Sindromul

Down

Ce este sindromul Down?

SD reprezinta o
afectiune genetica
cauzata de prezenta
unui cromozom
suplimentar. Datorita
genelor pe care le
contine, acest
cromozom
suplimentar impiedica
dezvoltarea normala
a embrionului.

Originea cuvantului Down

Denumirea Down provine de la medicul
englez John Langdon Down, primul care a
descris acest sindrom in 1886, cu un secol
inainte ca acest cromozom sa fie
descoperit

Care sunt cauzele

sindromului Down?
Posibile cauze:
- tulburari hormonale
-radiatii
-infectii virale
-probleme imunologice
-varsta mamei

Probabilitatea de a avea un
copil cu sindromul Down.

Genetica sindromului
Down

Sindromul Down

Mozaicismul

Translocatia

(intalnit la 2% din
persoanele cu
sindrom Down)

(intalnita la 3-4%)

Trisomia
standard 21
(cel mai des
Intalnita cca
94%)

Prevenirea sindromului
Down

Sindromul Down nu
poate fi prevenit, din
cate se stiu in acest
moment.

Nici unul din semnele clinice ale sindromului nu

este patognomonic, dar ansamblul lor este
caracteristic.

Semnele comune ale

sindromului Down.
-

Facies mongoloid: fante palpebrale oblice in sus

si in afara; epicantus, radacina nasului aplatizata,
gura mica, permanent intredeschisa, cu limba
protruzionata, occiput plat
hipotonie musculara, hiperlaxitate articulara
Retard psihomotor sever
Malformatii cardiace, oculare (strabism)
Hipoacuzie, surditate
Disfunctii hematopoetice
hipotiroidism

Capacitatea de abstractizare este nul.

Personalitatea este stereotip, dar majoritatea copiilor are un

comportament acceptabil: ei sunt imitativi, afectuoi, le place jocul si
muzica.

La natere copilul este apatic. Mai trziu devine afectuos i temtor.

Copilul va fi un dependent social, dar n condiii bune va fi

capabil s fac munci simple, bazate intr-o larg masur pe
reflexe

Metode de dezvoltare
fizica si psihica
Jocuri;
Tratamente:
-Tratamentul
Kinetoterapeutic;
-Cromoterapia;
-Art-terapia;
-Meloterapia.

Kinetoterapia
(terapia prin miscare)

s-a dezvoltat in decursul secolelor pe baza relatiei reciproce dintre practica si

observatie.
Copiii cu sindrom Down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al
dezvoltarii motorii, deoarece prezinta o intarziere in atingerea sabloanelor
somatice.
Kinetoterapia are un rol important in recuperarea copiilor cu sindrom Down,
inca din primele luni de viata pentru a avea o dezvoltare neuromotorie
adecvata si armonioasa.
Se considera ca inceperea tratamentului recuperator cat mai timpuriu posibil,
va determina in viitor la obtinerea unui grad cat mai mare de independenta.
Tratamentul kinetic are pe langa scopul de dobandire a unui grad de
independenta cat mai mare a copiilor cu sindromul Down si scopul de
prevenire si corectare a deficientelor asociate.

Kinetoterapia
Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectueaza dupa testarea
clinica musculo-articulara care consta in:

bilant articular (laxitatea articulara este specifica pentru copiii cu

sindrom Down);
bilant muscular (hipotonia musculara fiind una din caracteristicile
copiilor cu sindrom Down);
evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului
evaluarea mersului;
evaluarea globala.

Obiectivele de baza in kinetoterapia

specifica in sindromul Down
relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece

nu intotdeauna se poate sconta pe capacitatea de

concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.
alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;
alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare
(ridicarea umerilor si indreptarea spatelui);
alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea
hiperlordozei lombare;
alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului,
ridicari pe varfuri, purtarea de talonete.

Obiectivele de baza in kinetoterapia

specifica in sindromul Down

De mentionat ca in toate situatiile copilul trebuie

oprit de la exercitii care ar solicita articulatia
cervico-occipitala, deoarece aceasta este foarte
laxa si exista riscul unor luxatii cu consecinte
dramatice .

Cresterea fortei musculare

tehnici si exercitii de cresterea fortei:
exercitii

izometrice;
exercitii dinamice cu rezistenta;
alte tipuri de exercitii (exercitii complexe,
jocul cu coarda, jocul cu mingea);
masajul.

Cresterea rezistentei musculare

= capacitatea de a sustine un efort.
Pentru obtinerea rezistentei principiul metodologic este:
repetarea cotidiana
cresterea lenta a duratei exercitiului.

Cresterea coordonarii,
controlului si echilibrului
Realizarea controlului motor are
urmatoarele etape de baza:
reeducarea

mobilitatii;
reeducarea stabilitatii;
reeducarea mobilitatii controlate;
reeducarea abilitatilor.

Coordonarea miscarilor
Exemple de exercitii

Exercitiul 1
Stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica pe care il ajutam sa o tranfere dintr-o mana in alta.
Miscarea se efectueaza progresiv prin fata sau pe sus deasupra capului si se repeta pana se reuseste
sa se execute miscarea corect.
Se repeta de 8-10 ori.
Exercitiul 2
Stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica si il ajutam sa ne paseze mingea cu mana dreapta
inainte, apoi cu mana stanga. Repetam exercitiul pana reuseste sa isi coordoneze miscarea.
Se repeta de 8-10 ori.
Exercitiul 3
Sezand pe sol, indemnam copilul sa ridice la verticala picorul stang si mana dreapta, dupa aceea se
repeta pentru piciorul drept si mana stanga. Coordonarea miscarilor este foarte importanta.
Se repeta de 8-10 ori.
Exercitiul 4
Avem 4 mingi mici de diferite culori si 4 cercuri de aceeasi culoare puse in linie pe sol. Indemnam
copilul sa se aplece in genuflexiune sa ridice mingea si sa o transporte la cercul corespunzator culorii
acesteia.
Se repeta de 8 ori.
Exercitiul 5
Sezand in fata unei oglinzi se indeamna copilul sa isi ridice alternativ mana dreapta si piciorul stang si
invers.
Se repeta de 8-10 ori.

Hidrokinetoterapia
Scopul hidrokinetoterapiei:
Imbunatatirea capacitatii motrice generale
Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate (functional, activ si
independent)
Stimularea psihica
Beneficii ale educatiei acvatice la copii.
Studii facute la Colegiul Sportiv German din Koln (74-76) indica beneficii in sferele:
achizitii motorii
reflexe
puterea de concentrare
inteligenta
comportament social
increderea in sine
independenta
a face fata la situatii noi/nefamiliare

Incercari de integrare si
dezvoltare
In ncercrile de integrare i dezvoltare a copiilor cu sindrom
SD survin nenumrate neajunsuri i probleme:
-numar mic de servicii
-centre de interventie timpurie
-nu sunt programe scolare speciale
-nu exista finantare constanta
pentru centrele care ajuta
persoanele cu SD.
-tinerii cu SD nu sunt angajati cu
carte de munca
-viata sexuala este un subiect tabu

Concluzii
Principalele

probleme cu care se confrunt

persoanele cu sindrom Down sunt:
-Acceptarea din partea comunitii n care
triesc;
-Acceptarea n sistemul de nvmnt;
-Tranziia de la sistemul educaional la
angajare;
-Accesul la locurile publice de munc;
-Via independent.

 Toti oamenii trebuie iubiti pentru

ceea ce sunt si nu pentru ceea ce
ar trebui sa fie