica
determina ca pe aceste structuri sa se formeze un pseudo-carst cu
microforme rezultate din cristalizare sau precipitare.
Magurile vulc rezultate din erodarea aparatelor vulc care au avut
dimensiuni mai mici sunt prezente in M-tii Oas, Bargau, Tibles,
Metaliferi, dar in acelasi timp, tot in cadrul acestor maguri, se observa
si scoaterea la zi a unor corpuri vulc de genul neck-urilor, dyk-urilor.
Intersectarea acestora de catre rauri conduce la formarea defileelor
epigenetice (Somesul Mare, Crisul Alb).
Relief dezvoltat pe calcare si dolomite.
Relieful carstic cel mai reprezentativ se formeaza pe calcare si
dolomite. Fenomenele care conduc la formarea formelor carstic sunt:
Grosimea formatiunilor calcaroase care conditioneaza formarea
carstului de suprafata si de adancime;
Gradul de acoperire cu alta formatiune geologica;
Gradul de diaclazare a calcarului; diaclazele mai profunde conduc apa
spre adancime favorizand procesele de carstificare;
Gradul de inclinare al calcarelor; pe suprafete mai slab inclinate
(Bucegi) formeaza dantele in piatra si campuri de lapiezuri;
Gradul de acoperire cu vegetatie; astfel, pe langa radacinile arborilor
apa patrunde cu usurinta si favorizeaza o carstificare accentuata.
In functie de roca pe care se dezvolta relieful carstic au fost deosebite
mai multe feluri de carsturi:
Carstul de suprafata sau exocarstul reprezinta etajul superior
Carstul de adancime sau endocarstul formeaza etajul inferior
Carstul ascuns subteran este situat sub roci necarstificabile prin care
s-a infiltrat apa
Carstul fosil format initial la suprafata solului si acoperit ulterior de
alte depozite
Cele mai intinse suprafete cu calcare sunt intalnite in Carpi
Occidentali (peste 50% din totalul suprafetelor carstice din Romania),
in zona Pades Cetatile Ponorului, M-tii Aninei si Platoul Vascau.
Alte zone: Podisul Mehedinti, in Carpi Meridionali Podul
Dambovitei si a Bucegilor, in Carpi Orientali Masivul Haghimasi,
Cheile Bicazului si Masivul Rarau, in zonele extraCarpce in Podisul
Casimcei calcarele apar depuse peste sisturi verzi, si in Dobr de S
placa de calcare sarmatiene.
Relieful format pe calcare si dolomite se prezinta sub forma unui relief
calcaros ce cuprinde platouri, vai de tip canion, chei, defilee si un
relief carstic de suprafata cu lapiezuri, doline, palnii carstice, uvale,
polii, avenuri; si de adancime cu stalactice, stalacmite, coloane,
draperii, sifoane, marnite si alte forme.
Carstul de suprafata
Lapiezurile sunt microforme care se dezvolta pe suprafata rocilor
expuse apelor de siroire. Acestea la randul lor pot fi fluvio-lapiezuri pe
suprafata peretilor Cheilor Bicazului, campuri de lapiezuri pe
platourile calcaroase cu fragmentare accentuata (Platoul Suhardului
Mic, Piatra Craiului, Padis). Aceste lapiezuri apar atat la suprafata cat
si sub invelisul de sol si vegetatie forestiera. Exista si lapiezuri formate
pe gresii, conglomerate si roci vulc, dar sunt mai izolate, in schimb
cele de pe gipsuri si sare sunt foarte dese, putin adanci si cu creste
ascutite.
Dolinele sunt formele carstice cele mai intalnite, au aspect general de
farfurie rotunde sau ovale a caror lungime si latime poate fi mai mare
decat adancimea. Apar izolat sau sub forma de campii de doline si iau
nastere datorita efectelor de tasare, scufundare sau prabusire in urma
actiunii de erodare si dizolvare realizata de apa in zonele cele mai
fisurate la care se pot asocia fenome de prabusire a tavanului in zona
unor goluri carstice. Dupa forma dolinele pot fi:
Mici (1-3 metri) cu aspect de palnie, situate la obarsia unei vai carstice
ce patrunde pe suprafata platourilor carstice (zona Haghimasi, Platoul
Vascau, Mehedinti, s.a.)
Mijlocii (3-10 metri) cu aspect de farfurie cu conturul rotund sau oval,
simetrice, cu fundul plat, captusit cu argile care pot pastra lacuri sau
mlastini (M-tii Haghimasi)
Mari (20-30 metri, adancime peste 10 metri) se pastreaza o perioada
mai indelungata, pot fi drenate de apele de suprafata si sa formeze
microcanioane (Cricovul Mare)
Campurile de doline pot fi intalnite in M-tii Banatului, Apuseni si in
Podisul Mehedinti.
Uvalele sunt depr carstice inchise, alungite cu forma ovala, acoperite
sau nu de lacuri cu adancimi de peste 30 metri, prezente in M-tii
Banatului, Apuseni si Haghimasi.
Poliile sunt forme carstice cu dimensiuni mari pe fondul carora se pot
instala mlastini, rauri, si lacuri carstice. Unele au aspectul unor campii
fiind socotice in stadiul de incheiere a unui ciclu evolutiv cand carstul
a fost indepartat prin procese de suprafata si subterane iar din masa
veche se mai pastreaza diferite coloane numite humuri (Podisul
Mehedinti, M-tii Aninei, Ponor, Haghimasi, Cheile Bicazului).
Puturile sunt forme carstice cu versanti inclinati la peste 45, cu
adancime mare, fundul plat si fara mlastini.
Avenul este asemanator unui put dar prezinta portiuni mai inguste sau
mai largi ce nu permite observarea fundului avenului. Avenul face
legatura cu diferite goluri subterane cum ar fi grotele sau pesterile
(Avenul Timisoara, Avenul Negru)
Carstu de adancime
Endocarstul apartine etajului inferior sau sistemului de goluri si
cavitati carstice formate prin largirea fisurilor in urma eroziunii fizice
si chimice a apei de inflitrare, a apei curgatoare, urmata apoi de
prabusiri si surpari.
In Romania, exista peste 13000 de goluri carstice din care 8000 au fost
considerate pesteri: Pestera Vantului (M-tii Padurea Craiului) cu 45 km
de goluri si galerii, Pestera Topolnita (Jud. Mehedinti) cu 25 km;
pesteri formate pe conglomerate, gresii sau roci vulc: Pestera Luanei
(M-tii Calimani); pesteri calcaroase dobrogene (Pestera Liliecilor).
Pesterile cele mai cunoscute din Romania, reprezentand si obiective
turistice sunt: Pestera Ursilor, Pestera Muierii, Pestera Ialomicioarei.
Pesterile pot fi de mai multe tipuri:
complexe labirinturi, ramificatii sau asezate in etaje
Oarbe sau inchise (fara fund) sau deschise
Umede, cu rauri si lacuri sau uscate
Cu un etaj (Pestera Dambovicioarei) sau mai multe etaje (Topolnita,
Mezia s.a.)
In interiorul pesterilor se dezvolta un microrelief specific reprezentat
prin forme de eroziune cum ar fi: galerii, coridoare, marmite, alveole,
tuneluri de presiune; forme de precipitare chimica: stalactite,
stalacmite, pietrisuri, perle, coloane, draperii, lentile de gheata s.a.

Vaile carstice pot fi atat la suprafata cat si la adancime. Vaile de


suprafata au luat nastere prin erodarea rocilor calcaroase sau in ruma
prabusirii tavanului unor pesteri. Ele se prezinta sub forma de:
Vai seci sunt formate din reteaua hidrografica de suprafata si care pot
sa dispara in adanc prin intermefiul avenelor ce se dezvolta pe fundul
vailor seci
Vai oarbe - lipsa gurilor si disparitia acestora in margine unui abrupt
Cheile vai carstice inguste, adanci formate prin adancire succesiva a
cursurilor de apa sau prin prabusirea tavanului unei pesteri: Cheile
Bicazului, Runcului, Nerei, Ialomitei etc.
Canioanele mai putin intalnite la noi in tara, sunt lungi, inguste, cu
pereti verticali.
Carstul secundar este format pe sare si pe gips si se intalneste mai ales
in zona subCarpca: Sovata masivul de sare cu doline, uvale, ocupate
de lacurile sarate Ursu, Rosu, Sarat; Slanic Prahova doline si avene
Lacul Baia Rosie si Baia Baciului; SubCarpi de Curbura in Depr
Bisoca-Neculen.
Carstul fals (pseudocarstul) se dezvolta pe conglomerate, tufuri vulc si
aglomerate vulc. In formarea acestuia, rolul cel mai important ii revine
sufoziunii mecanice: M-tii Harghita, Calimani sau Grotele
Calimanului).
Relief dezvoltat pe marne si argile.
Argilele si marnele sunt roci cu proprietati distincte deoarece acestea
imagineaza o mare cantitate de apa si joaca rolul de pat glisant
alunecand cu usurinta pe pantele cele mai mari.
Apele de precipitatie se scurg in cea mai mare parte si produc o
eroziune de suprafata si de adancime foarte puternica. In acest mod,
relieful prezinta interfluvii largi, convexe sau plane, versanti cu
inclinare redusa, frecvent afectati de anumite procese si in mod special
de alunecari de teren in diferite stadii de evolutie.
Rocile formate din argila se gasesc pe suprafete mari in depozitele
flisului Carpc, in deprle intramontane, in melasa periCarpca, in Depr
Transilvaniei si in Podisul Moldovei.
Formele de manifestare ale acestor formatiuni geologice sunt
alunecarile de teren care au diferite denumiri in functie de zonele
geografice.
In Podisul Moldovei se numesc hartoape sau fugituri.
In Podisul Getic, la V de Olt se numesc Soame.
In Podisul Transilvaniei se numesc glimee sau cobarseu.
Alunecarile de teren au un procent ridicat acolo unde se asociaza un
grad ridicat de despadurire, deci si torentialitatea are o mare
dezvolatre. Cele mai frecvente zone sunt:
SubCarpi Vrancei aici se imbina eroziunea de suprafata (alunecarile
de teren) cu cea de adancime si rezulta fenomene ca: siroirea si
torentialitatea, mai ales in regiuni lipsite de invelis de sol si fara covor
vegetal protector. In aceste conditii iau nastere forme de relief numite
bad-lands.
Subarpatii Buzaului prezenta vulcanilor noroiosi se datoreaza
exitentei la mica adancime a depozitelor marno-argiloase care
inmuiate pana la consistenta de pasta sunt eliminate spre suprafata cu
intermitenta.
Podisul Moldovei stratele monoclinale sunt formate din alternante de
pietrisuri, argile si nisip. Acolo unde predomina argilele, relieful
capata un aspect deosebit (Campia Moldovei, Podisul Sucevei, Podisul
Central-Moldovenesc). Aceste depozite au condus la formare unui
relief de spinari colinare, culmi tesite larg ondulate fragmentate de vai
cu umiditate ridicata.
Zona Piemontului Getic argilele si marnele in cantitati foarte mari
sunt puternic antrenate intr-o deplasare lenta ca rezultat al unor
precipitatii abundente.
Depr Transilvaniei bogata in faciesuri argilo-nisipoase si argilomarnoase prezinta interfluvii joase, slab ondulate si versanti afectati de
procese de versant: ravenari, alunecari de teren in trepte cu aliniamente
de glimee si grueti.
Relief dezvoltat pe depozite loessoide si nisip.
Relieful format pe depozite loessoide.
Loess-ul si depozitele loessoide au tuxtura mijlocie-fina, coeziune
slaba, permeabilitate mijlocie spre mare, solubilitate mijlocie, iar
componentii trec usor in solutii.
In regiunile de campie formeaza depozite groase de 20-30 m, pe cand
in cele deluroase doar de 2-5 m.
Cele mai multe loess-uri au origine eoliana, sunt situate in general pe
campii tabulare si pe unele platouri, dar exista si loess-uri aluviale,
deluviale sau de alte origini care pot fi intalnite pe versanti sau pe
teraselor unor rauri.
In Romania, cea mai mare suprafata acoperita cu loess se intalneste in
Campia Romana (peste 30 000 km), in Podisul Moldovei, unde 10%
se intalnesc pe platouri si terase fiind de origine eoliana dar si in
Podisul Dobrogei, fie in zone plane, fie usor inclinate.
Sub influenta precipitatiilor, cat si datorita insusirilor sale, procesele
morfogenetice se manifesta atat la suprafata prin: siroire, eroziune
laterala sub forma de panze, eroziune in adancime sub forma de rigole,
ogase, ravene, rapi; dar si in adancime prin sufoziune, dizolvare,
tasare, generand goluri de tipul grotelor (Oltina, Rasova, Dainei),
avenuri, concretiuni etc.
Relieful dezvoltat pe loess are aspect orizontal sau tabular, deprle sunt
inchise, vaile sunt sculptate si au aspect de canion si pot sa apara
martori de eroziune columnari, jgheaburi s.a.
Adesea intalnim acest relief in estul Campiei Romane, Podisul
Covurlui, Dealurile Falciului unde se dezvolta crovuri, padine, iar la
marginea platourilor apar ogase, ravene si fenomene de surpare.
Crovurile reprezinta o forma de microrelief, formate prin tasare, in
urma dizolvarii carbonatilor de calciu, dar si prin fenomene de
sufoziune. Pot forma campii de crovuri cu adancimi de 2-3 m si un
diametru de 5-6 m. Ele se pot observa pe interfluviile dintre Prahova si
Ialomita, pe campiile tabulare Gavanu-Burdea, Boianului si in Dobr de
S. Prin unirea crovurilor pot sa apara mici uvale si chiar unele polii.
Poliile sunt mai mari, mai complexe, cu adancime de pana la 5-6 m,
iar ca si diametru pot depasi 10 km.
Unele crovuri mai intinse au suferit o erodare a malurilor si a ramei
acestora, iar materialul erodat s-a depus pe fundul crovurilor, avand o
textura fina. Acolo unde stratul de loess este mare se poate observa o
imbinare a formelor de carst de suprafata cu cele de adancime,
determinand forme ca: poduri suspendate, stalpi, ace, avene: pe maul
drept al Ialomitei, Fetesti, Oltina.
Relieful dezvoltat pe nisipuri.
Nisipul este o roca detritica mobila de origine fluviatila, eoliana,
marina, glaciara sau deluviala.
In compozitia sa, predomina: siliciul, mica, sau alte minerale.
Sunt roci moi, friabile, necoiezive, sau slab coezive, cu permeabilitate
mare si care conduc apa, ceea ce face ca relieful sa prezinte forme
sterse si instabile. In cazul in care nisipurile sunt mai consolidate si
contin o cantitate mai mare de praf, pot forma martori de eroziune,
coloane, turnuri, creste, jgheaburi si ravene. Atunci cand se
intersecteaza cu depozitele argilo-marnoase se pot declansa procese de
versant de mare amploare: alunecari de teren, curgeri de nisip, iar in
zonele de coasta, pot aparea izvoare si sa determine curgeri nisipoase.
Pe teritoriul tarii noastre se gasesc si nisipuri pe suprafete mai reduse
rezultate in urma proceselor eoliene, fluviatile sau mixte formand asanumitele campii de dune. Se cunosc 3 tipuri principale:
Dune in forme de coame prelungi sau valuri care sunt asezate in grupe
paralele si se pot intalni de-a lungul coastelor nisipoase paralele cu
directia vantului dominant.
Dune in forme de movile semi-lunare numite si balcane, intalnite pe
areale mai intinse de nisip sau in zonele de campie.
Dune in forme de movile conice, neregulate care se formeaza acolo
unde vantul isi schimba permanent directia.
Dupa pozitia geografica, in tara noastra, dunele se incadreaza in
categoria specifica stepelor si apar in zonele de campie, in lunci,
terase, zona litorala si mai ales pe grinduri.
Dunele litorale si fluviatile apar pe litoralul Marii Negre, Delta Dunarii
si in luncile unor rauri.
Dunele litorale le gasim la Agigea si la Mamaia (candva), iar dunele
fluviatile in Delta pe grindurile: Letea, Caraorman, Saraturile etc. Tot
de-a lungul Dunarii mai gasim dune la Moldova Noua dar si in luncile
unor rauri ca Siret, Olt, Mures.
Dunele continentale.
Se intind pe suprafete mai mari in regiunile de campie si pe terasele
raurilor, in Campia de V la N de Oradea, N-Vul Crisurilor, in zona
Carei Valea lui Mihai (pot atinge 40 m), in Campia Olteniei intalnim
dune semimofile sau stabilizate, inguste, alungite, care se asociaza cu
dune secundare de forma barcanelor ce se intind pe zeci de km. Au
inaltimi intre 10-15 cm in V si cresc din ce in ce mai multe spre est.
Unele areale dintre dune cu materiale fine pot prezenta excese de
umiditate si chiar lacuri (Calafat, Ciuperceni, Dabuleni, Bechet). In
estul Campiei Romane (Baragan) apar suprafete intinse de dune
(Campia Hagieni), pe dreapta Ialomitei, Calmatuiului, Buzaului, fiind
de origine fluviatila si partial formate prin defilatie. La N, in Campia
Tecuciului, dunele de la Hanu Conachi si IVi sunt considerate
rezervatie naturala. Tot rezervatie sunt considerate dunele de nisip din
Depr Trei Scaune de langa localitatea Reci (Depr Brasov),intinse pe o
suprafata de 1700 ha, fiind singurele dune nisipoase din spatiul montan
de ating inaltimi intre 2-12 m.

Relieful glaciar
Formele de relief glaciar s-au pastrat in majoritatea masivelor ce
depasesc 2000m, avand caracter diferit in functie de conditiile locale
ce permiteau acumularea si stagnarea ghetii si zapezii.
In M-tii Rodnei exista mai mult de 30 de circuri glaciare la inaltimi
intre 1500-2000 m, 10 vai glaciare pana la 1000m, circuri glecionivale
si ghetarii de platou.
In M-tii Maramures, urmele unor ghetari sunt identificate intre 15001700 m in jurul vailor principale (Pietrosul, Farcau), precum si circuri
glecionivale.
In M-tii Calimani circuli glaciale si glacionivale intre 1800-1900 m.
In M-tii Bugeci exista forme complexe care se desfasoara radial,
pornind din nodul orografic Vf. Omu. Circurile glaciare se intalnesc la
1800 m, iar vaile glaciare la 1400. Se mai observa morene glaciare si
chiar urme glacionivale.
In M-tii Fagaras sunt peste 175 de circuri, grupate in complexe intre
1800-2100 m cu vai glaciare, praguri glaciare cu striuri, morene pe vai
la 1400m si circuri glacionivale.
In Parang exista mai multe complexe glaciare cu circuri glaciare
suspendate si vai glaciare.
In Retezat: mari complexe glaciare, circuri glaciare din care limbile
ghetarilor coboara pana la 1300-1400 m. De asemenea sunt vai
glaciare, praguri, custuri, morene.
Cel putin teoretic, si Carpi au fost afectati de modelarea glaciara prin
intermediul a 4 faze: Gunz, Mindel, Riss si Wurm. Cauzele incalzirii
climei si aparitiei ghetarilor pleistoci in special ridicarea Carplor
Meridionali pana la 1000 m, dar si schimbarea fluxului de energie
solara. In fazele glaciare, ghetarii de platou alimentau ghetarii de circ,
patrunzand in partea superioara a vailor montane. Etajul superior al
reliefului muntos din Romania, la altitudini de ~1800-1900 m, a fost
afectat in pleistocen de modelarea glaciara ce a determinat aparitia
ghetarilor de platou, a circurilor si vailor glaciare pe fondul unor
temperaturi medii de -10C, precipitatii abundende sub forma solida,
toate acestea conducand la acumularea zapezii ce a format ghetari si
neve.
Urmele modelarii glaciare indica in masivele inalte 2 faze glaciare:
Limita zapezilor permanente se afla la ~1600m in N, in Carpi Orientali
si la 1800-1850m in Carpi Meridionali. In aceasta faza au aparut
marile complexe glaciare cu circuri si vai ce coborau pana la 1000m
si se presupune existenta ghetarilor de platou.
A doua faza evidentiaza un climat mai rece cu precipitatii solide mai
reduse ce a determinat dezvoltarea circurilor suspendate, a
jgheaburilor glaciare, precum si a mai multor nivele de morene
frontale.
Varsta fazelor glaciare este doar presupusa: prima este colerata cu
glaciatiune Riss, cand s-a inregistrat un volum important de gheata,
datorita precipitatiilor bogate, iar limita zapezilor permanente se afla la
altitudini coborate; a doua faza este legata de Wurm, cand limita
zapezilor era mai sus, climatul mai rece cu zapezi mai putine, timp in
care s-au formate ghetarii de circ, limbile glaciare mai scurte si
morenele stadiale.
In concluzie, putem spune, dupa unii cercetatori, ca pe teritoriul tarii
noastre au fost admise fie doua faze glaciare (Riss, Wurm), fie 3 faze
glaciare (Mindel, Riss si Wurm), fie doar Wurm.
Numarul fazelor glaciare este apreciat dupa numarul etajelor de
morene terminale. Cele mai vechi morene au fost identificate la 13001350 m in Carpi Meridionali, 1100-1350 m in M-tii Rodnei, iar
succesiunea fazelor glaciare s-a bazat pe studierea depozitelor glaciare
existente in pestera Ialomitei.
Eroziunea glaciara conduce la formarea vailor sub forma de U (ex:
Obarsia Ialomitiei, in M-tii Bucegi sau sub creasta M-tilor Rodnei),
pante in trepte a versantilor si a crestelor rezultate prin gelifractie,
acumulari de grohotisuri ce erau antrenate gravitational si intrau in
masa ghetii prin crevase (crapaturi) formand morene mediane, laterale
si de fund.
In functie de structura geologica a zonei au rezultat o serie de forme
specifice: pe conglomerate si calcare in M-tii Bugeci, Retezat, Tarcu,
s-au dezvoltat circuri si vai asimetrice, iar pe rocile dure, gnaise si
cuartite, s-au format praguri si cascade (Bucegi, Rodnei si Fagaras).
Relieful glaciar din Carp prezinta 2 tipuri de eroziune si de acumulare.
Principalele forme rezultate in urma actiunii ghetarilor sunt:
Circuri si caldari glaciare: sunt simple ca niste cuiburi la marginea
platformelor alpine, suspendate la partea superioara a vailor glaciare,
dispuse pe 2 etaje separate intre ele prin trepte si cascade (Bucegi,
Parang, Godeanu, Rodnei, Calimani) sau de mare complexitate la
inaltimi mai mari de 2300 m. (Fagaras, Parang, Retezat) avand un
diametru de peste 500 m, contur festonat, dispus in trepte cu
acumulari grohotisuri, valuri morenaice si care adapostesc lacuri
glaciare (Bucura, Zanoaga, Galcescu, Tau Negru, Balea, Podragu, etc.)
Vaile glaciare se gasesc in aval de circuri si cel mai bine observate
sunt cele din Fagaras, care se intind pe o lungime intre 5-8 km pe
versantul Sic.
Morene (forme de acumulare) in spatiul Carpc se identifica morene
terminale bine conservate pe valea Ialomitei, Pietrele (Retezat), Capra,
Colutun, Balea (Fagaras)
Relieful periglaciar
Reprezinta un ansamblu de procese determinate de temperaturile medii
anuale mai mici de 0C, care au afectat in trecut, in perioadele reci,
glaciare intreg teritoriul tarii. In acest spatiu se manifesta un bioclimat
de tundra in zonele mai joase si ghetari in zonele montane, dincolo de
limita zapezilor permanente. In prezent, fenomenele periglaciare se
dezvolta la noi in perimetrul montan unde temperatura medie anuala
este mai mica de 0C, la peste 1800 m.
Intensitatea inghetului si frecventa proceselor de inghet-dezghet a
constituit principalul parametru de maturare a intensitatii fenomenelor
periglaciare.
Principalele procese morfogenetice:
Gelivatia: roca este faramitata prin procesul de alterare fizica si
conduce la formarea maselor de grohotis.
Solifluxiunea: solul inghetat pe adancimi mai mari sufera un proces de
dezghet vara pe grosimi diferite. Aceasta patura dezghetata se numeste
molisol. Fiind imbibata cu apa si daca exista o mica panta, iar
materialul este mai argilos, intreaga masa de molisol capata
consistenta unei paste si aluneca pe patul inghetat numit pergelisol.
Procese criocarstice si nivocarstice
Depunerea depozitelor loess-oide in zonele mai joase din Campia
Romana, Dobr si Sul Pod. Moldovei
Deformari prin inghet-dezghet a depozitelor fine.
Acumulari sferoide.
Cele mai numeroase informatii se pastreaza din perioada Wurm,
anumite fenomene fiind observate in Carpi Orientali la 1700m, in
Carpi Meriodionali la 1800m. Teritoriul Romaniei a intrat in teritoriul
permafrostului cu insule de gheata mai persistente in deprle montane
datorita inversiunilor de temperatura. In urma actiunii factorilor
externi, cel mai afectat relief a fost tot cel din Carpi Meridionali si Nul
Orientalilor prin formarea de creste golase modelate eolian si prin
gelifractie (turnuri, babe, coloane, in Fagaras, Bucegi, Parang),
campuri de pietre, trene de grohotisuri, iar la marginea platformei de
eroziune se observa ca relieful a fost degradat, iar prin dezagregare au

rezultat avalanse de pietre (Bucegi). Formatiunile vegetale


saracacioase au permis dezvoltarea dezagregarii si avalanselor de
grohotisuri (Ceahlau Detunatele), campuri de grohotisuri de la baze
(M-tii Rarau si Piatra Craiului). In zonele mai joase, 1000-1200 m si
chiar mai jos, in SubCarp se observa fenomene de solifluxiune
observate in masivul Giumalau si in Dealul Ciungi. La inaltimi de sub
600m, in stepa se produc fenomene de aucumulare eoliana ce se
combina cu modelarea fluviala, care prin inghet a condus la aparitia
depozitelor fine, prezentate in depozitele de terase (ex: pe Bistrita, in
SubCarp, in Podisul Moldovei si chiar in faleza Marii Negre la S de
Constanta).
Relieful structural
El apare derivat din structurile initiale si mereu modelat. Daca unele
elemente streucturale majore sunt mostenite din timpul orogenezei
hercinice, etapa principala pentru relieful structural de pe teritoriul
Romaniei o constituie faza geotectonica alpina a carei evolutie
continua si in prezent.
In Carpi Orientali exista o structura evidenta in sens longitudinal
observata pana la Pasul Oituz si Depr Brasov. Aceasta structura este
compusa dintr-un ax cristalin in partea centrala, o zona de flis in est,
vulcanite in partea de V. Toate aceste 3 structuri avand o dispunere de
la N la S si separate de vai largi.
In Carpi Meridionali si M-tii Banatului se evidentiaza un sistem de Mti bloc, iar M-tii Apuseni, Gilau, Muntele Mare, M-tii Mesesi sunt de
asemeni M-ti bloc, dar limitati de linii de dislocatie.
Faliile reprezinta o structura importanta. Pot fi de profunzime si de
lasari axiale si au condus la aparitia deprlor tectonice, cum ar fi: Depr
Resita-Moldova Noua, Culoarul Timis-Cerna, Culoarul Bistrei, Depr
Dornelor, Deprle Giurgeu, Ciuc, Brasov, Loviste, Hateg-Orastie s.a.
In afara de falii, intre diferite structuri de relief si limite orografice,
exista o serie de concordante exprimate prin intermediul unor panze
cum ar fi: Panza Haghimasului (un abrupt); dar si panze de sariaj cu
aspect de spinari inalte: Obcina Feredeu. Tot aici intra si Hog-back
specific pentru Obcina Mare.
In SubCarp, deprle si culmile corespund unor sinclinale precum si
unor arii afectate de subsidenta, cum ar fi: Tazlau-Casin, Niscov,
Chiojd, Tismana-Runcu. In schimb, dealurile se suprapun unor
anticlinale spre exterior si inchid depr spre interior. Dealul Corn
inchide Depr Cracau-Bistritia, Culmea Pietricica inchide Depr Tazlau.
Tot in SubCarp mai exista o structura tipica, pe sare ce determina o
structura de tip butoniera, cum ar fi la: Targu Ocna, Slanic, Sarata
Monteoru, Praid s.a.
In DCT apare o structura boltita de tip dom si o structura tipica cutata,
cunoscuta drept cuta diapira. Intre Mures si Tarnava Mare, vaile se
dezvolta in partea axiala a domurilor, formand cute semicirculare, iar
acolo unde vaile strapung structura se formeaza cueste fata-n fata:
Zau de Campie, Sincai, Sarmasel s.a. In partea de V si de S, se
formeaza depr de contact subsecvente cu versanti terasati spre munte:
Depr Fagaras, Sibiu, Culoarul Muresului, intre Turda si Alba Iulia. In
Podisul Someselor se observa o structura monoclinala cu strate de
calcar, conglomerate, gresii, care au condus la aparitia platourilor,
cuestelor, glacisurilor de mai multe tipuri.
In zona Platformei Moldovenesti se observa vai asimetrice, platouri
fragmentate, platouri netede pe calcare si gresii oolitice, fronturi de
cuesta la contactul dintre Campia Moldovei cu Podisul Sucevei (Saua
Ruginoasa), si in Podisul Central Moldovenesc, la S de Iasi, cu o
denivelare de 600 m. De asemenea apar: vai subsecvente, obsecvente
s.a.
In zona de podis (Podisul Getic), structurile sunt in general
monoclinale, fragmentate pe alocuri de o retea hidrografica
longitundinala. Exceptie face Podisul Dobrogei, cu o structura aparte
datorata calcarelor sarmatiene din S, care au condus la aparitia
treptelor structurale, pe cand in N este prezent un horst cristalin
inconjurat de falii, iar mai la S, in Podisul Babadag, exista o suprafata
calcaroasa formata pe un sinclinal cu cueste si suprafete structurate.
Modelarea actuala a teritoriului romanesc
Aceasta este realizata prin intermediul mai multor procese, insa cele
mai importante sunt: eroziunea si acumularea. Ele au efecte negative
Dpdv economic si conduc la degradarea terenului.
Factorii care influenteaza aceste procese sunt: relieful, roca, structura,
unele elemente climatice, vegetatia si activitatile socio-economice.
Pluviodenudarea si eroziunea la suprafata.
Determina o eroziune puternica determinata de frecventa si
intensitatea ploilor torentiale, de pozitia terenurilor in panta, lipsa
covorului vegetal etc.
Frecventa ploilor torentiale de la sfarsitul primaverii si inceputul verii
creaza o perioada favorabila eroziunii mai ales in: Podisul Moldovei,
Podisul Dobrogei, Dealurile SubCarpce si Podisul Transilvaniei.
Panta, lungimea versantilor si expozitia lor, determina valori diferite
ale eroziunii, astfel pe versantii Sici si Vici se observa o crestere a
eroziunii cu 30% in comparatie cu cei Nici si estici. Eroziunea in
suprafata conduce la scaderea fertilitatii solului si a productiei agricole
intre 17-68%.
Procesele pluvio-torentiale.
ocupa spatii mai mici, au o dezolvtare liniara si sunt mai puternice in
cadrul obarsiilor torentiale ale vailor.
Modelarea pluviala se accentueaza odata cu cresterea nivelului apei,
are loc de-a lungul albiilor minore, dar si in zona malurilor, iar la
inundatii afecteaza si luncile. In cadrul albiei apar o serie de modificari
prin migrarea unor praguri, formarea ostroavelor, schimbarea
cursurilor de apa, aparitia pragurilor emerse si submerse, precum si
inaltari ale unor albii. Toate aceste procese se produc diferit in functie
de pozitionarea albiilor in cadrul reliefului (fie in zona montana, ori
subCarpca ori de campie).
Modelarea torentiala afecteaza suprafete mai mari si are o intensitatea
mai puternica in regiunile colinare favorizate de pante si de roca.
Procesele torentiale degradeaza terenurile atat prin eroziune (ogase,
ravene), dar si prin acumulare (marirea conurilor de dejectie sau
acoperirea cailor de comunicatii si a culturii).
Prabusirile.
Sunt frecvente pe versantii Carpci abrupti alc din roci rezistente dar cu
multe fisuri, unde au loc caderi individuale de blocuri de roca. Pot
exista si caderi in masa, mai ales pe versantii abrputi din zonele
montane si zonele colinare lipsite de vegetatie, dar si pe malurile unor
rauri alcatuite din loess si depozite loessoide.
Alunecarile de teren si curgerile noroioase.
Sunt specifice mai ales versantilor din zonele colinare si mai putin in
zonele montane, de campie di in Dobr.
Se cunosc 3 tipuri de regiuni cu o frecventa diferita de manifestare a
acestor procese:
Regiuni cu frecventa mare a alunecarilor. Au loc acolo unde exista
zone cu mari cantitati de argile si marne puternic fragementate, cu
inclinare mare si versanti defrisati. Peste 50% din suprafata este
afectata de alunecari si curgeri noroioase. In Podisul Moldovei,
alunecari in cuib in trepte de tip hratop, iar in Podisul Transilvaniei,
alunecari masive (glimee) sau in trepte. Toate aceste fenonemene au
extensiunea cea mai mare in SubCarp si in culmile montane sunb
forma de alunecari simple, superficiale, de mica adancime, de tip

liniar, in brazde sau complexe care afecteaza roca pe grosimi foarte


mari.
Regiuni cu o frecventa media a alunecarilor de teren (in Piemontul
Getic si Dealurile de V). Alunecarile se produc mai ales datorita
intercalarii unor zone argiloase, cu pachete groase de pietrisuri si
nisipuri. Pot fi alunecari de tip valuri, trepte sau care afecteaza
intreaga suprafata a bazinului torential.
Regiuni cu o frecventa slaba a alunecarilor in Carp, Podisul Mehedinti,
unde alunecarile afecteaza doar scoarta de alterare, zona de grohotis si
mai putin roca. In Campia Romana, Dobr si Campia de V, alunecarile
sunt mai rare si apar doar pe malul unor rauri.
Tasarea si sufoziunea.
Sunt caracteristice zonelor joase cu loessuri si depozite loessoide.
Tasarile au frecventa mare pe loess in conditii de umezire lenta.
Sufoziunea este mai intensa in regiunile cu climat secetos, cu nuanata
de ariditate din Campia Romana, Dobr si Podisul Moldovei. Se
formeaza palnii de sufoziune si avene mai ales in zona unde loess-ul
depaseste 6 m, mai precis, in zona versantilor unor vai.
Modelarea crionivala.
Afecteaza mai ales culmile inalte ale Carplor la peste 1700 m, cu
climat rece si umed, cu precipitatii intre 1000 si 1400 mm, din care
peste 50% sub forma de zapada, cu vegetatie alpina si subalpina etc.
La peste 2000 m, predomina procesele crio-clastice, cele eoliene, iar
mai jos cele nivale.
Intre 1950-2000, pe fondurile existentei reliefului glaciar si periglaciar
apar creste ascutie, abrupturi, turnuri, ace, microdepr nivale, poltie,
conuri, trene de grohotis etc.
Intre 1700-1950 m se intensifica acumularile nivale mai vechi cu cele
mai noi. Astfel, iau nastere generatii de panze, conuri de grohotis, un
relief rezidual pe versanti abrupti calcarosi (Piatra Craiului, Buila
Vanturalita).
Modelarea marina.
Are loc de-a lungul tarmului la N de Constanta, unde adancimea este
redusa si panta mai mica, au loc acumulari de nisip, pe cand la S de
Constanta, situatia este inversata, abraziunea fiind mai puternica, si
uneori insotita de procese de siroire, supoziune, dizolvari, prabusiri
s.a.
Modelarea eoliana.
se manifesta in zonele joase, de campie, si din depr. Procesul de
deflatie este foarte activa, mai ales in estul Campiei Romane, Delta
Dunarii, Campia Olteniei, in special primavara si toamna, cand
terenurile nu sunt protejate de vegetatie.
Nisipurile din Campia de V sunt localizate intre Somes si Barcau sub
forma de dune alungite cu depr destul de adanci.
Nisipurile din Campia Romana sunt situate in lungul Dunarii, drepta
Ialomitei, Calmatuiului, Buzaului si pe stanga Barladului. Asocierea
acestora formeaza dune de tip barcane.
Nispurile din Delata Dunarii sunt localizate pe grinduri (Letea,
Caraorman, Saraturile). Pot fi simple sau de tip barcane.
Gasim si in zonele montane (Depr Brasov), Dunele de la Reci.
Modelarea carstica.
Se desfasoara pe calcare, dolomite, sare si gips si predomina in M-tii
Apuseni, Banatului, Sul Carplor Meridionali, Podisul Mehedinti. In
functie de altitudine, deosebim:
Intre 400 si 1700 m se dezolta endo si exo carstul din M-tii Bihor,
Aninei, Sureanu, Mehedinti.
La peste 1700 m se combina fenomenele de coraziune cu cele
crionivale.
Pe sare si pe gipsuri modelarea carstica este foarte activa, rezultand un
relief cu lapiezuri tubulare sau liniare, avene, doline si mici pesteri.
Vulcanii noroiosi.
Se dezvolta din/in stratele de argila si marne ce acopera zacamintele de
gaze aflate sub presiune, mai ales in SubCarp si Podisul Transilvaniei.
Astfel, se formeaza conuri de cativa metri, cand materialul este vascos,
asa cum este cazul zonei de la Paclele Mici, conuri aplatizate cu
cratere de 2-3 m, cand noroiul este fluid, si gropi rotunde, umplute cu
apa noroioasa prin care ies gazele, cum sunt cele din Podisul
Transilvaniei.
Modelarea antropica.
Influenteaza mai ales eroziunea, alunecarile si deflatia prin defrisati,
desteleniri si terasari. Omul modifica insa si direct relieful prin
constructia de drumuri, galerii de mina, tunele, amenajari hidrotehnice
s.a.m.d. Fiecare din aceste modificari determina schimbari ale unor
procese naturale precum si modificari ale peisajului.
De exemplu: Acumularile din cadrul unul lac de baraj, alunecarile de
pe marginea unui lac, ingustarea vailor, constructia podurilor s.a.m.d.
Gruparea teritoriala a acestor actiuni a dus la aparitia unor peisaje
antropice de tip agricol, al cailor de comunicatii, hidroemergetice si
miniere, ale asezarilor etc.
Zonarea proceselor actuale
Zona montana Carpca prezinta urmatoarele caracteristici: energie mare
de relief, fragmentare accentuata si precipitatii peste 1000 mm/an. In
aceste conditii predomina fenomenele: crionivale, fluvio-torentiale si
mai putin deplasarile de teren. Roca prin varietatea sa, determina si o
varietate a tipurilor de procese. Astfel, pe rocile metamorfice si
eruptive se observa o eroziune fluvio-torentiala redusa; pe rocile sedim
(flis, depozite neogene), procesele fluvio-torentiale cresc si se asociaza
cu porniturile de teren.
Procesele iau amploare la limita superioara a padurii in cadrul
bazinelor de receptie si pe toate suprafetele lipsite de covor vegetal
protector, unde mai actioneaza si crionivatii. In cadrul acestor zone, se
pot deosebi 2 etaje:
Etajul alpin. Este situat la peste 1700 m si in acest sector predomina
procesele crionivale pe timpul iernii si procesele fluvio-torentiale pe
timpul verii. In timpul averselor pot fi antrenate mari cantitati de
grohotis, iar acolo unde roca permite pot fi si alunecari de teren.
Etajul forestier. Predomina procesele fluvio-torentiale si alunecarile de
teren
Zona dealurilor: prezinta o mare densitate si diversitate a proceselor de
modelare, datorita rocilor friabile, fragmentarii puternice, pantelor,
acoperirea redusa cu vegetatie forestiera pe alocuri, regimului variat de
precipitatii, activitati antropice, etc. Procesele dominante sunt:
eroziunea torentiala (Piemontul Getic, Colinele Tutovei, Podisul
Somesan), alunecari de teren asociate cu torentialitate si curgeri de
noroi, precum si eroziune in suprafata (SubCarpi de Curbura, Podisul
Moldovei si Campia Transilvaniei). In zonele cu altitudini mai reduse,
pe poduri interfluviale, predomina spalarea in suprafata, siroirile, iar in
albia raurilor au loc procese de acumulare si de eroziune a malurilor.
Zona campiilor si podisurilor joase: cu pante line, fragmentare redusa,
acoperite in totalitate de culturi agricole, modelarea terenurilor este
slaba sau moderata, iar dintre procesele care predomina sunt
sufoziunea, deflatia si spalarea in suprafata. Pe fruntile unor terase se
pot intalni alunecari, surpari, siroiri, ravenari, iar in albiile raurilor
procese de aluvionare. O situatie aparte o intalnim in zona litoralului si
a Deltei cu urmatoarele procese: colmatarea, aluvionarea,
constructia/aparitia deltelor secundare, a cordoanelor de eroziune,
proceselor de abraziune, etc