Sunteți pe pagina 1din 54

Curs fotogrammetrie

Prof.univ.dr.Mihai Bogdan Andrei

Fotogrammetrie cursuri
08.10.2013 capitolul V din cartea de teledetectie
Fotogrammetria este o aplicaie sau un grup de aplicaii legate de imaginile de
teledetecie.
O imagine de teledetecie prezint:
-

Elemente spectrale
Elemente metrice care nseamn poziia , dimensiunile i n general caracteristicile
cantitative ale obiectelor care apar n structura imaginilor.

Un curs de fotogrammetrie se ocupa cu elementele metrice ale imaginilor pentru


obtinerea de planuri si harti.
Orice imagine de teledetecie avnd geometrie cunoscut i controlabil , poate
reprezenta obiectul unor aplicaii specifice fotogrammetriei.
Fotogrammetria poate folosi fotogramme aeriene dar i imagini satelitare a cror
geometrie este cunoscut sau poate fi determinat cu ajutorul calculelor matematice.

Principiile de baz ale fotogrammetriei.


Cum ajungem de la o fotogram aerian care poate fi analogic sau digital, la plan sau o hart
care poate fi tematic sau topografic.
Cum ajungem de la zbor la fotogram respectiv la hart sau plan.
Zbor de avion -> fotogramhart/plan.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Noiuni introductive
Zborul de fotografiere aerian
Echipamente folosite n fotografierea aerian
Caracteristicile fotogramelor aeriene
Etape de procesare a fotogramelor aeriene
Exploatarea cartografic a fotogramelor aeriene.
1.Noiuni introductive sau generale

Ce este fotogrammetria?

Fotogrammetria reprezint un ansamblu de aplicaii ale imaginii de teledetecie care utilizeaz


elemente metrice ale acestora( dimensiuni, distante, suprafee) , n scopul extragerii de informaii
cantitative, precise, necesare reprezentrii elementelor de planimetrie i altimetrie pe planuri i
hrti.
Fotogrammetria este o parte a geomaticii situat la limita dintre aplicaiile de teledetecie,
cartografie , topografie i GIS.
Fotogrammetrie provine de la foto-photos = lumin, metron= msur.
Fotogrammetria nseamn msurarea obiectelor pe imaginile acestora obinute cu ajutorul
luminii reflectate de acestea.
Fotogrammetria utilizeaza imaginile aeriene i tereste ale obiectelor in scopul reconstituirii
geometrice ale acestora i reprezentarii grafice i cartografice ct mai precise.
Fotogrammetria este cunoscut sub dou aspecte pe de o parte fotogrammetria
terestr( ansamblul de aplicaii care utilizeaz imagini obinute cu fototeodolitul dintr-un punct
de staie situat la nivelul suprafeei terestre) i fotogrammetria aerian ( aceasta presupunnd
exploatarea imaginilor prin tehnici fotogrammetrice obinute din puncte de staie aflate la
anumite altitudini deasupra terenului).
Dezvoltarea de aplicaii fotogrammetrice este posibil cu orice cel de imagini a cror geometrie
este cunscut:
-

Se cunoate punctul de staie (latituine, longitudine, altitudine)


Se cunosc parametri camerei sau senzorului.
Se cunoate abaterea axului sistemului optic al camerei sau senzorului n raport cu planul
orizonal sau vertical.

Imaginile folosite n fotogrammetrie se numesc i imagini metrice sau fotograme deoarece


acestea au proiecii centrale sau proiecii perspective.

Proiecia presupune ca razele de lumin s treac printr-un singur punct nainte de a intra n
contact cu planul filmului sau planul n care se formeaz imaginea.
Principala problem a fotogrammetriei a fost n permenen extragerea ct mai precis a
elementelor metrice iar scopul de a realiza ct mai repede planuri i hrti de diferite tipuri.
Principalul scop este realizearea hrtilor topografice .
Tehnicile de fotogrammetrie au nlocuit pe ct posibil ridicrile de teren n scopuri topografice. O
categorie improtant de produse ale fotogrammetirei o reprezint datele care stau la baza
diferitelor ridicari topografice.
Produsele fotogrammetrice:
-

Fotogramele aeriene analogice i digitale


Ortofotogramele acele fotograme aeriane la care proiecia perspectiv a fost nlocuit
cu proiecia ortografic.
Ortofotopanuri i ortofotohrti sunt asamblaje de fotograme ortorectificate care stau la
baza diferitelor reprezentari cartografice.
Ortofotoharta n schimb poate cuprinde i elemente cartografice ( toponime,semne
convenionale suprapuse fondului de ortofotoplan).
Stereogramele- reprezint modele obinute cu ajutorul cuplurilor de imagini care se
suprapun pe o zona comuna ce pot fi generate cu ajutorul instrumentelor optice sau
digitale. Stereograma nu este o reprezentare material decat la nivel de asocieri de
imagini. Un exemplu de stereogram este cea anaglific . Aceast stereogram anaglific
este o asociere de doua imagini apropiate care sunt produse n culori complementare

( exe: rosu si albastru) , pentru a fi exploatate cu ochelari speciali numii i ochelari


anaglifici.
Hrti i planuri topografice
Hrti i planuri cadastrale
Modele digitale ale elevaiei( DEM) i ale terenului(DTM) (forme de relief, pduri etc).
Modele digitale ale obiectelor de la suprafaa terenului(DSM).
Puncte de sprijin pentru ridicrile topografice.
Baze de date SIG derivate ale imaginii ( Cutam pe net INIS web inspire Romnia i
episweb APIA.

Etapele evoluiei fotogrammetriei.


1. Etapa fotogrammetriei grafice sau planimetrice
2. Etapa fotogrammetriei analogice( exploatarea fotogramei i a dubletului)
3. Etapa fotogrammetriei analitice este etapa n care s-a dezvoltat partea de extragere a
elementelor de planimetrie i altimetrie.
4. Fotogrammetria digital.

15.10.2013.
Fotogrammetria digital
Fotogrammetria digital este ultima etap care presupune transferul tuturor operaiilor specifice
fotogrammetriei analitice i analogice n mediul digital. Etapa a debutat la nceputul anilor 90,
odat cu dezoltarea GIS i apriia staiilor fotogrammetrice digitale.
Acestea reprezint sisteme computerizate performante care premit ndeplinirea celor mai diverse
etape ale procesului fotogrammetric:
-

Proiectarea zborului de aerofotografiere


Orientarea fotogramelor i imaginilor n general
Constituirea de retele de aerotriangulattie n ansamblarea imaginilor.
Generarea modelelor 3D de teren i a altor modele digitale ale obiectelor , pe baza datelor
geometrice din fotogram.
Extragerea automat i semiautomat a detaliilor de planimetrie i altimetrie din structura
fotogramelor.
Realizarea diferitelor alte produse fotogrammetrice inclusiv prin pregtirea datelor vector
si raster n vederea integrrii n GIS.

(Dictionarty GIS de la ESRI.Com)


Pentru fotografierea planimetric analogic

Plan topografic
Stereoploter
Stereofotograme

Etapele de lucru n fotogrammetrie.


Totalitatea etapelor de lucru specifice fotogrammetriei alcatuiesc ceea ce se numeste
procesul fotogrametric .
El este ansamlul tehnicilor ce au ca scop exploatarea elementelor metrice ale imaginii aeriene
i satelitare , de la proiectarea misiunilor de obinere a imaginilor i pn la generarea
principalelor produse fotogrammetrice.
Etapele procesului fotogrammetric sunt n general aceleai indiferent de perioada istoric la
care ne raportam, pentru c obinerea fotogramelor aeriene folosind camere metrice s-a
realizat att n anii 30 ct i n prezent, chiar dac s-a trecut n mod treptat de la
fotografierea pe film ( obinerea imaginilor analogice) la fotografierea digital.
Etape:
-

Poiectarea zborului
Realizarea reperajului pentru aerofotografiere
Realizarea zborului
Controlul calitii imaginilor
Scanarea imaginilor obinute n cazul celor analogice
Orientarea cu ajutorul punctelor de control la teren a imaginilor obinute n vederea
pregtirii aerotriangulaiei.
Etapa aerotriangulaiei asamblarea precis a imaginilor n vederea realizrii unei
acoperiri bune a terenului.
Exploatarea fotogramelor prin diferite tehnici
Extragerea informaiilor din interiorul unei sterograme
Exploatarea fotogramelor prin ortorectificare sau ortocorecie n vederea realizrii de
imagini cu o signatur spectral i cu o deplasare radial ct mai redus.
AEROFOTOGRAFIEREA SAU FOTOGRAFIEREA AERIANA

1. Proiectarea zborului de aerofotografiere aerian


2. Realizarea zborului de fotografiere aerian
3. Instrumente i echipamente utilizate n misiunile de fotografiere aerian.
I.
Avionul fotogrammetric- este o platform de teledetecie care transport camere
fotogrammetrice , analogice sau digitale mpreun cu o serie de echipamente speciale
ce au ca scop att obinerea imaginilor conform proiectului ct i nregistrarea n timp
real a parametrilor gemetrici de baz necesari procesrii ulterioare a acestor imagini.
Acest vehicul cu senzori la bord evolueaz de regul la altitudini ce masoar intre
cateva sute de metri i chiar 20-25 km.

Un avion fotogrametric treubie s ndeplineasc o serie de condiii de baz:


-

Trebuie s fie suficient de stabil pe direcii de zbor prestabilite.


Trebuie s permit controlul permanent la bord i cu ajutorul instrumentelor ataate
camerelor pentru a permite controlul parametrilor de zbor.
Avionul trebuie s fie suficinet de spaios pentru a permite asamblarea camerelor
respectiv a echipamentelor anex ale acesteia.
Amplasarea camerei de fotografiere se amplaseaz cu obiectivul spre pmnt ct mai
aproape de centrul de greutate al aeronavei , cmpul vizual al camerei la deschiderea
obiectivului nu trebuie s ntmpine niciun fel de obstacol.
Tolerana variatiei de zbor n timpul fotografierii trebuie s fie de cel mult 5% n raport
cu cel prestabilit. Deasemenea unghiul de deriv la nivelul traseului de zbor nu trebuie s
depaseasc 3 astfel ncat parcursul prestabilit s fie urmrit ntocmai cu specificaiile
proietului.
Tot o condiie este spaiul interior al avionului , care trebuie sa permit un echipaj alcatuit
din 3 persoane , pilot, navigator i operator fotogrametric.
Avionul trebuie s permit schimbarea plcilor de film n special cnd zborul este
ndelungat.
Avionul trebuie s aib o stabilitate ct mai mare n zbor i o autonomie ct mai mare
pentru a nu se ntrerupe misiunea.

Aerofotografierea sau fotografierea aerian reprezint misiunea ce are la baz un plan


prestabilit avnd ca scop producerea de imagini cu geometrie cunoscut , analogice sau
digitale , folosind n primul rnd camerele de fotografiere aerian.
Aerofotografierea se poate realiza simultan cu scanarea terenului folosind sisteme LIDAR
ceea ce permite nregistrarea de reele de puncte din care se poate deriva modele digitale ale
terenului , utile procesului fotogrametric i nu numai( fotografiere laser).
22.10.2013.
Fotogrierea aeriana trebuie s produc n final o acoperire coerent, continu cu posibilitatea de
exploatare stereoscopic la nivelul terenului precizat n proiectul de zbor. De aceea fotografierea
se realizeaz sub forma benzilor de imagine din puncte de staie de-a lungul unor linii de zbor.
n final, imaginile trebuie s indeplineasc aproximativ aceiai parametrii, att n ceea ce privete
calitatea ct i prile generale, respectiv date de zbor.
Pentru aplicaii fotogrammetrice cu imagini satelitare este necesar deasemenea respectarea unor
parametrii similar privind acoperirea ntre imagini deoarece senzorii respectivi ( SPOT,
PLEIADES, IKONOS), au capacitatea de a recurge i alege elemtenele metrice ale zonei.
In fotogrametrie se utilizeaz 3 categorii de senzori :
- camere fotogrammetrice cu obinere de imagini analogice.

- camere digitale cu obinere de imagini cu coninut numeric,ce poate fi descrcat direct din
memoriile surselor de decodare a imaginii.
- senzorii LIDAR/ senzorii de scanare laser- care permit obinerea de date de tip punct , cu
acoperire a terenului care se poate restitui n urma unor calibrri performante, elemente de
altimetrie ( DEM-uri) pentru ortocorecie.
Scanrile hiperspectrale nseamn nregistrri cu scanerele spectrale a imaginii terenului ntr-un
numr foarte mare de intervale spectrale(>20) n scopul realizrii imaginii utile aplicaiilor de
sectrometrie.
Sistemul de conducere de zbor este ansamblul de echipamente care realizeaz legtura dintre
senzorii fotogrametrici i aparatura de la bordul avionului n sectorul urmrit , parametirii
miscrii conform cu proiecia de zbor realizat :
Echipament fotogrametric-Sistem de coordonate- Aparat de bord.
Principala component a sistemului de coordonate de zbor o reprezint echipamentul de
coordonate de zbor , i anume echipamentul GPS conenctat cu unitatea IMU de micare iniial.
IMU- permite msurarea instantanee , pe teren deoarece zborul , la poziionarea axului
obiectivulul camerei n raport cu cele 3 axe de deplasare o,x,y.
O camer digital de fotografiere prezint un ansamblu de mai multe obiective, cu acoperire n
principal a canalelor din spectrul vizibil i chiar a celor canale din inflarou apropiat.
Imaginile obinute pot fi descrcate ntr-un anumit format, sub form de fotograme digitale,
aeriene spectrozonale, ce pot fi procesate separat prin staie digital n vederea mbuntirii
contrastului i n final a scanrii generale de imagini color ct i mai expresive.
Modelarea riscurilor naturale poate avea ca surs de imagine fotogramele aeriene.
29.10 2013
Parametrii zborului de fotografiere aerian.
Zborul de aerofotografiere sau misiunea de aerofotografiere presupune control strict al
parametrilor pentru ca acesta permite obinerea de imagini cu o geometrie cunoscut i
controlabil.
Proiectarea zborului i realizarea acestuia sunt n strns legtur cu cerinele beneficiarului
imaginilor i cu specificul produselor i aplicaiilor ce vor fi derivate din aceste imagini.
Parametrii:

1. Distana focal- corespunzatoare obiectivului camerei de fotografiere aerian ( se


noteaz cu f i se exprim n minute). Caracteristic fiecarui obiectiv, cunoscut din
nainte. Distana focal a unui obiectiv sau a unui senzor n general reprezint distana n
mm dintre punctul focarului n care se ntalnesc toate razele de lumin ce vor fi proiectate
pe planul imaginii i planul n care se formeaza imaginea.
Alegerea obiectivului n funcie de cerintele beneficiarului,ine cont de distana focal care
trebuie adaptat gradului de fragmentare i nivelare a terenului. Un obiectiv de camera
fotogrammetric nu are aceiai distan focal n misiunile desfurate n zonele montane ( 100140mm) respectiv in zonele cu localitatii (200-220mm) . Distana focal este cu att mai mic cu
ct volumul de detalii existente n teren este mai redus. Cu ct detaliile mai mici din teren sunt
mai numeroase este necesar o distana focal mai mare.
2. Formatul imaginilor ce for fi obinute.
Sunt dou situaii:
-

Clasic n cazul camerelor cu film sau pelicul formatul este dat de limea standard a
peliculei de film( 23cm, 18cm, 10cm).
La imaginile digitale formatul se exprim doar prin nite linii i coloane n care sunt
organizai pixelii sau elementele imaginii digitale :Ex: 12.000 (linii) x 11.000(coloane).

3. Scara medie a imaginii


Se va obine n urma zborului . Scara determin numrul de fotograme i raportarea acestora
la acoperirea spaial. n tehnica fotogrammetric scara imaginii trebuie aleas ct mai
aproape de scara viitorilor produi fotogrammetrici ( un plan topografic va avea scara 1:500).
Scara trebuie s fie apropiat sau identic cu scara viitoarei hrti ( ex: ortofotoplane din
Romania au fost generalizate pe baza unor fotograme analogice i digitale la scara 1:5000 i
1:2000 pentru a se realiza scopurile cadastrale).
4. Suprafaa acoperit de imagine .
Depinde de cerinele beneficiarului i de formatul imaginii, de scara i costuri. Eseniale este
realizarea unei acoperiri spaiale de calitate care s se identifice cu terenul din proiect , dar mai
ales cu posibilitatea de a asambla imagini prin tehnici de aerotriangulaie.
O alt condiie important o reprezint posibilitatea de exploatare stereoscopic a dubletului de
imagini n condiiile unei bune acoperiri pe direcia de zbor ntre dou fotogramme consecutive.
5. Altitudinea maxim, minim i medie a diferitelor puncte din teren la nivelul zonei
aerofotografiate.

Importana acestui parametru este dat de calcularea plafonului mediu de zbor, adaparea scrii
imaginii, alegerea corespunztoare a obiectivului camerei. Exist un specific al misiunilor
desfurate n anumite condiii de teren pentru c diferenele de nivel impun alt plafon de zbor ,
dar i o anumit variaie ntre anumite limite ale plafonului de zbor.
6. Suprapunerea lateral i longitudinal a imagini n scopul asigurrii calitii
acoperirii spaiale
Standardul de acoperire ntre dou aerofotograme nvecinate este de minim 60% , ntre dou
benzi de fotograme/acoperire lateral este de minim 40%.
7. Viteza de croazier avionului
Viteza trebuie adaptat scrii imaginii ce urmeaz a fi obinute. Cu ct scara crete volumul
detaliilor mici este mai mare, iar efectul trenrii imaginii trebuie s fie ct mai limitat , pentru c
neadecvarea vitezei cu specificul zonei fotografiate conduce la deformri.
Trenarea imaginii este o deformare specific fotogrammetriei ce determin apariia unor obiecte
punctuale din lungul direciei de zbor ntr-o configuraie alungit perpendicular cu direcia
zborului.
Viteza de croazier pentru fotograme la scri mari i foarte mari de la altitudini reduse trebuie
cuprins ntre 180-400 km/h. n funcie de hrtile ce vor rezulta din expolatarea imaginilor ,
stabilirea vitezei se poate realiza n mod automat folosind diferite aplicaii software care i-au n
calcul inclusiv parametrii trenrii imaginii.
8. Planul de zbor/harta de zbor fotogrammetric.
Reprezint o documentaie cartografic care nsoete proiectul , respectiv parameterii zborului
fotogrammetric. Harta se poate ntocmii pornind de la o baz de hart topografic , imagine
satelitar, fotograme mai vechi, modele digitale de teren.
Peste aceast baz se suprapun elemente de coninut respectiv :
-

Direciile de zbor ( numrul i plafonul mediu)


Reeaua punctelor de staie fotogrammetric din lungul direciilor de zbor, punctele din
care se obin fotogrammele, punctele n care se deschid obiectivele camerei i care
corespund teoretic proieciei axului camerei pe planul imagini.

Densitatea acestor puncte depinde de numrul de fotograme i acoperirea longitudinal dar i de


scara imaginii. De obicei declanarea camerei se realizeaz automat n intervalele de timp egale
n funcie de timpul necesar parcurgerii distanelor dintre dou puncte de staie consecutive.
La camerele analogice exist un dispozitiv, intervalometru care n funcie de parametrii
prestabilii declaneaz camera la nivelul obtulatorului la intervale de timp egale.

9. Acoperirea real prevzut cu imagini a ntregului teren ce constituie cadrul


fotografierii aeriene.
Desenarea benzilor/seriilor de imagine suprapuse terenului arat pe de o parte poziia acoperirii
spaiale i se pot adauga o serie de repere necesare coordonrii misiunii de fotografiere aerian.
10. Zona de suprapunere longitudinal dintre seriile/benzile de imagine.
Aceasta trebuie s respecte necesitatea de a asambla ulterior la nivelul acoperirii spaiale toate
imaginele obinute n cursul aceluiai zbor.
Harta de zbor fotogrammetric trebuie s permit inclusiv numerotarea cadrelor de imagine ce vor
fi obtinue n scopul estimrii numrului de fotograme i chiar al costului ntregii misiuni la nivel
de imagine.
Alegerea direciilor de zbor ce vor fi reprezentate pe hart nu este ntmpltoare. ine seama de
acoperirea cu imagini a terenului, dar i de asigurarea unor costuri reduse printr-un numr de
direcii de zbor limitate cu consum de combustibil mic. Adaptarea la particularitile terenului.
Alegerea direciilor se face de obicei n funcie de curenii de aer laterali i verticali care necesit
o buna cunoatere a terenului n concordan cu acoperirea cu imagini a acestora.
Pentru un singur beneficiar acoperirea se face n form dreptunghiular, cu un numar de staii ct
mai mici cu costuri ct mai mici.

12.11.2013
n etapa elaborrii hrii de zbor fotogrammetric este important ca numrul de linii sau trasee
paralele s necesite ct mai puine ajustri deoarece schimbrile de direcie ale aeronavei implic
un numar suplimentar de puncte de reperaj i un efort n plus din partea navigatorului. Mai
simplu spus harta de zbor trebuie sa cuprind pe ct posibil ct mai puine trasee paralele , ct
mai puine schimbri de direcie i o ct mai bun adaptare la particularitile terenului. De
obicei orientarea traseelor n zborul fotogrammetric se realizeaz pe o singur direcie raportat
la punctele cardinale deoarece din acest punct de vedere, aceast variant este mai uor de
urmrit n raport cu terenul i n raport cu punctele de reperaj necesare schimbrilor de direcie.
n practica zborului de fotografiere aerian se prevede de obicei realizarea unui numar i mai
mare dect cel prevzut de cadre sau fotogramme. De obicei cadrele rudimentare se obin n zona
schimbrilor de direcie de zbor, astfel nct s se asigure n final respectarea standardelor cerute
n etapa proiectrii misiunii. n ntocmirea documentaiei de zbor fotogrammetric, pe lang
parametrii i harta de zbor sunt necesare i o serie de calcule ce vizeaza misiunea de fotografiere
aerian i imaginile rezultate.
Aceste calcule sunt urmatoarele:

Determinarea formatului optim al imaginilor astfel nct s se asigure un numr ct mai


adecvat de fotogramme n raport cu acoperirea terenului i n raport cu particularitaile
economice ale misiunii. Pentru aceste calcule se pot utiliza fie nanograme sau diagrame
corelative, ns tot mai frecvent exist aplicaii software care ajut la gsirea celei mai
bune soluii.
Se calculeaza timpul alocat misiunii n funcie de numarul de imagini, suprafaa acoperit
i autonomia de zbor a aeronavei.
Se calculeaz numrul de puncte de reperaj necesare schimbrilor de direcie ale
aeronavei i se trece la determinarea n teren cu ajutorul GPS a coordonatelor acestora n
scopul reprezentrii pe harta de zbor.
Se determina datele de calibrare ale camerei cu ajutorul unor msurtori de laborator i al
unor imagini-test n teren, n scopul reglrii acesteia i aducerii ei la parametrii tehnici ct
mai apropiai de nivelul de performan al instrumentului. De obicei fiecare camer
fotogrammetric aflat n exploatare este nsoit de un raport periodic de calibrare care
prezint diferitele deformari ale imaginilor-test , evaluate n laborator dar i n teren.
Fiecare obiectiv prezint o caracteristic numit i putere de rezolutie sau putere de
rezolvare. Aceast trstur este specific de altfel fiecrui senzor de teledetecie, att
optic ct i neconvenional. Puterea de rezolvare se exprim ca numr de perechi de linii
albe i negre pe mm sau cm ce pot fi difereniate n imaginea test utilizat n calibrarea
sistemului optic al camerei sau senzorului. Cu ct numrul de perechi este mai mare cu
att puterea de rezoluie este mai mare, iar camera se apropie mai mult de performantele
specificate n cartea tehnic. n cazul calibrrii la teren se utilizeaz o serie de desene
cunoscute sub numele de mir-test. Acestea prezint mai multe grupri de linii albe i
negre cu diferite grosimi i se plaseaz n puncte vizibile de pe suprafata terenului ( pe
vrful unui deal ) pentru ca la trecerea aeronavei avnd camera la bord acestea s fie
surprinze n fotogram. Calibrarea camerei nseamn aducerea la performana care o are
din fabric.
Filmele i filtrele ce urmeaz a fi utilizate n cazul fotogramelor realizate pe suport de
pelicul. n cazul fotogrammelor digitale este important pe de o parte cunoaterea
sensibilitatii spectrale a matricilor de senzori precum i a posibilitilor de adaptare a
unor filtre necesare obinerii de imagini ct mai apropiate de cerinele beneficiarului.
Se stabilesc parametrii expunerii ce vor fi utilizai n contextul deschiderii obiectivului n
punctul de staie fotogrammetric. Este vorba de timpul de expunere care se msoara n
subdiviziuni de secund respectiv diafragm care se msoar n subidiviuni de deschidere
a obtulatorului la ptrunderea luminii prin obiectiv ctre film sau matricile de senzori.
Adaptarea corect a diafragmei la timpul de expunere permite realizarea unor imagini cu
un contrast ct mai echilibrat, ceea ce este necesar n contextul procesrii imaginilor i
obinerii diferitelor produse fotogrammetrice.
Se determin limitele ntre care scara imaginilor ce vor fi obinute ce se poate afla. n
proiectul de zbor iniial, scara imaginilor prestabilit este orientativ de ex 1:2000.

Se determin n funcie de traseele de zbor valorile efective ale suprapunerii longitudinale


respectiv laterale dintre imaginile ce vor fi obinute. Scopul este respectarea standardelor
n domeniu care s permit procesarea ulterioar a dubletelor benzilor si blocurilor de
fotograme. n contextul aceleai misiuni de zbor fotogrammetric este posibil ca pe
anumite segmente s existe unele abateri de la parametrii prestabilii n
proiect( suprapunerea poate s fie mai mare sau mai mic n lungul benzilor sau ntre
benzi ) . n acest scop este necesar abordarea individuala a acestor variaii n raport cu
acoperirea terenului i cerinele beneficiarului astfel nct s fie stabilite pragurile
asigurarii criteriilor de calitate a imaginilor ce vor fi obinute. n practic proiectrii
zborurilor procentele de acoperire longitudinal ( n lungul benzii) respectiv lateral sunt
de regul mai mari dect standardele de calitate impuse pe plan internaional. Pentru c se
are astfel n vedere posibilitatea de a gestiona diferitele abateri de la traseul prestabilit al
aeronavei. 60% minim si 85% maxim la cea longitudinal.
Se calculeaz deplasarea unghiular medie a planului de zbor n raport cu planul
orizontal. Scopul este determinarea unghiului de nclinare maxima dintre axul camerei i
verticala locului. n acest mod se urmrete respectarea caracterului vertical, nclinat sau
oblic al fotogramelor ce urmeaz a fi obinute . n principal fotografierea aerian care
produce imagini verticale sau nadirale permite atingerea unor valori unchiulare de treipatru grade ntre axul obiectivului i verticala locului. Aceste valori pot fi urmrite n
funcie de sistemul camerei cu ajutorul nivelei sau cu ajutorul datelor instantanee,
determinate cu ajutorul unitii de msur ineriale. Acest parametru are o importan
deosebit n contextul orientrii absolute a imaginilor adic n determinarea poziiei
exacte a punctului de proiecie n raport cu planul imaginii.
Se stabilesc elementele de indexare a imaginilor. Fiecare imagine trebuie s prezinte un
numr de identificare care s poat fi urmrit la nivelul benzilor respectiv la nivelul
asamblajelor de benzi realizate n cadrul aceleiai misiuni. De obicei numrul imaginii
este format din 5 cifre sau 4 cifre de exemplu 10385. La acest numr al imaginii este
necesar si introducerea a dou cifre care trebuie s arate anul n care s-a realizat
fotografierea aerian. n stabilirea acestei numerotri este esenial ca n arhivele de
imagini s nu mai existe i alte fotograme care s aib acelasi numr. Fotogramele
obinute n diferitele misiuni vor fi transmise beneficiarului dar de cele mai multe ori
acestea vor devenii elementele unei arhive de imagini.
Se stabilesc normele calitative necesare livrrii imaginilor ctre beneficiar. n cazul
imaginilor digitale se precizeaz formatul i dimensiunea imaginilor adaptate
necesitilor exploatrii lor de catre beneficiar.

In concluzie proiectul de zbor reprezint o documentaie complex n care se combin


elementele generate prin calcule matematice, nomograme, cu materialul cartografic elaborat in
ultimul timp cu ajutorul pachetelor softwere specializate.

Echipamentul de fotografiere aeriana

19.11.2013

Reprezinta totalitatea instrumentelor, dispozitivelor legate in sistem care au ca scop atat


obtinerea fotogrammelor aeriene, cat si inregistrearea simultana a parametrilor instantanee ai
misiunii de fotografiere aeriana.
Zborul de fotografiere aeiana obtine fotogramme -> harti, - date despre fotogramme ( date de
procesare ( orientare pana la ortocorectie) .

Categori:
I Senzorii/ camerele foto . aeriana, in anumite cazuri echipamentele de tip LIDAR sau scanere
multispectrale si spectrale.
II Echipamente auxiliare au ca scop inregistrarea instantanee a datelor necesare oreientarii
imaginilor atat individual, cat si pe serii si blocuri de imagini.
Camerele de fotografiere aeriana
Camerele analogice obitn imagini analogice sau pe film. Este un sezor de teledetectie
conventional care perimite obitinerea de imagini pe film sau material fotosensibil special.
Imaginile analogice sau fotogrammele analogice se numesc astfel deoarece principiul de obtinere
se aseamana cu modul in care se formeaza imaginile la nivelul retine umane. Imaginea analogica
este similara cu imaginea formata la nivelul sistemului vizual uman. Imaginea analogica este
alcatuita din puncte cu straluciere diferita sau nuante diferite sau nuante diferite in functie de
signatura spectrala. Camera de fotografiere aeriana se deosebeste de camerele fotografice
obisnuite prin faptul ca imaginile pe care le obtine au parametri geometri cunoscuti, controlati si
controlabili. Imaginea rezultata din fotografiere aeriana are o geometrie proprie ce poate fi
asimilata cu geometria specifica unui material eastografic. Imaginiea are o proiectie cunoscuta.
In cazul camerelor digitale , imaginile obitnuite rezulta sub o forma de informagii digitale,
constituita din informatie stocata la nivelul pixelilor, fapt ce permite pe de-o parte modoficari
mai usoare ale geoemtriei imagini, dar si posbilitatea de a integra aceste date cu diferite aplicatii
GIS. Ambele tipuri de camere au ca rezultat imagini la care elementele radiometrice si cele
geoemtrice sunt mult mai riguros structurate decat in cazul camerelor obisnuite. Aceasta
determina ca imaginile sa se apropie mai mult de modelele reale ce relfecta situatia terenului la
un moment de timp bine precizat.
Partile compoente ale camerei analogice
In cazul camerei analogice, formarea imaginilor este posibila datorita reactiei fotochime ce are
loc la nivelul peliculei fotosensibile( graunti de clorura de argint (add)) din momentul patrunderii

luminii la deschiderea obiectivului camerei. In acest caz, imaginea formata in stadiul initial este
o imagine latenta care poate fi transormata in imaginea negativa, instabila prin developare prt ca
in fina, sa devina o imagine negativa stabilia prin procedeul de fizare. Imginea negativa albnegru presupune ca obiectivul sa apara nuante ce corespund culorilor substractive ( galben,
purpuriu si argintiu) .

Imaginea pozitiva rezulta abia dupa reproducerea imaginea in laborator prin proiectarea unor
anumite cantitati de lumina prin negativul obtinut anterior. Imaginea analogica este formata din
puncte cu diferite densitati si diametre in functie de rugozitatea filmului/hartii fotografice. Aceste
pete sunt cunoscute sub denumirea de pete-imagine.( Fig, 54 din cartea 2 -> aeroftografiere=
exemplu de camera).
1. Obiectivul camerei este elementul principal alcatuit dintr-un sistem de lentile tratate
special astfel incat sa permita proiectarea cat mai corecta a razelor de lumina reflectate de
obiect la deschiderea obtulatorului catre filmul sau pelicula intinsa pe placa de presiune.
Obiectivul este orientat catre teren, prezinta o distanta focala cunoscuta (mm) si se
integreaza la partea inferioara a camerei impreuna cu obturatorul si diagragma(permite
dezarea luminii la diferite deschiderea a obiectuvului). Obtulatorul = sisteme de lamele.
Distanta focala a unui obiectv reprezinta departarea dintre lentilele obiectivului ( punctul
focal al sistemului de lentile) si planul formarii imaginii.
2. Conul obiectivului este o parte a camerei situata in spatale obiectivului avand forma unui
trunchi de con cu baza pe placa de presiune. Prin conul obiectivului, razele de lumina ce
au patruns in interiorul camerei se proiecteaza pe material fotosensibil la nivelul caruia se
formeaza negativul imaginii.
3. Corpul camerei este o carcasa in care patrunde ansamblul conului obiectivului si care se
termina la partea superioara cu placa de presiune pe care se intinde pelicula.
Aceasta parte a camerei este fixata la extremitatea de jos pe asiul sau suportul camerei prevzut
la rndul lui cu un sitem de uruburi/prezoane, ce permit fixarea camerei pe fuselajul avionului.
4. Placa de presiune este o plac din cristal, groasa de cativa cm la care se ataeaz o pomp
ce are ca scop absorbirea aerului dintre pelicula de film si suprafata acesteia. Scopul este
ca respectivul cadru de film ce va deveni fotogramma.
5. Cutia sau compartimetul / caseta filmului. Este o parte ce apare doar la camerele
analogice, se afla la partea superioara a sistemului camerei si prezinta in interior 2
bobine : a) bobin debitatoare( pe care este reuat filmul neexpus) b) bobin receptoare
( pe care se reeleaz pelicula expus ce reprezint o sum de imagini latente obitnute
consecutiv).

Imaginea latenta este o imagine stabila ce corespunde fiecrui cadru de pe film ce a fost expus
luminii ce a ptruns prin obiectiv. Imaginea este voalat.
O rol de film fotogrammetric poate avea o lungime de 60m si poate cuprinde 260 cadre.
Schimbarea filmelor in cursul zborului este posibila in momentul in care misiunea de
fotografiere aeriana este intrerupta, iar operatorul poate descarca bobina de film expus, la
intuneric prin rularea peliculei de pe bobina recepotare intr-o capsula ce va fi predata, la
aterizare, la laborator. Pentru camera analogica se poate explica un principiu de functionare
simplu care are la baz aa numitul ciclu al camerei. Ciclul camerei reprezinta perioada de timp
dintre 2 deschideri consecutive ale obtulatorului camerei la anumiti parametrii de expunere
( timpul de expunere, diafragma). F = 153,64 mm
1/400 -> timpul de expunere in subidiviziuni de secunda
= diafragma (cat de mult s-a deschis obtulatorul in raport cu suprafata obiectivului pentru a
lasa sa patrunda lumina.
Principiul de functionare al camerei fotogrammetrice 26.11.2013
Functionarea camerei in timpul fotografierii aeriene presupune mai multe etape care se
constituie in asanumitul ciclu al camerei. Cu alte cuvinte pentru fiecare cadru de fotograma
aeriana sunt indeplinite 4 actiuni sau etape :
1. Rularea cadrului neexpus de film de pe bobina debitoare, pana se suprapune zonei
corespunzatoare de pe placa de presiune.
2. Deschiderea obturatorului camerei in functie de valorile timpului de expundere si
diafragmei fixate anterior si patrunderea luminii prin conul obiectivului catre materialul
fotosensibil fixat pe placa de presiune. In cazul camerelor digitale etapa este
asemanatoare insa accesul luminii se face catre matricea de senzori digitali care dozeaza
mai intai cantitatea de lumina pe care o transforma apoi in curenti electrici (senzorii
CMOS sau CCD).
3. Inchiderea obturatorului camerei si rularea de pe placa de presiune a cadrului expus
(imagine latenta si stabila si ajutorul motorului ce actioneaza bobina de film receptoare.
4. Rularea unui nou cadru neexpus de pe bobina debitoare pe placa de presiune in vederea
obtinerii unei noi fotogramme in urma deschiderii consecutive a obturatorului camerei.
Obturatorul camerei este un sistem de lamele paralele si concentrice. Lamele se deschid
treptat in functie de timpul de expunere.
Procesul se reia pana cand bobina de film este expusa in totalitate si este rulata pe bobina
receptoare care in final va fi preluata in laborator in vederea developarii si fixarii
imaginilor ce vor devenii mai intai negative si apoi fotogramme aeriene propriu-zise. O
rola de film poate sa aiba 60 de m lungime si aproximativ 260 de cadre. In momentul
deschiderii obtulatorului intre placa de presiune si pelicula de film nu trebuie sa existe aer

deoarece filmul nu va fi perfect intins rezultand imagini cu anumite defecte ceea ce


implica probleme la procesare in laborator.

Echipamente anexa ale camerelor fotogrammetrice

La bordul avioanelor de fotografiere aeriana echipamentele posibile sau senzorii ce pot fi


amplasati sunt urmatoarele :
Camere fotogrammetrice clasice sau conventionale care obtin imaginile pe film(material
fotosensibil)
Camere fotogrammetrice digitale sau neconventionale care obtin imaginile sub forma de
informatie in unitati de memorie in functie de numarul de pixeli organizati in linii si
coloane si cantitatea de informatie digitala continuta de elementul imagine(pixel =
element imagine )
Echipamente de sancare laser sau LIDAR care sunt senzori neconventionali, activi ce
genereaza in mod sistematic lumina polarizata care permite masurarea la nivel de fascicul
a distantei pana la obiectele din teren.
Echipamente de scanare multispectrala si mai ales hiperspectrala adica senzori
neconventionali care folosesc principiul scanarii multispectrale ce permit obtinerea
simultana de imagini digitale intr-un numar mare si foarte mare de canale sau benzi
spectrale. De regula nu se folosesc la zboruri de altitudini mici. Un exemplu este AVIRIS
are 224 de canale.
Echipamente de scanare termica utilizabile inclusiv pe timp de noapte ce permit obtinerea
de imagini ale obiectelor in functie de temperatura acestora . O caterogrie de echipamente
sunt cele FLIR.
Camere de televiziune de inalta definitie ( HD TV Video)

Anexele camerelor :
-

Luneta de navigatie- reprezinta un instrument optic folosit de regula impreuna cu tipurile


de camere analogice . Scopul acesteia il reprezinta monitorizarea sau verificarea in timpul
zborului a prezentei in teren a unor obiecte ce constituie elemente de reperaj in zborul de
fotografiere aeriana. Acest echipament nu mai este prevazut si la camerele digitale
deoarece in cele mai multe cazuri acestea prezinta un moniotr similar unui computer pe
care se urmareste atat terenul fotografiat cat si parametrii de baza ai zborului.
Camerele orizont sunt camerele fotogrammetrice utilizate in anumite misiuni si care obtin
imagini oblice sau panoramice in sistem de perechi de imagini avand axul aproape
perpendicular pe axul camerei principale ce obtine imaginile in sistem vertical. Scopul
acestor camere este obtinerea unor date suplimentare pe baza carora sa rezulte cat mai
precis inclinarea axului camerei principale in raport cu verticala locului. Imaginile
obtinute de camerele orizont prezinta scari gradate atat pe axa orizontala cat si pe cea

verticala in functie de care se apreciaza pozitia liniei orizontului ceea ce permite


calcularea in functie de axul raportat la axul camerei principale a abatarii de la verticala a
fotogrammei realizate. Datele extrase din aceste fotogramme oblice sau panoramice
permiteau pe de o parte o acoperire mai larga a terenului , pe de alta parte si extragerea
unor elemente utile in orientarea absoluta a fotogrammelor verticale care in final erau
expluatate cartografic prin stereorestitutie respectic ortorectificare.
Camera obscura este o camera intunecata in care se descarca bobinele de filme expuse pe
rola de film ce urmeaza a fi preluata la laborator.
Sistemul de comanda al camerei este un ansamblu de panouri de comanda care permit
pe de o parte urmarirea parametrilor camerei in stransa legatura cu parametrii de zbor
permit realizarea unor reglaje in meniul de functionare al acesteia . La camerele digitale
sistemul de comanda este strans legat de monitorul camerei astfel incat corectarea unor
parametri se realizeaza in stransa legatura cu imaginea terenului si parametri prestabiliti
ai zborului.
Sistemul GPS este un element esential care ofera in primul rand pozitia instantanee a
fiecarul punct de statie fotogrammetrica in functie de sistemul de coordonate precizat in
cadrul proiectului de zbor. Pentru care punct de statie se obitin perechile de coordonate
x,y respectiv, fi si lamda , insotite de valoarea in metri a plafonului de zbor in raport cu
marea, ci nu in raport cu terenul fotografiat. Echipamentul gps este cuplat la sitemul
GPS-IMU de la bordul avionului care masoara atat pozitia punctului de statie cat mai ales
pozitia instantanee a aparatului de zbor in raport cu cele 3 axe de coordonate centrate pe
fiselajul avionului. ( cele 3 unghiuri omega, fi si k reprezentand deplasarea laterala in
jurul axei si verticala a aeronavei in punctul de statie dat)
Anumite camere mai prezinta si un sistem radar simbolizat ( APR) care inregistreaza
profilul terenului in lungul directiei de zbor dupa principiul radarului cu emisie verticala .
Scopul este determinarea instantanee a diferentei de nivel dintre camera fotogrammetrica
si suprafata topografica, date utile in contextul orientarii fotogramelor si al
ortorectificarii.
Statoscopul este un instrument care masoara relatiile de presiune atmosferica intre
punctele de statie fotogrammetrica si le raporteaza la o valoare medie ce corespunde
presiunii atmosferice de la altitudinea plafonului de zbor prestabilit in proiect. Cu ajutorul
acestui instrument se poate calcula abaterea de la punctul de statie fotogrametrica in
raport cu altitudinea nominala a plafonului de zbor de la altitudinea calculata in proiect.

3.12.2013

Calibrarea fotogramelor aeriene (Se cere si la cursul


defotogrammetrie).

In cazul fotogrammelor aeriene obtinute cu ajutorul camerelor metrice calibrarea pleaca la


inceput de la calibrarea camerei sau calibrarea senzorului cu ajutorul caruia a fost obtinuta
imaginea. Calibrarea camerei se realizeaza la perioade de timp egale atat in laborator cat si pe

teren ( prin zboruri de proba sau de calibrare) in scopul determinarii parametrilor acesteia ce
vizeaza distorsiunile sau erorile ce pot aparea in imagine .Orice instrument utilizat in ridicari
topografice se impune a fi verificat periodic din punct de vedere meteorologic in scopul
cunoasterii performatelor efective si realizarii unor reglaje. Toate aceste elemente de calibrare a
camerei sunt inscriese in raportul de calibrare, un document absolut necesar trecerii la realizarea
misiunii de zbor fotogrammetric.
Calibrarea camerei presupune masurarea in laborator si pe teren a urmatoarelor elemente:
-

Distanta focala
Distorsia detaliile din teren le vedem deplasate fata de pozitia lor reala.
Pozitia punctului principal centrul fotogrammei
Pozitia marcilor fiduciale in raport cu punctul principal maricile din fiecare colt al
fotogrammei
Puterea de rezolutie a obiectivului raportarea imaginii din teren la mira-test prin
determinarea perechilor de lini albe si negre ce pot fi diferentiate cu ochiul liber.

Marcile fiduciale sunt in nr. 8 , 4 se afla in colturi si 4 la mijlocul fiecarei laturi .


La intersectia marcilor fiduciale se afla punctul central al fotogrammei . Teoretic la fotogramma
verticala sau nadirala acest punct se corespunde intersectii ale marcilor fiduciale dar si punctului
in care verticala locului si axul optic al camerei inteapa planul imaginii.
Pe punctul situat la intersectia marcilor fiduciale se raporteaza sistemul de coordonate al camerei
fotogrammetrice numit si sitem de coordonate aparat cu doua axe verticale. Aceste coordonate se
utilizeaza in orientarea interioara a imaginii .(adica in orientarea imaginii in raport cu camera).
In contextul calibrarii camerei este necesara determinarea precisa a pozitiei reale a punctului
principal, al intersectiei marcilor fiduciale , respectiv a centrului fiducial al imaginii. Cu cat
abaterile acestora in raport cu centrul imaginii de calibrare sunt mai mici cu atat camera isi
pastreaza mai bine parametrii geometrici, iar reglajele snt mai fine.
Calibrarea fotogrammei aeriene presupune urmarirea altor etape in urma obtinerii acesteia:
-

Orientarea interioara adica asocierea maricilor fiduciale cu perechile de coordonate


raportate la sistemul camerei fotogrammetrice.
Orientarea relativa presupune deterimanarea de puncte de suprapunere in zonele de
suprapunere longitudinala si laterala ale fotogrammelor si legarea acestora folosind
punctele de reperaj pentru aerotriangulatie. ( se orienteaza o imagine in raport cu vecina
ei).
Orientarea absoluta (sau exterioara )- presupune asocierea imaginii cu pozitia reala a
marcilor fiduciale si a pnctlui principal in teren folosind sistemul de coordonate al unor
proiectii.

Ortocorectia imaginii inseamna reproiectarea imaginii folosind datele acestia si modelul


digital de teren corespunzator in scopul producerii unei noi imaginii avand o scara unica
respectiv o deplasare radiala sau de relief cat mai mica si mai apropiata de 0.
Corectii de contrast pe cele 3 canale RGB.
Aplicarea unor masti pentru anumite detalii ( prt nori de ex ) .
Repararea unor linii si coloane de pixeli prin mascarea lor sau chiar producerea de
informatii corespunzatoare acestora .

Clasificarea tipurilor de camere fotogrammetrice 10.12.2013


Se realizeaza dupa mai multe criterii :
I.
Dupa principiul de obtinere al imaginilor:
- Camere analogice la care imaginea se formeaza pe film in mod asemanator cu formarea
imaginii pe retina umana ( imaginea formata din pete care reprezinta urma sau amprenta
fascicolelor de lumina proiectate prin obiectiv ( pncte imagine )).
- Camere digitale- camere la care imaginea este obtinuta cu ajutorul unor senzori bazati pe
tehnologia semiconductorilor( CMOS , CCD), dispusi sub forma unor matrici sau grile
care dozeaza si intreaga radiatie luminoara primita sub forma unor elemente de forma
patrate sau dreptunghiuri numite elemente imagine sau pixeli.
II.
Dupa domeniile de utilizare a imaginilor
- Camere metrice cu aplicatii topografice si cartografice care presupun o precizie
geometrica mare si foarte mare a imagini pentru ca informatia restituita din imagine se
foloseste la intocmirea de planuri si harti topografice , cadastrale sau chiar tematice cu
baza topografica sau cadastrala ( Ex: hartile de amenajament silvic/ harti de cadastru
forestier).
- Camere destinate obtinerii de imagini pentru diferite analize ale componentelor de mediu
care nu necesita o precizie geoemtrica mare , dar imaginea trebuie sa aiba o acuratete
mare. ( Exemmplu: fotogramme obtinute se utilizeaza in diferite analize caltative si
cantitatice ce au ca rezultat diferite harti tematice ( planuri urbanistice , situri
cartografice, de vegetatie, pedologice , topo-climatice etc)).
III.
Dupa formatul imaginii obtinute
- Camera cu imagine de forma patrata si idmensiuni ce depind de pelicula fotogrammetrica
utilizata :
a) 23/23 cm
b) 18x18 cm
c) 9x9 cm
d) 40x40 cm
- Camere cu imagine de format dreptunghiular(18x23 cm).
- Camere cu imagine avand alt format ( de ex: camere care obtin imagini de forma
ortogonala s-au folosit la inceputul descolului XX).
IV.
Dupa unghiul de camp al camerei/deschiderea obiectivului

Camere cu deschidere mica sub 50


Camere cu deschidere normala 50-70 - cele mai utilizate in cartografie si topografie
Camere cu unghi de deschidere mare intre 70-100
Camere cu unghi de deschidere foarte mare de peste 100 numite si camere panoramice.
La aceste camere imaginile rezultate prezinta o acoperire spatiala foarte mare cuprinzand
inclusiv linia orizontului. Acestea produc fotogramme verticale sau nadirale , procesate
in vederea restituiri elementelor de planimetrie si altimetrie.

Camerele panoramice din aceasta cateogrie sunt incluse camerele orizont ce se foloseau in
timpul zborurilor fotogrammetrice simultan cu sistemele de camere verticale astfel incat
imaginile rezultate ( 3 imagini - una verticala si 2 panoramice) sa permita o cat mai buna
orientare absoluta in vederea pregatirii aerotriangulatiei si ortorectificarii.
V.

Dupa sistemul de obtinere al imagini/ modul de deschidere al obtulatorului camerei.

De exemplu:
-

camere clasice- deschiderea obtulatorului se realizeaza normal de pe centru catre


marginile obiectivului, pe spatiul circular. Partea centrala a imaginii este mai mult timp
expusa luninii decat partea laterala a acesteia.
Camerele cu fant = un obturator care se deschide lateral fata de centrul obiectivului sub
forma unei fante prin care patrunde lumina.
Camera panoramica camera cu obiectiv special de foarte larga deschidere la care
obtulatorul permite inregistrarea unui spatiu foarte larg pe axa orizontala a imaginii. De
obicei acestea combina sistemul clasic cu sistemul fantic.
Camere cu obiective interschimbabile in functie de intervalele spectrale in care se
inregistreaza imaginiea ( exista obiective pentru spectrul vizibil si inflarosu).

Obiectivele sunt montate frecvent pe un suport ce poate fi rotit in functie de tipul de inregistrare
care se realizeaza astfel incat camera sa functioneze similar unei camere cu un singur obiectiv.
Exista situatii frecvente ( mai aels la camerele digitale) in care obiectivele sunt fixe si pot
inregistra pe matrici de senzori separate imagini in intervale spectrale complementare ( albastru,
verde, rosu si NIR) . Din combinarea digitala a acestor imagini rezulta fotogramme digitale
color, atat in culori naturale cat si in culori iR.
Controlul calitatii imaginii fotogrammetrice
Este etapa care urmeaza misiunii de fotografiere aeriana ce are ca scop evaluarea imaginii la
nivelul elementelor radiometrice si geometrice , in mod indirect urmarind 3 aspecte
-

Acoperirea spatiala a imaginii


Modul de formare al imaginii
Controlul de detaliu la nivelul propietatilor radiometrice ale imaginilor.

Acoperirea spatiala a imaginilor

Se realizeaza imediat dupa obtinerea imaginilor in laborator fie in format analogic fie in format
digital in functie de tipul de camera folosit. Cel mai simplu mod de evaluare il reprezinta
modificarea imaginilor prin construirea de benzi sau serii de imagini care ulterior se asambleaza
intre ele pentru a reconstitui suprafata de acoperire prezenta in proiectul si harta de zbor.
(Exemplu: mozaicul de fotogramme corespunzator unei foi topografice la scara 1:25000).
Aceasta se intocmeste in laborator dupa ce s-au obinut copiile contact ( folosind negativele)
astfel ncat s rezulte benzile de imagini suprapunerile dintre acestea, pe care se va marca limita
viitoarei foi de harta topografica( Ex : 70 de fotogramme intr-o foae topografica 1:25000).
In format digital exista posibilitatea de a contribui in mod automat sau semi-automat mozaicul
prin identificarea punctelor de sprijin si asamblarea acestuia intr-o faza preliminata construirii
aerotriangulatiei.
Criterii de calitate la nivelul acoperiri spatiale
-

Toata zona cerut de beneficiar trebuie sa fie acoperita cu imagini


Realizarea acoperirii imaginilor onsecutive astfel incat aceasta sa nu coboarare sub 60%
pe directia de zbor( realizarea dubletului), respectiv sub 20% intre seriile de imagni. In
practica fotogrammetrica standardele de calitate presupun ca acoperirerea pe distanta de
zbor sa fie cuprinsa intre 56 si 70% la nivelul celor 2 fotogramme ale dubletului, iar
acoperirea intre benzile de fotogramme trebuie sa fie intre 20 si 30%.
Abaterea centrelor imaginii asamblate in mozaic faa de directiile de zbor din proect nu
trebuie sa depeasc mai mult de 5 in condiiile in care parametrii de zbor influenai de
unghiul de deriv , au fost corectai pentru indeplinirea cerintelor beneficiarului.

Modul de formare al imaginilor


In acest caz se urmarete ca imaginea sa nu prezinte defectiuni datorita necaliratiii filmului
ca urmare a problemelor de functioare la nivelul placii de presiune al camere(la camera cu
film) . In acest caz datorita aerului care afecteaz planimetria filmului fotogramma rezultat
poate prezenta o alternanta de sectoare mai clare cu sectoare mai neclare ceea ce ii
diminueaza calitatea.
Controlul calitatii la nivelul propietatilor geometrice
Imaginea nu treubie sa contina defecte de tipul zgrieturilor , petelor. Un alt aspect il
constituie examinarea efectului aberaiilor optice asupra imaginii de mici dimensiuni.
17.12.2013 Procesarea imaginilor fotogrammetrice in laborator
2 situatii:
Procesarea fotogramelor in format analogic:developarea ,fixareaimg.,respective corectareaimg.,
din punct de vedere geometric.

Procesarea imginilor digitale sau digitalizate folosind instrumente computerizare atat in ceea ce
priveste caracteristicile radiometrice cat si in ceea ce priveste proprietatile geometrice.
Procesarea imginilor analogice
Presupune abordarea a doua probleme:
-procesarea fotogrammelor alb-negreu;
-procesarea fotogrammelor color( in culori natural sau color infrarosu).
Cel mai simplu exemplu il constituie insa prima situatie,deoarece filmul fotogrammetric albnegru are o structura simpla,legata de un singur strat de emulsie continand graunti fotosensibili
de argint pe un suport de celuloid sau chiar in trecut,pe un suport de sticla.
Principiul filmului alb-negru.
Formarea imginii pe filmul alb-negreu are la baza de fapt o reactie foto-chimica in urma inter
actiunii luminii ce patrunde prin obiectiv cu materialul fotosensibil (clorura de argint). Prin
reactia de reducere a clorurei de arginta aceasta se disociaza in ioni de argint care se vor fix ape
negativul imaginii,respective ioni de clor care se vor spala sau elimina in etapa obtinerii
negativului.
In urma contactului luminii ce a patrunde prin obiectiv cu suportul filmului (cu emulsia
filmului),are loc o reactie de reducere ce presupune separarea clorurei de argint stocata sub forma
de graunti in emulsie, in ioni de argint si ioni de clor. In aceste conditii proprietatile initiale ale
filmului se modifica in functie de reactia la lumina a materialului fotosensibil legata de valorile
timpului de expunere,respective ale diafragmei. In final ,imaginea rezultata este o imagine
latenta, invizibila,dar stabila astfel incat materialul expus poate fi procesat si la un timp dupa
zborul de fotografiere aeriana.
Polaroids.theskeltons.org/film3.htm
Black and white film works differently
Pocesarea filmului alb-negreu prezinta 3 etape:
-o etapa de anteprocesare .Filmul este expus luminii la parametrii timp de expunere-diafragma
prin deschiderea obiectivului si impensionarea diferentiata a grauntilor stocati la nivelul
emulsiei. Pe baza acestora se obtine imginea latenta si stabila care poate fi obtinuta prin
developare in laborator folosind solutii speciale (solutii de tip revelator). Informatia din imagine
se va obtine prin developarea si fixarea grauntilor expusi la lumina, respectivei prin indepartarea
grauntilor neexpusi sau neimpresionati de lumina.

-o etapa de procesare propriu-zisa.Presupune developarea filmului cu solutii speciale astfel incat


sa se obtina o imagine vizibila la nivelul negativului in care obiectele sa apara la diferite nivele
de stralucire in functie de reactia luminii cu materialul fotosensibil. In acest caz rezulta o imagine
negative ,instabila, in care obiectele care reflecta puternic lumina vor fi intunecate, iar cele care
reflecta mai slab lumina vor aparea ca luminoase. Negativul instabil este vizibil ,insa nu poate fi
utilizat pentru obtinerea fotogramei decat dupa ce grauntii de argint vor fi stabilizati prin fixare.
Grauntii de AgCl care nu au reactionat la lumina vor fi indepartati prin dizolvarea astfel incat in
negative sa fie pastrata doar informatia spectrala utila.
-o etapa post-procesare. Presupune pe de o parte stabilizarea grauntilor de argint cu diferite
nivele de stralucire ,respective transformarea negativului stabil in imagine pozitiva prin
reproducerea acesteia pe suport de hartie fotografica acoperita cu emulsie fotosensibila sau pe
suport de celluloid, de asemenea acoperit cu o astfel de emulsie. In acest fel rezulta pozitivul
imaginii in care obiectele vor aparea la diferite nivele de stralucire invers fata de negative.
Curba caracteristica a filmului
Filtre in aerofotogarfiere
Spre deosebire de filmul alb-negru, filmul color are o structura mai complexa deoarece pe
suportul de celluloid sau de sticla se suprapun 3 straturi de material fotosensibil corespunzatoare
radiatiilor ce alcatuiesc lumina alba( albastra, verde si rosie). De asemenea, catre suprafata
peliculei intre straturile albastru si verde se include un strat filtrant numit si filtru de galben , care
impiedica amestecul culorilor cu albastrul si violetul. Filtrul de galben retine cat mai mult din
radiatiile albastru ,dar si ultraviolet fotografic pentru ca acestea sa nu impresioneze considerabil
si straturile de emulsie sensibile la verde si rosu.
Curba caracteristica a filmului reprezinta o diagrama care arata reactia materialului fotosensibil
la lumina in functie de intensitatea acesteia si parametrii expunerii , numita si curba de innegrire
a filmului deoarece in negativul imaginii alb-negru arealele innegrite sunt de fapt cele mai
stralucitoare in pozitivul imaginii.
Diagrama prezinta 2 axe ,respectiv: cea orizontala logaritmul expunerii filmului in lux*sec. , iar
cealalta axa o reprezinta densitatea inegririi filmului , ceea ce arata de fapt masura in care lumina
patrunsa prin obiectiv a determinat reactia foto-chimica la nivelul peliculei de film. Densitatea
innegririi este = f(log de expunerea filmului)
Fiecare pelicula de film cu o anumita sensibilitatea la lumina prezinta o curba caracteristica ce se
impune a fi cunoscuta in etapa alegerii peliculei pentru aerofotografiere. Ex: pelicula cu
sensibilitate normala se utilizeaza in conditii normale de iluminare 21 DIN(NormeleIndustriale
Germane). Pelicula cu sensibilitate mare la lumina se utilizeaza in conditii speciale cand
iluminarea terenului este mai slaba, iar pelicula de sensibilitate mica sub 21 Curba
caracteristica prezinta la randul ei mai multe componenete sau mai multe zone sau segmente:

Subexpunerea/segmental de subexpunere. Este corespunzator unui nivel slab de iluminare care


determina la randul lui o reactie slaba a materialului fotosensibil. Aceasta inseamna ca innegrirea
negativului este slaba ,deci imaginea va fi neclara. Filmul este neimpresionat sau slab
impresionat.
Latitudinea filmului este sectorul optim in care cantitatea de lumina ce patrunde prin obiectivul
camerei determina o innegrirea corespunzatoare a negativului, nuantata in functie de cantitatea
de lumina dozata. Acesta este segmental situat intre pragul de subexpunere, respective pragul de
supraexpunere a peliculei.
Zona de supraexpunere/segmental de supraexpunere care se afla dincolo de pragul superior al
expunerii la valori mari ale cantitatii de lumina patrunsa prin obiectiv ,respectiv valori mari ale
densitatii innegririi. In aceasta zona ,innegrirea imaginii este foarte puternica ceea ce determina
prin similitudinea cu zona de subexpunere din diferentierea obiectelor.
Zona de solarizare-corespunde expunerii totale a materialului fotosensibil la lumina solara si
valorii acestuia. Daca filmul expus cu...imagine latenta este scos din caseta la lumina solara.
Filtre utilizate in fotografierea aeriana
Micro.magnet.fsu.edu/primer/photomicropraphy
Filtrele reprezinta ecrane colore sau incolore utilizate in fotografierea aeriana in scopul retinerii
selective sau diminuarii efectului unor radiatii cu anumite lungimi de unda asupra materialului
fotosensibil. Aceste filtre sunt utilizate in mod sistematic fiind stabilite inca din faza proiectului
de zbor. Principiul acestora se aseamana cu cel a stratului filtrant ce alcatuieste filmul color(filtru
de galben).
Filtrele pot fi de 2 tipuri:
-dupa lungimea de unda a radiatiei pe care o retine: filtre de unda aditive, filtre pentu culori
substractive (vezi si desenul din carte 2 capitoul aerofotografiere).
Filtrele pentru culori aditive sunt acele ecrane adaptate obiectivelor care permit in functie de
culoarea lor trecerea luminii cu lungimi de unda corespunzatoare culorilor aditive. Scopul
acestor filtre este de a folosi mai bine radiatiile reflectate de anumite obiecte in vederea obtinerii
unor imagini mai expresive.
Filtrele pentru culori substractive sunt utilizate destul de frecvent in fotografierea color, astfel
incat pe negativul imaginii color sa existe o mai buna diferentiere a sectoarelor ce apar in culori
substractive (complementare celor aditive). Galben,purpuriu si azuriu. Ex: filtrul de galbendiminueaza efectul albastrului si al ultra violetului fotografic asupra signaturilor spectrale
corespunzatoare obiectelor ce reflecta mai puternic radiatiile verzi si rosii
Filtrele pentru culori aditive si substractive-subiect examen

07.01.2014 Elementele de procesare ale fotogrammelor aeriene


Tipuri de filtre folosite in fotogrammetrie
-

Filtre monocromatice care absorb o parte extinsa din spectrul electromagnetic cu exceptia
unui interval spectral bine precizat, filtre care absorb radiaia dintr-un singur interval
spectral bine precizat(exemplu: filtrul rosu, verde).
Filtre anivinientale (antivinient) sunt folosite in cazul obiectivelor cu deschidere larg in
vederea compensarii diferentelor de expunere dintre centrul imaginii si margilile acestia.
Filtrul incearca sa compenseze diferenta de timp de expunere dintre imagine si marginile
acesteia.
Filtre de band absorb toate radiatiile cu anumite lungimi de unda n limitele unui
intreg interval spectral.
Filtre de polarizare permit trecerea radiatiilor electromagnetice pe o singura directie de
polarizare . filtrul lasa doar anumite raze de lumina sa treaca pe o anumita directie.

Factorul filtrului este procentul de lumina incident pe care un filtru il absoarbe.


- filtre de tiere las s treac lumina cu anumite lungimi de unda in functie de anumite
praguri(ex: filtrul de galben + care diminueaz puternic efectul ultrabioletului care altereaz
culorile determinnd aberaii cromatice.
- filtre selective permit trecerea luminii in mod simultan in mai multe intervale spectrale mai
largi sau mai inguste.
- filtre de gri diminueaz lumina ca intensitate in cazul in care obiectivele nu se inchid
suficient, epntru preintampina valoarea filtrului.
- filtre de compensatie compenseaz efectul altor filtre prin corectarea fluxului de radiatii la
niveul lungimii de und n funcie de necesitate de obinere a imaginii. n acest caz anumite
lungimi de unda ale radiatiei sunt lasate sa treaca chiar daca au fost partial absorbite . n alte
cazuri,efectele unor radiatii cu anumite lungimi de unda pot fi atenuate.
Procesarea presupune mai multe etape
1. Procesarea signaturilor spectrale atat pentru imaginile analogice cat si pentru cele
digitale.
2. Procesarea informatiilor metrice + cea mai improtanta pentru ca fotogrammetria se
bazeaz pe extragerea acestor informatii in vederea obtinerii produselor
specifice( DtM+uri , ortofotograme, ortofotoharti, puncte pentru ridicarile topografice si
cadastrale, date vectoriale pentru cadastru etc).

1. Procesarea signaturilor spectrale


Reprezinta totalitatea elementelor prin care fotogrammma trece din momentul descarcarii
cadrelor de film / bobine de film, respetiv din momentul descarcarii memoriei camerei
fotogrammetrice digitale.
In primul caz, ( procesarea cadrelor de film) se impune trecerea peliculei prin laboratorul
fotografic specializat in vederea develoarii imaginii latente si stabile, fixarii sau stabilizarii
imaginii negative corespunzatoare fotogrammei si in final procerii fotogrammelor propriu-zise
pe diferite tipuri de suport ( hartie fotografica , sub forma de diapozitiv etc).
Principala problema ce apare in procesarea fotogrammelor analogice la nivel de signatura
spectrala obtinerea de imagini corecte cat si mai clare si mai ales cat mai echilibrate sub raportul
contrastului in conditiile in care parametrii expunerii pot sa varieze de la un cadru de film la
altul.
Prin procesare se poate comensa diferenta de signatura spectrala dintre fotogrammele care
alcatuiesc intreaga colectie de imagini obtinute in urma unui zbor.
In cazul fotogrammelor digitale , procesarea singaturilor spectrale se realizeaza in urma
descarcarii memoriei camerei , in memoria statiei fotogrammetrice sub forma de fisiere imagine
alcatuite din pixeli , insotite de un fisier general ce cuprinde date de baza pentru orientare.
In anumite cazuri computeruul descarcarea memoriei se face la bordul avionului, intr-un
computer portabil pentru ca in final , imaginile preluate sa fie trecute in memoria statiei
fotogrametrice digitale.
Signaturile spectrale ale imaginilor sunt descarcate fie in mod direct sub forma de imagini color
in format digital, insa in functie de tipul de camera si modul de lucru , acestea se pot descarca
separat la nivel de interval spectral , sub fomr a de imagine alb-negru spectrozonale.
Acestea fiind combinate in mediul digital, in functie de caz in sistemul RGB , pentru a se obtine
signaturi spectrale color.
Calitatea fotogrammelor aeriene digitale depinde de o serie de factori:
-

Adaptarea corecta a timpului de expunere si diaframei la conditii de iluminare a terenului.


Utilizarea adecvata a filtrelor de diferite tipuri in functie de obiectiv si in functie de
specificul fotogrammelor digitale obtinute.
Rezultia radiometrica a camerei , respectiv volumul de informatii stocat la nivel de pixel ,
care permite o mai buna diferenta a signaturilor spectrale cat mai apropiata. ( de ex: o
fotogramma avand 9 biti ) pixel curpinde 2050 trepte pentru fiecare canal spectral
RGB(numarul de trepte poate fi suficient daca obiectele au dimensiuni mari)

In fotogrammetria de inalta performata ( imaginea la rezolutii foarte mari destimate aplicatiilor


de mare precizie) se utilizeaza frecvent rezolutii radiometrice superioare cum ar fi : rezolutii de
22 biti , de 16 biti, 20, 23 de biti. O imagine cu rezolutia radiometrica mare necesita instrumente
performante de procesare, dar avantajul este cresterea preciziei in procesarea elemetelor metrice
si generarea diferentelor produse si mai ales a modelellor digitale ale elevatiei , ale suprafetei
terenului sau chiar a unor obiecte din teren.
In cele mai multe cazuri , procesarea signaturilor digitale se aseamana cu procesarea signaturilor
spectrale ale imaginii satelitare pentru ca de cele ma multe ori se aplica diferitecorectii de
normalizare a nivelului signaturlor spectrale atat intervalul pentru fiecare fotogramma , cat si mai
ales grupat pentru banda de fotogramme sau chiar blocuri de fotogramme.
De asemea, se poate aplica diferite corectii de contrast , diferite tipuri de filtre morfologice, car
mai ales convolutie, in scopul obtinerii unor fotogramme mai usor de interpretat si exploatat
folosint mijloace digitale , inclusiv aplicatii SIG.
2. Procesarea elementelor metrice ale imaginii.
Procesarea imaginilor metrice este esentiala deoarece aceasta porneste de la fotogramma initiala
rezultata in urma procesului fotografic, sau a procesarii digitale primare (scanare , corectii de
contrat etc) si se finalizeaza cu generarea diferitilor produsi fotogrammetrici :
ortofotoplane,DTM, harti, mozaicuri de imagini.
Orientarea imaginilor
Are ca scop definirea prin parametrii adecvati a proiectiei caracteristice fotogrammetriei in
momentul obtinerii acestia in functie de mai multi factori. Presupune in realitate folosirea datelor
auxiliare ale acestia in vederea reconstituirii cat mai precise a pozitiei imaginii in raport cu
sistemul de prelucrare ( camera fotogrammetrica) si in raport cu terenu; fotografiat.
Prin orientare se determina ce pozitie a avut planul in care s-a obitnut imaignea in raport cu
sistemul camerei, in raport cu terenul , in punctul de statie dat in care s-a deschis obiectivul.
Pentru orientare este necesara precizarea cat mai corecta a coordonatelor GPS ale punctelor de
statie( x,y,z) precum si a unghiurilor care exprima deplasarea avionului in punctul de statie in
raport cu cele 3 axe (x,y,z) in momentul deschiderii obiectivului (date de orientare).
Orientarea poate fi :
- GPS x ,y ,z
-Imu , omega,phi,kappa (,,)
Presupune mai multe etape:

1. Orientarea interioara a imaginii determina pozitia de proiecte in raport cu imaginiea


care se obtine in interiorul camerei. (orientarea exterioara e mai josD

Din punct de vedere tehnic teta () interior a fotogrammei presupune asocierea fiecarei marci
fiduciale (8 puncte) cu pozitia lor in raport cu sistemul de coordonate al camerei
fotogrammetrice, numit si sistem de coordonate aparat.
Coordonatele marcilor fiduciale se exprima in raport cu sistemul de axe centrat pe punctul
central al fotogrammei. Aceste coordonate aparat pot fi pozitive sau negative in functie de pozitia
marcilor fiduciale si a se exprima pe baza valorilor din documentatia camerei fotogrammetrice,
corectate cu valorile obtinute in urma calibrarii camerei.
In orietnarea interioara se utilizeaza mijloace digitale astfel incat imaginea analogica trebuie
scanata cu scannerul fotogrammetric, iar cea digitala trebuie doar vizualizata. In aceasta etapa se
precizeaza mai intai elementele de baza ale camerei ( distanta focala) si apoi se realizeaza
corespondentele dintre coordonatele arbitrare ale marcilor fiduciale si imaginea coordontaleor
aparat specific camerei.
Prin orietnare se obtine un nou model de imagine mai apropiat de modelul cartografic.
14.01.2013
-Orientarea imaginilor permite reconstituirea pozitiei fotogrammei in momentul constituirii ei
folosind camera fotogrammetrica , in raport cu sistemul de preluare si in raport cu terenul.
-Orientarea interioara este primul pas in orientarea fotogrammei deoarece prin asocierea imaginii
cu sistemul de coordonate al camerei, folosind ca puncte de control marcile fiduciale(8 la nr) si

punctul principal rezulta un model de imagine la care nu ne mai raportam la numarul liniei sau
coloanei fiecarui pixel din imaginea digitala. Orientarea interioara apeleaza inclusiv la
coordonatele punctului principal calibrat, care nu coincide intotdeauna centrul sistemului de
coorodonate al camerei.
Orientarea relativa a imaginilor
Presupune legarea cu ajutorul unor puncte de control speciale a imaginilor individuale cu
imaginea consecutiva , in vederea realizarii a ceea ce se numeste orientarea dubletului de
fotogramme.
Mai simplu spus orientarea fotogramei in raport cu fotogramma vecina acesteia.
Orientarea realativa este importanta in conditiile in care dubletul este baza obtinerii
stereogramei, adica a unei imagini ipotetice ce poate fi exploatata folosind diferite mijloace
stereoscopice. Mai simplu spus in spatiul comun al celor doua fotogramme invecinate se poate
obtine daca acoperierea longitudinala este aproape corecta(60-70%) un model stereoscopic(in
relief) al suprafetei comune intre imagini. Prin orientarea relativa se numesc puncte comune intre
cele doua imagini ( Die Points ). Cele doua fotogramme sunt obtinute din puncte de statie
consecutive , de aceea la alegerea si introducerea punctelor de legatura , este important ca
operatorul sa identifice in mod corect punctele in raport cu imaginea obiectelor afectata de
deplasarea radiala.
Pe de o parte orientarea relativa ajuta la orientarea stereogramei cu elementele din teren, dar ccel
mai improtant aspect este posibilitatea de a pregatii general modelului digital al terenului
corespunzator zonei de acoperire dintre cele doua fotogramme respective . Modelul digital al
terenului in fotogrammetria cu mijloace clasice se realizeaza in zona de acoperire comuna dintre
fotogramme. Aceste modele constituie totalitatea punctelor cu atribute x,y,z , (pozitie, altitudine),
are definesc suprafata topografica intr-o formula mai mult sau mai putin complexa in limitele
zonei de acoperire compuna dintre cele doua fotogramme , ce alcatuiesc dubletul.
Aceasta adunare de puncte avand asociata o tabela de atribute poate fi vizulaizata in cele mai
diferite moduri , atat vector cat si raster.
-

Un strat tematic Dem punct. ( Sau tema vector sub forma de punct) .
Dem vector sub forma de izohipse sau curbe de nivel , rezulta din interpolarea valorilor
punctuale.
Dem raster prezentata fie ca retzea de triunghiuri ( daca se genereaza un model de tip
TIN ceea ce inseamna ca din punctele de pe fotogramma se genereaza niste triunghiuri)
.

2. Orientarea exterioara presupune determianarea cat mai exacta a pozitiei fotogrammei in


raport cu terenul fotografiat folosind de aceasta data asocierea dintre coordonatele aparat
respectiv coordonatele corespunzatoare punctelor repective in teren. Orientarea exterioara devine

absoluta in momentul in care fotogramma este orientata corect atat spatial cat si altitudinal , in
sensul in care punctelor- imagine , le sunt asociate atat coordonate rectangulare sau geografice ,
cat si pozitia altimetrica care permite de fapt determinarea pozitiei imaginii in raport cu
elipsoidul .
Orientarea absoluta aproapie mai mult fotogramma de realitatea terenului si de o reprezentare
cartografica.
In vederea orientarii exterioare sunt necesare urmatoarele grupe de parametrii ce pot fi extrasi
din fisierul de metadate asociat fotogrammelor in urma zborului.
-

Pozitia punctului de statie se afla din coordonatele gps inregistrate simulat cu


fotogramma in fiecare punct de statie.
Parametrii deplasarii unghiulare in raport cu cele 3 axe care descriu miscarea in spatiu ,
reprezentati prin cele 3 unchiuri numite cu litere grecesti omega , phi si kappa.
Niciodata planul obtinerii imaginii nu va fi paralel cu elipsoidul in momentul deschiderii
obiectivului camerei.
Aceste 3 valori unghiulare se inregistreaza simultan cu grupul de coordonate gps ale
punctului de statie folosind un sistem special cu giroscop numit si Unitate de Masura
Inertiala IMU.
Aceste unchiuri sunt unghiurile deplasari laterale, verticale si axiale in raport cu cele 3
axe ce descriu pozitia unui obiect in spatiu.
Unghiurile omega phi si kappa ne arata cum s-a deplasat punctul de statie in raport cu
cele 3 axe avand originea amplasata in centrul de greutate al avionului.
Unitatea Mobila de Cartografiere integreaza camerea, gips-ul si IMU.
In vederea orientarii exterioare si apoi a celei absolute este necesara realizarea
corespondentei dintre valorile x ,y z,si unghiurile omega , phi si k , respectiv
coordonatele din teren ale unor puncte de control corespunztoare acesteia. Mai simplu
spus, odata cu asocierea marcilor fiduciale , respectiv punctului principal cu valorile x ,y
sau phi si lamda, determinate la teren , rezulta un model de imagine mai apropiat de
realitatea terenului ce poate fi exploatat mai departe in scop cartografic dupa unificarea
scarii , respectiv dupa realizarea ortocorectiei.

Orientarea absoluta presupune transformarea coordonatelor aparat din orientarea interioara in


coodonate obiect, folosind de fapt respectarea conditiei de colinearitate. Aceasta transformare
matematica se bazeaza pe un sistem de doua ecuatii numite ecuatii de colinearitate si care permit
rezolvarea valorilor reale ale coodonatelor punctelor din teren in functie de coordonatele
punctelor din imagine , respectiv parametrii zborului fotogrammetric.
Conditia de colinearitate este un concept utilizat in fotogrammetria analitica si care presupune ca
punctul de proiectie (punctul de perspectiva ) al proiectiei centrale asociata cu fotogramma sa se
afle pe aceasi dreapta cu punctul ce descrie imaginea obiectului si cu punctul corespunzator
acestuia in teren.

X,Y,Z reprezinta axele la care se raproteaza coordontatele sistemelor gps. Adica x,y -pozitia in
teren a punctului de statie , z plafonul de zbor.
Axele x si y sitemul de coordonate ale imaginii, f- distanta focala calibrata a camerei, de la PC
pana la planul imaginii . PC centrul de perspectiva sau punctu lde proiectie , Punctul ce
corespunde focarului obiectivului prin care trec toate razele de lumina inainte de a ajunge pe film
.
PC este exprimat prin valorile gps X0,Y0 si Z0.
Punctul p un stalp de pe fotograma , trebuie sa se afle neaparat pe aceeasi linie cu punctu lde
proiectie, cu corespondenta varfului staplpului din imagine si corespodenta varului stalpului din
teren.
Pe baza acestei conditii de colineraitate se rezolva coordonatele.

Ortocorectia sau ortorectificarea.


Reprezinta etapa prin care fotogrammele orientate absolut sunt reproiectate folosind parametrii
geometrici adecvati in scopul inlocuirii proiectiei centrale (originale) cu o priectie ortografica ce
poate fi exploatata mai departe in diverse reprezentari cartografice.
In urma ortorectificarii rezulta imagini cu o geometrie noua avand o scara unica si o deplasare
radiala mult diminuata sau aproape de 0. Ele se numesc ortofotogramme , ortofotoplanuri, si pot
sta la baza asanumitelor ortofotoharti.
In practica ortorectificarea presupune folosirea unor date de orientare dar mai ales coinregistrarea
imaginii (suprapunerea ei) cu modelul digital al terenului obtinut din diferite surse. Vezi carte 2
aerofotografierea respectiv prezentarea procesara imaginilor slide 3.
Prin ortorectificare se corecteaza efectul topografic(se unifica scara) si se diminueaza efectul
deplasarii radiale(deplasare de relief) ce afecteaza atat obiectele (copac ,casa) cat si punctele de
diferite altitudini situate pe suprafata topografica. Pentru recapitulare a se vedea propietatiile
geometrice ale imaginilor curs de teledetecctie.
Imaginile de teledetectie in configuratia lor initiala prezinta scari diferite de la un punct la altul,
iar punctele de pe suprafata topografica situate la diferite altitudini sunt deplasate radial fata de
proiectia lor pe planul elipsoidului. (Vezi desenele din carte 2 desenul cu antena si punctele de
pe suprafata topo. )
Prin ortocorectie sau ortorectificare se proiecteaza fiecare fixel sau punct al imaginii initiale
prin corespondenta lui in modelul digital altitudinal(3D) descrisa de valorile x ,y,z, rezultand o
imagine noua in care pixelii sunt reesantionati (reasezati ) intr-o noua configuratie geometrica in

care obiectele vor aparea la aceeasi scara , indiferent de altitudinea lor si intr-o forma care sa le
apropie mai mult de proiectia lor in plan.
De ex: o cabana din varful unui multe ,ar trebui sa fie identica ca o cabana in vale. Drumul sa
aiba aceeasi latime indiferent de altitudinea la care se afla.
Cu alte cuvinte prin ortorectificare noul model geometric poate fi coinregistrat mai departe cu
alte date (vector sau raster ) prin ascierea cu acelasi tip de proiectie.
Exemplu : ortofotoplanurile realizarte de ancpi au fost generate in proiectie ortografica pentru ca
apoi aceasta sa fie inlocuita cu proiectia stereo70, deoarece imaginile urmau sa fie folosite in
cadastru, in agricultura, urbanism, domenii incare proiectia de baza este Stereo70.
In ortorectificare trebuie realizata mai intai corepondenta dintre latura pixelului imaginii si latura
celulei modelului digital de teren, pentru ca priiectarea se face pixel pe pixel.

Curs analiza si interpretarea hartilor si imaginilor satelitare


Profesor.univ. dr. Mihai Bogdan Andrei.

09.10.2013.
Structura imaginilor.
Strucutra imaginilor
1.
2.
3.
4.

Notiuni introductive
Istoricul domeniului
Etapele analizei imaginii -> metode si tehnici
Elemente tematice de analiza a imaginilor

1. Notiuni introductive
Definitie: Analiza imaginilor reprezinta un ansamblu de metode , tehnici de lucru si algoritmi
care sunt utilizati in scopul exploatarii calitative si cantitative a imaginilor stelitare si aeriene.
Analiza imaginilor a derivat in ultimele decenii din interpretarea imaginilor sau din ceea ce
cunoastem ca fiind aerofotointepretare geografica.
Aerofotointerpretarea a reprezentat mai mult timp un ansamblu de metode calitative, descriptive
si explicative avand ca scop extragerea de informatii din imagini prin simpla interpetare vizuala
sau prin interpetarea vizuala combinata cu interpretarea cu instrumente optice.
Aerofotointerpretarea s-a adaptat incepand cu primele decenii ale secolului XX, metodelor si
principiilor diferitelor problematici geografice si nu numai .
In intelesul actual , analiza imaginii reprezinta un domeniu metodologic de mare actualitate in
ceea ce priveste diversificarea si perfectionarea metodelor si algoritmilor de exploatare
cantitativa.
La sfarsitul anilor 80 inceputul anilor 90 dezvoltarea aplicatiilor SIG a acoperit la un moment
dat si componenta exploatarii in mediul digital a imaginilor de teledetectie.
Domeniul analizei imaginilor s-a diversificat prin aparitia tehnicilor digitale in sensul
automatizarii totale sau partiale in vederea extragerii diferitelor date de teledetectie, folosind
algoritmi matematici si fizici. Algoritmii, cu timpul , au fost testati , au fost validati si in final au
fost implementati la nivelul diferitelor pachete software.
Tehnicile actuale de analiza a imaginilor sunt strans legate de modelarea caracteristica
suprafetelor terestre prin transformarea valorilor spectrale asociate pixelilor in valori fizice
reprezentand diferiti parametri caracteristici mediilor terestre ( grade , precipitatii, umiditate ,
etc)

Analiza imaginilor prezinta in realitate 2 componente sau directii, respectiv o componenta


calitativa numita interpretarea imaginilor si o componenta cantitativa numita procesarea digitala
a imaginilor.

Interpretarea imaginilor
Presupune exploatarea vizuala , cu instrumente optice sau digitale a imaginilor in scopul
extragerii unor seturi de date absolut necesare analizei unui component sau unui fenomen pe
baza imaginii .
De ex: fotointerpretarea litologiei unei zone desertice , interpretarea unor zone forestiere, unor
structuri urbane in scopul producerii unor informatii pentru planurile de urbanism.
Interpretarea imaginilor prezinta 4 etape ce pot fi separate in functie de volumul de informatii ce
poate fi extras din structura acestora :
-

Detectarea obiectelor
Recunoasterea obiectelor
Identificarea obiectelor
Descrierea obiectelor

Detectarea obiectelor este prima etapa de analiza a obiectelor necesitand de la bun inceput,
alegerea de imagini la o rezolutie adecvata in functie de dimensiunile obiectelor ce constituie
scopul interpretarii. Detectarea presupune doar delimitarea obiectelor pe baza criteriilor de forma
si contur ce pot fi interpretate in conformitate cu particularitatile terenului.
Ex: vizualizarea imaginilor de la o rezolutie de 8-10 m in google earth, inseamna detectarea unor
structuri mari ( aeroport, sosele nationale, parcele cultivate, parcele cu padure) forma si structura
asezarilor.
Recunoasterea obiectelor presupune ca imaginea sa prezinte rezolutii spatiale mai mai de
ordinul metrilor pentru ca analistul de imagine sa poata identifica trasaturi ale obiectelor in
interiorul contururilor. In aceasta etapa analistul poate exagera informatiile mai sigure despre
obiecte si chiar pozitia lui cu obiectele invecinate.
Descrierea obiectelor necesita rezolutii spatiale foarte mari de ordinul centimetrilor deoarece
se pot extrage informatii mai precise privind forma , dimensiunile , dispunerea componentelor ca
rezultat a unei analize cantitative de detaliu(de ex: o aeronava de un anumit tip are o anumita
lungime ,anvergura a aripilor, nr de motoare, o anumita pozitie).

Avantajele si dezavantajele interpretarii imaginilor


O astfel de metoda nu poate inlocui in totalitate expertiza realizata la teren deoarece exista si o
componenta de incertitudine ce poate conduce la erori ce pot fi duse mai departe in diferite
aplicatii din domeniul SIG.
Avantajele metodei
1. Interpretarea se bazeaza pe imaginea obiectelor surpinsa la momentul inregistrarii
imagini.
2. Volumul de informatii ce poate fi extras prin interpretarea unei imagini poate fi foarte
mare , de la simple determinari de obiecte pana la analize detaliate privind obiectele si
subobiectele.
3. Imaginea ofera o privire sinoptica asupra diferitelor obiecte si permite realizarea destul de
rapida a unor legaturi intre obiecte.
4. Fotointerpretarea aplicata imaginilor multitemporale ofera posibilitatea de a identifica, a
descrie, a cunoaste si a analiza difitele schimbari ce au avut loc intre momentul la care se
raporteaza imaginea .
5. Interpretarea imaginilor ofera posibilitatea colecatarii de informatii din zone mai greu
accesibile sau inaccesibile. Principalul avantaj este posibilitatea de a realiza pe baza
imaginilor diferite harti, dar in primul rand harti topografice .
6. Fotointerpretarea se poate aplica in domeniul geografiei si in domeniul stiintei mediului
in cele mai diverse scopuri : analiza asezarilor, potentialului turistic etc.
16.10 .2013 Dezavantajele interpretarii imaginilor.
Interpretarea imaginilor presupune specialisti a caror pregatire profesionala inseamna de multe
ori foarte mult timp dar si investitii.
Interpretarea imaginilor ca metoda calitativa de analiza a acestora nu produce intotdeauna
validarea la teren a datelor si informatiilor extrase din imagini si completarea acestora cu alte
informatii provenite din surse independete. ( Exemplu: 218-219 Urban development cities. )
Necesitatea utilizarii unor volume de date suplimentare implica de asemenea costuri neprevazute
care sunt cu atat mai mari cu cat volumul de informatie creste.
Interpretarea imaginilor depinde de calitatile analistului, de aici rezulta si un anumit grad de
subiectivism in aplicarea acestei metode ceea ce conduce la un anumit grad de incertitudine.
Concluzie interpretarea imaginilor, partea calitativa a analizei acestora nu poate suplinii in
totalitate cercetarea terenului atat in ceea ce priveste componentele naturale de mediu cat si in
cazul celor antropice.

Componenta calitativa- procesarea digitala a imaginilor


Definitie : Procesarea imaginilor este o componenta cantitativa a analizei imaginilor deoarece se
bazeaza pe aplicarea de date cuprinse in structura acestora.
Scopul procesarii imaginilor este in primul rand legat de pregatirea acestora pentru extragarea de
informatii geografice, perfectionarea lor si integrarea lor in aplicatiile specifice mediilor GIS.
Procesarea materialelor s-a desprins in cadrul domeniului din interpretarea acestuia in cercetarea
de altgoritmi de analiza care au permis procesarea de imagini mari cu seturi de date validate de
catre diferiti autori.
Faptul ca imaginea de teledetectie ascunde in structura ei numerotarea informatiilor, spatiale,
spectrale, temporale care pot deveni accesibile intr-un anumit context prin trecerea imaginii prin
aplicarea unor algoritmi de procesare. Exemplu: 244-245 Surface change interferometry.
Imaginile radar multitemporale pot permite datorita diferentelor de faza asociate semnalului
reflectat (de microunde) , estimarea tendintelor de subsidenta, sau de inaltarea de la nivelul
suprafetei terenului .
Din aceste imagini se genereaza o diagrama formala din franje care arata diferentele de faza ale
semnalului reflectat la nivelul aceleiasi entitati de la suprafata terenului.
Exemplu: intersecta radar aplicata in scopul observarii subsidentei terenului intr-o anumita zona.
Etapele procesarii
1. Procesarea imaginilor- presupune aducerea imaginilor digitale la un anumit nivel
calitativ care sa permita atat identificarea prin interpetarea obiectelor cat mai ales
atingerea unui nivel minim necesar cerintelor procesarii .
Exemplu:
a) Conversia semnalului primit de la satelit in signatura spectrala respectiv imagine ,
alcatuita din linii si coloane de pixeli .
b) Restabilirea radiometrica si geometrica a imaginilor.
c) Corectarea contrastului presupune producerea unei noi distributii statistice la modelul
setului de date digital in vederea adapatarii signaturilor spectrale la necesitatea de
interpretare si analiza.
d) Calibrarea geometrica si radiometrica- asocierea cu o proiectie a imaginii sau eliminarea
efectului atmosferic sau de umbrire.
2. Procesarea propriu-zisa , inseamna aplicarea selectiva a unor algoritmi materiali folosind
diverite moduri ale softului de analiza in scopul imbunatatirii calitatii imaginilor ,
perfectionarii acestora si pregatirii lor in vederea extragerii de informatii digitale.

3. In aceasta etapa exista conditii ale producerii imaginilor noi mai simple sau mai
complexe, de a pregatii extragerea de informatii initial greu accesibile.
Exemplu : Aplicarea de filtre pentru extragerea faliilor din imagini, Decorelarea datelor din
imaginile relativ omogene din raportul spectral. Mozaicarea imaginilor pentru extinderea
acoperirii spatiale Ex. 082-083.
4. Postprocesarea imaginilor reprezinta exploatarea imaginilor obitinute in urma procesarii
propriu-zise in scopul extragerii de informatii spatiale ce vor constitui obiectul diferitelor
aplicatii GIS.
Exemplu : clasificarile tematice aplicate in scopul reprezentarii cartografice a acoperirii
terenurilor se mai numesc si clasificari de pixeli. Cuantificari nesupervizate si supervizate (
vezi cursul de teledtectie ) 026-027.
Extragerea prin clasificare tematica a parcelelor de padure folosind imagini LANDSAT.

23.10.2013

Etapele analizei imaginilor

Etapa de documentare in analiza imaginilor


Etapa realizarii acoperirii spatiale(stabilirea limitelor zonei de studiu).
Etapa a treia este etapa pregatirii pentru analiza
Etapa procesarii sau analiza propriu-zisa a imaginilor.
Etapa extragerii informatiilor din imagini si pregatirea acestora pentru integrarea in
aplicatiile GIS.

Prima etapa se refera la documentarea in analiza imaginilor- presupune cateva aspecte


importante :
-

Documentarea privind caracteristicile terenului si particularitatile fenomenologiei ce


constituie obiectul analizei imaginilor. De exemplu : de foarte multe ori in analiza
imaginilor este importanta tematica. Intr-o zona de campie prt analiza culturilor
agricole.De regula analiza imaginilor este una din metodele care se aplica intr-o gama
diferita de studii, si tematica.
Documentarea privind particularitatile imaginilor disponibile in concordanta cu
elementele sau fenomenele care urmeaza a fi studiate cu ajutorul imaginilor. In functie
de desfasurarea spatiala, particularitatile spectrale si raportarea la axa timpului se
urmareste alegerea celor mai adecvate seturi de imagini la nivel de rezolutie spatiala,
spectrala si temporala dar si la nivel de rezolutie radiometrica. Ex: aplicatiile destinate
inventarierii agricole si silvice din romania vezi portalul INIS Web (de citit despre
directiva insipre) geopoartal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html

Datele principale din portalul inspire Romania sunt derivate intr-o masura considerabila din
diferitele acoperiri cu ortofotoplan`uri digitale : Aplicatia LPIS Web care este realizata de APIA.
Ortofotoplanurile in acest portal au fost generate la sacara 1:5000 si rezolutia spatiala de 0,5m in
mai multe etape ( 2005,2008 pana in 2010) Exemplul 2 analiza vegetatiei : Aplicatiile de analiza
a vegetatiei impune neaparat imagini fals color ale inflarosului deoarece este necesara
diferentierea cat mai corecta pe criterii de signatura spectrala a tipurilor de paduri.
-

A treia componenta a documentarii este documentarea privind metodologia de analiza. In


functie de obiectivul analizei se procedeaza la catuarea in diferite baze de date sau
biblioteci a unor materiale de cercetare sau documentatii tehnice care se suprapun mai
mult sau mai putin pe obiectivele analizei de imagini.

Numeroase studii de specialitate care folosesc analiza de imagine se pot identifica in


colectiile unor reviste de specialitate cu mare impact international.
In analiza imaginilor acoperirea spatiala se va adapta pe de o parte elementelor studiate si pe de
alta parte se va adapta si disponibilitatii imaginilor adecvate atingerii obiectivelor . Cel mai
simpu exemplu il constituie alegerea unei frontiere de stat sau limite adiministrative in special in
cazul aplicatiilor de utilitate publica. Situatii care necesita mai multa analiza sunt impuse de
opurenta in spatiu si timp a unor fenomene ce se impun a fi analizate cu ajutorul imaginilor . De
exemplu: alunecari de teren, incendii de vegetatii, avalanse, explansiune urbana, defrisari etc. In
aceste cazuri se impune utilizare expertizei geografice si nu numai in scopul de a trasa sub forma
unor vectori anumite limite conventionale care sa permita mai tarziu obtinerea unei acoperiri
relevante cu imagini ce vor fi analizate. Ex : inundatii pe Dunare 2006 pot fi analizate pe
sectoare caracteristice cunoscand particularitatile luncii Dunarii si mai exact arealele de
acumulare a apei si aluviunilor. Cu alte cuvinte construirea acoperirii spatiale in acest caz
impune o limita ce are la baza pe de-oparte documnetarea cu ajutorul hartilor topografice, hidro ,
si pe de alta parte documentarea in teren.In cazul acesta au fost alese doua subscene LANSAT
TM din 31.05.2006(varful de viitura)respectic 22.08.2007 (ape la nivele minime). Adaptarea
acoperirii spatiale la obiectivele analizei de imagine necesita in primul rand cunoasterea
particularitatilor terenului dar si a posibilitatilor de a identifica pe diferite seturi de date
elementele ce constituie obiectul analizei. De exemplu in cazul inundatiilor este vorba de
identificarea arealelor ocupate de ape. Din aceasta cauza acoperirea spatiala trebuie sa se
adapteze momentului de timp la care s-a produs fenomenul analizat , fapt ce impune cunoasterea
rezolutiei temporale a imaginilor . Alegerea unor imagini care nu prezinta informatii despre un
anumit fenomen este complexa si trebuie sa fie analizate mai multe seturi de date satelitare sau
aeriene la care se poate adauga inclusiv informatie digitala derivata din harti topografice. Daca
senzorul care produce cele mai bune imagini pentru analiza nu a inregistrat la momentul varfului
de viitur nicio imagine suntem nevoiti sa cautam alte imagini care sa prezinte acoperirea acvatica
in preasma varfului viiturii. Construirea unei acoperiri spatiale corecta si competa este posbilia

prin cunoasterea trasaturilor spatio-temporale ale fenomenului, a imaginilor disponibile in


functie de rezolutia temporala a senzorilor si nu in ultimul rand de cunoasterea terenurilor.
Cautarea imaginilor in baze de date.
13.11.2013

Reguli de baza in alegerea imaginilor pentru analiza

1. Tipologia obiectelor si fenomenelor ce urmeaza a fo analizate cu ajutorul imaginilor. Fiecare


obiect sau fenomen presupune un anumit spatiu de manifestare,prezinta un anumit
comportament spectral si se raporteaza la un anumit interval de timp. De exemplu : un front
atmosferic evolueaza intr-o configuratie barica ce acopera suprafete de ordinul sutelor de mii
de km patrati. In acest caz imaginile utile pot fi de cele mai multe ori la rezolutii spatiale
foarte mici dar rezolutia lor temorala trebuie sa fie foarte mare. (www.sat24.com) Alt
exemplu: este legat de analiza circulatiei urbane in orase. Aceasta presupune mai intai
alegerea unor imagini in care analistul sa indentifice infrastructura rutiera , resteaua stradala,
traseele de transport in comun, spatiile de parcare ,vehiculele aflate in miscare sau stationare,
si alte elemente ajutatoare. In acest caz se pot alege imagini la rezolutii mari si foarte mari
( rez de peste 1 m) in culori naturale care sa reflecte situatia traficului atat la momente de
varf cat si la valori minime,in diferite zile ale saptamanii. Aceste imagini se pot obtine
folosind inclusiv camere de fotografiere aeriana sau camere de televiziune cu geometrie
cunoscuta pentru imagini de inalta definitie. Pentru ca doua fotograme sau doua cadre
filmate pe aceeasi intersectie sau sector de retea stradala , despartite de un interval de timp
ajuta la determinarea destul de precisa a vitezei de deplasare a unor vehicule
2. Propietatile spatiale,spectrale si temporale ale imaginilor, in principal rezolutia
spatiala,spectrala si temporala. Diferitele obiecte si fenomene ce apar in structura imaginilor
pot fi usor interpretare si analizate daca se cunoaste caracteristica spatiala respectiv cea
spectrala si temporala a seturilor de date integrate in analia.De exemplu delimitarea padurilor
e foioase in raport cu padurile de conifere, este usor de realizat in combinatiile fals-color ale
inflarosului. Deci cu alte cuvinte pentru analiza padurilor pe imagini este necesara de obicei
alegerea de imagini fals-color in conbinatii ale inflarosului apropiat si IR mijlociu. Imaginile
in culori naturale sunt usor de interpretat insa in functie de fenofaze exista dificultati
improtante in delimitarea tipurilor de paduri. Analiza vegetatiei forestiere inseamna de fapt
cunoasterea initiala a curbei spectrale ce caracterizeaza principalele specii de arbori. Orice
imagine satelitara sau aeriana care acopera inflarosu apropiat este utila in aplicatiile de
analiza a vegetatiei. Exemplu: fotograme aeriene color inflarosu, sau imagini fals color
LANSAT TM , img fals-color ICONOS. 022-023.
Interpretare particularitatilor apelor curgatoare si a apelor costiere(de tarm) este posibila prin
alegerea de combinatii ale vizibilului cu inflarosul ( benzile albastru si verde sunt importante
pentru ca radiatia cu lungimile de unda 0,4-0,7 microni poate traversa si masele de apa) . Zapada

este mai usor de interpretat in imaginile in culori naturale . vegetatia se preteaza la analiza
aproape exclusiv pe imaginile fals-color, in combinatii atat ale IR apropiat ( tip de vegetatie si
starea vegetatiei) cat si ale IR mijlociu ( tip de vegetatie si starea vegetatiei in functie de
continutul de umiditate) . Nivelele de caldura ale diferitelor elemente caracteristice acoperirii
terenului (asezari,ape,culturi agriole,paduri etc) permit in anumite intervale ale IR termal
delimitari destul de precise in special pe imaginile obtinute in timpul noptii , in limitele
ferestrelor atmosferice cunoscute. Imaginile radar sunt adecvate mai ales elaborarii unor modele
ale unor fenomene care implica suprafata topografica. Alegerea de imagini radar presupune mai
intai cunoasterea propietatilor acestora in contextul calibrarii si al generarii unor modele digitale
de teren multitemporale utile analizei unor fenomene cum ar fi : deplasari de teren, cutremure de
pamant, inundatii etc.

20.11.2013
. Aspectul temporal unele obiecte sau fenomene apar in imagini doar in
anumite perioade atat in functie de anotimpuri cat mai ales in functie de anumite evolutii istorice
si social economice. De exemplu: in google earth

Data aniversara reprezinta o data de referinta legata de aparitia sau disparitia unui obiect in
contextul unui anumit fenomen. Exemplu: data la care o padure a fost doborata de catre vant in
conditiile unui vant foarte puternic sau unui fenomen extrem. In functie de aceasta data se pot
alege cel putin doua inagini care sa reflecte situatia terenului inainte de declansarea fenomenului
respectiv dupa producerea acestuia. Un alt exemplu : finalizarea lucrarilor de dezvoltare a unei
zone comericiale realizata pe teren liber la marginea unui oras. 218 219 shanhai.
3. Nivelul de cunoastere al problematicii specifice analizei de imagine . In cele mai multe
cazuri alegerea imaginilor pentru analiza se realizeaza in mod corect dupa o buna cunoastere
a terenului atat prin documentare cartografica , respectiv bibliografica ,dar mai ales prin
cunoasterea unor elemente de baza la nivelul terenului. De cele mai multe ori hartile
topografice si tematice ofera informatii generale mai mult sau mai putin actualiate, limitate
destul de frecvent , de scara de reprezentare si metoda de reprezentare. Exista numeroase
situatii in care pe langa harti documentatia, pentru pregatirea analizei se va raporta si la date
statistice, masuratori in teren, prezente sau nu in paginile unori publicatii ( e vorba de
articole, carti, documentatii tehnice din arhive) plansa 240. In urma docomentarii, alegerii
imaginilor si procesarii acestora , rezulta materiale cartografice specifice, care reprezinta o
sinteza a elementelor mediului geografic care au fost afectate de schimbari sau modificari.
Aceste harti, numite si harti diacronice pot fi insotite si de tabele cu date statistice sau chiar
matrici ce arata schimbarea la nivelul unor categorii sau clase de acoperire a terenului.
( Evolutia orasului Craiova in aerofotogramele si imaginile stelitare din anul ... pana in
prezent. ) De exemplu ( plansa 240) scopul analizei acestei.

4. Accesibilitatea imaginilor imaginile de teledetectie satelitare sau aeriene sunt de cele mai
multe ori accesibile contra-cost. In conditiile in care utilizatorii in urma documentarii
consulta portarurile de acces la aceste arhive. In contextul actual accesibilitatea imaginilor
presupune doua trei aspecte :
a) Imagini accesibile gratuit prin intermediul unor arhive ce pot fi descarcate in functie de
necesitatile utilizatorului. ( GLCF UMD si EarthExplorere- USGS) importante sutn
imaginile Landsat din acestea MSS,TM,ETM,OLI(2013) .
b) Imagini accesibile contra cost folosind protaluri specializate care permit accesul la arhive
cu imagini obtinute anterior. (ASTRIUM stelitii europeni, imagini spot 5 si 6, pleiades,
formosat, Sertinel? Sau chiar si imagini radar, terrasarx) .
c) Lansarea comenzii pentru imagini inainte ca acestea sa fi fost obtinute de catre senzori
prin precizarea in functie de coordonatele satelitului , a datei si orei la care se va obtine
imaginea. Aceasta solutie este aleasa de obicei atunci cand in arhive nu exista imagini
care sa satisfaca necesitatile de analiza. ( Pleiada )
d) Accesul la imagini in arhivele analogice in care inventarierea fotogramelor nu este
realizata in mod complet ci doar in scop informativ folosind trapezele geodezice,
respectiv datele unor zboruri sau chiar legatura cu materiale de tipul hartilor topografice
sau planuri topografice.
5. Nivelul de procesare al imaginii destinate analizei acest element este cunoscut din start
odata cu accesul la arhiva de imagini. De obicei imaginile se constituie in produse
comerciale care in functie de nivelul de procesare au o anumita cateogrie de pret. De cele
mai multe ori in analiza imaginilor nu se utilizeaza imaginea burta, adica imaginea obtinuta
imediat prin procesarea datelor descarcate de la senzor. Pentru ca imaginea bruta prezinta
numeroase probleme atat de geometrie cat mai ales de radiometrie, fapt ce impune mai intai
restabilirea datelor la un anumit standard. Imaginile brute in schimb sunt folosite in cercetare
de catre specialistii preocupati in a perfectiona senzorii in directia obtinerii de imagini ale
terenului care pot devenii modele reale ale diferitelor sectiuni din suprafata terestra. In foarte
multe situatii imaginile selectate pentru analiza prezinta un nivel minim de procesare
deoarece acestea prezinta un anumit format o normalizarea radiometrica de baza, dar destul
de frecvent acestea prezinta proiectie si chiar au facut obiectul octorectificarii.
6. Experienta analistului analiza de imagine presupune o pregatire destul de complexa a
analistului atat in ceea ce priveste interpretarea cat si in ceea ce priveste procesarea acestor
date. In alegerea imaginilor analistul trebuie sa cunoasca ce seminificatie au datele
achizitionate in raport cu obiectivul analizei, sa poata identifica in mod corect elementele
urmarite in imagini, sa poata pregatii imaginea pentru extragerea cat mai precisa de
informatii geografice care vor fi integrate in SIG. De aici rezulta ca analistul trebuie sa fie
documentat pe de o parte sub raport teoretic si metodologic, iar pe de alta parte iar pe de alta
parte sa fie un bun cunoscator al tehnicilor de procesare dar si al terenului. In etapa actuala
nu este atat de importanta pregatirea de baza a analistului de imagine ci dezvoltarea
aplicatiilor specifice in echipa in sistem multidisciplinar : matematician , fizician ,ingineri
geodez, informatician, geograf etc.

Ceea ce este foarte important in analiza imaginilor este sa stim obiectivele.

27.11.2013 Pregatirea analizei imaginilor


Este prima etapa de lucru cu imaginile care in anumite situatii poate fi restransa la o serie de
operatii foarte simple. Aceasta depinde de nivelul de procesare al imaginilor achizitionate sau
descarcate gratuit din diferite baze de date deoarece un produs de teledetectie avansat (nivelul 2
sau 3 ) reduce considerabil durata acestei etape. Pregatirea imaginilor pentru analiza poate avea
doua directii in functie de formatul acestora:
-

In cazul imaginilor analogice aceasta presupune pregatirea instrumentelor de analiza si


realizarea asamblajelor necesare exploatarii imaginilor in functie de acoperirea spatiala
necesara. In aceasta etapa fotogrammele sunt organizate in dublete ( cu posibilitati de
exploatare stereoscopica ) , triplete ,serii sau benzi si in anumite cazuri, in blocuri de
fotograme (in functie de spatiul disponibil) . Construirea acestei acoperiri presupune
folosirea de harti topografice sau chiar tematice care ofera o viziune spatiala asupra
ocoperirii cu imagini a zonei 0de studiu. Frecvent in practica analizei imaginilor in
format analogic se procedeaza la transferul acestora in mediu digital prin scanare la inalta
rezolutie si pregatirea in scopul exploatarii fotogrammetrice (vezi cursul de
fotogrammetrie) .
In cazul imaginilor digitale - presupun imbinarea in analiza a unor elemente calitative
de interpretare cu elemente cantitative de procesare digitala. Situatia este diferita in
functie de mai multi factorii:

1. Tipul de senzor care a obtinut imaginea. Pregatirea unei fotogramme digitale prt analiza
este diferita de pregatirea unei imagini satelitare de scannare multispectrala sau de o imagine
radar, pentru ca in aceste cazuri principarea problema o constituie calibrarea datelor sau
calibrarea imaginii in sensul in care informatia din imagine trebuie sa fie cat mai apropiata de
informatia reala oferita de imaginea obiectiva a terenului. Exemplu : eliminarea efectului
atmosferei, eliminarea efectului de umbrire, vaporii de apa.
2. Nivelul de procesare al imagini achizitionate care implica in functie de situatie
eliminarea unor etape pregatitoare si trecerea in timp scurt la analiza propriu-zisa. Exe:
fotogramma aeriana digitala in cazul in care aceasta este corectata ea poate fi utilizata
imediat intr-o aplicatie SIG de cartografiere a acoperirii terenurilor.
3. Algoritmul de analiza ce urmeaza a fi aplicat imaginii. In anumite situatii aplicarea
anumitor corectii nu este neaparat necesara. De exemplu: in cazul unei imagini de vara
obtinuta in jurul orei 12, in conditii de acoperire noroasa de sub 1% se poate trece in
functie de caz de corectiile atmosferice si chiar de cele de umbrire. Un alt exemplu in

anumite cazuri in care nu exista date auxiliare necesare corectiilor (model digital de teren,
model atmosferic,etc)analistul poate decide restrangerea acestei etape pregatitoare.
4. Disponibilitatea pachetelor de analiza softwere. Pregatirea la nivel inalt a imaginii
pentru analiza inseamna aplicarea unor corectii mai complexe decat georeferentierea, fapt
ce implica achizitionarea unor instrumente de analiza digitala accesibile prin interfata
special conceputa pentru analiza imaginilor. Ex: global mapper, arcgis, qgis (pachete a
datelor spatiale ) .
5. Experienta analistului- presupune pe de o parte o documentare tehnica destul de
complexa prin cunoasterea principiilor si algoritmilor de baza , deasemenea o
documentare geografica asupra terenului , insa foarte importanta este documentarea cat
mai completa privind proprietatile imaginilor utilizate si nivelul de utilizare al cestora.
(satellites in win 8 aplicatie).
Nivelele de procesare ale imaginilor reprezinta caracteristicile acestora ce arata
complexitatea operatiilor aplicate datelor in vederea calibrarii acestora si pregatirii lor
pentru analiza. Nivele de procesare reprezinta de fapt inmagazinarea muncii de pregatire
in produsul de teledetectie , fapt ce determina obtinerea unor noi seturi de date mai
performante decat cele initiale .. in aplicatiile SIG.
Nivelul de procesare se simbolizeaza cu cifre si litere in functie de complexitatea etapelor
care au stat la baza produsului de teledetectie. De ex: la imaginile spot exista nivelel
1A,1B,2A,3, la care se adauga si alte produse 2D si 3D de tipul hartilor satelitare si
modelelor 3D acoperite cu asamblaje de imagini digitale, ortorectificate. Nivelul zero al
unei imagini inseamna imaginea de baza in format de imagine bruta asa cum a fost
descarcata in laborator de la senzorul de teledetectie(img nu prezinta nicio corectie).
Imaginile de nivel 1 este o imagine restabilita radiometric si geometric de obicei o
imagine la care s-au pozitionat in mod corect liniile si coloanele pentru fiecare banda
spectrala .
Nivelul 1A de regula corespunde scenei satelitare iar 1 B scenei satelitare
georeferentiate. Nivelul 2 presupune ca imaginea sa fie corectata geometric si
dimensionata dupa acoperirea spatiala dorita de beneficiar. Deci nivelul 2 este o imagine
georeferentiata si in anumite cazuri chiar ortorectificata ( depinde de producator). De
exemplu la nivelul 2 : produsele landsat L1G si L1T, adica imagine de nivelul 1B care a
fost ortorectificata.
Nivelul 3 presupune imagini georeferentiate si ortorectificate folosind modele digitale
de teren pe un spatiu bine-delimitat in functie de acoperirea ceruta de beneficiar. La
nivelul 3 imaginile sunt coinregistrate cu harti topografice in sensul in care ele pot fi
suprapuse precis, ca urmare a corectiilor geometrice adecvate impreuna cu date rezultate
din harti topografice sau chiar harti tematice care respecta un anumit standard.

Nivelul 4 inseamna imagini asamblate, ortorectificate si vizualizate in sistem 3D in


functie de acoperirea ceruta de catre beneficiar.
Tema earth.unibuc.ro/articole mihai bogdan alea 2 chestii.

03.12.2013

PREGATIREA IMAGINILOR PENTRU ANALIZA

Pregatirea imaginilor pentru analiza presupune in toate cazurile aducerea acestora la un


nivel cat mai real al mediului geografic corespunzator suprafetei acoperite de imagini.
Aceasta etapa se mai numeste si calibrarea imaginilor deoarece in urma diferitelor
proceduri se obtine o imagine sau un set de imagini, pregatit atat pentru analiza cat mai
ales pentru extragere de informatii.Calibrarea imaginilor este de regula diferita in functie
de topologia acestora, respectiv imagini digitale satelitare sau fotogramme aeriene
digitale .
In primul caz img satelitare digitale exemplu img sat. LANDSAT in acest caz ,
calibrarea presupune urmatoarele etape:
-

O imagine satelitara la un nivel de procesare inferior (nivelul 1) nu prezinta datele


spatiale,spectrale si temporale, la un nivel corespunzator unei analize corecte . Efectele
atmosferei , ale topografiei , umbrirea precum si o serie de abateri in functionarea
senzorului necesita un tratament separat, in urma caruia imaginea este pregatita pentru o
analiza corecta si completa. Pe langa aceste probleme imaginea mai presupune si o
calibrare geometrica deoarece aceasta trebuie inregistrata cu alte date de tipul hartilor
topografice. In acest caz se impune ca imaginea sa fie asocitata cu o proietie cartografica
dar o alta problema o constituie ortocorectia ce are ca scop unificarea scarilor indiferent
de pozitia obiectului imagine. Calibrarea imaginilor presupune urmarirea a 2 directii:
a) Calibrarea radiometrica (calibrarea signaturilor spectrale) toate signaturile spectrale
trebuie sa fie la fel.
b) Calibrarea geometrica care presupune ca imaginea sa fie asociata cu o priectie bineprecizata si in acelasi timp sa fie eleminate diferentele de scara dintre obiecte
respectiv deplasarea radiara ( sau deplasarea de relief).

Calibrarea imaginilor
1. Calibrarea senzorului presupune aplicarea coeficientilor de degradare a proprietatilor
senzorului deoarece de-a lungul functionarii fiecare senzor isi altereaza proprietatile in
timp, adica senzorul devine mai putin sensibil la anumite radiatii cu anumite lungimi de
unda.
2. Corectia atmosferica presupune transofrmarea imaginii dupa calibrarea senzorului intrun model nou de imagine la care efectele atmosferei ( vaporii, norii, ceata,
refractie,efectul unor gaze etc) este diminuat astfel incat signaturile spectrale devin mai

curate mai apropiate de cele reale . Exemplu : extragerea de informatii din imagini
necorectate atmosferic presupune erori pe de o parte in interpretare pe de alta parte in
clasificarea datelor. Aceste corectii presupun realizarea de masuratori complexe la nivelul
imaginii si la nivelul terenului dar mai ales utilizarea unor modele atmosferice adecvate
spatiului pe care se suprapune imaginea . Noua imagine rezultata dupa corectie, prezinta
aceasi acoperire spatiala , insa valorile spectrale cuantificate in radianta si nuantele de
culori realizeaza diferenta in raport cu datele de intrare.
3. Corectia solara si topografica . Corectia solara este corectia de iluminare solara care
incearca sa uniformizeze gradul de iluminare al obiectelor din imagine astfel incat
signaturile spectarale sa fie aproape identice la nivelul aceluiasi obiect inregistrat. In
momentul obtinerii imaginii de pe senzor pozitia soarelui pe bolta este definita de
azimutul solar si de elevatia solara , date de pot fi extrase din fisierul de metadate al
imaginilor. (fisierul care insoteste imaginea). In cazul corectiei solare se aplica o serie de
polinoame de diferite grade(2,3sau4) in functie de date care s-a obtinut imaginea si in
functie de diferentele de iluminare existente in campul acesteia. In acest context se aplica
si cealalta corectie topografica, care utilizeaza pe langa metalatele imaginii si modelul
digital al terenului derivat sub forma de model de umbrire sau hillshade pentru data si ora
imaginii. Acest model este plotat in diferite softuri impreuna cu imaginea in 2d. Corectia
topografica presupune realizarea unor grafice de regresie lineara in care pixelii imaginii
la nivel de banda spectrala , sunt plotati pentru a se obtine un set de parametrii aplicabili
imaginii corectata deja atmosferic. Important este R^2 sau coeficientul de regresie care
trebuei sa fie de 1. Aceste corectii se aplica doar imaginilor obtinute cu senzor optic si nu
cu senzor termic sau radar. De ex : la imaginile de scanare termica (lansat banda 6 )
calibrarea presupune conversia valorilor spectrale in valori termice sau de temperatura
radianta.
Prin parcurgerea acestor etape noua imagine va avea signaturi spectrale care respecta conditiile
impuse de o analiza mai apropiata de situatia terenului. S-a diminuat efectul atmosferei si al
insoririi si al umbririi. Datele calibrate nu mai sunt exprimate in valori spectrale sau in numar
digital acestea fiind transformate in valori fizice reale , de obicei in valori de reflectanta.

Calibrarea fotogramelor aeriene (Se cere si la cursul de fotogrammetrie).


In cazul fotogrammelor aeriene obtinute cu ajutorul camerelor metrice calibrarea pleaca la
inceput de la calibrarea camerei sau calibrarea senzorului cu ajutorul caruia a fost obtinuta
imaginea. Calibrarea camerei se realizeaza la perioade de timp egale atat in laborator cat si pe
teren ( prin zboruri de proba sau de calibrare) in scopul determinarii parametrilor acesteia ce
vizeaza distorsiunile sau erorile ce pot aparea in imagine .Orice instrument utilizat in ridicari

topografice se impune a fi verificat periodic din punct de vedere meteorologic in scopul


cunoasterii performatelor efective si realizarii unor reglaje. Toate aceste elemente de calibrare a
camerei sunt inscriese in raportul de calibrare, un document absolut necesar trecerii la realizarea
misiunii de zbor fotogrammetric.
Calibrarea camerei presupune masurarea in laborator si pe teren a urmatoarelor elemente:
-

Distanta focala
Distorsia detaliile din teren le vedem deplasate fata de pozitia lor reala.
Pozitia punctului principal centrul fotogrammei
Pozitia marcilor fiduciale in raport cu punctul principal maricile din fiecare colt al
fotogrammei
Puterea de rezolutie a obiectivului raportarea imaginii din teren la mira-test prin
determinarea perechilor de lini albe si negre ce pot fi diferentiate cu ochiul liber.

Marcile fiduciale sunt in nr. 8 , 4 se afla in colturi si 4 la mijlocul fiecarei laturi .


La intersectia marcilor fiduciale se afla punctul central al fotogrammei . Teoretic la fotogramma
verticala sau nadirala acest punct se corespunde intersectii ale marcilor fiduciale dar si punctului
in care verticala locului si axul optic al camerei inteapa planul imaginii.
Pe punctul situat la intersectia marcilor fiduciale se raporteaza sistemul de coordonate al camerei
fotogrammetrice numit si sitem de coordonate aparat cu doua axe verticale. Aceste coordonate se
utilizeaza in orientarea interioara a imaginii .(adica in orientarea imaginii in raport cu camera).
In contextul calibrarii camerei este necesara determinarea precisa a pozitiei reale a punctului
principal, al intersectiei marcilor fiduciale , respectiv a centrului fiducial al imaginii. Cu cat
abaterile acestora in raport cu centrul imaginii de calibrare sunt mai mici cu atat camera isi
pastreaza mai bine parametrii geometrici, iar reglajele snt mai fine.
Calibrarea fotogrammei aeriene presupune urmarirea altor etape in urma obtinerii acesteia:
-

Orientarea interioara adica asocierea maricilor fiduciale cu perechile de coordonate


raportate la sistemul camerei fotogrammetrice.
Orientarea relativa presupune deterimanarea de puncte de suprapunere in zonele de
suprapunere longitudinala si laterala ale fotogrammelor si legarea acestora folosind
punctele de reperaj pentru aerotriangulatie. ( se orienteaza o imagine in raport cu vecina
ei).
Orientarea absoluta (sau exterioara )- presupune asocierea imaginii cu pozitia reala a
marcilor fiduciale si a pnctlui principal in teren folosind sistemul de coordonate al unor
proiectii.
Ortocorectia imaginii inseamna reproiectarea imaginii folosind datele acestia si modelul
digital de teren corespunzator in scopul producerii unei noi imaginii avand o scara unica
respectiv o deplasare radiala sau de relief cat mai mica si mai apropiata de 0.

Corectii de contrast pe cele 3 canale RGB.


Aplicarea unor masti pentru anumite detalii ( prt nori de ex ) .
Repararea unor linii si coloane de pixeli prin mascarea lor sau chiar producerea de
informatii corespunzatoare acestora .
10.12.2013

Perfectionarea de imagini :pregatireaunorimag de calitatesuperioara sufficient de


performanteastfelincatsapermitaextragerea de informatii raster si vector la un nivel de acuratete
superior
Acesteinformatii din imag se extragptdiferiteprogrameSIG : ex : hartautilizariiterenului ,
hartiivegetatiei , realizareahartilorpentruplanul de urbanism sauaranjareateritoriului ,
aranjareahartilor de riscptanumitefenomene , realizarea de hartipentruinfrastructura.
Tehnici de imbunatatireaimaginilor :
Aplicarea de filtresaumatrici in vedereaevidentieriicontururilorsiformelorobiectelor( lanivel de
canal spectral )
Transformarilecromatice ale imag :conversiaculorilor in
vedereaimbunatatiriisignaturilorspectrale
Decorelareadatelorprinanalizacomponentelorprincipale ale imaginilor
Fuzionarea de imagini cu aceeasiacoperirespatialadar cu rezolutiidiferite( tehnica image
sharpening )
Mozaicareaimaginilorsinormalizareasignaturilorspectrale in scopulacoperiispatiale cu aplicatii in
domeniul cartographic
Modelareatridimensionala a terenuluifolosind date de teledetectiesuprapusedatelor de elevatie.
Alegereaalgoritmilorsitehniciloradecvate se face in functie de caracteristicileimaginii, de
specificulaplicatiilor , de experientaanalistului , de timpuldisponibilptanaliza in
vedereagenerariiprodusului final.
Importantaacesteietapeeste data de producereauneinoiimagini care
princlasificaretematicasapermitagenerareaunorstraturisaulayere , raster sau vector dupacaz , utile
pentruaplicatiile SIG.
Aplicarea de filtrepeimagini se face in scopul de imbunatatire a imaginii cu
maimaimulteobiective ,reparareaunordefecte ale imaginiisaurestaurareaimaginii.
Imbunatatireaobiectelor la nivel de forma

Imbunatatireaimaginilor la nivel de contur( inclusiveimbunatatireaobiectelorlineara drumuri ,


rauri , caiferate , limiteleasezarilor , etc )
Filtrelesunt de 2 tipuri:morfologice ( destinateimbunatatiriiformelor ) sifiltre de convolutie
( sau de contur ptimbunatatireaconturuluiobictelor )
Filtruleste o matrice - care actioneazaprindeplasareape imagine in
directiamodificariisignaturilorspectrale.
Imbunatatireaimaginii se poaterealizaptimag color princonversiavalorilorspectralesaudigitale ale
pixelului in cele 3 canaleRGB , in componentele de baza ale culorilorfolosind un model care
poate fi sferaculorilor , piramidaculorilor , etc.
Nuantaaratapuritateaculorilor.
Saturatiaaratapuritateaobiectuluiraportatavaloriicorespunzatoarealbului
Fuziunea de date ( sautehnica image sharpening )
Se folosesteatuncicandrezolutiaspatiala a combinatiei RGB disponibile nu este sufficient de mare
pentru a deosebi la un nivel de acuratetecorespunzatoranumiteobiecte .
Tehnica are la bazaimagini pan cromatice la imagine superioara( ex : 15 m ) cu imagini multi
spectrale RGB la o rezolutiemai mica de exemplu 30 de metri.
Principiulfuzionariidatelorpresupunedouaetape :
Conversiaculorilorsau a signaturilorspectrale ale imaginilor din RGB in valori YHS sau HSV.
08.01.2014 Extragerea informatiilor din imaginile de teledetectie
In practica suunt 2 modalitati principale, strans legate de specificul/formatelor datelor integrate
in aplicatiile gis.
-extragerea in format vectorial al informatiei(linii, puncte, poligoane) Se bazreaza in mare
masura pe interpretarea vizuala.
- extragerea informatiilor in format raster prin tehnici de clasificare tematica de diferite tipuri, cu
un grad diferit de automatizare : automate si semiautomate.
Abordarea clasificarilor tematice se poate face de asemenea in doua moduri :
-

Clasificari bazate pe pixeli cu ajutorul carora se reprezinta obiectele


Clasificari bazate pe obiect care indeplineste anumite trasaturi si care este alcatuit la
randul lui din pixeli cu anumite caracteristici (de ex: textura mai fina (la nisipuri sau un
lan de grau) sau mai grosiera ).

Exemplu :
1. Extragerea informatiei in format vectorial (218-219 figura 2a si 2b .in atlas) - este vorba
de orasul Brasilia intr-o imagine satelitara flascolor la care s-a aplicat corectarea
contrastului pe canale si probabil o serie de filtre (cartiere cu diferite texturi, strazi, este
puternic colorata are culorile foarte vii ) ,
Interpretarea este usoara cu cat imaginea fals-color are signaturi spectrale usor de diferentiat
in culori cat mai intense si cat mai adecvate scopului aplicatiei ( rezolutia spatiala nu este
intotdeauna hotaratoare mai ales atunci cnad vectorizarea se face pe suprafete mari ) . Pe
masura ce imaginea a fost imbunatatita in urma calibrarii rezultatul vectorizarii poate fi
destul de performant daca si analistul prezinta experienta necesara.
Primul pas in interpretare este recunoasterea diferitelor entitati spatiale si asocierea lor cu
toponimia din hartile topografice.
Dupa asocierea cu toponimia se genereaza temele vector in functie de specificul aplicatiei(in
acest caz structurile urbane sau zonele functionale ale orasului ) folosind poligoane precum si
tabela de atribute corespunzatoare acestora.
In culori naturale la rezoltuii spatiale mai mari problema vectorizarii este la prima vedere mai
simpla insa analistul trebuie sa aplice si alte criterii decat culoarea in diferentierea obiectelor(
criterii : culoarea, pozitia). Comparam figura 6 si figura 7 tot aceeasi plansa. A
A treia problema pe care o impune extragerea informatiei vectoriale o reprezinta construirea
modelului topologic deoarece entitatile extrasele din imagine nu sunt localizate folosind si
puncte de control in teren de coordonate cunoscute , de aici rezulta ca modelele ce corespund
stratelor (layerelor) extrase prin vectorizare sunt de fapt modele Spaghetti si nu modele
topologice.
Exemplu: Construirea bazelor de date cadastrale folosind ortofotoplanuri pe care se
suprapun poligoane reprezentand parcele ce apartin diferitilor propietari . in acest caz este
absolut necesara construirea de modele topologice cat mai precise.

14.01.2013 Clasificari tematice

Sunt de doua tipuri :


1. Clasificari de pixeli
2. Clasificari orientate pe obiect.

198-199 figurile 6a si 6b - clasificarea padurilor intr-o zona cu defrisari din Alpii Austriei.
Clasificarile de pixeli se mai numesc si clasificari tematice deoarece in urma acestora rezulta
strate raster ce pot fi convertite dupa caz si in strate vector, ce contin informatie tematica sau
informatie partiala extrasa din structura imaginilor. In foarte multe cazuri clasificarile de pixeli
produc date ce vizeaza un anumit component al acoperirii terenurilor( asezari ,paduri , teren
agricol etc) informatia rezultata si pregatita prt aplicatiile gis este o informatie tematica.
Abordarea clasificarilor de pixeli se reazlieaza in doua moduri in functie de nivelul de expertiza
al analistului in legatura cu informatia pe teren. Este vorba de clasificari nedirijate sau
nesupervizate care se bazeaza doar pe diferentierea statistica a claselor folosind signatura
spectrala si mai ales pragurile de diferentiere statistica ale acestia.( NU Se cunoaste terenul).
Clasificare dirijata sau clasificare supervizata presupune ca analistul cunoaste semnificatia in
teren a signaturi spectrale (a culorilor) astfel incat el poate pregatii niste esantioane delimitate de
poligoane, in scopul gruparii pixelilor imaginii in diferite clase.(Aceste esantioane cat mai
omogene din punct de vedere cromatic se mai numesc si zone test sau zone de pregatire a
clasificari sau regiuni de interes. Pe acestea sse va construi clasificarea in functie de diferitii
algoritmi evidentiati) . Prin clasificare supervizata se precizeaza pragul in mod indirect utilizand
zone esantion , sau zone de pregatire a terenului. Clasificarea dirijata presupune cunoasterea
terenului.

Clasificari orientate obiect

Prima etapa : Sunt de asemenea clasificari de pixeli insa metoda pleaca de la divizarea sau
segmentarea imaginii in obiecte avand o relativa omogenitate spectrala(culoare,textura).
In a doua etapa analistul isi stabileste obiectele la nivel de proprietati(lungime,latime,alungire,
turtire, suprafata, textura, pozitie etc) si in functie de setul de date suplimentare
disponibil( exemplu: date derivate din DEM cu ar fi = altitudine, panta, exprozitia versantilor ;
cate derivate din Interpolarea unor puncte cu valori masurate= date climatice, date derivate din
intepretarea altor imagini = date de utilizare a terenului).
Analistul foloseste nu numai imaginea propriu-zisa pentru clasificari ci el poate integra cu
imaginea setul de date dintre cele mentionate, stabilind o serie de reguli ce deriva din
caraccteristicile obiectelor ce urmeaza a fi clasificate (sau extrase din imagine) .
De exemplu : poduri rutiere peste rauri obiecte care au mai mult lungime decat latime . pozitia,
intotdeauna unui curs de apa, sau deasupra unei cai ferate , textura - daca sunt pe drumuri
modernizate aceasta este medie catre fina, daca imaginile sunt in culori natural- cenusiu de la
asphalt sau cenusiu asociat cu gri inchis in functie de material , umbra - umbre care sunt numai

pe ape si au o anumita lungime in functie de momentul zilei, stratul vectorial al drumurilor la


intersectia cu reteaua hidro sau caile ferate.
Clasificarea orientate obiect are 2 etape distincte:
-

Segmentarea imagini adica divizarea imaginii in obiecte pe criteriul omogentitatii


spectrale relative . inseamna ca imaginea este impartita in fragmente sau grupari de
pixeli care cel putin teoretic ar reprezenta un obiect . Segmentarea inseamna generarea
automata a unor linii de marcatie intre signaturile spectrale ,pe criteriul omogenitatii
relative.
Clasificarea propriu-zisa care se realizeaza dupa ce analistul a luat in calcul diferitele
straturi informatilonale, le-a reclasificat in raport cu un set de reguli indeplinite de catre
obiect si le-a integrat in aplicatia software adecvata.

Rezultatul clasificarilor il reprezinta deasemenea niste strate raster care corespund unor clustere
asociate obiectelor cu propiretati bineprecizate. Se pot clasifica pe orice fel de imagine , dar este
buna o imagine clara, unde obiectele pot fi relgate la segmentare si care permit definirea unor
seturi de reguli la nivelul stratelor tematice utilizate. Adica mai simplu spus imagine in care se
vede obiectul. Exemplu pentru poduri rutiere ortofotoplane, sau GEO-EYE.
In etapa segmentarii imaginii nu este suficienta doar delimitarea signaturilor spectrale, intrucat
imaginea este greu de analizat vizual ( exemplu : umbrirea introduce modificari de signatura
spectrala la obiecte identice ) . Pregatirea imaginii pentru clasificare presupune generalizarea
limetelor dintre obiecte , simplificarea acestora pentru a ne apropia si mai mult de trasaturile
spectrale si spatiale ale obiectelor de urmeaza a fi clasificate. Pe langa clasificarea propriu-zisa
care foloseste algoritmi similari clasificarii supervizate , este necesara validarea rezultatului
obtinut prin compararea statistica a acestuia cu date similare obtinute din surse independente.
Exemplu : articolul Sandric si laborator.
Elemente privind interpretarea reliefului pe imagine
In analiza reliefului pe imagini problematica poate extrem de diversificata deoarece aplicatiie
pot sa vize toate aspectele analizei reliefului:
-

Morfografia (fizionomia reliefului) prin interpretare vizuala si vectorizare analistul


poate extrage tipurile morfografice de la nivelul vailor si interfluviilor. (EX. Cel mai tipic
caz analiza imaiginilor din deserturi pentru ca nu exista vegetattie si doar scoarte de
alterare sau soluri erodate) .
- Morfometria modelele digitale de teren extrase din imagini de diferite tipuri prin tehnici
fotogrammetrice , se pot analiza in GIS la diferite rezolutii. (Ex: reprezentarea pantei pe
baza unui model digital derivat din imagini satelitare SPOT).
- Morfogeneza avem doua directii:
1. Imaginea satelitara sau aeriana poate fi interpretata vizual in vederea extragerii formelor
de relief sau trasaturilor acestora pentru reprezentarea lor pe harta geomorfologica

generala ( putem cauta in geospatial la galerii exista o harta pe Muntii Brasovului).


Avantajul imaginilor este considerabil in zonele greu accesibile.
2. Extragerea formelor de relief in mod semiautomat folosind clasificarile orientate obiect.
Sau in literatura gasim acronimul OBIA . (Analiza imaginilor bazate pe obiecte).
- Morfodinamica inseamna ca imaginile de teledetectie si mai ales cele multitemporale
(Adica obtintute cu acelasi senzor la mai multe perioade de timp) se obtin nu numai o
serie de analize pentru procese morfodinamice ( avalanse etc) si pot fi integrate in
aplicatii SIG care sa permita generarea unor modele de predictie pentru diferite procese
( O alunecare de teren masiva poate fi urmarita in mor ciclic pe imagini in momente cheie
in asafel incat sa rezulte chiar date privind deplasarea masei de alunecare in diferite
puncte. Analiza seriilor de timp folosind fie imagini ,fie mai ales modele digitale de teren
derivate din imagini. )
Indiciu de interpretare este un element ce caracterizeaza o trasatura a reliefului si care poate
fi exploatat pentru a obtine mai multe informatii legate de morfologia zonei analizate pe imagine.
Cel mai util indiciu de interpretare il constituie reteaua de drenaj sau mai exact configuratia
retelei de drenaj.
Exemplu in zonele montane sau de dealuri reteaua de drenaj este mult mai deasa , mult mai
complexa decat in zone de campie, unde apar insa si elemente de influenta antropica. Canale de
secare sau de irigatie. Substrat mai putin permeabil in zona montana si substrat mai mult
permeabil in zona de campie.
Tipuri de retele de drenaj.
Identificarea acestor pe imagini alese in mod adecvat ofera posibilitatea producerii de imagini
privind substratul , privind regimul hidrologic si mai ales privind structura geologica , tipuri
genetice de relief respectiv gradul de evolutie al acestora( relief mai tanar, mai matur sau mai
imbatranit) .
Drenajul dentritic (arbore sau similar ramurilor unui copac) , Acesta il gasim in zonele cu
modelare torentiala mare, de obicei in zone cu substrate nepermeabile , predominatn cu argile si
marne, care predispun la siroire si torentialitate.
Drenaj paralel- este legat in special de anumite influente structurale cum ar fi de plida ,
structurile monoclinale de cueste dispuse in aliniamente paralele. Totusi stadiiul de evolutie al
reliefului nu este mai avansat ( adica regiuni unde au suferit miscari de inaltare recente).
Drenajul rectangular talvegurile formeaza unghiuri drepte, adica un tip de drenaj tipic retelelor
de hostruri si grabene de regula in structuri vechi.
Drenajul complex rectangular si dentritic este vorba de un drenaj mai evoluat care presupune
un timp mai indelungat de organizare a unei retele independente de cele majore. Hostruri si
grabele dar si roci impermeabile.

Drenajul radial il intalnim la vulcani arata fie conuri vulcanice o alternanta de paraie si vai
umplute cu lava. Se poate intalnii si la corpurile vulcanice intrusive (pe lacoliti sau batoliti) dar
si in cazul resturilor de aparate vulcanice. Gutai , Oas, Muntii Apuseni .(de privit in imaginile de
pe google earth in zona Baia mare si in napoli la vezuviu sau etna) .
Drenajul inelar- (annular) este caracteristic structurilor de tipul domurilor sau
brahianticlinalelor, in conditiile in care torentii au erodat miezul acestor structuri si au aparut
trepte diferentiate litologic. (Transilvania sau Azerbaijansau Kazakstan) Configuratia drenajului
arata eroziunea selectiva pe capete de strate. Domurile indica de asemenea si prezenta unor
formatiuni de sare.
Drenaj multibazinal nu prezinta un colector sau mai multi colectori binedefiniti. De regula
drenajul este directionat catre lacuri sau microdepresiuni mlastinoase care se mai numesc si zone
endoreice. In desert cel mai tipic. Drenjaul din zonele carstice apa se pierde prin avene , doline,
lapiezuri, calcarul neajutand apa sa se scurga la suprafata si o atrage in subteran.
Drenajul complex - le grupeaza pe toate celelate n-are o forma binedefinta asta arata ca
relieful este evoluat in mod avansat dar drenajul a pastrat cate ceva din evolutia indelungata.

Alegerea imaginilor in analiza reliefului


Se face tinand seama de mai mutle elemente :
1. Dimensiunea spatiala a formelor de relief sau suprafata de manifestare a proceselor
morfodinamgice (D exemplu: pentru relieful pe structuri faliate se pot alege imaginile pe
distante mari. Pentru aluncari de teren se aleg imagini la rezolutii mari si foarte mari , la
fel si pentru torenti ) .
2. Gradul de evolutie al reliefului care implica in primul rand o diversitate mai mare de
forme la reliefurile tinere , (de exemplu reliefurile create de ghetarii alpini ) si o
omogentitate mai mare a formelor la reliefurile vechi si evoluate.Aceasta afirmatie si prin
duritatea rocilor cu cat rocile sunt mai dure pot pastra mai multe urme ale evolutiei.
3. Timpul de evolutie a reliefului care se combina cu specificul proceselor morfodinamice
eruptie vulcanica, eroziune glaciara, dinamica alibiei unui rau, si cu dimensiunea
spatiala a acestora.( In cazul folosirii seriilor de imagini multitemporale)(vezi
prezentarea) Ex inunadatiile din albia unui fluviu pot fi analizate in imagini temporale
desparitite de perioade de ordinul saptamanilor sau in termenul unei luni.
Tipuri de imagini folosite :
-

imagini satelitare multispectrale obtinute cu senzori optici in combinatii falscolor.


Imagini de mare si foarte mare rezolutie spatiala in culori naturale.

Modele digitale de teren ridicate cu LIDAR . pt analiza de precizie de ordinul


milimetrilor si cm.
Imagini radar cu deschidere sintetica. De cautat Terra SAR X .si TANDEM-X. Modelele
digitale derivate din radargrammetrie.