Sunteți pe pagina 1din 14

O analiz  critic  a conceptului de

interes naµional

Radu Dud u
Institutul Diplomatic Român
Facultatea de Filozoe, Universitatea Bucure³ti

iulie 2007
draft

1 Introducere

Aproape orice decizie politic  semnicativ  este motivat  public prin recursul

la interesul naµional. Sintagma de interes naµional este unul dintre cele

mai uzate elemente retorice din vocabularul politic. Raµiunile sunt diverse

³i profunde. În primul rând, interesul naµional este cheia de justicare a

oric rei strategii de acµiune guvernamental  de termen scurt, mediu sau lung.


Acµiunea strategic  este considerat  o marc  a guvern rii competente. Lipsa

sau inadecvarea viziunii strategice sunt cvasi-universal percepute ca decienµe

grave ale guvern rii. Apoi, orice acµiune politic  se legitimeaz , direct sau

indirect, prin interesul naµiunii. Ca front de confruntare ideologic , interesul

naµional alimenteaz  adversit µi politice extreme: atât stânga cât ³i dreapta

politic  urm resc  sau doar declam   promovarea interesului naµional. În

bun  m sur , discursul politic este centrat pe semantica acestei noµiuni.

Totu³i, o reecµie riguroas  arat  c  semnicaµia sintagmei este de multe

ori vag , ind alteori cu totul nedeterminat . Ce înseamn  interes naµional?

Aceasta e întrebarea central  a prezentului studiu. În ciuda omniprezenµei

discursive a expresiei, semantica ei este imprecis . Precizia în acest domeniu

presupune trasarea unor distincµii conceptuale prealabile. Vom vedea c 

majoritatea încerc rilor de a tran³a repede ³i simplu chestiunea se lovesc de

dicult µi insurmontabile.

1
În primul rând, exist  dou  linii fundamentale ³i opuse de denire a in-

teresului naµional, care se manifest  prin dou  tipuri de atitudine. Primul

tip este esenµialmente democratic ³i identic  interesul naµional cu alegerea

colectiv  de c tre membrii societ µii, alegere care agreg  preferinµele lor in-

dividuale. Al doilea tip const  într-o viziune obiectivist  asupra interesului

naµional, în care e presupus  nu doar obiectivitatea epistemic  a c ilor de re-

alizare a interesului naµional, ci ³i constituµia ontologic  a interesului natural


al societ µii. Discut m aceast  dihotomie fundamental  în secµiunea 2.

În ne, o ultim  problem  discutat  a conceptului de interes naµional

este legat  de dicult µile acµiunii colective, adic  de frecventa imposibilitate


de a reecta la nivel colectiv ordinea raµional  a preferinµelor individuale

(secµiunea 4).

Cumulate, aceste dicult µi de ordin semantic ³i epistemic traseaz  lim-

itele teoretice ale conceptului de interes naµional. Retorica politic  este

insensibil  la avatarurile teoretice ale conceptului, dar oscileaz  astfel între

nedeterminare semantic  ³i incoerenµ  logic . Componenta de planicare

strategic  a guvern rii se întemeiaz  pe presupunerea c  interesul naµional

este bine delimitat ³i realizabil prin mijloace politice. Într-adev r, exist  su-

ciente situaµii în care preferinµele ma jorit µii democratice sunt însumate f r 

echivoc într-o ordine colectiv  a preferinµelor. Dar în cele din urm  trebuie

s  putem discerne cazurile bine denite de cele dominant ideologice, în care

interesul naµional este un simplu dispozitiv retoric.

2 Viziunea democratic  vs. viziunea obiectivist 

În cartea a VI-a dialogului Republica, Platon prezint  faimoasa parabol  a

cârmaciului de corabie:

Închipuie-µi întâmplarea urm toare, ap rut  e în cazul mai multor


nave, e într-al uneia singure: exist  un proprietar care îi dep ³e³te
pe toµi cei de pe nav  prin m rime ³i forµ , dar care e puµin surd,
nu vede prea bine ³i nu e st pân pe ³tiinµa navigaµiei. Marinarii se
sf desc între ei în leg tur  cu cârmuirea, ecare socotind c  el trebuie
s  cârmuiasc , f r  îns  s   înv µat vreodat  meseria de cârmaci,
f r  s -l poat  numi pe înv µ torul s u, ori r stimpul când a înv µat-
o. În plus, el arm  c  arta cârmuirii nici nu se învaµ , iar pe cel ce
susµine contrariul sunt gata s -l taie în buc µi. Ei îl înconjoar  mereu
pe proprietar, st ruind ³i f când orice, pentru ca el s  le încredinµeze

2
cârma; iar când s-ar întâmpla c  nu ei, ci alµii s -l înduplece, ori îi ucid
pe ace³tia, ori îi zvârl de pe nav . Pe vrednicul proprietar îl opresc cu
m tr gun  sau cu b utur  mult  sau cu altceva s  conduc  nava ³i,
slujindu-se de oamenii pe care îi au, bând ³i osp tându-se, navigheaz 
a³a cum e de crezut c  astfel de oameni pot naviga. Pe deasupra, îl
laud  pe cel iscusit în a-i ajuta s  conduc  e prin convingerea, e prin
silirea proprietarului, numindu-l navigator, cârmaci ³i ³tiutor al artei
navigaµiei. Iar pe cel ce nu-i astfel, îl oc r sc ca pe unul nefolositor
³i nici nu vor s  dea ascultare adev ratului cârmaci, nici nu vor s 
înµeleag  c  lui îi este necesar s  se preocupe de an, anotimp, cer,
stele, vânturi ³i tot ceea ce este trebuincios meseriei, dac , într-adev r,
urmeaz  ca nava s  aib  o cârmuire. “i mai socotesc c , pentru ca
cineva s  cârmuiasc , nu este cu putinµ  ca el s  posede, deopotriv ,
³tiinµa ³i zelul studios al adev ratului cârmaci, laolalt  cu experienµa
practic  a navigaµiei, indiferent dac  unii oameni ar voi, sau nu, s  le
posede laolalt . (Platon, Republica, Cartea a VI-a, 488ae; trad. rom.
Andrei Cornea, Editura ³tiinµic  ³i enciclopedic , Bucure³ti, 1986).

Pasajul rezum  critica platonian  la adresa sistemului democratic de gu-

vern mânt. Proprietarul este, desigur, poporul (demos), inepµii marinari

sunt oamenii politici, iar adev ratul cârmaci este acea minoritate înzes-

trat  cu ³tiinµa ³i experienµa guvern rii. Avem, a³adar, tabloul unei lupte

iresponsabile pentru putere, din care înving tori ies, prin natura lucrurilor,

mediocrii lipsiµi de competenµ  ³i moralitate, în vreme ce cârmaciul, cel

care posed  ³tiinµa teoretic , dar ³i experienµa practic  a guvern rii, este

oc rât ³i marginalizat. Relevante pentru studiul de faµ  nu sunt atât remar-

cile critice la adresa democraµiei directe a Atenei, cât prezenµa unor asumpµii

de importanµ  decisiv  pentru cultura occidental , pân  ast zi. Este vorba


1
despre asumpµia c  exist  un model optim de organizare social  a cet µii

dictat de un principiu de raµionalitate care transcende limitele experienµei

umane. Conduc torul este înµeleptul care cunoa³te adev rata natur  a omu-

lui ³i a societ µii, precum ³i c ile de împlinire a acestora. Este o viziune

ce avea s  parcurg  istoria occidentului sub forma dihotomiei augustiniene

dintre civitas terrena ³i civitas Dei.


1 În cazul republicii platoniene, este vorba despre tripartiµia social  în clasele conduc to-
rilor, soldaµilor ³i muncitorilor, potrivit virtuµilor lor: înµelepciunea, curajul ³i moderaµia,
potrivit oikeiopragiei, principiu de organizare social  ³i, în acela³i timp, principiu paidetic,
de edicare interioar  a individului.

3
O alt  tradiµie de gândire, care s-a impus odat  cu modernitatea euro-

pean , este aceea a individualismului politic, a constituirii acµiunii politice

ca rezultant  a preferinµelor individuale ale membrilor societ µii. Astfel, po-

litica este expresia democratic  a intereselor cet µenilor ³i a c ilor de acµiune

favorizate de ace³tia. Interesul naµional nu poate , în aceast  viziune, decât

expresia voinµei populare în chestiuni care privesc trebuinµele fundamentale

ale societ µii în ansamblu.

Pe de o parte, aceast  ultim  fraz  presupune c  voinµa popular  poate

 exprimat  ³i cuanticat  într-un mod necontroversat; regula ma jorit µii,

simple sau, dup  caz, absolute, este candidatul natural. Pe de alt  parte,

se impune identicarea ³i descrierea analitic  a intereselor fundamentale ale

naµiunii; interesul naµional nu poate  formulat decât prin denirea lor ³i prin

deliberarea democratic  asupra c ilor de satisfacere a lor. Care sunt ele? O

list  scurt  întocmit  de George ³i Keohane (xxx) identic  trei dimensi-

uni ale interesului naµional: supravieµuirea zic , autonomia ³i bun starea

economic . Wendt (1999) adaug  o a patra dimensiune: respectul colectiv

de sine ( collective self-esteem ). Analiz m ecare dintre aceste dimensiuni în

subsecµiunea urm toare.

2.1 Dimensiunile interesului naµional

Pilonii interesului naµional enumeraµi mai sus sunt supravieµuirea zic , bun -

starea economic , autonomia ³i mândria naµional .


Supravieµuirea zic  se traduce în limbajul curent al relaµiilor internaµio-
nale prin asigurarea securit µii statului, întrucât se refer  la supravieµuirea

complexului social-instituµional ai c rui membri sunt indivizii unei societ µi

suverane. Securitatea unei societ µi prive³te asigurarea condiµiilor de re-

producere social  a ansamblului social, adic  la subzistenµa material  a in-

divizilor, dar ³i la perpetuarea cultural  ³i politic  a colectivit µii. Sunt

implicate norme ³i reguli de comportament social, dar ³i valori, credinµe ³i

simboluri colective. Conceptul de identitate este util pentru a descrie meca-

nismele de reproducere social  a colectivit µilor umane. În cele ce urmeaz ,

în condiµiile de reproducere social  a unui grup voi include reproducerea

identit µii sale colective.

Din punct de vedere istoric, principala funcµie a statului a fost aceea de a

se lupta cu alte state  e defensiv, e prin ofensiv  militar . Este ceea ce a

inspirat teoria realist  a relaµiilor internaµionale, în care securitatea statului

este alfa ³i omega în politica extern , ind supraordonat  ca importanµ 

4
oric rei alt obiectiv politic.

Bun starea economic  a unei naµiuni se refer , intuitiv, la nivelul de

bun stare al membrilor societ µii, îns  trebuie s  satisfac  un mod de pro-

ducµie ³i de distribuire social  a beneciilor care s  asigure reproducerea

material  a identit µii respectivei naµiuni. O condiµie minimal  de reproduc-

ere social  a grupului este sucienµa economic  în termeni de resurse umane

³i materiale, dar ³i de condiµii sistemice de ordin normativ ³i de funcµionali-

tate economic . Dac  securitatea unui stat este o precondiµie a prosperit µii

economice, la rându-i, securitatea presupune un nivel minim de resurse ma-


2
teriale ³i umane Experienµa istoric  contemporan  a unor dictaturi arat 

c  supradimensionarea nivelul de securitate naµional  impune sacricii eco-

nomice dramatice la nivel individual.

Autonomia unei naµiuni este un corelat conceptual al suveranit µii de stat


³i desemneaz  abilitatea sistemului social de a-³i constitui mecanisme ³i de

a desemna instituµii care s  exercite controlul asupra distribuirii sociale a

resurselor. Simpla supravieµuire a unei societ µi nu este sucient  pentru re-

producerea sa social ; autonomia este o precondiµie, exprimat  discursiv prin

retorica libert µii. Libertatea unei naµiuni se reect  în capacitatea de a-³i

exercita atributele suveranit µii de stat. De³i, în realitate, numeroase state

cu recunoa³tere formal  internaµional  nu au capacitate de control asupra

propriului teritoriu  în terminologie webberian , nu au monopol asupra vi-

olenµei organizate  ³i nici control asupra uxului de persoane, bunuri ³i

informaµie peste graniµele proprii, ind în fapt cvasi-state sau state e³uate

failed states ), obiectivul recunoa³terii ca stat suveran este un factor de mo-


(

tivaµie extrem de puternic atât al mi³c rilor etno-naµionale, cât ³i al statelor

care nu au recunoa³terea deplin  a comunit µii intnernaµionale. Acest lu-

cru se explic  atât prin beneciile directe ale suveranit µii  reprezentare

diplomatic , posibilitatea încheierii de acorduri cu instituµiile nanciare in-

ternaµionale, etc.  cât ³i prin satisfacerea nevoii psihologice de status prin

câ³tigarea egalit µii formale cu ceilalµi actori ai scenei internaµionale. Acest

ultim aspect se leag  de urm toarea dimensiune a interesului naµionale.

Stima colectiv  de sine se refer  la nevoia unui colectiv social de a avea o

imagine bun  despre sine ³i de a  respectat de ceilalµi (Wendt 1999: 235).

Imaginile de sine sunt produsul reect rii percepµiilor  pozitive sau nega-

tive  pe care ei le au despre noi. Desigur, stima colectiv  de sine se

alimenteaz  din percepµii preponderent pozitive. Acestea se formeaz  prin

2 Acest nivel minim este relativ din punct de vedere cultural, geograc ³i istoric.

5
mecanisme ale c ror articulaµii sunt valori, norme  etice, religioase ³i estetice

 ³i elemente retoric-discursive modelate ideologic.

2.2 Naµionalism ³i ideologie

În analiza conceptului de interes naµional, este util s  abord m separat rolul

calicativului naµional, întrucât acesta implic  elemente de construcµie ide-

ologic  ce se dovedesc, în ultim  instanµ , a  constitutive pentru acµiunea

politic  în numele naµiunii.

Ca deniµie de lucru, înµelegem prin ideologie o viziune totalizatoare de-

spre lume ( Weltanschauung ), insensibil  la condiµion ri temporale ³i sociale,


care reprezint  realitatea într-un mod radical simplicat, pornind de câteva

premise absolutizante. O conotaµie suplimentar  a termenului este aceea de

includere a unor elemente de persuasiune sau de manipulare ce oculteaz 

adev ratele interese ale unui grup sau organizaµii, încercând s  se legitimeze

printr-o aparent  necesitate natural  sau moral .

În cultura modern , stima colectiv  de sine este alimentat  de doct-

rina statului naµional, prin derivate precum mândria naµional . Ideologia

naµionalismului este cvasi-universal acceptat , ind, poate, cea mai bine în-

r d cinat  concepµie politic . Partiµionarea lumii în state naµionale este con-

siderat  natural , legitim  ³i necesar . Tot ceeea ce este naµional poart ,

din secolul XIX încoace, semnul legalit µii, intangibilit µii ³i indispensabil-

it µii politice. Evenimentele istorice de referinµ  pentru consolidarea în con³ti-

inµa public  a doctrinei naµionalismului sunt r zboaiele de eliberare din

Europa secolului XIX, emanciparea lumii a treia de colonialismul european

la mijlocul secolului XX ³i eliberarea popoarelor Europei centrale ³i de est

dup  pr bu³irea imperiului sovietic.

Complexul de idei al naµionalismului se dovede³te a  ideologic în m sura

în care motivaµia emancipatoare ce l-a generat se combin  cu un interes de

dominaµie. Statul naµional se manifest  ideologic prin identicarea ordinii

dominante (statul) cu poporul dominat (naµiunea). Dihotomiile nete din-

tre intern ³i extern, dintre noi ³i ceilalµisunt dispozitive de creare a

loialit µii sunt instrumentale în alimentarea stimei colective de sine. Pe de

alt  parte, naµionalismul impune constrângeri severe de comportament pub-

lic reprezentanµilor puterii, a c ror supravieµuire politic  depinde în mare

m sur  de asimilarea formal  a acestei forme de discurs.

La rându-i, autonomia statului suveran este implicat  într-un proces de

construcµie social  de coloratur  ideologic : pe de o parte, delimitarea ex-

6
tern  riguroas  (independenµa naµional ) este legitimat  printr-o pretins 

omogenitate a intereselor politice interne. Pe de alt  parte, pledoaria pen-

tru consens politic intern (unitatea naµional ) se întemeiaz , de regul , pe

crearea percepµiei unui antagonism exacerbat al intereselor externe. Astfel,

pretenµiile de putere intern  ³i extern  ale statului se întrep trund într-un

argument circular, de auto-justicare specioas . În bun  m sur , politica

intern  ³i cea extern  devin dependente de interesele de dominaµie ale orga-

niz rii de stat, care se prezint  drept interes naµional, dup  cum constructul

socio-politic numit interes naµional impune constrângeri semnicative acµi-

unii politice.

Exist  ³i o dimensiune internaµional  a dialecticii ideologiei naµionaliste.

Apelului intern la solidaritate îi corespund gesturi de forµ  c tre exterior.

Desf ³urarea de forµ  a statului naµional provoac  contra-reacµii ale altor

state; la rândul lor, acestea sunt percepute ca ameninµ ri, dând conµinut

cli³eului naµionalist al confrunt rii prieten-du³man. Este astfel reînt rit

apelul la un stat puternic, ap r tor al interesului naµional. A³a se închide

cercul extern al construcµiei ideologice; nu ca doctrin  izolat  a unui singur

stat dobânde³te naµionalismul reputaµia sa de sistem de justicare a puterii

de stat, ci doar prin interacµiunea cu alte state.

În ne, interesele economice colective se servesc de retorica naµionalist .

De exemplu, în numele interesului naµional sunt cerute subvenµii pentru ex-

port sau restricµii de import, intervenµii asupra cursului de schimb pentru

a favoriza exporturile, ca ³i declan³area unor programe naµionale de cheltu-

ieli sociale. De asemenea, interesul naµional este invocat pentru justicarea

unor înµelegeri de cartel sau fuziuni între concerne în numele competitivit µii


3
naµionale, dar în detrimentul altor grupuri

3 Un exemplu îl constituie dezbaterea privind taxa de prim  înmatriculare pe care


Guvernul României a introdus-o la începutul lui 2007. Toµi actorii majori care s-au ex-
primat public  primul ministru, ministrul de nanµe, pre³edintele României, Asociaµia
Produc torilor ³i Importatorilor de Automobile (APIA), al c rei pre³edinte onoric este
însu³i primul ministru  de³i situaµi pe poziµii concurente, au invocat ap rarea interesului
naµional. Lucrurile nu sunt deloc la fel de clare din perspectiva consumatorului de pe piaµa
auto româneasc , ori a importatorilor de ma³ini la mâna a doua. În plus, chestiunea este
complicat  prin implicarea Comisiei Europene, ca urmare a incompatibilit µii acestei taxe
cu Tratatul de aderare a României la EU.

7
2.3 Prioritizarea dimensiunilor interesului naµional.

Perspective teoretice concurente

Toate cele patru dimensiuni ale interesului colectiv trebuie satisf cute pe ter-

men lung, altminteri reproducerea social  a grupului este ameninµat . Ade-

sea îns , susµinerea uneia dintre dimensiuni se face pe seama celorlalte, astfel

c  acµiunea coerent  presupune o ordine a priorit µilor. La prima vedere,

acest lucru nu constituie o problem : este de a³teptat ca, prin consultarea

democratic  a electoratului, s  se poat  observa direct care este preferinµa


popular  Dicultatea este c  nu avem asigurate ma jorit µi democratice cu

privire la o atare ordine a priorit µilor decât în situaµii extreme. Când µara

se a  în r zboi sau sub ameninµare militar  iminent , securitatea are priori-

tate indiscutabil ; când populaµia este lovit  de o epidemie, interesul naµional

const , mai presus de orice, în distribuirea rapid  a unor servicii medicale

eciente; când seceta, inundaµiile ori alte catastrofe naturale lovesc masiv,

interesul naµional se traduce automat în luarea unor m suri specice. Dar

astfel de situaµii constituie excepµia, nu regula. Politica de zi cu zi nu se

desf ³oar  sub imperativul unor astfel de urgenµe. În lipsa lor, reprezent rile

sociale de detaliu ale dimensiunilor interesului naµional, precum ³i metodele

de realizare a lor, constituie o perpetu  baz  de divergenµe. Atunci cine ³i

cum stabile³te ordinea importanµei celor patru dimensiuni? R spunsul de-

pinde de perspectiva teoretic  asupra relaµiilor internaµionale. S  facem o

scurt  trecere în revist  a celor mai importante ³coli de gândire.


4
“coala realist  a relaµiilor internaµionale (RI) pune necondiµionat secu-

ritatea naµional  pe primul plan. Realistul este consumat de preocuparea

faµ  de ameninµ rile posibile la adresa supravieµuirii statului, sceptic faµ 

de intenµiile celorlalµi. Statul este v zut ca un actor raµional ce lupt  pen-

tru supravieµuire într-un mediu internaµional anarhic, adic  lipsit de o au-

toritate supraordonat  nivelului statal. Orice alt tip de interes e subordo-

nat securit µii naµionale. Interesul naµional este preocuparea de c p tâi a

omul de stat, care acµioneaz  pentru m rirea puterii µ rii, indiferent faµ 

de preferinµele poporului. De la Machiavelli la Metternich, de la Bismark la

Kissinger, omul de stat informat ³i lucid calculeaz  cu multe mut ri înainte

care sunt posibilele poziµii de maxim  inuenµ  ale naµiunii sale.

Susµin torii liberalismului instituµional sau instituµionalismului în RI, pre-

4 Întemeiat de Hans Morgenthau prin a sa Politics Among Nations (1948), realismul,


ca teorie a relaµiilor internaµionale, e continuat în abordarea neorealist , reprezentat  în
primul rând de Kenneth Waltz (1979).

8
cum Robert Keohane sau Joseph Nye, consider  cooperarea economic  in-

ternaµional  drept cheia politicii externe a unui stat, întrucât genereaz  nu

numai prosperitate economic , ci ³i securitate, ca efect al m ririi încred-

erii reciproce ³i a predictibilit µii pe scena internaµional . Schimburile in-

ternaµionale mutual avanta joase constituie c i stabile de interacµiune între

state, ceea ce este fundamental pentru crearea dreptului internaµional ³i pen-

tru funcµionarea instituµiilor internaµionale.

Securitatea este astfel un preµios produs derivat al tiparelor de interacµi-

une win-win, care aduc statelor dividende economice, dar ³i schimburi de

idei, valori ³i norme. Acestea din urm  constituie substanµa a ceea ce Nye

nume³te soft power, puterea subtil  a unui stat. Dar, dintr-o alt  perspec-

tiv  teoretic , însemn tatea lor este de un alt gen: ³coala constructivist  a RI

insist  c  preferinµele decidenµilor politici, preferinµe care denesc acµiunea

de politic  extern  ale oric rei naµiuni, nu sunt imuabile, adic  nu caracter-

izeaz  în chip denitiv natura ³i interesele unui actor statal; dimpotriv , este

probabil ca ele s  se modice, poate chiar radical, în procesul interacµiunii

cu ceilalµi.

3 Problema alegerii colective:

circularitatea preferinµelor

S  presupunem c  un grup de oameni format din trei persoane, A, B ³i C,


urmeaz  s  aleag  între trei alternative, x, y ³i z. S  presupunem c , pe

baza preferinµelor individuale ale membrilor, grupul manifest  urm toarele

preferinµe: x este preferat  lui y; y este preferat  lui z ; z este preferat  lui
x. Astfel, la nivel colectiv, ordinea preferinµelor este x > y > z > x, ceea
ce reprezint  o circularitate a preferinµelor la nivel social. Cu alte cuvinte,

raµionalitatea preferinµelor individuale nu garanteaz  raµionalitatea prefer-

inµei sociale (Miroiu 2005: 159). Vorbim de iraµionalitate deoarece situaµiile

de circularitate sociale a preferinµelor fac cu neputinµ  alegerea justicat 

a unei alternative din mulµimea celor disponibile. Avem de-a face cu un

fenomen extrem de important al vieµii sociale. Pentru a-l descrie în termeni

generali, s  consider m un grup G de aleg tori care au de ales între mai mult


de dou  cursuri alternative de acµiune. De pild , e x acµiunea de a m ri pen-

siile prin aport de la bugetul de stat, y investiµia în infrastructur  de transport

³i z m rirea bugetului educaµiei naµionale. Dac , comparând dou  câte dou 

9
aceste trei alternative utilizând regula ma jorit µii simple, constat m c  ex-

ist  o alternativ  care este de ecare preferat  de majoritatea membrilor lui

G, atunci vom spune c  acea alternativ  are proprietatea de a  înving tor


Condorcet în ierarhizarea social  a celor trei alternative. S  presupunem c ,

în exemplu de faµ , z este alternativa înving toare Condorcet. În aceast 

situaµie, este relativ simplu s  identic m interesul naµional cu preferinµa

colectiv  pentru z, în condiµiile în care l rgim G pân  la a include toµi mem-


brii unei societ µi. Din p cate pentru viaµa politic , nu în toate situaµiile

de ierarhizare a preferinµelor sociale exist  un înving tor Condorcet, adic  o

cea mai preferat  alternativ , prin regula majorit µii simple. Miroiu (2005:

169) ofer  exemplul interacµiunilor de tipul s  împ rµim dolarul , în care

actorii A, B ³i C au la dispoziµie suma de, s  zicem, 900 de lei, urmând s 

decid  asupra împ rµirii ei. Varianta conform  intuiµiilor noastre etice este

o distribuire în p rµi egale a sumei: x = [300, 300, 300]. Dar alternativa y =

[450, 0, 450] propus  de C lui A va  preferat  de aceast  ma joritate de doi

membri ai grupului. Mai departe, B poate face propunerea z = [500, 400, 0],

care este, faµ  de y, în avantajul lui A ³i B. Este raµional ca C s  continue


cu propunerea v = [600, 0, 300], dup  care B poate propune w = [0, 500,
400], reluând astfel ciclul continuat de alternativa [450, 0, 450], etc. Este de

observat c  ordinea preferinµelor de grup este x > y > z > v > w > x, ceea

ce constituie o circularitate deplin .

S  concluzion m din nou: regula majorit µii simple nu permite întot-

deauna identicarea unei înving tor Condorcet. Acum, exist  alte reguli

de agregare a preferinµelor individuale decât majoritatea simpl , care nu

genereaz  ciclicit µi. Dou  dintre cele mai importante sunt a³a-numitele

reguli ale lui Condorcet, respectiv Borda. Cea dintâi const  în urm toarea

procedur : pentru oricare ³ir ordonat de alternative  de tipul xyz  adun m


numerele persoanelor care prefer  pe x lui y, pe y lui z ³i pe x ³ui z . Suma
cea mai mare corespunde, conform acestei reguli, alternativei alese. Regula

lui Borda const  în asocierea unui num r descresc tor de puncte pentru al-

ternativele aate pe locuri descresc toare într-un ³ir al preferinµ³elor. Pentru

ecare membru al grupului, ata³ m trei puncte alternativei cele mai preferate,

dou  puncte celei de pe locul doi ³i un punct celei de pe ultimul loc. Adunând

punctele astfel obµinute de ecare alternativ  la nivel social, obµinem ordinea

preferinµelor sociale.

Apelul intuitiv al regulii lui Borda este acela c  ia în calcul întregul ansam-

blu de preferinµe exprimate de un grup; astfel, conteaz  nu doar dac , s 

spunem, x este preferat lui y ³i lui z, ci ³i dac  y este preferat  lui z. Pe de

10
alt  parte, regula lui Condorcet face dreptate intuiµiei c  o alternativ  tre-

buie aleas  doar pe baza comparaµiei sale cu alte alternative, nu din punctul

de vedere al relaµiilor dintre alternativele învinse. Într-un limbaj mai tehnic,

regula lui Borda nu are proprietatea independenµei alternativelor irelevante,

care cere ca relaµia de preferinµ  între dou  alternative s  nu e afectat  de

existenµa unor alte alternative.

Putem, cu noµiunile introduse, formula un rezultat important: utilizând

diferite reguli de agregare a preferinµelor individuale, putem obµine câ³tig -

tori diferiµi, adic  alternative diferite care s  exprime preferinµele sociale cele

mai înalte. Acesta este un aspect crucial pentru analiza noµiunii de interes

naµional: reguli de agregare diferite pot schimba rezultatele alegerii colective,

chiar dac  preferinµele individuale r mân acelea³i.

Un alt rezultat important al teoriei sociale este teorema lui Arrow


(1951), care releva un alt aspect al vieµii sociale: nu poate exista o regul 

de agregare social  a preferinµelor individuale care s  satisfac  simultan o

mulµime de patru cerinµe rezonabile: (1) proprietatea domeniului universal,


care se refer  la neexcluderea nici-unui prol al grupului considerat, adic 

a nici unui tip de distribuµie de preferinµe la nivel individual; (2) criteriul


de optimalitate Pareto, care stipuleaz  c  este preferat  social o alternativ 
care e în avantajului cel puµin unui membru al grupului f r  a  în dezavan-

tajul celorlaµi; (3) proprietatea independenµei alternativelor irelevante ³i (4)

condiµia de nedictatur , potrivit c reia nici un membru al grupului nu poate


impune preferinµa proprie asupra grupului.

Semnicaµia teoremei lui Arrow pentru viaµa social  ³i politic  este enor-

m . Ea ne arat  c  nici o regul  rezonabil   reexiv , conex  ³i tranzitiv 

 de agregare a preferinµelor nu poate asigura identicarea unei alternativ 

înving toare, în orice situaµie de alegere social . În particular, aceasta revine

la a spune c  nu exist  o cale universal  prin care putem identica interesul

general al unui grup folosind regula majorit µii simple.

Teorema lui Arrow a generat un întreg domeniu al cercet rii sociale, numit

social choice theory ).


teoria alegerii sociale ( O tem  important  a domeniului

este de a formula condiµii raµionale mai slabe decât (1)(4), care s  îng duie

totu³i o soluµie univoc  a alegerii sociale. În încercarea de relaxare a con-

strângerilor, a fost admis  cvasi-intangibilitatea criteriului de optimalitate

Pareto, criteriu care asigur , în cele din urm , c  alegerea social  este un

produs al preferinµelor individuale. În ceea ce prive³te celelalte condiµii, se

poate ar ta c  agregarea preferinµelor individuale f r  satisfacerea condiµiei

de independenµ   precum în cazul regulii lui Borda  evit  ciclicitatea prefer-

11
inµelor. Apoi, condiµiile domeniului universal ³i nedictaturii pot  relaxate cu

condiµia afect rii unei asumpµii cheie a teoremei lui Arrow: caracterul privat

al preferinµelor. În practica vieµii sociale, preferinµele exprimate prin alegeri

sunt, de regul , informate de dezbateri publice, ori afectate de patologii ale

discursului public, precum practicile manipulative.

Totu³i, pe baza observaµiilor empirice, se poate obiecta c  funcµionarea

vieµii democratice bazat  pe regula ma jorit µii simple nu pare s   fost deloc

blocat  de frecvente situaµii de circularitate a preferinµelor sociale. Cercet -

torii proceselor electorale au identicat instan³e foarte rare de intranzitiv-

itate. Explicaµia este una dubl : pe de o parte, este incert  conrmarea


empiric  a predicµiilor teoretice, întrucât procedurile de vot din statele demo-

cratice nu recurg la compararea perechilor de candidaµi. Sondajele de opinie

pot îns  realiza compararea candidaµilor doi câte doi, putând evidenµia, în

marja de eroare, circularit µi. Un exemplu interesant este oferit de Kurrild-

Klitgaard (2001), citat de Miroiu (2005: 192), ar tând o circularitate clar 

a preferinµelor electoratului faµ  de candidaµii la funcµia de prim-ministru al

Danemarcei în 1994, între Poul Nyrup Rasmussen, primul-ministru în funcµie,

Ue Ellemann-Jensen, fost ministru de externe ³i Hans Engell, fost ministru

al justiµiei.

Este util s  distingem, împreun  cu Miroiu (2005: 191) între dou  tipuri

de situaµii electorale: votul în comitete ³i alegerile de mas . În votul în

comitete, ecare membru al grupului este bine informat asupra alternativelor

³i asupra consecinµelor acestora, procedurile electorale permiµându-i s  poate

propune ³i susµine alternativa pe care o prefer . În alegerile de mas , infor-

maµiile majorit µii aleg torilor asupra alternativelor sunt reduse sau inex-

acte, capacitatea indivizilor de a inuenµa rezultatele alegerilor ind redus 

datorit  posibilit µilor foarte limitate de a face propuneri ³i ponderii reduse

a votului individual. Pentru denirea strategic  a interesului naµional, votul

în comitete este cel relevant, întrucât, pe de o parte, deciziile strategice sunt

luate în cercuri relativ restrânse de decidenµi politici ³i, pe de alt  parte, val-

idarea alternativelor prin alegeri de mas  presupune alegerea dintr-un num r

mic de variante prefabricate.

Un exemplu elocvent de vot în comitet cu implicaµii nemijlocite asupra

interesului naµional este oferit de Bueno de Mesquita (2005: 326331). Au-

torul relateaz  procesul de luare a deciziei în cadrul comitetului executiv de

la Casa Alb  numit de pre³edintele J. F. Kennedy în septembrie 1962, în

contextul crizei rachetelor din Cuba. Trei alternative de r spuns la situaµia

creat  de sovietici au fost luate în consideraµia cu prec dere: instituirea unei

12
blocade navale a insulei, lovituri aeriene de mare precizie, urmat  eventual

de ocuparea militar  a Cubei; negocieri diplomatice. Prima alternativ  a fost

susµinut  de procurorul general, Robert Kennedy, ³i de secretarul ap r rii,

Robert McNamara. A doua lor opµiune era intervenµia militar , ind de-

schis opu³i ideii de negociere diplomatic  cu sovieticii prin realizarea unei

retrageri rachetelor americane Jupiter, staµionate în Turcia, condiµionat  de

retragerea rachetelor sovietice din Cuba. O a doua facµiune, reprezentat  de

³ei statelor majore ai armatei ³i susµinut  de ex-secretarul ap r rii Dean

Acheson, pleda pentru intervenµia militar , preferând apoi alternativa diplo-

matic  ³i plasând pe ultimul loc ideea blocadei maritime, socotit  nepotriv-

it  pentru rezolvarea chestiunii rachetelor deja instalate pe insul . În ne,

facµiunea reprezentat  de ambasadorul american la ONU, Adlai Stevenson,

susµinea în primul rând opµiunea diplomatic , argumentând c  ameninµarea

strategic  nou creat  nu era atât de mare încât s  nu poat   controlat 

prin sistemul deja existent de echilibru al terorii nucleare. Ca ³i pre³edin-

tele Kennedy, Stevenson era de p rere c  rachetele Jupiter din Turcia erau

oricum dep ³ite tehnologic. Apoi, a treia facµiune prefera blocada naval ,

punând pe ultimul loc ideea intervenµiei militare, din pricina riscului enorm

de escaladare militar  a conictului.

Supunând la vot ecare alternativ , nici una dintre ele nu ar  câ³ti-

gat o majoritate. În ecare caz, o alternativ  ar  primit un vot pentru ³i

dou  împotriv . O alt  modalitate de alegere a alternativei preferate so-

cial era compararea dou  câte dou  a celor trei alternative: câ³tig toarea

primei runde este comparat  cu cea de-a treia alternativ , ind astfel sta-

bilit  soluµia recomandat  pre³edintelui. S  not m cu x alternativa blocad 


naval , cu y intervenµia militar  ³i cu z soluµia diplomatic . Reamintim

c  pentru Dean Acheson ³i Joint Chiefs of Sta (a doua facµiune), ordinea

preferinµelor era y > z > x. Astfel, pentru a-³i favoriza alternativa preferat ,

ei ar  propus mai întâi alegerea dintre x ³i z. În competiµia dintre aceste

alternative, facµiunea a doua ar  ales z, adic  soluµia diplomatic , al turi

de facµiunea a treia, a lui Adlai Stevenson. Apoi, câ³tig toarea primei runde

(soluµia diplomatic ) ar  fost pus  în competiµie cu x, soluµia intervenµiei

militare în Cuba, care ar  fost aleas  atât de facµiunea a doua, cât ³i de

prima, a lui McNamara, impunându-se astfel în nal. Putem deja observa

c  agenda procedurilor de alegere este hot râtoare pentru desemnarea al-

ternativei câ³tig toare, în poda deplinei simetrii de distribuire a voturilor

individuale pe cele trei alternative.

F când un sumar, constat m c  ordinea agregat  a preferinµelor prezint 

13
o ciclicitate perfect , rezultatul ind urm torul: prima facµiune are ordinea

preferinµelor x > y > z, pentru a doua facµiune y > z > x, iar pentru cea

de-a treia z > x > z. Prin agregare, obµinem x > y > z > x. Astfel, de³i

preferinµele ec rui membru al grupului sunt ordonate, preferinµele colective

sunt intranzitive ³i inconsistente.

Alternativa adoptat  în cele din urm  depinde de priceperea facµiunilor

de a manipula agenda, nu de g sirea unui consens asupra interesului naµional.

Rezultatul depinde de ordinea în care sunt discutate alternativele, chiar dac 

preferinµele membrilor grupului sunt neschimbate. Este important s  remar-

c m c , în aceast  situaµie, nu putem spune c  vreuna dintre cele trei alter-

native reprezenta interesul naµional într-o m sur  mai mare decât celelalte

dou , întrucât ecare dintre ele se lovea de opoziµia a dou  treimi din mem-

brii grupului. Invers, pornind de la o agend  potrivit  a dezbaterilor, ecare

alternativ  se putea bucura de susµinerea majorit µii. În concluzie, interesul

naµional ar  fost rezultatul agendei alegerilor, nu al distribuµiei individuale

de preferinµe.

De³i agregarea social  a preferinµelor prin regula majorit µii poate, în

multe situaµii, duce la alegerea unei alternative de acµiune politic  necircu-

lar , dominat  asupra tuturor celorlalte alternative, problema este c , pe de

o parte, uneori acest lucru nu este posibil ³i, pe de alt  parte, nu putem

prezice când anume vor  generate situaµii de netranzitivitate.

14