Sunteți pe pagina 1din 20

ANALIZA RENTABILITATII FINANCIARE LA

S.C. X S.A.

CUPRINS

Introducere.
Capitolul I. Activitatea financiar a ntreprinderii i componentele acesteia.
1.1. Prezentarea ntreprinderii.
1.1.1. Cadru legal.
1.1.2. Scurt istoric.
1.1.3. Scop. Obiect de activitate.
1.1.4. Capitalul social.
1.2. Structura organizatoric a ntreprinderii.
1.3. Principalele atribuii ale compartimentului financiar-contabil.
1.4. Veniturile ntreprinderii.
1.5. Cheltuielile ntreprinderii.
1.6. Profitabilitatea ntreprinderii.
Capitolul II. Bilanul contabil.
2.1. Bilanul contabil generaliti.
2.2. Structura bilanului contabil.
2.3. Structura activului si pasivului bilantier.
2.4. Interpretarea financiar a bilanului contabil.
Capitolul III. Contul de profit i pierdere
3.1. Descrierea contului de profit i pierdere
3.2. Structura contului de profit i pierdere
3.3. Abordri contemporane privind contul de profit i pierderi

Capitolul IV. Analiza rentabilitii.


4.1. Consideratii generale
4.2. Analiza rentabilitatii
Capitolul V. Analiza rentailittii pe baza profitului.
5.1. Rezultatul exploatarii

5.2. Rezultatul financiar


5.3. Rezultatul exceptional
Capitolul VI. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate.
6.1. Rata rentabilitatii comerciale
6.2. Rata profirului net
6.3. Rata rentabilitatii economice
Capitolul VII. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.
5.2. Valoarea adugat.
4.3. Excedentul brut de exploatare.
4.4. Profitul exploatrii.
4.5. Profitul curent i profitul net.
Capitolul VIII. Concluzii i propuneri.
Bibliografie.
Anexe:
Bilan Contabil,
Contul de profit i pierderi.
Organigrama S.C. X S.A.

Capitolul II. Bilanul contabil.


2.1. Bilanul contabil generaliti.
Documentul care sta la baza analizei economico-financiare a unei unitati este bilantul
contabil.
Bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al unitatii patrimoniale, care ofera cel
putin teoretic o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare (conform
Legii contabilitatii nr. 82/1991 art.10).
Bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica
mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire ale acestora, precum si rezultatul
activitatii unui agent economic la un moment dat.
Intr-o formul general, deci simplificatoare, bilanul a fost i este considerat ca un document
care permite s se cunoasc, la un moment dat, patrimoniul unuii comerciant, persoan fizic sau
juridic, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor i obligaiilor acestui comerciant.
De asemenea, bilanul a fost, i mai este nc, recunoscut ca un instrument static.

2.2. Structura bilanului contabil.


Procednd la o reform inspirat de experiena francez, n acord cu dispoziiile Directivei
a IV-a europene, normalizatorii romni au optat pentru o schem de bilan sub form de tablou cu dou
pri - partea stng, numit activ, si partea dreapt, numit pasiv.
Viziunea general asupra bilanului este una funcional. Elementele natrimoniului
ntreprinderii sunt clasificate n activ i n pasiv, conform destinaiei economice, respectiv dup
provenien (natur juridic). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare de
clasificare: n interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate n ordinea cresctoare
a lichiditii lor, iar pasivele, n ordinea cresctoare a exigibilitii lor.
Pentru o analiz financiar riguroas, pe baza criteriilor de lichiditate -exigibilitate, se
impun reclasificri pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de al treilea cont anual: anexa.
Apelul la criteriile destinaie economic - natur juridic, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scop
iniial s orienteze informaia bilanier spre cerinele contabilitii naionale i ale analizei financiare externe,
n acest mod, s-arfi permis sase urmreasc, de la un an la altul, fluxurile de resurse i de utilizri, deci s se
determine i s se valorifice informaiile aferente unui tablou de finanare de tipul tabloului de utilizri i de
resurse.

Prin aceast concepie, bilanul (i anexa) este mai puin traducerea unic i general a situaiei
ntreprinderii, ci o baz de date pe care fiecare poate s o prelucreze conform opticii i necesitilor sale
(juridice, de gestiune, financiare).
Totui, acest avantaj al modului de clasificare a structurilor bilaniere nu pare sa fi avut ecoul scontat n
contabilitatea romneasc.
Normele contabile din ara noastr lsau agenilor economici posibilitatea s ntocmeasc bilanul
contabil (i, n general, ntregul ansamblu al documentelor de sintez) cu un grad difereniat de detaliere, n
funcie de mrimea ntreprinderii. Astfel, unitile patrimoniale mici i mijloci urmau s ntocmeasc conturile
anuale n sistem simplificat, iar cele mari, n sistem de baz. Criteriile de delimitare ntre cele dou categorii
de ntreprinderi respectau dispoziiile Directivei a IV-a europene. Ele se refereau la (i) totalul bilanier; (ii)
cifra de afaceri; (iii) numrul mediu de salariai permaneni. Starea de tranziie, restructurarea permanent
a esutului economic romnesc i, mai ales, caracterul discutabil al pragurilor primtor doi indicatori (criterii), n
condiiile cotelor nalte de inflaie (n fapt, hiperinflaie) atinse de economia rii noasrre, au determinat o
renunare (sau o amnare), n fapt, la practica diferenierii sistemelor documentare n funcie de mrimea
ntreprinderilor.
Intr-o forma rezumativa, bilantul intreprinderilor prezinta urmatoarele structuri:
Bilant incheiat la...
Mii lei

ACTIV
ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizri necorporale
Imobilizri corporale
Imobilizri financiare
I Active imobilizate -Total
ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri
Alte active circulante
II Active circulante - Total
CONTURI DE REGULARIZARE l ASIMILATE
III Conturi de regularizare i
asimilate - Total
IV PRIME DE RAMBURSAREA OBLIGAIUNILOR

Exerciiul
financiar
N-1 N
PASIV
CAPITALURI PROPRII
Capital social
Prime legate de capital
Diferene din reevaluare
Rezerve
Rezultatul raportat
Rezultatul exerciiului Fonduri
Subvenii pentru investiii
Provizioane reglementate
I Capitaluri proprii - Total
II PROVIZIOANE
PENTRU RISCURI l
CHELTUIELI
DATORII
Imprumuturi i datorii asimilate
Furnizori i conturi asimilate
Clieni - creditori
Alte datorii
III Datorii - Total
CONTURI DE REGULARIZARE l ASIMILATE
IV Conturi de regularizare i
asimilate - Total

Exerciiul
financiar
N-1
N

TOTAL ACTIV (I+II+III+IV)

TOTAL PASIV (l+II+II+IV)

Dup cte se poate constata, informaiile bilaniere se refer la dou exerciii consecutive:
sfritul exerciiului precedent i sfritul exerciiului recent ncheiat, n privina activului,
elementele sunt prezentate la valoarea net, rezultat din valoarea brut corectat cu deprecierile
constatate pe parcursul exerciiului. Apelul n exclusivitate la valorile nete micoreaz valenele
bilanului, mai ales pe linia ann'izelor financiare. Dimpotriv, modelul bilanier practicat n
Frana conserv cele trei informaii - valoarea brut, deprecierea i valoarea net - la nivelul
exerciiului recent ncheiat. Valorile brute se dovedesc extrem de utile n cazul intocmirii unui
tablou de finanare de tipul tabloului de utilizri i de resurse, n cchimb, pentru sistemul romnesc,
utilizarea valorilor brute implic recursul la nformaiile din anex. Este i aceasta o prob
suplimentar a concluziei c n oroiectarea modelelor de documente de sintez nu s-au avut n vedere
aspectele igqate de valorificarea informaiilor contabile.
Dup prezentarea modelului general, se impune o detaliere a structurilor de activ i de pasiv,
nsoit de definiri, caracterizri i precizri privind modul de evaluare a diferitelor elemente.

2.3. Structura activului si pasivului bilantier


Structurile calitative folosite pentru modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ si
pasiv Ele se explica si definesc simultan prin prisma ecomnomicului, juriticului si financiarului.
Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia lui grupeaza elementele in bunuri
reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii.
Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctie
intre structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se imparte
in activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitaluri
si datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare.
Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora, iar pasivul, in
functie de exigibilitatea lor (termen de plata).
Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile si
disponibile (lichiditatii) iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung) si pe termen
scurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurse
economice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar
pasivul, originea resurselor (provenienta acestora).
In cadrul activului sunt delmitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma
de bunuri de imvestitie, utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri, creante si valori
mobiliare de plasament.

Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor si


anume:
Resurse permanente sau pe termen lung, furnizate de proprietar (individual sau asociatii),
resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat, sub
forma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.
Astfel, privind in genere, putem spune ca activul, prin componena sa evidentieaza
destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare in
functie de modul de constituire (surse proprii-straine) si exigibilitatea lor.
Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilantul contabil este simultan un model structural
si global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile
sale componente catre caracteristicile de ansamblu.
Astfel in cadrul bilantului contabil.patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si
pasivului, in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind grupate in raportul destinatiei
bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate, circulante, si active de
regularizare si asimilate. La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari
necorporale corporale si financiare, cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care o
imbraca in stocuri de productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.
Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile de
formare a surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive
de regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.
Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea imversa lichiditatii
activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, pana la cele mai lichide,
adica catre disponibilitatile banesti, care, imbraca deja forma de bani. Analizand elementele
pasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand cu
elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele curente sau pe
termen scurt.
Astfel, structura bilantiera poate prezenta mai multe forme (abordari) folosind elementele
patrimoniale in mai multe abordari:
Prima dintre acestea se bazeaza pe conceptul de patrimoniu, definit ca ansamblul
bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei
entitati patrimoniale la un moment dat. Astfel, pornind de la acest concept bilantul poate fi privit in
mai multe moduri:
- ECONOMIC
- JURIDIC
PARTEA ECONOMICA pune in fata utilizarile cu resursele, generand urmatoarea
ecuatie:

UTILIZARI = RESURSE
sau
ACTIV = PASIV
Acest tip de bilant permite sa raspunda unor intrebari,cum ar fi:
- de unde provin fondurile necesare finanterii necesitaitlor inteprinderii ?
- care sunt necesitatile si care a fost utilizarea data resurselor de care intreprinderea a
dispus?
Astfel de intrebari ofera posibilitatea unei previzionari si dezvoltarii viitoare a societatii.
A doua si ultima abordare bilantiera patrimoniala ABORDAREA JURITICA prezinta
bilantul ca o lista de drepturi de proprietate si creante inscrise in activ si de obligatii catre terti care
sunt inscrise in pasiv.
Aceasta abordare are la baza o relatie care este urmatoarea:
SN = A D
SN - situatia neta (capitalurii propri)
A - active
D - datorii fata de terti

2.4. Interpretarea financiar a bilanului contabil.


Modelul de bilan lansat de noul sistem contabil romnesc (ncepnd cu 1 ianuaria 1994),
inspirat, ntr-o oarecare msur, dup modelul francez, prevede o structurare a activelor dup destinaia
lor, iar a pasivelor, dup originea lor. Plecnd de la bilanul ntocmit i prezentat de ntreprinderi, printr-o
regrupare dup funciile acesteia, se poate ajunge la o abordare de tip funcional.
Prezantarea functionala a bilantului
Functia de
investitii

Activ imobilizat

Functia de
exploatare

Stocuri (+)

Capitaluri proprii
Functia de
finantare

Creante clienti (-)


Datorii fata de furnizori

Functia de
trezorerie

Titluri de plasament
(+) Disponibilitati

Datorii financiare

Printr-o prelucrare adecvat, se poate face trecerea de la bilanul funcional la bilanul


financiar. Pentru aceasta, elementele de activ i de pasiv trebuie reclasificate dup criteriul duratei:
cu o durat peste un an; cu o durat sub un an. Pentru aceasta, fie prin informaiile de la baza bilanului
(modelul francez), fie prin anexe (modelul francez, dar i cel romnesc) se dau detalii asupra duratelor
unor posturi (elemente) din bilan.
Sub aspect financiar, orice bilan se descompune n trei mari mase:
- fondul de rulment,
- necesarul n fond de rulment,
- trezoreria.
Aceste trei mase informeaza asupra echilibrului financiar al intreprinderii, prin relatia:
Fondul de rulment Necesarul in fond de rulment = Trezoreria
Aceasta relatie de echilibru, rod al abordarii de tip financiar, evidentiaza faptul ca
echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de intreprindere, pe termen
scurt, privind gestiunea stocurilor, politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de decontare
cu furnizorii, cat si pe termen mediu si lung, privind investitiile si acoperirea lor cu resurse de
finantare permanente.

Capitolul III. Contul de profit i pierdere.


3.1. Descrierea contului de profit i pierdere.
Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un
moment dat, indicand si marimea rezultatului. Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de
modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea
unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii. Acest instrument este cea de-a doua
componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand la
baza:
- valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic venituri;
- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate
pe alte piete, denumite cheltuieli. Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie.
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime
valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o
marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat
cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului. Astfel,
profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind
asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora, celalalt pleaca de la
functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont (schema orizontala)
-sub forma de lista (schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza

fluxurile economice, respectiv veniturile si

cheltuielile perioadei de gestiune.


Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de
activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri
realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in
cursul exercitiului.

3.2. Structura contului de profit i pierdere


Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contul
de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isi
gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri
instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita
diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii
standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT LISTA CU


1.

PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR


Marimea reala acifrei de afaceri.

2.

Variati stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie.

3.

Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ.

4.

Alte venituri de exploatare.

5.

a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.


b) Alte cheltuieli externe.

6.
7.

Cheltuieli de personal.
a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si
necorporale.
b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele
depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.

8.

Alte cheltuieli de exploatare.

9.

Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la


intreprinderile legate.

10. Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu
mentionare separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.
11. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la
intreprinderile legate.
12. Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand
activului circulant.
13. Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile
legate.
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare.
15. Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare.
16. Venituri exceptionale.
17. Cheltuieli exceptionale.
18. Rezultate exceptionale.
19. Impozitul asupra rezultatelor exceptionale.
20. Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare.
21. Rezultatul exercitiului

3.3. Abordri contemporane privind contul de profit i


pierderi
Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate
ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare denumit uzual Cadru
conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
- veniturile
- cheltuielile
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul
financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea
capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice
crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice
crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.
In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a
intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte
venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile
din cedarea imobilizarilor, etc)
Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje
economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au
generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice
diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de
dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
- cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul
vanzarilor, cheltuielile de personal, etc).
- pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea
activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati
curente ale intreprinderii.

Capitolul IV. Analiza rentabilitii


4.1. Consideraii generale
Analiza financiara const ntr-un ansamblu de instrumente i metode care permit
aprecierea situaiei financiare i a performanelor unei ntreprinderi.
Scopul analizei financiare este de a aprecia situaia financiar a ntreprinderii. Pe baza acestei
analizec are loc elaborarea unei noi strategii de meninere i dezvoltare n mediul specific
economiei locale. n sens general, finalitatea analizei financiare const n oferirea de informaii
financiare att celor din interiorul ntreprinderii, ct i celor interesai din afara acesteia.
Cnd problema analizei este pus din interiorul ntreprinderii (analiza financiara interna)
utilizatorii pot fi conductorii, acionarii actuali sau salariaii. Obiectivul urmrit n acest caz este
de a detecta eventuale situaii de dezechilibru financiar i de a adopta noi decizii de gestionare a
ntreprinderii. Aceste decizii se bazeaz pe identificarea originii i cauzelor dezechilibrelor, pe de o
parte, iar pe de alt parte, pe stabilirea msurilor de remediere a dezechilibrelor.
Cnd problema este pus din exteriorul ntreprinderii (analiza financiara externa)
utilizatorii pot fi analitii financiari, acionarii poteniali, organisme bancare i financiare sau chiar
statul. Obiectivul urmrit este capacitatea financiar a ntreprinderii de a genera profit, capacitatea
ntreprinderii de a-i onora obligaiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea i solvabilitatea
ntreprinderii), precum i valoarea ntreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de o analiza financiara fie pentru
acordarea de credite ntreprinderilor (n special bncile), fie pentru luarea deciziilor de ptrundere
n capitalul unei ntreprinderi (acionari poteniali sau alte ntreprinderi).
Att analiza pe plan intern ct i cea extern au ca obiectiv aprecierea performanelor
ntreprinderii i a riscurilor la care aceasta este pus i urmresc: analiza rentabilitii; analiza
riscului i analiza valorii ntreprinderii.
De obicei, analiza este efectuat numai n caz de grave dificulti sau cnd cineva cere o
astfel de lucrare. Independent de rezultatele nregistrate de ntreprindere sau de desfurarea
evenimentelor, elaborarea unei analize financiare trebuie s aib loc periodic. Analiza financiara
identific factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a ntreprinderii.
De cele mai multe ori informaiile danalizei financiare trebuie completate cu informaii
referitoare la mediul extern al ntreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informaii
referitoare la potenialul tehnic i uman, potenial comercial i juridic, managementul ntreprinderii

(informaii dependente de ntreprinderi). Toate aceste elemente influeneaz performanele


financiare ale ntreprinderii determinnd, n final, competitivitatea acesteia.
Analiza orientat ctre studiul performanelor furnizeaz informaii utile att
managerilor interni, ct i partenerilor externi care sunt interesai de rezultatele viitoare ale
ntreprinderii. Astfel clienii vor s fie informai asupra capacitii n care ntreprinderea le poate
furniza bunurile i serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate s examineze
rezultatele n vederea negocierii de noi convenii colective; guvernele utilizeaz informaiile privind
rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice i fiscale; managerii utilizeaz contul de
profit i pierdere pentru evaluarea eficacitii resurselor consumate i proiectarea de noi strategii
de firm, n principal, deintorii de titluri sau potenialii investitori sunt interesai de cunoaterea
capacitii beneficiare a ntreprinderii, care le garanteaz distribuirea dividendelor i realizarea
plus-valorilor de capital.
Aprecierea performanelor ntreprinderii pe baza contului de profit i pierdere i a
elementelor din bilan poate fi privit ntr-o dubl perspectiv. Dac bilanul exprim starea
patrimonial la care s-a ajuns la ncheierea exerciiului, atunci contul de rezultate exprim cum
s-a ajuns la respectiva stare patrimonial, care au fost fluxurile de venituri i cheltuieli care au
marcat traiectoria evoluiei ntreprinderii de la nceputul i pn la sfritul exerciiului.
Definirea performanei firmei se face diferit, n funcie de interesele utilizatorilor de
informaie contabil i de postulatele i principiile contabile reinute pentru determinarea
rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaie contabil sunt interesai mai mult de
informaia privind profitul ntreprinderii, pe cnd alii urmresc fluxurile viitoare de trezorerie.
Msurarea tradiional a rezultatelor contabile se bazeaza pe o comparare ntre
cheltuielile reale efectuate de ntreprindere n cursul unei perioade i veniturile reale produse de
activitatea sa n aceeai perioad. Veniturile i cheltuielile unei ntreprinderi constituie punctul de
plecare n stabilirea rezultatelor financiare, de aici rezultnd importana strategiei i tacticii
financiare. Astfel, veniturile se vor analiza ca o creare de bogie, n timp ce cheltuielile ca o
consumare de bogie real, n consecin rezultatul va permite evaluarea unui ctig sau al unei
pierderi produs de activitatea ntreprinderii.
Toate prezentrile contului de rezultate, adoptate n toate rile cu economie de pia au
n comun modul de stabilire a surplusului global fondat pe o formul de forma:
Rezultat - Venituri reale - Cheltuieli reale
Contul de profit i pierdere este i el un instrument, un formular de raportare periodic
care arat modul n care a evoluat patrimoniul unei societi ntre dou bilanuri consecutive.

Astfel, dac bilanul rspunde la ntrebarea: "Unde s-a ajuns?" contul de profit i pierdere
rspunde la ntrebarea: "cum s-a ajuns la aceast situaie patrimonial?".
Folosind metode i tehnici specifice, analiza financiara permite aprecierea situaiei
financiare trecut i actual, pe baza informaiilor furnizate pentru luarea deciziilor de ctre
conducere acesta vizeaz viitorul.
Informaiile necesare pentru efectuarea analizei financiare sunt preluate din situaiile
financiare simplificate care cuprind: bilanul, contul de profit i pierdere, anexa la bilan.

4.2. Analiza rentabilitii.


Rentabilitatea poate fi definit ca fiind capacitatea ntreprinderii de a obine profit prin
utilizarea factorilor de producie i a capitalurilor indiferent de proveniena acestora. Rentabilitatea
este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienei ntregii activiti economicofinanciare a ntreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producie utilizate i a forei de
munc, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producie i vnzare.
Pentru exprimarea rentabilitii se utilizeaz doua categorii de indicatorii: profitul i ratele
de rentabilitate.
Mrimea absolut a rentabilitii este reflectat de profit, iar gradul n care capitalul aduce
profit ntreprinderii este reflectat de rata rentabilitii (indicatorii mrimii relative a rentabilitii).
Ca indicatori de reflectare n marime absolut a rentabilitii, se au n vedere:

Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) masoar profitul economic al societii,


independent de politica financiar, fiscal i de distribuie a dividendelor, innd cont
doar de consumul capitalului fix (amortizare)
Reyultatul exploatarii = Venituri din exploatare Cheltuieli din exploatare

Rezultatul financiar
Reyultatul financiar = Venituri financiare Cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar
Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare

Rezultatul curent este rezultatul aferent activitilor cu caracter repetitiv i normal.


Acest indicator nu include rezultatele extraordinare care au o natura neobinuit,
permind analiza dinamicii rezultatelor curente ale ntreprinderii pe mai multe
exerciii succesive.
Rezultatul curent = Rezultatul exploatarii + Rezultatul financiar

Rezultatul brut
Rezultatul brut = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar

Rezultatul net
Rezultatul net = Rezultatul brut Inpozitul pe profit

Rezultatul impozitului
Rezultatul impozitului = Rezultatul brut + Elemente nedeductibile fiscal
Elementa deductibile fiscal

Ratele de rentabilitate
Analiza pe baza ratelor a fost iniiat nc din secolul al XXI - lea de ctre bancherii
comerciali i specialitii n comercializarea creditelor, nainte ca informaiile financiare s fie
prezentate ntr-o form dezvoltat. Astfel, un raport important era cel dintre mrimea surselor
proprii fa de sursele mprumutate considerndu-se ca acceptabil raportul de 2:1. Alturi de acest
raport se folosete tot mai mult raportul dintre totalul pasivelor i valoarea net contabil a
capitalului propriu, raportul normativ fiind de 1:1.
Chiar dac la un moment dat cercettorii considerau c utilizarea ratelor n analiza
performanelor financiare ar trebui eliminat datorit gradului redus de semnificaie, totui
i astzi ea ocup un loc important n analiza financiar.
Matematic, exist posibilitatea formulrii unui numr mare de rate ca urmare a
combinaiilor ntre posturile bilaniere, ns selecia ratelor trebuie fcut n funcie de problemele
ce urmeaz a fi rezolvate ct i de poziia pe care se plaseaz analistul.
Fiind un instrument tradiional i deosebit de rspndit al analizei financiare, care a
cunoscut n ultimii ani importante actualizri i aprofundri, recurgerea la aceast metod se face
din dorina de a stabili norme, praguri, care s constituie criterii pentru a aprecia starea unei
ntreprinderi, prin compararea ratelor calculate cu anumite valori de referin, n postura de
valori de referin se pot afla:
- aceleai rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;
- aceleai rate nregistrate de o firm cu care ntreprinderea n cauz dorete s
concureze sau pe care o consider un exemplu;
- obiective pe care i le propun acionarii sau managerii.
Ratele de rentabilitate evideniaz caracteristicile economice i financiare ale
ntreprinderilor, permind compararea performanelor industriale i comerciale ale acestora. n
general aceste rate se determin ca raport ntre efectele economice i financiare obinute i
eforturile depuse pentru obinerea lor.
Rata de rentabilitate reprezint un raport ntre o form de exprimare a profitului i active
sau capitaluri (proprii sau permanente) sau un flux activitate ( CA, resurse consumate).
Pentru exprimarea n mrime relativ a rentabilitii se utilizeaz urmatoarele rate de
rentabilitate:

Rata rentabilitii comerciale (Rc) exprima corelaia dintre profitul total aferent
vnzarilor i cifra de afaceri, dnd expresie politicii comerciale a ntreprinderii.
Profitul aferent cifrei de afaceri
Rata rentabilitii comerciale = x 100
Cifra de afaceri
Profitul aferente cifrei de afaceri = qv*p

Rata profitului net (Rp) exprima rentabilitatea neta de dobnzi i de impozit a


activului economic nvestit.
Profit net
Rata profitului net = x 100
Cifra de afaceri

Rata rentabilitii veniturilor totale (Rv)


Profitul brut
Rata rentabilitii veniturilor totale = x 100
Venituri totale

Rata rentablitii resurselor consumate (Rrc ) reflect corelaia dintre rezultatul


aferent cifrei de afaceri i costurile totale aferente vnzarii.
Profit
Rata rentabilitii resurselor consumate = x 100
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri = qv*c

Rata rentabilitii economice (Re) msoar eficiena capitalului economic alocat


activitii

productive a ntreprinderii. Este independent de structura financiar,

gradul de ndatorare, politica de impozitate a profitului precum i alte elemente


excepionale.
Rezultatul exploatarii
Rata rentabilitii economice = x 100
Active totale

Rata rentabilitii financiare (Rf) reprezinta capacitatea ntreprinderii de a degaja


profit net prin capitalurile proprii angajate n activitatea sa. Este de dorit ca rata
rentabilitii financiare s fie mai mare dect rata medie a dobnzii de piaa pentru a
face mai atractive aciunile ntrprinderii i a crete cursul lor bursier.
Profit net
Rata rentabilitii financiare = x 100
Capitaluri proprii

Indicatorii prezentai anterior se constituie n instrumente de baz ale analizei financiare


folosite pentru caracterizarea performanelor economico-financiare ale unei intreprinderi.
Analiza contului de profit i pierdere conduce la identificarea unor indicatori sintetici,
obinndu-se aa numitul tablou (cascad) al soldurilor intermediare de gestiune.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cuprinde principalii indicatori economicofinanciari stabilii pe baza datelor

din Contul de Profit i Pierdere, cu ajutorul crora se

caracterizeaz modul de folosina a resurselor materiale, financiare i umane ale ntreprinderii.


Un sold intermediar al gestiunii este diferena dintre doua valori. Prin scaderi succesive se
obin indicatori de caracterizare a rentabilitaii i gestiunii ntreprinderii (unii se regsesc ca atare
n Contul de Profit i Pierdere, iar alii se determin n situaia soldurilor intermediare ale
gestiunii).
Soldurile intermediare ale gestiunii se prezinta ntr-un tablou care, n esena este o alta
modalitate de prezentare a contului de rezultate.

Marja comercial (MC) sau adaosul comercial vizeaza n exclusivitate


ntreprinderile comerciale sau numai activitatea comercial a ntreprinderilor cu
activitate mixta (industrial sau comercial). Activitatea comercial presupune
cumpararea i revnzarea mrfurilor n aceiasi stare.
Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor Costul marfurilor vandute

Producia exerciiului (PE) include valoarea bunurilor i serviciilor fabricate de


ntreprindere pentru a fi vndute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii
reflectnd nivelul activitii unei ntreprinderi mult mai fidel dect indicatorul CA
Producia exerciiului = Producia vndut + Producia stocat
+ Producia imobilizat (la cost de producie)

Valoarea adaugat (VA) reprezint creterea de valoare rezultat din valoarea


factorilor de munc, n special al forei de munc i a capitalurilor, peste valoarea
bunurilor i serviciilor provenite de la teri in cadrul activitii curente a
intreprinderii. Acest indicator asigura legatura intre contabilitatea ntreprinderii i
contabilitatea naionala. Agregarea valorii adaugate duce la determinarea Produsului
Intern Brut.
Valoarea adaugat = Marja comercial + Producia exerciiului
Consumuri de la teri

Excedentul brut al exploatarii (EBE) masoar profitul economic brut care provine
din ciclul de exploatere, este independent de politica financiar i de politica de
amortizare a intreprinderii, admitand ca amortizarea i provizioanele sunt doar

cheltuieli calculate nu i pltite. Constituie resursa principala a ntreprinderii care va


fi utilizat pentru meninerea sau creterea capacitii de producie a ntreprinderii,
plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit i dividendelor, rambursarea
mprumuturilor angajate anterior.
Excedentul brut al exploatarii = Valoarea adaugata + Subveniile de exploatere
Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu impozite, taxe i varsminte asimilate
Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub forma de lista, se prezint astfel:
Nr.
crt.
1. Vnzari de mrfuri

Indicatorii

2.
3.
4.

Costul mrfurilor vndute


Marja comercial (1 2)
Producia vnduta

5.

Variaia produciei stocate

6.
7.
8.
9.
10.

Venituri din producia de imobilizari


Producia exerciiului (4 + 5 + 6)
Consumurile exerciiului provenind de la teri
Valoarea adugat (3 + 7 8)
Subvenii de exploatare

11.

Cheltuieli cu impozite, taxe si vrsaminte asimilate

12. Cheltuieli cu personalul


13. Excedentul (deficitul) brut al exploatrii (9 + 10 11 12)
14. Alte venituri din exploatare inclusiv cele din provizioane
15. Alte cheltuieli de exploatare
16. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea si provizioanele
17. Rezultatul exploatarii (13 + 14 15 16)
18. Venituri financiare
19. Cheltuieli financiare
20. Rezultatul curent al exerciiului (17 + 18 19)
21. Venituri extraordinare
22. Cheltuieli extraordinare
23. Rezultatul extraordinar al exerciiului (21 22)
24. Rezultatul brut al exerciiului (20 + 23)
25. Impozit pe profit
26. Rezultatul exerciiului (profit net sau pierdere) (24 25)

Exerciiul financiar
precedent
curent

Capitolul V. Analiza rentailitii pe baza profitului.


5.1. Rezultatul exploatrii.