Dinamica fluidelor polifazice
3. PROPRIETĂłI FIZICE ALE TOPITURILOR METALICE
3.1. Densitatea metalelor şi aliajelor
Se ia în considerare un volum de fază lichidă care la momentul t ocupă domeniul D. Densitatea fluidului într-un punct M, precizat prin vectorul de poziŃie r(x, z, y), se defineşte prin limita raportului dintre masa ∆m a unui element de volum din jurul punctului de referinŃă şi volumul ∆V al acestuia:
ρ
M
=
∆
lim
V
→ 0
∆
m
∆
V
=
d
m
d
V
.
(3.1)
Dacă fluidul este omogen şi izotrop, densitatea este egală cu masa unităŃii de volum şi are aceeaşi valoare în orice punct al domeniului de referinŃă:
ρ =
m
V
.
(3.2)
Densitatea majorităŃii metalelor în stare lichidă este mai mică decât în stare solidă datorită faptului că la încălzire cresc distanŃele interatomice. Densitatea metalelor solide caracterizează compactitatea pieselor turnate şi variază în limite largi (tab. 3.1).
Tabelul 3.1
Densitatea metalelor solide la temperatura ambiantă
|
Metalul |
Mg |
Al |
Zn |
Sn |
Fe |
Ni |
Cu |
Pb |
|
ρ, kg/m 3 |
1740 |
2700 |
7140 |
7310 |
7860 |
8900 |
8920 |
11340 |
Pentru determinarea densităŃii principalelor metale lichide la diferite grade de supraîncălzire, se pot utiliza relaŃiile [N. Eustathopoulos ş.a. 1974]:
ρ
ρ
ρ
Al
Fe
Mg
=
=
2,369
7,014
−
−
1,590
= −
3,11 10
⋅
− 4
8,36 ⋅ 10
−
4
2,65 10
⋅
−
4
(
T −T
top
(
T −T
top
(
T −T
top
|
) ; |
(3.3) |
|
) ; |
(3.4) |
|
) |
(3.5) |
în care
Densitatea aliajelor lichide se poate aprecia pe baza legii amestecului. Dacă se ia în considerare un volum de topitură V, care este alcătuit din n componenŃi, fiecare
ocupând volumul
T top
este temperatura de topire a metalului respectiv.
V , atunci:
i
V =
n
∑
i = 1
V =V +V
i
1
2
+
+V
n
.
(3.6)
Prin împărŃirea expresiei (3.6) la V şi înlocuirea rapoartelor V i / volumetrică a componentului i) rezultă:
1 = f + f +
1
2
+ f
n
V cu
f
i
(fracŃia
(3.7)
1
Dinamica fluidelor polifazice
sau:
n
∑
i = 1
f
i
= 1.
(3.8)
Pentru topitura metalică analizată bilanŃul de masă are forma:
m = m + m +
1
2
+ m
n
(3.9)
Dacă se exprimă masa prin produsul dintre densitate şi volum rezultă:
ρ V = ρ V + ρV +
l
1
1
2
+ ρ V
n
n
,
unde:
densitatea componentului n. Prin urmare:
ρ
1
este densitatea componentului 1;
ρ l
=
ρ
1
V
1
V
+ ρ
2
V
2
V
sau:
ρ = ρ f + ρ f +
l
1
1
2
2
+
+ ρ
n
+ ρ f
n
n
V n
V
;
ρ =
l
n
∑
i =
f
i
1
ρ
i
.
ρ
2
- densitatea componentului 2;
(3.10)
ρ
n
-
(3.11)
(3.12)
(3.13)
Densitatea oŃelurilor lichide depinde de temperatură, de compoziŃia chimică şi
variază, în medie, între
mare faŃă de cea a fierului măresc densitatea aliajelor pe bază de fier. Astfel Cu, W, Ni măresc densitatea oŃelurilor, în timp ce si, P, S, C, Cr, Ti o micşorează.
6900 şi 7100 kg/m 3 . Elementele de aliere cu o densitate mai
Pentru oŃelurile inoxidabile lichide, variaŃia densităŃii cu temperatura se poate aprecia pe baza relaŃiei [I. Dragomir, ş.a. 1990]:
ρ
l
= 7 461,53 − 0,48703
T
.
(3.14)
Densitatea fontelor în stare lichidă variază între 6600 şi 7200 kg/m 3 . În timp ce în stare solidă densitatea fontelor cu grafit lamelar este mai mică decât cea a fontelor cu grafit nodular, în stare lichidă raportul densităŃilor este invers [L. Sofroni ş.a. 1985].
3.2. Adeziunea la o suprafaŃă solidă
Fenomenul de adeziune a unui fluid la o suprafaŃă solidă se manifestă ca urmare a prezenŃei forŃelor de atracŃie dintre particulele vecine ale celor două componente, aflate la distanŃe moleculare unele faŃă de altele. Adeziunea depinde de natura suprafeŃei solidului, de natura fazei lichide şi de temperatură. Adeziunea la suprafeŃele solide menŃine particulele din stratul aderent în stare de repaus împiedicându-le să participe la mişcarea generală a fluidului.
2
Dinamica fluidelor polifazice
3.3. Tensiunea superficială. Analiza condiŃiilor de umectare.
3.3.1. Tensiunea superficială a metalelor şi aliajelor lichide
Tensiunea superficială a metalelor lichide este determinată de condiŃiile diferite în care se găsesc moleculele de la suprafaŃa unei topituri, comparativ cu cele din interiorul acesteia O moleculă M 1 care se găseşte în interiorul unei faze lichide este înconjurată de un câmp de forŃe de coeziune care formează un sistem echivalent cu zero. În schimb, asupra unei molecule, M 2 , aflată la suprafaŃa lichidului, acŃiunea forŃelor are ca efect o rezultantă, R, îndreptată spre interiorul acestuia. Efectul tuturor rezultantelor R este unul de compresiune, care se adaugă la cel datorat presiunii gazului.
Pe de altă parte, forŃele de coeziune F , tangente la suprafaŃa liberă, dau naştere
este o
mărime caracteristică, definită prin forŃa care se exercită tangenŃial pe unitatea de lungime de pe suprafaŃa lichidului:
unor eforturi pe această suprafaŃă. Tensiunea superficială a unui lichid,
σ
lg
,
σ
lg
lim 0
= ∆ →
l
∆
F
∆
l
=
d
F
d
l
.
(3.15)
Tensiunea superficială se defineşte în condiŃii de echilibru mecanic şi temperatură uniformă pentru un sistem dat. Se măsoară în N/m (1N/m = 1000 dyn/cm) sau în J/m 2 . Metalele lichide sunt caracterizate de valori ridicate ale tensiunii superficiale (tab. 3.2) în comparaŃie cu tensiunea superficială a apei (σ lg = 0,072 N/m) sau cu cea a lichidelor organice (σ lg = 0,017…0,045 N/m).
Tabelul 3.2
Valorile tensiunii superficiale pentru câteva metale
|
Metal |
Temperatură, °C |
Tensiunea superficială, N/m |
|
Cu |
1120 |
1,280 |
|
Ti |
1670 |
1,510 |
|
Sn |
240 |
0,550 |
|
Pb |
400 |
0,445 |
|
Al |
660 |
0,851 – 1,050 |
|
Fe |
1550 |
1,788 |
În cazul aluminiului, valorile determinate pentru tensiunea superficială pot fi diferite, în funcŃie de gradul de acoperire a metalului cu oxid. Oxidul de aluminiu se formează ca urmare a afinităŃii mari a aluminiului faŃă de oxigen, iar grosimea stratului depinde de cantitatea de oxigen din incinta în care se fac determinările. Tensiunea superficială a topiturilor poate fi definită şi pe baza excesului de energie liberă al stratului superficial. Când două faze se află în contact (de exemplu, lichid - gaz), ele sunt separate printr-un strat foarte subŃire, numit interfaŃă sau suprafaŃă de separaŃie, ale cărui proprietăŃi sunt diferite de cele ale fazelor iniŃiale. Acest strat, care poate fi comparat cu o membrană de separaŃie, are tendinŃa de a-şi micşora aria pentru un sistem dat. În conformitate cu modelul lui Gibbs, un sistem compus din două faze în contact, poate fi înlocuit cu un sistem echivalent format din două faze omogene şi una intermediară de grosime nulă. Sistemul conŃine n componenŃi, între care se pot desfăşura r reacŃii chimice.
3
Dinamica fluidelor polifazice
Pentru ca modelul să fie echivalent din punct de vedere termodinamic cu sistemul real trebuie ca:
n
s
i
L
= n − n − n
i
i
G
i
,
(3.16)
în care:
componentului i din întregul sistem; faza lichidă şi gazoasă.
s
n i
- numărul de moli din zona de separaŃie între faze;
n
L
i
, n
i
n i - numărul de moli ai
G - numărul de moli ai componentului i din
Dacă se împarte
n
s
i
la suprafaŃa A de separaŃie se obŃine coeficientul de
adsorbŃie al componentului i în stratul superficial:
s
n i
A
= Γ
i
.
(3.17)
Stratul superficial se deosebeşte de cele două faze prin excesul de energie liberă
F
F
S
S
şi de entropie
S L
= F − F − F
S
L
= S − S − S
S
;
G
G
.
S
:
(3.18)
(3.19)
VariaŃia energiei libere a stratului superficial este dată de ecuaŃia:
d F
S
=−
S
S
d
T
+
n
∑
i = 1
µ
s
i
d
n
s
i
,
(3.20)
în care
cu expresia:
∂
µ
i
este potenŃialul chimic al componentului i în suprafaŃa de separaŃie, definit
F
s
1
∂
F
s
=
⋅
∂
n
s
i
A
∂Γ
i
.
(3.21)
s
s
µ =
i
Dacă suprafaŃa de separaŃie variază ca mărime şi poziŃie, are loc o modificare suplimentară a energiei libere la interfaŃă, şi, prin urmare:
d F
S
=−
în care:
∂
F
s
A
∂
T
,
S
n
s
i
S
d
T
+
=σ
lg
.
n
∑
i = 1
µ
s
i
d
n
s
i
+
∂
F
s
∂ A
T
,
n
s
i
d
A
,
(3.22)
(3.23)
Prin integrarea ecuaŃiei (3.22), în condiŃii izoterme, se obŃine:
σ
lg
=
F
s
n
∑
−
i
=
1
i
Γµ
.
s
i
(3.24)
A
La echilibru, potenŃialul chimic al fiecărui component în toate fazele este acelaşi:
4
Dinamica fluidelor polifazice
(3.25)
Dacă se consideră suprafaŃa interfazică şi numărul de moli ai stratului superficial mărimi constante, din ecuaŃia (3.22), având în vedere şi ecuaŃia (3.20), se obŃine variaŃia de tensiune superficială:
L
G
µ
i
= µ = µ
i
i
s
= µ
i
.
d
σ
lg
=−
S
s
A
d
T
−
n
∑
i = 1
Γ
i
d
µ
i
.
(3.26)
EcuaŃia (3.26) reprezintă ecuaŃia adsorbŃiei sau ecuaŃia lui Gibbs. AdsorbŃia reprezintă fenomenul de concentrare a componenŃilor în zona interfazică şi poate fi de natură fizică sau chimică. AdsorbŃia fizică are loc fără modificări ale structurii electronice ale fazelor în contact, menŃinerea pe suprafaŃa de adsorbŃie datorându-se forŃelor de tip Van der Waals. În schimb, adsorbŃia chimică se produce cu stabilirea unor legături de valenŃă şi cu modificarea structurii electronice, fiind necesară o anumită energie de activare pentru a învinge bariera de potenŃial caracteristică acestei modificări. La temperatură constantă, luând în considerare numai doi componenŃi (1 şi 2),
cu fracŃiile molare
X
1
şi
X
2
, ecuaŃia adsorbŃiei devine:
d
σ
lg
=−Γ µ −Γ
d
1
1
2
d
µ
2
.
Folosind ecuaŃia Gibbs - Duhem:
n
∑
=
1
i
X
i
d
µ =
i
0
pentru sistemul analizat:
d µ =−
1
X
2
X
1
dµ
2
şi relaŃia (3.27) devine:
d
σ
lg
d
µ
2
=− Γ − X Γ
2
2
X
1
1
=−Γ
21
,
(3.27)
(3.28)
(3
29)
(3.30)
în care
Γ
21
este adsorbŃia relativă a componentului 2 faŃă de componentul 1.
PotenŃialul chimic
µ
2 al componentului 2 în sistem poate fi exprimat prin ecuaŃia:
µ
2
0
= µ +
s
RT lna
2
(3.31)
în care:
componentului 2 în amestec; R, T - constanta universală a gazelor şi temperatura. Prin diferenŃierea ecuaŃiei (3.31) se obŃine:
µ
0
s
este potenŃialul chimic standard al componentului 2;
a
2
- activitatea
d
µ
2
= RT
d(ln
a
2
).
(3.32)
În consecinŃă, ecuaŃia (3.30) devine:
Γ
21
= −
1
d
σ
lg
RT
(
d ln
a
2
) ,
(3.33)
şi reprezintă izoterma de adsorbŃie sau izoterma lui Gibbs.
5
Dinamica fluidelor polifazice
Elementele care scad tensiunea superficială (
d σ
lg
(
d ln
a
2
)
< 0
) se vor concentra în
stratul superficial şi se numesc elemente superficial active sau tensioactive.
AdsorbŃia relativă,
Γ
21
, la suprafaŃa topiturii are valoarea maximă atunci când
suprafaŃa este complet acoperită de un strat de element superficial activ. În general, pentru ca un element să influenŃeze tensiunea superficială a altui element, este necesar ca el să fie solubil în acesta din urmă. Metalele solubile sunt în general mai puŃin tensioactive decât elementele nemetalice. Tensiunea superficială a fierului este puternic micşorată de către oxigen, sulf, seleniu, telur. În cazul fierului, metale precum Cu, Ti, Zr, V, Ta, Cr, Mo, W, Mn, Ni nu sunt superficial active. În schimb, elemente ca Al, Si, P, C pot fi considerate slab superficial active. Deşi unele elemente puternic superficial active prezintă valori ridicate ale căldurii de dizolvare, nu se poate face o legătură între cele două fenomene. Astfel, siliciul şi fosforul sunt elemente slab superficial active, în ciuda valorilor ridicate ale căldurii lor de dizolvare. Un efect asemănător îl au sulful, oxigenul şi telurul în cazul cuprului. În cazul aliajelor de aluminiu, la un grad constant de supraîncălzire peste temperatura de topire tensiunea superficială scade la creşterea conŃinutului unor elemente de aliere (Mg, Sn, Si). Tensiunea superficială a fontelor este determinată de compoziŃia chimică şi de variaŃia acesteia în urma procesului de modificare. Îndepărtarea elementelor activ superficiale (oxigenul şi sulful) în timpul procesului de modificare conduce la creşterea tensiunii superficiale a fontei. Astfel, pentru fontele cu grafit nodular, tensiunea superficială variază între 1,3 şi 1,6 N/m, în timp ce pentru fontele cu grafit lamelar este cuprinsă între 0,8 şi 1,1 N/m. Tratarea fontei cu elemente dezoxidante şi desulfurante determină creşterea tensiunii superficiale a topiturii, indiferent dacă acestea au efect nodulizant (Mg, Ca, Y, Ce) sau nu (Ti, Al). MenŃinerea fontei modificate în stare lichidă determină micşorarea tensiunii superficiale a acesteia, concomitent cu pierderea compactităŃii separărilor de grafit. O acŃiune similară o are şi prezenŃa elementelor antimodificatoare (Pb, Bi, Sn). În cazul oŃelurilor, tensiunea superficială este cuprinsă între 1,2 şi 1,3 N/m. Elemente ca oxigenul sau sulful determină o micşorare a tensiunii superficiale. Pentru majoritatea metalelor pure si aliajelor efectul temperaturii asupra tensiunii superficiale constă în tendinŃa de micşorare a acesteia. InfluenŃa temperaturii se poate
aprecia pe baza unor relaŃii empirice [B.C. Pai ş.a. 1995, V.K. Semenchenko, 1961, B.J. Keene,
1993]:
σ Al- g
σ
σ
Li− g
Zn−g
|
= |
985 − |
0,9( |
T − |
933) |
(3.34) |
|
= |
398 – 0,14 (T – 179); |
(3.35) |
|||
|
= 754 – 0,09 (T – 419). |
(3.36) |
||||
ExcepŃie de la această regulă fac unele aliaje la care se manifestă puternic influenŃa elementelor superficial active (un exemplu tipic este aliajul Sn - Te).
6
Dinamica fluidelor polifazice
3.3.2. Metode de determinare a tensiunii superficiale
Tensiunea superficială a metalelor şi aliajelor se poate determina prin calcule teoretice sau experimental. Există o serie de relaŃii empirice stabilite între tensiunea superficială şi alte proprietăŃi. O astfel de relaŃie stabileşte proporŃionalitatea dintre tensiunea superficială
şi căldura latentă de vaporizare (
∆H
v ) [F. Dellanay ş.a. 1987]:
σ
lg
= k ∆H
v
,
(3.37)
unde k este un coeficient cu valori cuprinse între 0,15 şi 0,16.
O altă relaŃie stabileşte legătura dintre tensiunea superficială şi temperatura de
topire
T , masa atomică M şi densitatea metalului în stare lichidă
t
σ
lg
= k ' T
t
M
ρ
l
−
2
3
,
în care k ' = 3,6 ⋅ 10 -7 JK -1 .
ρ
l
:
Cele mai cunoscute metode experimentale sunt:
(3.38)
- metoda picăturii depuse pe o plăcuŃă; - metoda presiunii maxime în bula de gaz. Pentru determinarea tensiunii superficiale prin metoda picăturii, o probă de metal de 2 g se depune pe o plăcuŃă refractară din Al 2 O 3 bine şlefuită. PlăcuŃa şi proba metalică se introduc într-un cuptor cu rezistenŃe sau inducŃie, unde proba se topeşte şi este menŃinută la temperatura dorită. După topire proba metalică ia forma unei picături, ai cărei parametri geometrici depind de echilibrul dintre forŃele de tensiune superficială şi forŃa gravitaŃională.
În continuare, metoda se bazează pe măsurarea pe fotografie a parametrilor
geometrici ai picăturii. Valorile obŃinute sunt introduse în relaŃia:
σ
lg
ρ
l
g X Z
2
= 6
(X Z)
−
,
(3.39)
l este densitatea picăturii; g - acceleraŃia gravitaŃională; X - parametrul orizontal
al picăturii, care reprezintă jumătate din axa mare a elipsei circumscrise; Z - parametrul vertical al picăturii sau semiaxa mică a elipsei circumscrise acesteia.
unde:
ρ
3.3.3. Analiza condiŃiilor de umectare în sistemul lichid - solid
Tensiunea superficială a metalelor şi aliajelor joacă un rol important în procesul de deplasare a fazei lichide, fiind în strânsă legătură cu umectarea sau neumectarea pereŃilor canalului de către topiturile metalice. La obŃinerea compozitelor metalice prin introducerea fazei complementare sub formă de particule într-o matrice lichidă sau prin infiltrarea acesteia din urmă într-o preformă realizată din fibre ceramice, se pune problema unei îmbinări cât mai bune între componente. Analiza condiŃiilor de umectare a fazei solide de către un lichid se apreciază pe baza gradului de umectare definit prin cosinusul unghiului de contact dintre cele două componente.
7
Dinamica fluidelor polifazice
La echilibru, în conformitate cu ecuaŃia lui Young, se obŃine:
σ
sg
sau:
= σ cos θ + σ
lg
cos θ=
σ
sg
−σ
sl
σ lg
,
sl
(3.40)
(3.41)
în care, indicii s, g şi l se referă la solid, gaz şi respectiv lichid. Pentru θ = 0° umectarea este perfectă. Pentru θ < 90° umectarea se realizează parŃial, în grade diferite, în funcŃie de valoarea efectivă a unghiului de contact. Dacă θ > 90°, în sistem există condiŃii de neumectare parŃială. Pentru θ = 180° avem condiŃii de neumectare totală.
Aliajele cu tensiune superficială mare nu umectează pereŃii canalului la turnare ( θ > 90°). Aceste aliaje au o capacitate mică de umplere a cavităŃilor înguste ale formei şi deci de obŃinere a pieselor cu pereŃi subŃiri. Ca exemple se pot aminti aliajele cu temperaturi ridicate de topire cu matricea metalică de bază de fier cupru.
Aliajele cu tensiune superficială mică umectează pereŃii formei, au o fluiditate ridicată şi pătrund uşor în canalele capilare formate prin înlănŃuirea porilor amestecului de formare.
ProprietăŃile superficiale joacă un rol important şi în procesul de îndepărtare a incluziunilor nemetalice din topiturile metalice în zgură. Zgurile metalurgice au o
tensiune superficială de câteva ori mai mică decât cea a metalelor ( σ =
0,3…0,6
zg
N/m) [I. Dragomir, 1987])
CondiŃiile de umectare sunt, de obicei, greu de realizat şi la obŃinerea amestecului destinat turnării compozitelor metalice, în special a celor din sistemul aluminiu - particule (tab. 3.4). Experimental, s-a determinat că umectarea carbonului, aluminei, carburii de siliciu şi a carburii de bor de către aluminiu şi aliajele sale nu se realizează la temperaturi mai scăzute de 950ºC.
Tabelul 3.3 Unghiul de umectare pentru câteva sisteme topitură metalică - material complementar [P. Rohatgi,
1988]
|
Sistemul |
Temperatura, °C |
Unghiul de contact, grd |
|
Al/grafit |
700 |
157 |
|
Al/SiC |
700 |
106,3 |
|
(Al - 2% Cu)/SiC |
800 |
103,7 |
|
(Al - 2% Mg)/SiC |
800 |
101,2 |
|
Al/Al 2 O 3 |
700 |
110 |
Pentru analiza fenomenelor de umectare se foloseşte frecvent şi coeficientul de umectare K, definit prin expresia:
K =σ
sg
(
− σ
lg
+σ
sl
)
,
8
(3.42)
Dinamica fluidelor polifazice
care, pe baza relaŃiei de definiŃie a gradului de umectare, devine:
(3.43)
Prin urmare, coeficientul de umectare este direct proporŃional cu tensiunea superficială a fazei lichide şi depinde, de asemenea, de valoarea unghiului de umectare. Deoarece pereŃii canalelor prin care se deplasează aliajele lichide prezintă numeroase neregularităŃi, trebuie să se ia în considerare variaŃia permanentă a unghiului de contact în funcŃie de configuraŃia suprafeŃei. În acest scop, în expresia coeficientului de umectare se introduce un factor de rugozitate ψ şi ecuaŃia (3.45) devine:
K
(cos
θ − 1)
.
= σ
lg
K
r
=
1
ψ
σ
lg
(cos
θ−
1)
,
(3.44)
reprezintă coeficientul de umectare în condiŃii de rugozitate a suprafeŃelor
solide [L. Dobrescu, 1970]. Valoarea factorului ψ este egală cu unitatea pentru suprafeŃele perfect netede (de exemplu, formele de turnare permanente) şi cu 2,2 pentru cele cu un grad ridicat de rugozitate (de exemplu, formele de turnare temporare). În perioada imediat următoare formării limitei de separaŃie dintre cele două componente, se poate considera că energiile libere ale celor două faze rămân neschimbate şi că micşorarea energiei libere totale a sistemului are loc numai pe seama reducerii excesului de energie liberă a stratului superficial [F. Dellanay ş.a. 1988]. Reducerea excesului de energie liberă a stratului superficial conduce la micşorarea tensiunii interfazice şi deci la creşterea energiei de adeziune. Energia de adeziune reprezintă lucrul mecanic necesar pentru separarea celor două faze aflate în contact. Energia de adeziune, definită prin relaŃia lui Dupré:
în care,
K
r
W =σ
a
sg
+σ
lg
−σ
sl
,
(3.45)
devine, dacă se foloseşte expresia gradului de umectare:
W
a
= σ
lg
(cos
θ + 1)
.
Prin urmare, umectarea se produce atunci când
W
a
>σ
lg
.
(3.46)
3.3.4. Analiza procesului de înglobare a particulelor solide în matricea lichidă a compozitelor
La elaborarea materialelor compozite, în cursul procesului de introducere a particulelor în baia metalică, acestea pot rămâne în stare de plutire la suprafaŃa aliajului lichid.
Mărimea forŃei implicate în transferul particulei din faza gazoasă în aliajul lichid este dependentă de proprietăŃile fizice ale celor două componente şi de caracteristicile de umectare a particulelor solide de către aliajul lichid. În cazul unei particule sferice, pentru a pătrunde în topitură, aceasta trebuie să străbată o distanŃă egală cu diametrul său.
ForŃa totală care acŃionează asupra particulei la intrarea ei în baia metalică este
9
Dinamica fluidelor polifazice
[A.S. Kakar ş.a. 1991]:
F
t
= F + F + F
i
σ
a
,
(3.47)
în care:
superficială;
F
i
este forŃa de inerŃie;
F a - forŃa ascensională.
F
σ
- forŃa determinată de variaŃia de energie
Dacă axa Oy a sistemului Oxy asociat particulei are sensul pozitiv spre suprafaŃa
0 şi va pluti în cazul în care
topiturii, materialul complementar va fi înglobat dacă
0 . ForŃa de inerŃie se poate determina cu ecuaŃia:
F >
t
F <
t
F
i
= m
p
a
p
,
(3.48)
în care:
ForŃa determinată de variaŃia de energie superficială care însoŃeşte procesul de pătrundere a unei particule de formă sferică în baia metalică este dată de relaŃia:
m
p
este masa particulei iar a
p acceleraŃia acesteia.
F
σ
=
A
p
∆
E
σ
2
r
p
,
(3.49)
unde:
superficială,
interfazică particulă - aliaj lichid. Deoarece la echilibru, în conformitate cu ecuaŃia lui Young:
A
p
este suprafaŃa totala a particulei ( A
∆E =σ
σ
pg
−σ
pl
;
σ
pg
p =
4
π
r
2
);
∆E - variaŃia de energie
- tensiunea
pl
σ
- tensiunea interfazică particulă-gaz;
σ
σ
pg
= σ
pl
− σ
lg
cos θ,
(3.50)
forŃa cauzată de variaŃia de energie superficială va fi:
particulă şi baia metalică. În mod similar, pentru o particulă de formă cubică şi de latură l se obŃine:
10
Dinamica fluidelor polifazice
F
σ
= 6
m
p
ρ
p
1
3
σ
lg
cos
θ
.
(3.54)
Prin urmare, se poate afirma că pentru o particulă cu o formă oarecare, forŃa determinată de variaŃia de energie superficială este:
F
σ
=
K
f
1
m
σ
3
p
ρ
p
lg
cos θ
,
în care,
K
f
este un coeficient de formă (
(
K = 6π
f
K
f
= 6
, pentru o particulă de formă cubică). ForŃa ascensională este dată de ecuaŃia:
F
a
= − ρ V a ,
l
p
p
care, se mai poate scrie:
2
1
)
3
(3.55)
pentru o particulă sferică şi
(3.56)
F
a
=
−
unde:
m
V
p
p
a
ρ
l
p
ρ
p
,
este volumul particulei;
ρ
l - densitatea aliajului lichid.
(3.57)
În consecinŃă, forŃa totală care acŃionează asupra particulei este:
F
t
=
m
p
a
p
1 −
ρ
l
ρ
p
+
K
f
m
p
ρ
p
1
3
Dacă se notează:
σ
lg
cos
θ
.
(3.58)
F
ρ
=
m
p
a
p
1 −
ρ
l
ρ
p
,
ecuaŃia (3.58) devine:
F
t
= F + F
ρ
σ
,
(3.59)
(3.62)
în care,
lichid.
F
ρ
este forŃa determinată de diferenŃa dintre densitatea particulei şi a aliajului
Analizând ecuaŃia (3.60) rezultă:
a. în condiŃii de umectare (
a 1 . pentru
θ < 90
, şi deci
o
ρ
p
>ρ ,
l
F
ρ
> 0
),
F t
F
σ
> 0
> 0
;
. Prin urmare, particula va fi înglobată în
topitură. a 2 . dacă
înglobată sau nu în topitură în funcŃie de valoarea acceleraŃiei acesteia;
ρ <ρ
p
l
,
F
ρ
< 0
,
şi deci
F
t
= F − F
σ
ρ
. Rezultă că particula va fi
a 3 . pentru
ρ
p
=ρ ,
l
F
ρ
= 0
, şi deci
F
t
> 0
. În aceste condiŃii particula va pătrunde
11
Dinamica fluidelor polifazice
în topitură.
b. în condiŃii de neumectare (
b 1 . pentru
ρ
p
>ρ ,
l
F
ρ
> 0
,
θ > 90
o
şi
deci
),
F
σ
F
t
< 0
= F
ρ
;
− F
σ
. Prin urmare, particula va fi
înglobată sau nu în topitură în funcŃie de valoarea acceleraŃiei acesteia
b 2 . dacă
ρ
p
<ρ ,
l
F
ρ
< 0
,
şi deci
încorporată şi va pluti la suprafaŃa topiturii;
b 3 . pentru
ρ
p
=ρ ,
l
F
ρ
= 0
, şi deci
F
t
va pluti la suprafaŃa aliajului lichid.
F
t
< 0
< 0
.
În
acest
caz particula nu este
. Prin urmare, şi în acest caz particula
F
ρ
+
Atunci când
ρ >ρ
p
l
(
θ > 90
o
) sau
ρ <ρ
p
l
(
o
θ < 90 ), pe baza condiŃiei la limită
F
σ
= 0
, se obŃine acceleraŃia minimă (critică) necesară pentru înglobare:
1 −
ρ m
p
m
p
a
cr
de unde:
a
cr
= K
l
ρ p
K
f
p
=−
p
ρ
2
3
.
cos
θ ρ
m
p
σ lg
f
ρ −ρ
l
p
1
3
σ
lg
|
cos |
θ |
, |
(3.61) |
|
(3.62) |
|||
Valoarea acceleraŃiei critice este determinată de caracteristicile fizice ale particulei şi de condiŃiile de umectare din sistem (tab. 3.4). De asemenea, valoarea acceleraŃiei critice se modifică şi ca urmare a prezenŃei stratului se oxid la suprafaŃa aliajului lichid.
Tabelul 3.5
|
Valoarea acceleraŃiei critice pentru câteva tipuri de particule |
|||
|
Sistemul compozit |
Caracteristicile particulei |
AcceleraŃia critică, m/s 2 |
|
|
Masa, g |
Diametrul, mm |
||
|
Al – Al 2 O 3 |
0,030 - 0,050 |
2,60 - 3,00 |
197,00 - 140,20 |
|
Al – ZrO 2 |
0,060 - 0,420 |
2,80 - 5,20 |
176,80 - 48,33 |
|
Al – SiC (acoperire ZrO 2 ) |
0,030 - 0,435 |
2,35 - 5,40 |
330,60 - 41,84 |
|
Al – grafit (acoperire ZrO 2 ) |
0,033 - 0,420 |
2,40 - 5,30 |
279,90 - 51,25 |
Valorile ridicate ale acceleraŃiei critice necesare pentru înglobarea materialului complementar indică necesitatea aplicării unor măsuri care să conducă la îmbunătăŃirea condiŃiilor de umectare la suprafaŃa de separaŃie matrice lichidă - particulă. Tehnicile folosite în acest scop constau în:
- acoperirea componentei solide cu o peliculă metalică sau nemetalică;
- alierea băii metalice;
- tratarea termică a materialului dispersat în vederea oxidării sau eliminării gazelor adsorbite în stratul superficial;
- supraîncălzirea topiturii metalice;
Adăugarea de elemente de aliere în baia metalică creează condiŃii favorabile de umectare prin reducerea tensiunii superficiale a aliajului şi micşorarea tensiunii
12
Dinamica fluidelor polifazice
interfazice lichid - particule solide. Pentru determinarea tensiunii superficiale a topiturilor de aluminiu, modificate prin prezenŃa unor elemente de aliere, se pot utiliza relaŃiile empirice stabilite de Lang
(tab. 3.5) [F. Frisvold, 1990].
Tabelul 3.5 Tensiunea superficială a topiturilor de aluminiu în funcŃie de conŃinutul unor elemente de aliere la
700ºC
|
Element de aliere |
Tensiunea superficială, N/m |
Interval de variaŃie a elementului de aliere, % |
|
|
Litiu |
0,862 - 0,13908 ln (9,06 x + 1) |
0 |
- 0,6 |
|
Magneziu |
0,851 - 0,0419 x |
0 |
- 1,5 |
|
Calciu |
0,862 - 0,0094 ln (3,93 x + 1) |
0 |
- 0,5 |
|
Titan |
0,862 - 0,01284 x |
0 |
- 1,0 |
3.4. Viscozitatea metalelor şi aliajelor
Viscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de-a se opune deformărilor care nu constituie reduceri ale volumului lor, prin dezvoltarea unor eforturi unitare. Se manifestă numai la fluidele în mişcare şi exprimă frecarea dintre straturile interioare care se deplasează cu viteze diferite. Pentru evidenŃierea acestei proprietăŃi şi pentru stabilirea relaŃiilor de calcul se ia în considerare un fluid aflat între două plăci plane şi paralele între ele, situate la distanŃa L una faŃa de alta. La momentul t = 0 , se imprimă plăcuŃei inferioare o mişcare în direcŃia Ox, cu viteza v. PlăcuŃa superioară rămâne în repaus. Ca urmare a proprietăŃii de adeziune a fazei lichide la o suprafaŃă solidă, stratul de fluid aflat în contact cu plăcuŃa inferioară se deplasează cu viteza v, ceea ce determină şi deplasarea straturilor din imediata sa apropiere. După un interval de timp, ∆t , se ating condiŃii de regim staŃionar, viteza variind liniar pe distanŃa L dintre cele două suprafeŃe solide. Stratul de fluid aderent plăcuŃei fixe rămâne în repaus. VariaŃia vitezei pe distanŃa L se exprimă prin relaŃia:
v
x
(
y
)
=
v
L
−
y
L
.
(3.63)
Deplasarea a două straturi de fluid aflate la o distanŃă infinit de mică (dy) şi care alunecă unul faŃă de celălalt cu viteza relativă dv, determină apariŃia unor eforturi tangenŃiale proporŃionale cu gradientul de viteză pe direcŃia perpendiculară deplasării. Efortul tangenŃial care acŃionează asupra unui element unitar de arie este dat de relaŃia lui Newton:
τ = − η
d
v
d
y
(3.64)
în care: η este o constantă de proporŃionalitate numită viscozitate dinamică, cu valori
- gradientul de viteză pe
distincte, la o temperatură dată, pentru fiecare fluid;
d
v
d
y
direcŃia perpendiculară deplasării.
13
Dinamica fluidelor polifazice
Fluidele care respectă relaŃia (3.64) se numesc fluide newtoniene. În general atât metalele şi aliajele lichide cât şi zgurile metalurgice lichide respectă legea lui Newton şi sunt considerate fluide newtoniene. RelaŃia lui Newton este valabilă în mişcarea laminară a unui fluid. În regimul turbulent de mişcare apar eforturi tangenŃiale suplimentare datorate pulsaŃiilor vitezei, care se adaugă la cele din mişcarea laminară. PrezenŃa eforturilor tangenŃiale determină o rezultantă care se opune mişcării plăcuŃei inferioare. Ca urmare, pentru menŃinerea mişcării acestei plăcuŃe este necesară o forŃă:
F = η
v
L
S
,
(3.65)
unde, S este aria de contact dintre suprafaŃa solidă şi faza lichidă. Unitatea de măsură în SI a viscozităŃii dinamice este:
[
η
]
SI
=
Ns
m
2
,
iar în sistemul CGS:
1
N.s
m 2
=
10
g
cm.s
= 10P
(P = poise).
(3.66)
(3.67)
În apropierea temperaturii de topire, viscozitatea dinamică a metalelor este cuprinsă, în general, între 1 şi 5 cP [F.D. Richardson, 1974].
În afara metodelor experimentale, viscozitatea dinamică poate fi determinată pe baza unor relaŃii empirice. O asemenea expresie, cunoscută sub numele de relaŃia lui
,
Andrade, stabileşte corelaŃia dintre viscozitatea dinamică, temperatura de topire, masa atomică, A, şi volumul atomic V al metalului [A.T. Dinsdale ş.a. 2004]:
T
t
η= c
(
T
t
A
1
)
2
−
V
2
3
,
(3.68)
unde, c = 1,65⋅10 -7 (J/K⋅mol 1/3 ) 1/2 . Pentru majoritatea metalelor, valorile experimentale sunt apropiate de cele obŃinute prin calcul (tab. 3.6).
Tabelul 3.6 Viscozitatea metalelor la temperatura de topire
|
Metal |
η |
exp |
, cP |
η |
calc |
, cP |
|
Litiu |
0,60 |
0,56 |
||||
|
Cupru |
4,10 |
4,20 |
||||
|
Argint |
3,90 |
4,10 |
||||
|
Fier |
5,00 |
4,90 |
||||
|
Nichel |
4,60 |
5,00 |
||||
|
Staniu |
2,10 |
2,10 |
||||
Efectul presiunii asupra viscozităŃii metalelor lichide este foarte mic şi practic nesemnificativ. Se poate admite că la presiune constantă, viscozitatea dinamică scade
14
Dinamica fluidelor polifazice
cu temperatura după o lege exponenŃială:
η = η
0
e
E v
RT
,
(3.69)
în care:
pentru Cu
13,08 kJ mol -1 ,
η
0
η
este viscozitatea în condiŃii de referinŃă (pentru Al
0
= 0,529 mPa⋅s);
E v Cu
E
v
0 = 0,257 mPa⋅s iar
=
= 23,85 kJ mol -1 ); R - constanta universală a gazelor (R = 8,3144 J
η
- energia de activare a curgerii vâscoase (
E
v Al
mol -1 K -1 ) [A.T. Dinsdale, 2003].
Pentru unele metale energia de activare a curgerii vâscoase se poate determina pe baza relaŃiei:
E
v
= 3,8 RT
v
,
unde,
T
v
este temperatura de vaporizare.
(3.70)
O mărime derivată este viscozitatea cinematică, ν , definită astfel:
ν =
η
ρ
,
(3.71)
Între viscozitatea cinematică a metalelor şi volumul atomic al acestora există o relaŃie de inversă proporŃionalitate:
ν = K 1
,
V
(3.72)
în care, K = 4…5 pentru metalele lichide aflate în apropierea temperaturii de topire. Un volum atomic mare înseamnă o distanŃă mare între atomi, forŃe de legătură mai mici, frecări interioare mai slabe şi deci o capacitate mai bună de curgere. CorelaŃia existentă între viscozitatea cinematică şi volumul atomic explică fluiditatea mai mare a metalelor uşor fuzibile (Pb, Sn) comparativ cu cea a fierului (V Pb = 18,27 cm 3 /mol, V Sn = 16,3 cm 3 /mol, V Fe = 7,10 cm 3 /mol). Unitatea de măsură în SI a viscozităŃii dinamice este:
[]
ν
SI
=
m 2
s
,
iar în sistemul CGS:
1
m
2
2
cm
10
s s
4
=
=
10
4
|
(3.73) |
|
|
St (Stokes). |
(3.74) |
Viscozitatea aliajelor depinde de viscozitatea metalului de bază, ca şi de compoziŃie, puritate şi temperatură. În cele mai multe sisteme binare, curbele de viscozitate urmăresc, în general, curba lichidus din diagrama de echilibru. De asemenea, aceste curbe oferă informaŃii referitoare la structura aliajului. Astfel, prezenŃa unui maxim pe curba de viscozitate indică formarea unui compus intermetalic, în timp ce existenŃa unui minim semnalează formarea unui eutectic. Dispersarea fazei incluzionare sau a particulelor solide în mediul lichid conduce la mărirea forŃelor interne de frecare din topiturile metalice, provocând astfel o creştere a viscozităŃii. În aceste condiŃii, aliajul lichid se poate studia ca un fluid polifazic pentru
15
Dinamica fluidelor polifazice
care se defineşte noŃiunea de viscozitate dinamică aparentă. Principalii factori care influenŃează viscozitatea topiturilor polifazice sunt [J. Florea
ş.a. 1987]:
- proprietăŃile mediului continuu de dispersie;
- proprietăŃile fazei dispersate (forma, rugozitatea ş.a.);
- gradul de fineŃe şi concentraŃia fazei dispersate. Viscozitatea dinamică aparentă
se măreşte cu majorarea concentraŃiei particulelor în mediul de dispersie şi cu creşterea fineŃei acestora;
- tendinŃa de aglomerare a particulelor complementare. ForŃa motrice a acestui
proces este determinată de creşterea adeziunii dintre particule, ca urmare a reducerii suprafeŃei globale umectate de topitură prin retragerea fazei lichide). ForŃa de adeziune dintre particule se manifestă cu atât mai intens cu cât suprafaŃa de contact este mai mare.
CondiŃia necesară pentru formarea unei aglomerări de particule este ca energia liberă superficială care însoŃeşte procesul să fie negativă:
∆
E
σ
<
sau:
2
A
p
(σ
0
pg
−σ
pl
|
(3.75) |
|||
|
)< |
0 |
, |
(3.76) |
unde:
nemetalice;
A
p este aria totală a particulei;
σ pl
σ pg
- tensiunea superficială a incluziunii
- tensiunea interfazică particulă - aliaj lichid.
Pe baza ecuaŃiei lui Young:
σ
pg
− σ
pl
= σ
lg
cos θ
relaŃia (3.76) devine:
2
A
σ
p lg
cos θ < 0
|
, |
(3.77) |
|
(3.78) |
în care
este tensiunea superficială a aliajului lichid; θ - unghiul de contact dintre
cele două componente. Prin urmare, din punct de vedere termodinamic, formarea aglomerărilor este
Această situaŃie este caracteristică incluziunilor de Al 2 O 3
(
θ = 141 ) şi SiO 2 ( θ = 115 ) sau particulelor din grafit, alumină sau carbură de siliciu în
cazul compozitelor metalice pe bază de aluminiu.
σ lg
posibilă numai dacă
o
θ >
90 .
o
o
Pentru
concentraŃiile
obişnuite
ale
fazei
incluzionare
viscozitatea dinamică aparentă se determină cu relaŃia:
η =
a
η
1
|
din |
aliajele |
lichide, |
|
(3.79) |
||
1
−
C
3
unde η este viscozitatea dinamică a topiturii în absenŃa particulelor nemetalice; C - concentraŃia fazei incluzionare. În cazul compozitelor metalice cu particule, pentru concentraŃii ale materialului complementar mai mici de 5%, viscozitatea dinamică aparentă este dată de relaŃia lui Einstein:
16
Dinamica fluidelor polifazice
(3.80)
în care: ϕ este o constantă hidrodinamică ( ϕ = 2,5).
Valoarea constantei hidrodinamice a fost stabilită pe baza următoarelor ipoteze simplificatoare:
η
a
(
= η 1 + ϕ
C)
,
- nu există interacŃiuni între faza lichidă şi particulele complementare;
- particulele dispersate sunt solide, sferice, rigide şi nedeformabile;
- forŃele de atracŃie dintre particule sunt neglijabile.
Cu cât particula se abate mai mult de la o formă sferică, tinzând către una elipsoidală, cu atât mai mult se micşorează valoarea sa. De asemenea, mişcarea de rotaŃie a particulelor în faza lichidă reduce valoarea constantei hidrodinamice. Pentru concentraŃii ale materialului complementar mai mari de 5%, se produc interferenŃe hidrodinamice între particule, ale căror efect este dependent de mărimea acestora. În acest caz, viscozitatea dinamică aparentă a topiturii de apreciază cu
expresia [J. Florea, 1987]:
η
a
(1
=η +ϕC + bC + cC +
2
3
)
,
unde: ϕ = 2,5; b = 2,5…14,1; c = 8,75…36,3.
3.5. Tensiunea de vapori
(3.81)
Tensiunea de vapori reprezintă presiunea vaporilor deasupra metalului topit şi depinde de temperatură în conformitate cu legea Clausius - Clapeyron:
d
p
∆
H
v
=
d
T
T
v
(
V
v
−
V
l
)
,
în care:
vaporilor;
∆
H
V
l
este căldura de vaporizare; - volumul topiturii metalice.
v
(3.82)
T
v
- temperatura vaporilor;
V
v
- volumul
VariaŃia căldurii de vaporizare cu temperatura este dată de relaŃia:
H
∆ =∆
v
H
0
v
T
∫
+ ∆
T
v
c
p
dT ,
(3.82)
în care,
metalului lichid (
= 0
temperatură (
Volumul metalului lichid este neglijabil faŃă de cel al vaporilor:
∆ c reprezintă diferenŃa dintre căldurile specifice ale vaporilor şi respectiv
p
∆ c
p
= c
pv
− c
pl
). Pentru principalele metale folosite în turnătorii
. Pentru beriliu sau cadmiu, diferenŃa căldurilor specifice este o funcŃie de
∆
c
p
=
a bT
+
, a şi b fiind constante specifice metalelor respective).
∆
c
p
V
v
− V
l
≈ V
v
.
(3.83)
În principiu, se admite că vaporii de metal reprezintă un gaz perfect. Prin urmare, din ecuaŃia de stare a gazelor se obŃine:
V v =
RT
p
.
17
(3.84)
Dinamica fluidelor polifazice
În
devine:
aceste
d p
∆ H
0
v
=
p RT
2
d T ,
condiŃii,
de unde rezultă:
ln
p = −
∆ H
0
v
RT
+
C
1
,
prin
separarea
variabilelor,
ecuaŃia
Clausius-Clapeyron,
(3.85)
(3.86)
care mai poate fi scrisă sub forma:
ln
p = −
C
2
T
+
C
1
(3.87)
Valorile constantelor C
1 şi
C , pentru principalele metale, alături de temperatura
2
de vaporizare a acestora, sunt prezentate în tabelul 3.10 [L. Sofroni ş.a. 1980].
Tabelul 3.7 Temperatura şi constantele de vaporizare pentru câteva metale
|
Metalul |
T v , ºC |
C |
1 |
C |
2 |
|
Fe |
2735 |
6,144 |
- 18 496 |
||
|
Mn |
2152 |
4,975 |
- 12 055 |
||
|
Cu |
2595 |
5,520 |
- 15 913 |
||
|
Al |
2057 |
5,727 |
- 13 338 |
||
|
Mg |
1107 |
5,158 |
- 7 108 |
||
|
Zn |
907 |
5,081 |
- 5 991 |
||
|
Pb |
1741 |
4,558 |
- 9 193 |
||
În cazul aliajelor lichide, tensiunea de vapori a unui component este proporŃională cu presiunea de vapori a componentului pur la temperatura luată în considerare şi cu concentraŃia componentului în aliaj. Cunoaşterea valorii tensiunii de vapori este importantă la stabilirea unor tehnologii corecte de elaborare sau modificare a aliajelor. Astfel, la obŃinerea fontelor cu grafit nodular, pentru unele elemente utilizate la modificare se obŃine starea de vapori însoŃită de o serie de efecte negative (grad redus de asimilare, efect piroforic intens, scăderea temperaturii băii metalice datorită unui proces intens de barbotare, eliminarea unei cantităŃi mari de gaze şi praf ş.a). La temperatura de 1450ºC, temperatura medie de tratare a fontelor în vederea modificării, presiunea de vapori a magneziului ajunge la 10,67 at. Cu cât temperatura este mai mare, cu atât tensiunea vaporilor de magneziu este mai ridicată şi viteza de evaporare creşte. Din acest motiv, se recomandă utilizarea magneziului înglobat în materiale complexe, cunoscute sub denumirea de prealiaje sau modificatori, capabile să asigure un grad ridicat de asimilare [L. Sofroni ş.a. 1985].
18
Mult mai mult decât documente.
Descoperiți tot ce are Scribd de oferit, inclusiv cărți și cărți audio de la editori majori.
Anulați oricând.