Sunteți pe pagina 1din 36

1

EXPANSIUNE, RĂZBOI ŞI DIPLOMAŢIE ÎN LUMEA MEDITERANEEANĂ

Conf. dr. Cristian Olariu

1. Curs introductiv
cadrul geografic
periodizarea istoriei Romei antice
problema fondării Romei

2. Structuri sociale în Republica romană


definirea societăţii romane
Ierarhia socială
Conflictele dintre patricieni şi plebei
Mentalităţi şi moravuri
Structuri sociale în Republica târzie (sec. II-I î. Hr.)

3. Instituţii republicane
caracteristici generale
senatul
comitia
magistraturile
evoluţia instituţiilor în Republica târzie

4. Imperialismul roman
teorii privind expansiunea romană
expansiunea în Italia

5. Imperialismul roman (2)


războaiele punice

6. Imperialismul roman (3)


expansiunea în Orient
războaiele macedonene
războiul cu Siria Seleucizilor
războaiele mithridatice

7. Imperialismul roman (4)


consecinţele expansiunii romane

8. Criza secolului I î. Hr.


conflictul cu lusitanii
reformele fraţilor Gracchi
războiul cu Iugurtha
revoltele sclavilor din Sicilia
reforma militară a lui Marius
2

invazia cimbrilor şi teutonilor


războiul sociilor

9. Criza secolului I î. Hr. (2)


Conflictul dintre optimaţi şi populari
Primul triumvirat
Expansiunea în Gallia
Dictatura lui Caesar

10. Criza secolului I î. Hr. (3)


Al doilea triumvirat

11. Instituirea Principatului


bazele puterii augustane

12. Romani şi barbari în epoca imperială


cucerirea spaţiului balcanic
cucerirea Britanniei
cucerirea Daciei
relaţiile cu germanicii

Bibliografie

A. Surse

☺Ammianus Marcellinus, Rerum gestarum libri qui supersunt, tr. J. C. Rolfe, Cambridge,
Londra, 1958, Loeb Classical Library, vols. I- III.
Istoria romană, tr. David Popescu, Bucureşti, 1982.
Ante-Nicene Christian Library. Translations of the Writings of the Fathers Down to AD 395, eds.
Al. Roberts, J. Donaldson, Edinburgh, 1871.
☺Appian, Războaiele civile, coord. A. Frenkian, Bucureşti, 1957.
Aristotel, Politica, tr. Elena Bezdechi, Oradea, 1996.
Aristotel, Politica, tr. Al. Baumgarten, Bucureşti, 2001.
Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, tr. Radu Alexandrescu, Bucureşti, 1967.
A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, eds. Ph. Schaff, H.
Wace, vol. XI, Grand Rapids, 1978.
☺Caesar, C. Iulius, Războiul gallic. tr. J. Vilan-Unguru, Bucureşti, 1964.
☺Războiul civil, tr. E. Poghirc, Bucureşti, 1964.
☺Cassius Dio, Istoria romană, tr. A. Piatkowski, Bucureşti, vol. I-III, 1973-1985.
☺Cicero, M. Tullius, Opere alese, tr. G. Guţu, Bucureşti, 1973.
La République, tr. E. Bréguet, Paris, CUF, 1980.
☺Eusebius din Cezareea, Scrieri, partea I, tr. T. Bodogae, Bucureşti, 1987.
☺Scrieri, tr. R. Alexandrescu, partea a II-a, Bucureşti, 1991.
☺Eutropius, Istoria romană a lui Eutropius, tr. G. Popa Lisseanu, Bucureşti, 1916.
☺Eutropius, Flavius, Breviarium ab Urbe condita, tr. Gh. I. Şerban, Brăila, 1997.
☺Herodian, Istoria imperiului roman după moartea lui Marcus Aurelius, tr. Radu
Alexandrescu, Bucureşti, 1960.
3

☺Lactantius, De mortibus persecutorum (Despre morţile persecutorilor), tr. Claudiu T,. Arieşan,
Timişoara, 2000.
Platon, Legile, tr. Elena Bezdechi şi Ştefan Bezdechi, Bucureşti, 1995.
Opere, VI, coord. Petre Creţia, Constantin Noica, Bucureşti, 1989.
Plinius, C. Caecilius Secundus, Panegiricul împăratului Traian, tr. Aurelian Moşoiu, Bucureşti,
1925.
☺Plutarh, Vieţi paralele, tr. N. I. Barbu, Bucureşti, vol. I-V, 1966-1971.
☺Scriptores Historiae Augustae, tr. David Popescu, Constantin Drăgulescu, Bucureşti, 1971.
☺Suetonius, Doisprezece cezari, tr. David Popescu, C. V. Georoc, Bucureşti, 1958.
☺Tacitus, Opere. III. Anale, tr. Andrei Marin, Bucureşti, 1964.
☺Istorii, tr. Gh. Ceauşescu, Bucureşti, 1992.
☺Titus Livius, De la fundarea Romei, tr. Toma Vasilescu, Floricica Demetrescu, Paul H.
Popescu, Bucureşti, vol. I-V, 1959-1963.

PENTRU STUDENŢII DE LA MODULUL “Expansiune şi diplomaţie…”, SE VA


ALEGE UNA DINTRE LUCRĂRILE NOTATE CU ☺ PENTRU FIŞE DINTR-UN
AUTOR ANTIC.

B. Lucrări generale şi speciale:

***Alföldi, Geza, The Social History of Rome, Londra, Sydney, 1985.


Ariés, Philippe, Duby, G., coord., Istoria vieţii private, Bucureşti, 1994, vol. I-II.
***Aymard, André, Auboyer, Jeannine, Rome et son empire, Paris, 1954.
***Barnea, Ion, Iliescu, Octavian, Constantin cel Mare, Bucureşti, 1982.
***Bohîlţea, Flori, Olariu, Cristian, Instituţii romane. Dicţionar de termeni, Bucureşti,
2000.
Brown, P., “Aspects of the Christianization of the Roman Aristocracy”, JRS, 51, 1961, 1-
11.
The World of Late Antiquity. From Marcus Aurelius to Muhammad, Londra,
1971.
***Cameron, Av., The Later Roman Empire, Londra, 1993.
The Mediteranean World in Late Antiquity, AD 395-600, Londra, New York,
1994.
***Clauss, Manfred, ed., Dicţionar de împăraţi romani, Bucureşti, 2001.
***Courcelle, Pierre, Histoire litteraire des grandes invasions germaniques, Paris, 1948.
***Crawford, Michael, Roma republicană, Bucureşti, 1997.
***Ellul, J., Histoire des institutions, 1-2: L'Antiquité, Paris, 1961.
Galinsky, Karl, Augustan Culture, Princeton, 1996.
Gramatopol, Mihai, Arta imperială a epocii lui Traian, Bucureşti, 1984.
Arta romană în România, Bucureşti, 2000.
Grant, M., From Imperium to Auctoritas, Cambridge, 1969.
**Grimal, P., Civilizaţia romană, Bucureşti, 1973.
***Hannestad, Niels, Monumentele publice ale artei romane, Bucureşti, 1989, vol. I-II.
***Homo, L., Les institutions politiques romaines, Paris, 1970.
Jacques, Fr., Scheid, J., Rome et l’integration de l’Empire, 44 av. J.-C.- 260 ap. J.-C.,
Paris, 1991.
***Jones, A. H. M., The Later Roman Empire 284-602. A Social Economic and
Administrative Survey, Oxford, 1964, vols. I-III.
4

The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford, 1971.


Constantine and the Conversion of Europe, Harmondsworth, 1972.
Kantorowicz, Ernst H., "Oriens Augusti- Lever du Roi", DOP, 17, 1963, pp. 119-192.
Kantorowicz, E., Les deux corps du Roi. Essai sur la théologie politique au Moyen Age,
în E. Kantorowicz, Oeuvres, Paris, 2000, pp. 643-1222.
***Lot, F., La fin du monde antique et le début du Moyen Age, Paris, 1968.
Magdelain, A., Auctoritas principis, Paris, 1947.
Marrou, H.-I., Patristică şi umanism, Bucureşti, 1996.
Istoria educaţiei în antichitate, Bucureşti, 1997.
***Martino, Francesco de, Storia della costituzione romana, vol. V, Napoli, 1975.
***Mommsen, Theodor, Istoria romană, Bucureşti, 1987 -1991.
***Nistor, Gheorghe Vlad, Forme de exercitare a autorităţii în imperiul roman târziu,
Bucureşti, 1997.
Redefinind sfârşitul, Bucureşti, 2000.
***Olariu, Cristian, "Visigoths and Romans during the Fourth Century. Assimilation, Resistance
and Cultural Interferences", AUB, XLV, 1996, 31-36.
Note privind sistemul de guvernare in Orientul roman tarziu, în T. Teoteoi, B. Murgescu,
Ş. Solcan, eds., Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi, dinamici. Omagiu academicianului Ştefan
Ştefănescu, Bucureşti, 2000, pp. 257-277.
"Legitimacy and Usurpation in the Age of Zeno", Pomoerium, 4-5, 2000-2002
(http://www.pomoerium.com).
Petit, P., La paix romaine, Paris, 1967.
***Piganiol, A., L’Empire chrétien (325-395), Paris, 1947.
Pippidi, D. M., Recherches sur le culte impérial, Paris, Bucarest, f. a.
Pirenne, H., Mahomet et Charlemagne, Paris, 1970.
***Remondon, Roger, La crise de l’Empire Romain de Marc Aurèle à Anastase, Paris,
1964.
***Riché, Pierre, Philippe Le Maitre, Invaziile barbare, Bucureşti, 2000.
Sansterre, J.-M., "Eusèbe de Césarée et la naissance de la théorie <<césaropapiste>>",
Byzantion, 42, 1972, pp. 131-195 (I); 532-594 (II).
**Scarre, Christopher, Fagan, Brian M., Ancient Civilizations, New Jersey, 2003.
Smith, R. E., "The Army Reforms of Septimius Severus", Historia, XXI, 3, 1972, pp.
481-500.
***Stein, E., Histoire du Bas-Empire, Paris-Bruxelles-Amsterdam, vol. I-1959, vol. II-
1949.
***Syme, R., The Roman Revolution, Oxford, 1960.
"Danubian and Balkan Emperors", Historia, XXII, 2, 1973, pp. 310-316.
The Augustan Aristocracy, Oxford, 1986.
Szinkiewicz, Slawoj, Interactions between the nomadic cultures of Central Asia and
China in the Middle Ages, în T. C. Champion, ed., Centre and Periphery. Comparative
Studies in Archaeology, Londra, 1989.
Talbert, R. J. A., The Senate of Imperial Rome, Princeton, 1984.
Wardman, A. E., “Usurpers and Internal Conflicts in the Fourth-Century AD”, Historia,
33, 1984, 220-234.
Wolfram, Herwig, History of the Goths, Berkeley – Los Angeles – Londra, 1990.
5

ISTORIA ROMEI ANTICE


Cadrul geografic

Lumea mediteraneană, dublă: peninsule (Italia, Balcani, Asia Mică, Africa de Nord,
Spania); Europa nordică, diferită de cea sudică

Rolul munţilor: lipsa/insuficienţa resurselor; creşterea demografică; posibilităţi reduse


de comunicare; arhaism

Câmpia: malaria

Tipuri de aşezări:
Munte: cătun; mica proprietate
Câmpie: sate “aşezate”; marea proprietate

Navigaţia:
Cabotajul şi rolul său
Trasee: Spania-Baleare-Italia
Malta/Messina- Siria-Cipru-Creta

M. Tireniană: competiţia între etrusci, greci, “massalioţi”, carthaginezi

• Rolul insulelor, ca escale maritime


• Rolul insulelor, în propagarea fenomenelor culturale

Rolul frontierelor: unele delimitează politica, altele economia sau civilizaţia

INTRODUCERE

1. Probleme de organizare
2. Periodizarea istoriei romane:
a. Roma regala
• 753: data traditionala a intemeierii Romei
• cei 7 regi:
Romulus
Numa Pompilius
Tullus Hostilius
Ancus Marcius
Tarquinius Priscus
Servius Tullius
Tarquinius Superbus

b. Roma republicana (510/509- 27 BC)


Expansiunea în Italia
6

498-493: razboiul latinilor


494/493: prima secesiune a plebeilor
390: batalia de la Allia
343-290: razboaiele cu samnitii
282-275: razboiul cu Pyrrhus

Expansiunea în Occident:
264-241: primul razboi punic
218-201: al doilea razboi punic
149-146: al treilea razboi punic

expansiunea în Orient:
Primul război macedonean (215-205)
Al doilea război macedonean (200-197)
Războiul cu Seleucizii (192-188)
Al treilea război macedonean (171-168)
războaiele mithridatice: 88-70

criza secolului I BC: 133-27 BC


133: Tiberius Sempronius Gracchus
123: Caius Sempronius Gracchus
111-105: razboiul cu Iugurtha
91-89: razboiul aliatilor
88-79: conflictul intre Marius si Sulla
60 BC: primul triumvirat: Pompei, Crassus, Caesar
43 BC: al doilea triumvirat: M. Antonius, Octavian, Lepidus
31 BC: batalia de la Actium

d. Roma imperiala, 27 BC- 476


1. Principatul, 27 BC- 235
27 BC-14: Augustus
14-68: Iulia Claudia
69-96: Flavia
96-193: Antoninii
193-235: Severii
2. Criza secolului III AD: 235-284
235: Maximin Tracul
260-268: Gallienus
270-275: Aurelian
282: Carus
284: Diocletian
3. Imperiul tarziu: 284-476
7

INTEMEIEREA ROMEI. ROMA REGALA

a. sursele:
• scrise: Titus Livius, Ab Urbe condita
Vergilius, Eneida
• arheologice
• antropologia

1. Originea Romei
• rolul propagandei in crearea mitului fondarii Romei: Titus Livius, Vergilius, autori de epoca
augustana
• modelul elenistic pentru Titus Livius si Vergilius
• rolul geografiei: Roma, asezata intre etrusci si greci
Latium, zona de interferenta culturala, spatiu tranzitional
• G. Dumezil si structura trifunctionala a societatii:
Romulus, Numa Pompilius: atribute regale, religioase
Tullus Hostilius: atribute razboinice ale regelui
Ancus Marcius: rolul mestesugurilor si comertului

Istorie şi arheologie:
Sec. XI-IX: incinerarea în urne
Conservatorism cultural/societate agricolă şi pastorală
Influenţe etrusce, latine
Sec. IX: concentrarea locuirii protourbane
Centre fortificate
Deschiderea Latium spre Etruria de sud, Campania
Sec. VIII: reacţia latină faţă de colonizarea greacă
Influenţele greceşti asupra italicilor
Lumea latină, periferică: importurile greceşti
Sf. sec. VIII-înc. sec. VI BC: aristocraţia războinică şi agricolă
Koine latino-etrusc
Separarea aristocraţiei de “popor”
Influenţe greceşti: banchetul

2. Regalitatea
regele: rex
dictator
magister populi
preot suprem
imperium nelimitat
judecator
comandant militar
regii etrusci: probabil marcheaza dominatia etrusca asupra Romei
institutii: senatul
comitia curiata (impartirea zecimala a cetatenilor: 10 familii=1 ginta; 10 ginti=
1 curie; 10 curii= 1 trib; cele trei triburi: Ramnes, Tities, Luceres)
organele politice, avand ca model familia
reforma lui Servius Tullius (model Solon), sec. VI BC
8

criteriul censitar
apare comitia centuriata (sec. V BC)
clientela ca institutie, creata de Romulus (Cic., De Rep., II. 16)
religia: cele doua triade divine: Iupiter, Mars, Quirinus
Ceres, Liber, Libera

3. Etruscii:
Denumire: Rasenna (etr.), Tyrrhenoi (gr.), Tusci (lat.)
origine controversata
încadrare cronologică: 1000 BC- 50 BC
700 BC: primele inscriptii in etrusca (Tarquinia, cupă protocorintică)
sec. VII BC: morminte princiare: Tarquinia, Caere, Praeneste
Organizare: constituire prin synoikismos
liga celor 12 cetati/federaţie religioasă
influente etrusce la Roma: sistemul tria nomina
haruspicii
alfabetul, pe filieră greacă
conflicte etrusci-greci: 537, Alalia (Corsica): victoria navala greaca asupra flotei etrusco-
feniciene
475 BC: Cumae, victoria grecilor
Texte:
Titus Livius, Ab Urbe condita, I, 7: întemeierea Romei
8: Romulus legislator
regele; senatul; influenţa etruscă
I, 13: synoikismos; cele 30 de curii; 3 triburi
I, 15: celeres
I, 16: moartea lui Romulus
I, 19-20: Numa Pompilius
I, 31: Tullus Hostilius
I, 32: feţialii
I, 33: podul peste Tibru; întemeierea Ostiei
I, 42-43: reforma lui Servius Tullius
I, 44: pomoerium
I, 54: anecdota macilor
Bibliografie:
Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997
Dumezil, G., Mit si epopee, Bucuresti, 1993
Plutarh, Vieti paralele, Bucuresti, 1960
Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988
Bonfante, G., L. Bonfante, Limba si cultura etruscilor, Bucuresti, 1995
Bonfante, L., Civilizatia etruscilor, Bucuresti, 1996
Titus Livius, De la fundarea Romei, Bucuresti, 1962
Tudor, D., (coord.), Enciclopedia civilizatiei romane, Bucuresti, 1982
9

STRUCTURI SOCIALE ÎN REPUBLICA ROMANĂ (CURS 2)

1. Definirea societăţii romane


societate agrară
structurată în ordine
societate de statut (discuţie)
rolul prestigiului
societatea romană arhaică: familia; gens; curia; tribus (10 curiae); populus Romanus
(Quirites)
2. Ierarhia socială
structura socială la Roma: discuţie
patricieni: simboluri: inel de aur, clavus pe tunici, trabea, pantofii, falerele
plebei; v. TL, I, 56, pentru străini

conflictele dintre patricieni şi plebei (discuţie)


tactica de luptă: secesiunea/recrutarea: prima secesiune, 494 BC; apariţia
tribunatului plebei; atribuţiile tribunului plebei
revendicări ale plebeilor: accesul la magistraturi
problema pământului
problema sclaviei din datorii

cronologie
• I fază: secolul V- 1 1/3 sec. IV î. Hr.
• II fază: 360-înc. sec. III î. Hr.
evoluţia şi apariţia equites: categorii sociale componente:
publicani
faeneratores
negotiatores
agricolae
categoriile dependente: sclavi, liberti
discuţie asupra sclavului şi statutului său:
sursele sclaviei: prizonieri de război, naştere, din cauza mizeriei; adulţi care se
vând ca sclavi; copii abandonaţi; copii vânduţi de către părinţi; brigandaj
vârful carierei sclavului: dispensator al stăpânului
structură socială paralelă
ereditatea condiţiei, norma
sclavajul voluntar
liberţii: libertini: fără patronus
familia
sistemul clientelar, şi la liberţi
sistemul clientelar:
vertical
orizontal
10

La Roma, clasele sociale se definesc prin posesia sau non-posesia solului, nu prin
specializarea profesională.
3. Mentalităţi şi moravuri
familia: pater familias, stăpân absolut; preluarea unor forme din sfera spaţiului privat în
sfera spaţiului public; ex. termenul de pater
împărţirea zecimală a cetăţenilor
influenţele etrusce: sistemul tria nomina
arta haruspicilor
influenţa greacă asupra etruscilor
urbanizarea progresivă
ex. sec. VII: morminte princiare: Caere, Tartquinia, Praeneste
importul alfabetului din Grecia
Caere: singura cetate etruscă cu tezaur la Dlephi
396: distrugerea Veii de către romani
influenţele greceşti:
ceremonialul şi însemnele regale
banchetul
modelul aristocratic
influenţele din Orient
luxul şi ostentaţia
alte influenţe locale
în domeniul armamentului
interpretatio latina: selecţionarea anumitor elemente ale civilizaţiei greceşti

4. Structuri sociale în Republica târzie


consecinţe în plan social ale expansiunii statului roman
mutaţii în rândul plebei: crearea proletariatului urban
transferul demografic: dinspre rural, spre urban
noi mentalităţi: virtus, valoare esenţială a elitei
rolul gloriei
ostentaţia
reformele fraţilor Gracchi şi consecinţele lor

5. Problema cetăţeniei
cetăţeni şi necetăţeni la Roma + relaţia dintre ei

REFORMA LUI SERVIUS TULLIUS:


Obligaţia serviciului militar
tributum

18 centurii equites
80 centurii + 2 centurii fabri >100.000
aşi
20 centurii >75.000
aşi
20 centurii >50.000
11

aşi
20 centurii >25.000
aşi
30 centurii + 3 centurii cântăreţi
(supranumerarii, gornişti,
trâmbiţaşi)
1 centurie proletarii

6. Probleme economice
relaţia dintre oraş şi teritoriu
crearea unei economii imperiale
12

INSTITUŢII REPUBLICANE (CURS 3)

1. Caracteristici generale:
rolul prestigiului conferit de apartenenţa la senat
magistraturile
diferenţa dintre magistrat şi funcţionar

2. Descriere
a. senatul
origini: Romulus (v. Plutarh)
componenţă:
100, apoi 300 membri
statut viager
drept complet de cetăţenie
ingenuitate
vârstă: 46 ani (CIL, I, 122)
onorabilitate
însemne de prestigiu:
toga laticlavă
inel de aur
calcei
calul public (până în 129)
locuri speciale la jocuri şi ceremonii
convocare:
magistraţii cu imperium
tribunii plebei
şedinţele în templum (pe Capitoliu/Curia Calabra; în Comitium/Curia
Hostilia; temple teatre)
durata şedinţelor: 1 zi
atribuţii:
pregătea şedinţele comiţiilor
activitatea religioasă: stabilirea calendarului religios
activitate juridică: penală, publică
activitate legislativă: senatusconsulta
politica externă: ambasadele
politica electorală (informal)
auctoritas

b. Comitia
curiata: de la Romulus (TL, I, 2)
30 curii
caracter religios şi aristocratic
investirea solemnă a magistraţilor
declararea războiului/păcii
13

centuriata: reforma lui Servius Tullius (TL, I, 43): pp. sec. VI


moneda, din sec. IV BC

18 centurii equites
80 centurii + 2 centurii fabri >100.000
aşi
20 centurii >75.000
aşi
20 centurii >50.000
aşi
20 centurii >25.000
aşi
30 centurii + 3 centurii cântăreţi
1 centurie proletarii

Principalul rol legislativ şi electoral


Ordinea de vot, cea în care se mergea la luptă
Convocată de magistraţii cu imperium
tributa
derivată din concilium plebis
plebiscita (287, lex Hortensia)
alegerea magistraţilor inferiori

c. Magistraturile
imperium
potestas: caracterizată de intercessio şi puterea de a numi funcţionari
promagistraţii: din 241
Magistratii: anualitatea
colegialitatea
1. ordinari: consul, praetor, edil, quaestor, censor, tribun al plebei
extraordinari: dictator, magister equitum
2. curuli: consul, praetor, dictator, magister equitum
necuruli: quaestor, edil, tribun al plebei
3. cum imperium: consul, praetor, dictator, magister equitum
fara imperium: quaestor, censor, edil, tribun

Quaestor: administreaza tezaurul public, arhivele statului: din 509 BC


Censor: are in grija listele de cetateni, listele de senatori, venituri si cheltuieli: din 443 BC
Edil: din 494 BC, edilii plebei: din 367/ 366 BC, edili curuli: supravegherea jocurilor publice; au
in grija supravegherea jocurilor, pietei, aprovizionarea, politia orasului
Consulii: puterea civica suprema: convoaca, prezideaza senatul, adunarea poporului: alesi de
comitiile centuriate: comandant militar suprem, are o larga competenta judiciara
Pretor: 376 BC, apar primii praetori; pretor urban: organizeaza instantele la Roma: praetor
peregrin, din 242 BC: relatiile cu peregrinii; are ius edicendi
Magistratii erau neretribuiti.

Cursus honorum: prin lex Villia annalis, 180 BC, si lex Cornelia, 81 BC, se organizeaza cursus
honorum
14

• censor
• consul
• praetor
• edil curul
• quaestor
• promagistrati/ inlocuiesc magistratii in atributiile lor militare in afara Romei; in interiorul
Romei sunt persoane particulare

imperium: drept de recrutare si comanda militara; jurisdictie penala, civila, administrativa; drept
de vocatio (constrange infatisarea impricinatilor in fata instantei); ius pressionis (drept de arest al
nesupusilor); drept de convocare a comitiilor in afara Romei

d. evoluţia instituţiilor în Republica târzie

e. cetăţenia: ius suffragii


ius honorum
dr. de a servi în legiuni
ius conubii
ius commercii
judecat după dr. roman
15

IMPERIALISMUL ROMAN

Definirea imperialismului:
• Politică expansionistă
• Noţiunea de bellum iustum, legată de ideea apărării Romei
• Puterea vecinilor, ameninţare pentru Roma
• Importanţa existenţei unui casus belli

Caracteristici generale:
Orice cucerire aparţine cetăţenilor romani
Popoarele barbare, servile de la natură (împrumut de la Aristotel)
Aprecierea asupra celorlalţi, diferenţiată, nu globală: opoziţia civilizat-barbar, legată de
urbanitate

1. CAUZE/TEORII PRIVIND EXPANSIUNEA ROMANĂ


• misiunea civilizatoare a Romei (Mommsen): discuţie
• expansiunea legata de politic: lupta politica la Roma genereaza expansiunea; in exterior,
romanii sustin grupari aristocratice
• ideea expansiunii premeditate
• succesiune nepremeditata de fapte militare, din necesitate
• interese economice
• “foamea de pamant”/ contraargument: reticenta de a trimite colonii in afara Italiei
• razboiul pentru prada, legat de problema prestigiului comandanţilor
• lupta politică de la Roma generează expansiunea
triumful: legat de prestigiul persoanelor individuale implicate
descrierea triumfului

2. EXPANSIUNEA ÎN ITALIA

a. Hegemonia în liga latină


liga latină: imperium communi consilium administrare
cuceririle Romei de sec. V-1/2 sec. IV, în fapt cuceriri latine
oraşele ligii, angajate şi în războaie interne
libere de a încheia tratate între ele şi alianţe cu populaţii externe
499/496: lacul Regillus, victorie romană
493: foedus Cassianum: text Dionysios din Halicarnas, VI, 95, 21
Roma devine hegemon al ligii latine
358-354, Roma obţine supunerea oraşelor latine recalcitrante
pacificarea volscilor
restaurarea ligii latine, sub dominaţie romană

b. Conflictul cu Veii (406-396)


cauza: exploatarea salinelor de la nord de Tibru
16

cuceritorul Veii: M. Furius Camillus

atacul gallilor: bătălia de la Allia, 18 iulie 390/387 BC

c. Războaiele cu samniţii (343-290)


primul război samnit: 343-341
al 2-lea război samnit: 326-304
al 3-lea război samnit: 298-290
1. 343-341
la sf. secolului V, Capua, Cumae ocupate de sabelici
contactul direct cu Grecia Mare
2. 326-304
perioadă confuză
efortul Romei de a destrăma alianţele samnite
321, Caudium
L. Papirius Cursor, artizanul victoriei romane
Roma ocupă Campania
3. 298-290
Roma împotriva unei coaliţii formate din samniţi, etrusci, umbri, lucani, celţi
295, Sentinum
consecinţe:
fondarea coloniilor Ariminum, Sena Gallica
romanizarea ager Gallicus
supunerea Umbriei
cucerirea integrală a Etruriei

d. războiul cu Tarentul 282-270


angajarea de mercenari: Arhidamos, 343/338
Alexandru Molossul, 336/333-331
Cleonymos, 303/302

Conflictul Roma-Tarent, pentru hegemonia în Italia de Sud


Sf. sec. IV, pp. alianţa Roma – Tarent – Carthagina (302), împotriva Syracusei lui
Agathocles

Conflictul intern din Tarent: aristocraţii cer ajutor romanilor


democraţii cer ajutor lui Pyrrhus
282, războiul determinat de cererea de ajutor a Thurii în faţa tarentinilor
280, invazia lui Pyrrhus în Italia
iulie 280, Heracleea: P. Valerius Laevinus, înfrânt de combinaţia falangă- elefanţi –
cavalerie
279: campania lui Pyrrhus în Apulia de nord, Daunia
Ausculum, victoria lui Pyrrhus
278: tratat de pace Roma – Carthagina
278-276: campania lui Pyrrhus în Sicilia
275: Pyrrhus înfrânt în Samnium
17

Beneventum

Consecinţe:
Adoptarea de către romani a sistemului elenistic al taberelor
Carele de război, opuse elefanţilor

272: înfrângerea lucanilor, samniţilor, bruttienilor


fondarea Paestum
înfrângerea Tarentului

265/264: Volsinii, ultimul oraş etrusc liber, ocupat de romani

CONSECINŢE GENERALE:
Rolul jucat de campanieni (gens Atilia) în expansiunea în Sicilia (267-245, au
deţinut consulatul de 7 ori)
Creşterea influenţei greceşti: Livius Andronicus traduce Odiseea în latină
Ideologia victoriei: temple: Bellona Victrix, 296; Iupiter Victor, 295; Victoria,
294; Hercules Magnus, Victor
Coloniile de cetăţeni: Paestum, Cosa (273); Beneventum, Ariminum (268);
Firmum (264); Aesernia (263)
Inferioritatea italicilor fată de Roma
Apariţia monedei: a. pecunia (capete de vită)
b. aes rude (bare de bronz)
c. aes signatum (de la Servius Tullius, bare de bronz cu imaginea
unui taur)
d. denarius (269): 10 aşi de bronz
18

IMPERIALISMUL ROMAN (2)


Războaiele punice (264-146)

Cauze şi pretexte
CARTHAGINA:
Colonie feniciană
Rolul comerţului şi în răspândirea culturii şi civilizaţiei
Utica, prima colonie feniciană în Africa
La început, Carthagina dependentă de Utica

Colonii carthagineze: Africa: Hippo, Hadrumetum, Leptis Minor, Leptis Magna


Spania: Gades
Baleare
Sardinia: Caralis
Sicilia de vest: Motye, Lilybaeon, Panormos
Malta
Corsica

Instituţii:
Sfatul bătrânilor: 2 regi (aleşi anual) şi 28 membri, desemnaţi anual
Afacerile curente
Problemele militare
Regii, judecători supremi (sufeţi)
Consiliul celor 104: organ superior, cel mai important
Iniţial, “juraţi politici”
Asemănători eforilor spartani
Poporul: doar consultat
Corupţia electorală
Influenţa culturală greacă
Cetăţenii nu plăteau impozite directe
Armata de mercenari; flota de război

PRIMUL RĂZBOI PUNIC (264-241)

Cauze: asigurarea teritoriului


Pretext: protecţia Romei asupra italicilor

Prezentarea situaţiei politice din Sicilia:


Conflictul dintre Syracusa şi Carthagina
19

284: stabilirea mamertinilor în Messana


în campania lui Pyrrhus, mamertinii aliaţi cu cartaginezii
Syracusa: Hieron, tiran din 275/274
270: Hieron îi înfrânge pe mamertini; asediul Messanei
Intervenţia Romei în ajutorul Messanei
Alianţa Carthagina -Hieron
263: alianţa Hieron-Roma
Mamertinii, mercenari aflaţi în slujba lui Agathocles
După accederea lui Hieron, au cerut ajutorul Romei

Războiul, pe uscat şi pe mare


262: cucerit Acragas de Roma
260, prima flotă romană, 120 nave
Mylae, victoria navală romană

256-255: invazia lui M. Atilius Regulus, cu 330 nave şi 4 legiuni; eşec


256: victoria romană, Eknomos
254: Roma ocupă Panormos
251: victoria carthagineză navală la Drepana

SICILIA

Din 247, Hamilcar Barcas


Personalitatea lui Hamilcar
Eirkte (Monte Pellegrino, lângă Palermo), Eryx (lângă Drepana)
Pirateria, cu consecinţă pirateria romană
241: victoria romană, I-le Aegate

Pacea, prevederi:
• Carthagina renunţa la Sicilia
• Nu se oferea ajutor duşmanilor sau “aliaţilor” revoltaţi
• Restituirea prizonierilor romani, gratuită
• Despăgubire de război, 3200 talanţi
• Restituirea prizonierilor carthaginezi, 18 denari/om

Consecinţe:
Provincia romană Sicilia
Promagistraţii
Pretorul peregrin
Crearea flotei romane

AL DOILEA RĂZBOI PUNIC (218-201)

241-238: răscoala mercenarilor


239: Roma ocupă Sardinia
20

237/236: cucerirea Spaniei: Nova Carthago


227: alianţa Sagunt-Roma
226: Tratatul Ebrului

225-222: cucerirea Galliei Cisalpine


218: cucerirea Saguntului

invazia lui Hannibal:


90.000 infanterişti
12.000 călăreţi
37 elefanţi
traseu: Pirinei- Rhon- Alpi-Gallia Cisalpină

218: Trebia; Ticinum


217: lacul Trasimenus; Q. Fabius Maximus, dictator
216: Cannae; din 76.000, 70.000 romani morţi; 80 consulari; cos L. Aemilius Paullus

consecinţe:
trecerea Italiei de Sud de partea lui Hannibal
blocarea iniţiativelor lui Hannibal
215: alianţa cu Filip V (215-205, Phoinike)

Hispania: 211: înfrângerea lui Cn. şi P. Scipio


210-206: cucerirea Spaniei de către P. Cornelius Scipio

Italia:
212: cucerirea Tarentului de către Hannibal
211: Hannibal pierde Capua; marşul asupra Romei
altar lui Rediculus Tutanus
207: Metaurus: înfrângerea lui Hasdrubal
205: înfrângerea lui Mago în Gallia Cisalpină

Africa: 202, bătălia de la Zama

Pacea:
cedarea de teritorii către Massinissa
Contribuţie anuală, 200 talanţi
“aliaţi ai Romei”
războiul în Africa, doar cu acordul Romei
războiul în afara Africii, inerzis
Carthagina acorda ajutor naval în caz de război

AL TREILEA RĂZBOI PUNIC (149-146)

Asediul Carthaginei
P. Cornelius Scipio Aemilianus
21

Distrugerea Carthaginei

Consecinţele războaielor punice:

Roma devine cea mai mare putere a Occidentului


Crearea provinciilor extraitalice
Crearea promagistraţilor
Ascensiunea Scipionilor
Distrugerea proprietăţilor mici şi mijlocii din Italia
Implicarea în Orientul elenistic
22

IMPERIALISMUL ROMAN 3 (6)

Expansiunea în Orient

PREMISE:
Constituirea Ligii aheene: înfiinţată în 281, din unirea a 4 poleis: Dyme, Patrai, Tritaia,
Pharai
Rolul lui Aratos: ţel politic, alungarea tiranilor din Pelopones şi punerea bazelor unei
confederaţii antimacedonene
Organizare: centru religios, sanctuarul lui Zeus de la Aigion (N Ahaiei)
Adunare generală (synodos/ecclesia)
Syncletos, Adunare restrânsă
Colegiul celor 10 demiourgoi
Din 245, un strateg
Legislaţie comună, monedă comună, sistem de măsuri şi greutăţi comun

Liga etoliană:
Sanctuar comun, al lui Apollo de la Thermai
Principiul de guvernare, federativ
Adunare generală, cu rol în politica internă şi externă
Comisia de 30 apocleţi, prezidată de un strateg, care avea un adjunct (hipparchos)

Pergam: înfiinţat de Philaiteros, după invazia celţilor

Dorinţa oraşelor greceşti de a-şi dobândi libertatea în faţa Macedoniei


Intervenţia romană în Pen. Balcanică: atacurile piraţilor din Adriatica
229: Teuta atacă oraşele greceşti de pe coasta de vest
intervenţia romană: ocuparea Corcyrei

tratatul Romei cu Liga Etoliană (189 BC): Polyb., XXII, 13; Tit. Liv., 38, 11 (model
pentru tratatele ulterioare):
1. recunoaşterea de către etolieni a imperium maiestatemque populi Romani… sine dolo
malo”
2. să nu permită armatelor străine trecerea pe teritoriul lor, împotriva romanilor sau a
aliaţilor şi prietenilor acestora şi să nu ajute în nici un fel duşmanii
3. să aibă aceiaşi duşmani ca romanii şi să-i ajute pe ultimii în caăzboi

1. Primul război macedonean (215-205)


Filip V (220-179)
alianţa Filip V-Hannibal, 215 (TL, XXIII, 33; 38-39, text deformat)
212: coaliţia antimacedoneană: Roma, Etolienii, Athena, Elis, Messene, Sparta, Pergam
Filip, aliat cu Acarnania, Beoţia, Liga aheeană, Liga epirotă
23

211: ocuparea Eginei de către romani


alianţa Roma-Egipt, 210 BC
205: pacea de la Phoinike: TL, XXIX, 12.; romanii păstrau teritoriile illyre cucerite
pace de compromis

2. Al doilea război macedonean (200-197)

alianţa Filip V-Antiochos III (203/202)


atacul lui Antiochos asupra Egiptului (201)
declaraţia de război romană, în calitate de arbitri ai lumii greceşti

199: atacul aliaţilor Romei


Pleuratos din Scodra
Bato al dardanilor
Etolienii
Atamanii
Romanii
198: Ti. Quinctius Flamininus
victoria romană, râul Aoos
197: Kynoskephalai

pacea: Filip:
preda posesiunile din Asia Mică, Tracia, Grecia, M. Egee
nu putea încheia alianţe străine
nu putea trimite garnizoane
max. 5000 soldaţi; fără elefanţi
max. 5 nave cu punte
aliat al Romei, furniza soldaţi la cerere
contribuţie de 1000 talanţi
196: proclamată la Corint libertatea Greciei

3. Războiul cu Seleucizii (192-188)

212-205: Anabasis
196: debarcarea lui Antiochos în Europa
192: invazia în Grecia, ca “eliberator”

coaliţia romană: Pergam, Rhodos, Byzantion, Bithynia, Egipt, Liga aheeană, Thessalia,
Athena

191: M. Acilius Glabrio debarcă în Grecia


bătălia de la Thermopylai
retragerea lui Antiochos în Asia

190: Myonessos: victorie navală romană


24

comandanţi romani, L. Scipio, P. Scipio


bătălia de la Magnesia

188: pacea de la Apameea:


Antiochos:
Contribuţie, 15.000 talanţi
Cedarea Europei, Asiei Mici
Predarea flotei
Nu mai putea ataca statele din vest
Prieten al romanilor

4. Al treilea război macedonean (171-168)

Perseus
171: debarcarea romanilor în Grecia
Larissa, înfrângere romană
170: înfrângeri romane
168: L. Aemilius Paullus, comandant roman
bătălia de la Pydna

consecinţe: Macedonia dizolvată ca stat


împărţită în 4 state cu structura confederaţiilor greceşti
alianţele matrimoniale, interzise
importul de sare, exportul de lemn, interzise
dezarmarea Macedoniei

Consecinţe generale:
Distrugerea piraţilor illyri
Decăderea Pergam-ului
Decăderea Rhodos-ului
Schimbarea diplomaţiei romane

148: Macedonia devine provincie romană


133: Attalos III lasă moştenire Romei regatul Pergam
146: Corintul este distrus
74: Cyrenaica devine provincie romană

5. războaiele mithridatice: 88-70

Mithridates VI Eupator
a. 88-75: războiul Mithridates-Sulla
b. 83-81
c. 74-70

64: Syria, provincie romană


58: Cipru, provincie romană
25

30: căderea Egiptului

IMPERIALISMUL ROMAN 4 (7)


Consecinţele expansiunii romane

1. Problema agrară:
extinderea marilor latifundii
concurenţa grâului extraitalic (Sicilia, Africa)
decăderea proprietăţilor mici şi mijlocii din Italia
scăderea numărului de cetăţeni recrutabili

2. Probleme sociale
apariţia proletariilor
apariţia plebei urbane: proletarizarea triburilor urbane, prin includerea de cetăţeni
săraci
schimbări demografice
prezenţa de sclavi specializaţi: de lux, domestici, secretari/pedagogi, lucrători
specializati; gladiatori; lucrări publice; mine; rurali
Revoltele sclavilor:
Sicilia: 135-132 BC: rascoala lui Eunus si Cleon; Eunus, profet; Cleon, comandant militar
104-101 BC: rascoala lui Tryphon si Athenion; Tryphon, profet; Athenion, comandant
militar
rascoala lui Spartacus, 74-71 BC
răscoala lui Spartacus (73-71)

3. Impunerea modelului roman de organizare politică şi administrativă


coloniile de veterani şi regimul lor: printre primele extraitalice, Italica (Spania),
206; fondator, Scipio
comunităţi duble (ex. Tarent-Neptunia)

4. Promovarea regimurilor aristocratice în Orient şi Grecia

5. Romanizarea
Occident: Hispanii, Gallia, Illyricum
Africa de Nord
Discuţie linia Jirecek-Skok
În Orient, se menţine elenismul

6. Funcţionarea aberantă a instituţiilor


criza instituţională a statului roman în secolul I BC
Reforma militara a lui Marius, c. 107
• voluntariatul: accesul proletariilor in legiune
• deosebirile de inarmare suprimate
• introducerea cohortelor
26

• garda personala a generalului


• diferenta de natura pur militara in interiorul legiunii
scăderea rolului senatului
comiţiile devin masă de manevră
creşterea rolului unor magistraturi, odată cu denaturarea sensului lor
apariţia de noi magistraturi
primul imperator, 209 (Scipio, în Hispania)
creşterea importanţei relaţiilor personale şi de familie
succesul politic, dependent de nr. clienţilor, banchete, jocuri

7. Creşterea luxului
legi somptuare, pentru reîntoarcerea la tradiţii
182: lex Orchia, limita nr. participanţilor la banchet; 181: lex Fannia, restricţii în
menu; 169: lex Voconia, împotriva luxului feminin; 161, 115, 89, 81

8. Religia: sincretismul roman


în timp, impunerea cultelor orientale

9. Relaţia centru – periferie


crearea unei structuri: Roma-provincii-barbari
pax Romana
apartenenţa la lumea civilizată/imperiul
adoptarea sistemului de protectorat
aplicarea nuanţată a dominaţiei pentru diferite categorii de supuşi

10. Probleme economice:


impunerea monedei romane (denarul, apărut din c. 269 BC; de la ½ sec. II BC,
apare sestertul (1/4 denari)
crearea unei pieţe “imperiale”, cu Roma în centru
Roma doar importă; exportă bunuri culturale/modele
Italia, mare exportatoare de produse de lux: vin, ulei de măsline, fructe, produse
finite (ex. ceramica arretină)
modelul oraş-teritoriu; crearea unei federaţii de oraşe (imperiul)

CETĂŢENIA ROMANĂ:
ius suffragii (dr. de vot)
ius honorum (dr. de a fi ales)
dr. de a servi în legiuni
ius civile (dr. de a apela la magistraţi)
ius conubii (dr. de căsătorie)
ius commercii (dr. de a face comerţ)
legis actio (dr. de a apela la justiţie)

IERARHIA URBANĂ:
Roma
Colonia/ după modelul Romei, dar idealizat
27

La origine, militare
Municipium:dr. de cetate, înscrisă politic în triburile romane
Condus de magistraţi delegaţi sau vechea organizare
Inscrisă politic în triburile romane
381, Tusculum, primul municipium
Civitates sine suffragio
Nu au ius suffragii; ius honorum
De regulă, conduse de un praefectus de la Roma
28

CRIZA SECOLULUI I î. Hr.

Conflictul cu lusitanii. Asediul Numantiei (Spania, 150-133).


Cauza: abuzuri romane în provincie
Desfăşurare:
150: atacul lui Lucullus şi Galba asupra lusitanilor; tratamentul neomenos al romanilor asupra
lusitanilor
147/146-139: Viriathus
de origine umilă
război de gherilă
146/145: victoria asupra pretorului C. Plautius, pe Tajo
139: Viriathus asasinat la instigarea romanilor

142-133: asediul Numantiei


lipsa de disciplină a generalilor şi soldaţilor romani
134: numirea lui Scipio Aemilianus
apariţia cohortei pretoriene
Numantia distrusă, teritoriul împărţit între oraşele vecine
Locuitorii, vânduţi în sclavie

Războiul cu Iugurtha (118-104)


Război de succesiune între fiii lui Micipsa (Adherbal şi Hiempsal) şi Iugurtha
Iugurtha, participant la asediul Numantiei
Coruperea romanilor:
1. delegaţia condusă de consularul L. Opimius
2. delegaţia lui M. Scaurus (ref. la asediul Cirtei)
112/111: declararea oficială a războiului
111: încheierea păcii, avantajoasă pentru Iugurtha
vizita lui Iugurtha la Roma
110: reluarea războiului
108: campania lui Q. Metellus în Numidia
106: C. Marius preia comanda războiului, în calitate de consul: L. Cornelius Sulla, cdt.
cavaleriei

Revoltele sclavilor:
• Sicilia: 135-132 BC: rascoala lui Eunus si Cleon; Eunus, profet; Cleon, comandant militar
104-101 BC: rascoala lui Tryphon si Athenion; Tryphon, profet; Athenion, comandant
militar
• rascoala lui Spartacus, 74-71 BC

Reforma militara a lui Marius, c. 107


• voluntariatul: accesul proletariilor in legiune
• deosebirile de inarmare suprimate
• introducerea cohortelor
29

• garda personala a generalului


• diferenta de natura pur militara in interiorul legiunii

Cimbrii şi teutonii (113-101)


Origine: cimbrii: Danemarca
Teutonii: Germania de nord-est
Datorită atacurilor romane asupra celţilor dunăreni, pătrunderea germanilor spre Italia
113: victoria cimbrilor la Noreia (Austria de azi)
105: dezastrul roman, Arausio pe Rhon; c. 80.000 de soldaţi romani au murit în luptă
104-100, C. Marius consul
102: Aquae Sextiae, teutonii nimiciţi de Marius
101: Vercellae, cimbrii distruşi de Marius

Reformele lui Marcus Livius Drusus (91)


Tribun al poporului
Aristocrat

• Tribunalele cu juraţi, retrase ordinului ecvestru, retrocedate senatului


• Senatul primea 300 de noi membri
• Mărirea distribuţiilor de grâne
• Emiterea permanentă de monedă de cupru argintată, pe lângă denarii de argint
• Fondarea de colonii în Italia şi Sicilia
• Cetăţenia romană pentru italici

Asasinat

Războiul sociilor
91-89 BC: războiul sociilor: v. Diodor, 37. 2. 4-5
• capitala la Corfinium
• statul Italia, în opoziţie cu Roma
• lex Plautia Papiria, care extinde cetăţenia romană

OPTIMAŢI ŞI POPULARI

Războiul civil:
• populares: P. Sulpicius Rufus (tribun 88 BC), C. Marius (susţinut de equites), L. Cornelius
Cinna (consul 87 BC)
• optimates: L. Cornelius Sulla; Q. Metellus; Cn. Pompeius

Sulla şi regimul său: v. Appian, BC, 1. 57; atacul asupra Romei, 88 BC


senatul completat cu 300 de equites
proscripţii
iniţiativa legislativă a tribunilor limitată
restaurarea censului electoral în comitia centuriata

Războiul cu Mithridates VI Eupator (89-85 BC)


Profită de tulburările de la Roma pentru a declanşa războiul
30

Mithridates VI, 120-63 BC


Premise:
Ocuparea Colchidei
Populaţiile nomade nord-pontice au încheiat tratate de alianţă cu regele Pontului
Anexarea Armeniei Mici
Alianţa cu Armenia
Ocuparea Paphlagoniei, împreună cu Bithynia
Ocupată Cappadocia
92: intervenţia lui Sulla în Cappadocia

89: declararea războiului


88: Mithridates a ocupat Asia Mică
90-89: atacuri ale tracilor în Macedonia, până în Epir
trecerea lui Mithridates în Grecia
87: debarcarea lui Sulla în Epir
recuperarea Greciei
86: victoria romană la Cheroneea
revolta Asiei Mici împotriva lui Mithridates, datorită regimului despotic
trecerea romanilor în Asia Mică
85/84: pacea de la Dardanos
Mithridates renunţă la cuceririle sale
Despăgubire de război
Predarea flotei
Prieten şi aliat al poporului roman

Războiul civil:
87 BC: Cinna devine consul; destituit prin decret senatorial, apoi exilat; revine cu ajutorul lui
Marius; regimul proscripţiilor
susţinătorii popularilor, noii cetăţeni
87-84 BC: Cinna consul anual; ucis de o revoltă militară
83 BC: revenirea lui Sulla în Italia
83 BC: consulatul lui C. Marius Iunior, la 20 de ani; înfrânt şi ucis în luptă cu optimaţii
bătălia de la Porta Collina: înfrângerea definitivă a popularilor
82-79 BC: dictatura lui Sulla:
Dictatura lui Sulla:
Recunoscut dreptul de cetăţenie italicilor
fondarea de colonii în Italia pentru veteranii săi
20 quaestores, aleşi anual
8 praetores
consulatul devine magistratura supremă
limitarea puterii tribunilor plebei
inamovibilitatea senatului
eliberarea a 10.000 de sclavi
legi somptuare
frontiera Italiei stabilită pe Rubicon
introdus cultul lui Isis la Roma
titlul de Felix pentru Sulla
79 BC: retragerea lui Sulla
31

Organizarea administrativă a imperiului:


• 130 BC: provincia Asia
• 102 BC: provincia Cilicia
• 96 BC: Cyrene lăsată moştenire Romei de către regele Ptolemeu Apion
• 74 BC: anexarea Bithyniei

PRIMUL TRIUMVIRAT

80-72 BC: Sertorius în Spania; înfrânt de Pompei


75: Cyrene devine provincie romană
Războiul cu Mithridates (75/74-63 BC)
Alianţa lui Mithridates cu Sertorius
69: atacul lui L. Lucullus asupra Armeniei
67 BC: Pompei investit cu imperium maius impotriva piraţilor
66: Pompei preia comanda împotriva lui Mithridates
63: sinuciderea lui Mithridates
• 64/63 BC: reorganizarea Orientului de către Pompei

70 BC: Crassus, Pompei consuli: reintroducerea legilor Gracchilor; abrogarea legilor lui Sulla
• în 102 BC, M. Antonius a fost investit cu imperium pentru lupta împotriva piraţilor din Cilicia:
v. Velleius, II. 31. 2 (era prieten şi protejat al lui Marius)
• dominaţia lui Pompei: avea auctoritas proprie, bogăţia şi influenţa lui Crassus, puterea
consulară a lui Caesar, servicii ale unor tribuni ai plebei (59 BC)
• Pompei a deţinut imperium neîntrerupt între 83-70 BC; sprijinul veteranilor proprii
63 BC: conjuraţia lui Catilina, reprimată de Cicero
M. Crassus: achiziţionarea de proprietăţi în timpul războiului civil dintre Marius şi Sulla
C. Iulius Caesar: înrudit cu Marius, Cinna, continuator al politicii popularilor
primul triumvirat, 60 BC, înţelegere secretă
preeminenţa lui Pompei
rolul dignitas
56 BC: întâlnirea de la Luca
preeminenţa lui Caesar
58 BC: P. Clodius, distribuţiile gratuite de grâu plebei romane
53 BC: Carrhae, dispariţia lui Crassus
52 BC: Pompei, consul sine collega
bătălia de la Alesia în Gallia
• conducerea lui Caesar, iniţial triumful unei facţiuni civile
49, ian. 10: trecerea Rubiconului
, iulie 10: bătălia de la Ilerda, pompeienii din Spania înfrânţi de Caesar
48, iunie 7: bătălia de la Pharsalos; asasinarea lui Pompei
48-47 BC: războiul alexandrin
46, febr. 7: bătălia de la Thapsus, înfrângerea lui Cato şi a republicanilor
Caesar dictator pe 10 ani, cu puteri censoriale
45 BC: Caesar, dictator perpetuus, consul sine collega
, martie 17: bătălia de la Munda
44, martie 15: asasinarea lui Caesar
32

DICTATURA LUI CAESAR


49: dictator temporar
48: dictator pe o perioadă nedeterminată
45: dictator anual
44: dictator pe viaţă

46: cenzor pe viaţă, sub titlul de “Păstrător al moravurilor”


48: consul ordinar
ulterior, prelungit pe 5, apoi 10 ani
48: puterea tribuniciană pe viaţă
46: imperator pe viaţă

emise legi şi decrete senatoriale:


dr. de a decide războiul sau pacea, fără consultarea senatului sau comiţiilor
dispune de armată şi tezaur
desemnarea guvernatorilor provinciali
conducerea alegerilor în comiţia centuriată

părinte al patriei

Administrativ:
Creşterea numărului senatorilor la 900
40 cvestori
creşterea numărului pretorilor, de la 8 la 16

reforme financiare

Texte:
Plutarh, Caesar, 4-5: popularitatea lui Caesar
17: apropierea de soldaţi
21: întâlnirea de la Luca
28: Pompei, consul sine collega
44-45: bătălia de la Pharsalos
Suetonius, Caesar, 19: alegerea lui Caesar consul; triumviratul
40-41: reorganizarea statului
49: Caesar şi Nicomedes
76: onoruri conferite lui Caesar
Appian, BC, II. 106: onoruri conferite lui Caesar
33

AL DOILEA TRIUMVIRAT SI INSTITUIREA PRINCIPATULUI

A. Surse:
Appian, Razboaiele civile
Tacitus, Annales
Plutarh, Vieti paralele
Suetonius, Doisprezece cezari
Dio Cassius, Istoria romana

B. Bibliografie:
Chamoux, Fr., Antoniu si Cleopatra
Homo, L., Les institutions politiques romaines
Gaudemet, J., Institutions de l’antiquite
Millar, F., The Emperor in the Roman World
Syme, R., The Roman Revolution
Syme, R., The Augustan Aristocracy
Mommsen, Th., Istoria romana
Grimal, P., Civilizatia romana

1. Triumviratul:
• 15 martie 44, asasinarea lui Caesar
• conspiratorii, eterogeni din punct de vedere politic: catonieni, pompeieni, individuali
comandanti ai lui Caesar in Gallia, indivizi cu resentimente personale
Personajele implicate:
• M. Antonius, consul in exercitiu, a preluat actele si pe secretarul personal al lui Caesar; a
incercat prin manipularea documentelor preluarea puterii
• Decimus Brutus, unul dintre conspiratori, a primit spre guvernare Gallia Cisalpina
• M.Brutus si Cassius, conspiratori, au primit Orientul
• M. Lepidus, guvernator in Gallia Narbonensis si Hispania Citerior
• Octavianus, fiul adoptiv al lui Caesar, actioneaza in calitate de particular; sub motivul
razbunarii lui Caesar, reuseste sa-si constituie o factio
43 BC: conflictul de la Mutina: Antonius impotriva lui D. Brutus; Octavian, impreuna cu Hirtius
si Pansa, consulii pe acel an, impotriva lui M. Antonius
• in decursul conflictului, cresterea puterii lui Octavian, cara capata calitatea oficiala de
propraetor
• alianta M. Antonius-M. Lepidus; Plancus, guvernatorul Galliei Comata, atras de partea lui M.
Antonius cu ajutorul lui Pollio, guvernatorul Hispaniei Ulterior
• caderea lui D. Brutus
al doilea triumvirat: in 43 BC, langa Bononia, M. Antonius, M. Lepidus si Octavian incheie al
doilea triumvirat; prin lex Titia, din 27 nov. 43, acesta devine oficial
prevederi: M. Antonius: Gallia Cisalpina, Gallia Comata
M. Lepidus: Gallia Narbonensis, Hispania Citerior, Hispania Ulterior
34

Octavian: Africa, Sicilia, Sardinia, Corsica


text: App., BC, IV. 2-3.
Proscriptiile: 2000 cavaleri, 300 senatori
42 BC: prin batalia de la Philippi, eliminarea lui M. Brutus si Cassius de pe scena politica

• razboiul perusin: L. Antonius, asediat in Perusia de catre Octavian


• alianta M. Antonius, D. Ahenobarbus, Sex. Pompeius

40 BC: Brundisium: intalnirea intre M. Antonius, Octavian:


prevederi: Italia, teritoriu comun pentru cei doi triumviri
Antonius lua Orientul, la est de Macedonia
Octavian lua Occidentul, pana in Illyricum
Lepidus lua Africa
casatoria intre M. Antonius si Octavia
Sex. Pompeius lua insulele
37 BC: noua intalnire intre M. Antonius si Octavian, la Tarent, triumviratul prelungit pana in 33
BC
• 36 BC: campania lui M. Antonius in Parthia
• 35-34 BC: campania lui Octavian in Illyricum
• 33 BC: ruptura deschisa intre Octavian si M. Antonius
• 31 BC: batalia de la Actium, M. Antonius infrant prin tradare; desfiintarea triumviratului,
Octavian ramane singur conducator al scenei politice romane

OCTAVIAN SI INSTITUIREA PRINCIPATULUI

a. Cresterea puterii lui Octavian:


• familia si rudele, nucleul unei factio
• prieteni personali, aderenti ai lui Caesar, aventurieri
• actiona ca particular: amicitia, factio: Sallust., BJ, 31. 15
pietas
32 BC: juramantul de fidelitate al italicilor
31 BC: Actium
1 aug. 30 BC: ocuparea Alexandriei; Egiptul a fost transformat in domeniu privat imperial
• aderenti: Q. Salvidienus Rufus, M. Vipsanius Agrippa, C. Maecenas
preluarea antonienilor prin clementia
preluarea treptata a atributiilor unui proconsul si in interiorul Romei
b. Bazele puterii lui Octavian:
31 BC: consul anual
30 BC: crearea domeniului privat imperial prin anexarea Egiptului
extinderea retelei de clientela

tribunicia potestas:
probabil 30 BC, a primit tribunicia potestas viagera: Dio, 51, 19,6; tot acum, a primit
puteri legislative
dr. de intercessio contra hotararilor senatului sau magistratilor
caracter sacrosanct (din 36 BC)
dr. de prehensio (de a aresta)
dr. de a convoca, prezida senatul
dr. de a face propuneri orale sau scrise
35

dr. de a convoca, prezida comitiile


dr. de a supune comitiilor proiecte de lege
din 23 BC, a primit tribunicia potestas oficial si complet, reinnoita anual la 10 decembrie
inviolabilitatea

imperium proconsulare:
avea imperium ca triumvir; apoi, in calitate de consul; din 16 dec. 27 BC, a primit
imperium proconsulare maius et infinitum, viager, nelimitat in spatiu, cu drept de a lua auspiciile
si initiativa religioasa
27 BC: impartirea provinciilor; provincii imperiale: Gallia Comata, Narbonensis,
Tarraconensis, Lusitania, Cilicia, Cipru, Syria, Egipt; din 11 BC, a preluat si Illyricum
in provincii, guverneaza prin legati: legatul este reprezentantul personal al principelui,
functionar civil, comandant militar si judecator al provinciei; administreaza teritoriul, finantele,
serviciile alimentare, lucrarile publice, posta, controleaza regimul municipal; este comandantul
trupelor din provincie, are ius gladii
victoriile sunt castigate sub auspiciile lui Octavian
cultul imperial in provincii, rezervat pentru imparat: anterior, exista si cultul
proconsulilor romani

27 BC, 13-16 ian.:


• Octavian declara ca vrea sa renunte la puterile sale, dorea doar proconsulatul pentru o
provincia ce cuprindea Spania, Gallia, Syria, pentru 10 ani
• rugat de senat sa ramana la conducerea statului, i se acorda coroana de lauri deasupra usii
casei sale, ca salvator al statului, un scut de aur in senat, si titlul de Romulus/Augustus: Dio,
53. 16. 7
princeps senatus, din 28 BC
extinderea retelei clientelare in provincii
extinderea retelei matrimoniale cu gentes maiores (Claudii, Cornelii Scipiones, Aemilii Lepidi,
Valerii, Fabii)
concordia ordinum
traditionalismul

23 BC: conspiratia lui Murena, Fannius Caepio, a dus la cresterea puterii lui Augustus (v.
tribunicia potestas)
19 BC: conspiratia lui Egnatius Rufus
18 BC: lex Iulia de maritandis ordinibus, lex Iulia de adulteriis
17 BC: adoptati Caius si Lucius, nepoti proveniti din casatoria Iuliei cu Agrippa

12 BC: moartea lui Lepidus; Augustus preia si titlul de pontifex maximus; casa sa devine
domeniu public, focul public transferat in casa sa

pontifex maximus:
sef religios, intervine in alegerea preotilor, numeste preoti, prezida recrutarea vestalelor;
legifera in materie religioasa judiciara, financiara

6 BC: retragerea lui Tiberius la Rhodos


ascensiunea lui Caius si Lucius: AD 1, Caius consul; princeps iuventutis
AD 2: moartea lui Lucius
AD 4: moartea lui Caius
revenirea lui Tiberius, adoptat de Octavian
36

AD 13: Tiberius devine coregent: Suet., Tib., 21. 1

2 BC: Octavian, pater patriae: Suet., Aug., 58. 2

Probleme ideologice:
• sistemul clientelar
• auctoritas
• amicitia

Texte:
Suet, Aug., 7: numele de Augustus
18: Octavian şi Egiptul
fondator de oraşe
21: politica externă
26: consulatul
27: trib. pot., censor
31: pontifex maximus
34: legislator
35: senatul şi concilium principis
47: conducerea provinciilor
49: garda pretoriană
52: cultul Romei şi Augustus
56: aparenţa republicană
58: aparenţa republicană
64: familia imperială
79: înfăţişarea lui Augustus
93: atitudinea faţă de religiile străine