Sunteți pe pagina 1din 4

1 Intrebare

REGATUL NOU I cca 1539-1379 .Hr. Egiptul antic a atins apogeul puterii sale politice n timpul Regatului
Nou. Faraonii celei de-a optsprezecea dinastii au fcut din Egipt statul cel mai inuent din Orientul
Apropiat.
n timpul domniei lui Ahmosis I, primul faraon din dinastia XVIII, conductorii Tebei au reuit s i alunge
pe hicsoi i s extind dominaia Egiptului pn la grania Siriei. Urmaul lui Ahmosis, Tutmes I (cca
1525-cca 1512 .Hr.) a cucerit toat Nubia i a integrat-o n Imperiul Egiptean.
Hatsepsut
Fiica lui Tutmosis, Hatepsut (1503-1482 .Hr.) s-a cstorit cu fratele ei vitreg, Tutmes II. Dup moartea
acestuia, ea a preluat puterea, iniial ca regent pentru nepotul ei, Tutmes III. n cele din urm, ea i-a
asumat titlul de faraon i a adus o perioad de pace i prosperitate pentru ar. Au fost organizate
expediii comerciale de amploare, cum ar fi cele din inutul Punt (Eritreea i Somalia de astzi). La fel ca
i ali faraoni, Hatepsut a poruncit s i se ridice un splendid templu funerar, unul dintre cele mai
importante edificii de acest gen.
Dup moartea ei, Tutmes III (1504-1450 .Hr.) a ters orice meniune a mtuii i mamei sale vitrege. n
timpul domniei lui, Regatul Nou a atins dimensiunile sale maxime, ntinzndu-se de la Eufrat n nord,
pn la Sudanul de astzi n sud. Pentru a mpiedica ascensiunea hitiilor, faraonii au ncheiat aliane
succesive cu Regatul Mitanni. Politica alianelor a fost dublat de cstoriile dinastice. Amenhotep III
(1417-1379 .Hr.) s-a cstorit att cu regina egiptean Tiy, ct i cu dou prinese Mitanni.
Domnia lui Amenhotep III s-a remarcat prin edificiile construite i prin stilul arhitectural. Lunga perioad n
care a condus Egiptul a marcat de asemenea declinul treptat al celei de-a optsprezecea dinastii,
accelerat ulterior de politica religioas a fiului acestuia, Amenhotep IV (Akhenaton).
REGATUL NOU II: Perioada Amarna 1379-132o .Hr. Amenhotep IV a introdus o form de monoteism i a
interzis vechile culte, strnind astfel mnia preoilor, care se temeau c i vor pierde inuena n Egipt.
Perioada SAITA se ocupa cu o redesteptare politica a Egiptului care a continuat timp de aproape de un
secol si jumatate. In contrast cu perioada anterioara, cand a fost condus de catre straini din sud, Egiptul
s-a aflat din nou independent, guvernat de egiptenii din nord. Intrucat dinastia aceasta si-a avut obarsia in
Sais, ea e de obicei numita Dinastia Saita.
Istoria acestei perioade e bazata intru totul pe raportul lui Herodot si de aceea e lipsita de exactitate in
multe amanunte. De exemplu, a doua batalie de la Carchemis, cand Neco II a fost infrant de
Nebucadnetar lucru atestat de Biblie si de arheologie -, nu e nici macar amintita. Unul dintre motivele
lipsurilor din istoria lui Herodot e acela ca el si-a bazat lucrarea nu pe rapoarte scrise, ci pe informatii
orale obtinute in timpul unei vizite in Egipt prin anul 445 i.Hr., cand evenimentele descrise se aflau cam la
80 de ani in trecut. Cu toate acestea, se pot obtine informatii corecte dintr-un studiu atent al relatarilor lui
Herodot, care, atunci cand sunt analizate si comparate cu surse contemporane si cu informatii date in
Biblie, permit o reconstruire aproximativ vrednica de incredere a istoriei acelei perioade.
Lui Neco, un principe din cetatea Sais, poate un descendent al lui Tefnacht din Dinastia a 24-a, i se
daduse titlul de rege de catre Esarhaddon. Din cauza ca luase parte la o rebeliune impotriva Asiriei pe
vremea lui Taharka, a fost trimis in Asiria ca prizonier, dar a reusit sa-i recastige increderea lui
Asurbanipal si a fost repus in slujba si pe tronul lui la Sais.

3.Intrebare

Canoanele erau cu strictete respectate anumite canoane; norma suprema ramanea


perfectiunea executiei tehnice, a mestesugului artistic; dar dedesubtul acestor rigori
pulsa si individualitatea artistului, se afirma, se simtea personalitatea sculptorului
anonim. Exista apoi, bineinteles, si o permanenta deosebire de stil intre statuile
personajelor solemne (zei, faraoni, regine, printi) si statuile sau statuetele
reprezentand demnitari de rang superior, persoane particulare sau simpli slujitori.
Figurarea corpului omenesc (de retinut ca, pentru egiptean, frumusetea omului
rezida in frumusetea corpului, nu a figurii) va urma anumite canoane, de la care
artistul nu se va abate. Cum conceptul de frumos uman se referea la corp, atentia
artistului se va concentra asupra redarii corpului. Legea frontalitatii lege absolut
obligatorie in cazul statuilor va fi aplicata in pictura si in basorelief, dar intr-un
sens foarte caracteristic pentru arta egipteana. Capul este intotdeauna vazut din
profil dar ochiul este vazut din fata. Toracele este vazut din fata, desi capul este
reprezentat din profil in timp ce partea inferioara a corpului, precum si picioarele
sunt figurate din profil; iar bratele figureaza in atitudini contrastante unul cu
celalalt.
Este vorba aici de o conventie artistica, de un mod arbitrar de a reprezenta
lucrurile; un mod care urmeaza calea logicii artistice, iar nu a aparentei. Asa dupa
cum o alta conventie este cea care se refera la felul de reprezentare a zeilor si a
regilor la dimensiuni fizice mult superioare (chiar duble) fata de ceilalti muritori
simpli din jurul lor; aceasta, tocmai pentru a sugera astfel puterea lor supranaturala.
Din cand in cand, canonul proportiilor anatomice reale era abandonat; si atunci apar
imaginile unor trupuri de femei excesiv de subtiri, dar de un deosebit farmec.
Subiectele, personajele, obiectele incluse si scenele vor deveni din ce in ce mai
variate, incepand chiar din epoca Regatului Vechi. Mai tarziu, vor continua sa se
imbogateasca cu scene de razboi, de vanatoare, de munci agricole sau
mestesugaresti, de dans, de viata familiala. Acestea din urma vor fi tot mai
numeroase mai ales in basoreliefurile care ornamentau mormintele unor persoane
paticulare; in mormintele regale nu se admiteau cel putin la inceput decat
subiecte demne, solemne, oficiale.

5.intrebare
Akhenaton.In viziunea unor cercetatori ar fi vorba de trei motive esentialen ce au dus la infaptuirea
acestei reforme:
1. In urma operatiunilor militare din Asia si Nubia se intensifica numarului sclavilor si astfel
aristrocratiea devine mai imunatoare din punct de vedere politic. Cel mai mult din aceasta campanie
propriu-zisa au avut de cistigat preotii din Teba, astfel largirea influentei preotilor din Teba puneau in
pericol tronul Egiptului.
2. Proveninta lui Akhenaton, fiul imparatesei Teie, care nu apartinea casei regale,nici,probabil,
poporului egiptean,astfel conform legii acest faraon era lezat de dreptul de a urca la tron, astfel in
viziunea marelor preoti acest faraon era nelegitim.
3. Din cauza politeismului fiecare oras avea zeul/zeii sai care de multe ori era dusman cu zeii oraselor
vecine, astfel pentru o eventuala unire a acestor orase era necesar o religie cit de cit unica penru a fi
infoptuita unirea teritoriului.
Anii domniei lui Akhenaton au fost insotiti de ruperea vechilor canoane ale artei, luind nastere un alt
stil mai naturalist.In Ahetaton Akhnaton a creat un areal favorabil dezvoltarii artei cu un stil original,
combina liniile dinamice, flexibile si senzualitatea, care nu corespunde cu anonul precedent.Aceasta
perioada in istoria Egiptului a fost numita Amarn. Amarn este characteristic prin realismul redat in
picturi, nu numai a florei si a faunei dar si a persoanelor importante a Egiptului.Imaginea faraonului si
a familiei sale in continuare ramiine a fi mai mare dar nu mai este idolatrizata imaginea lor.Ehnaton
are toate semnele unui aristrocrat inascut, u un craniu deformat,maxilarele excesiv de grele, un cap
disproportional,burta mare etc. Cu toate acestea in 2010 in urma sapaturilor arheologice si identificarii
ramasitelor lui Akhenaton nu au fost depistate malformarile enumerate mai sus.Conducatorul nu este
reprezentat in ipostaza de vinator,luptator dar in rol de sot, tata, astfel observam ca este reprezentat
cu copii pe brate imbratisind nevasta. In urma numirii sale de zeu, Ehaton cu familia sa este
reprezentata linga razele-miini ale lui Aton.Arta Amarn se caracterizeaza printru realism deosebit
uneori trecind intru naturalism.
Motivul crearii aceste artei probabil consta in faptul ca atita timp cit exista un Dumnezeu ideal si omul
trebuie sa fie prezentat idealitrizat.Acum daca Dumnezeu si faraonul este o singura persoana atunci el
reprezinta idealul.Aceasta perioada a noii arte nu a durat mult (20 ani) ca si domnia propriu-zisa a
lui Ehnaton.Dupa moartea faraonului aceste locuri au fost parasite de egipteni crezindule necurate.

6intrbare