Sunteți pe pagina 1din 6

Istoric

Aparate

foto

f1j8jp

Fotografia ("a desena cu lumina" in greaca, din photos = lumina si graph = a


reprezenta grafic) este tehnica inregistrarii unei imagini
La inceputurile fotografiei expunerea unei fotografii dura aproximativ o zi. Noua
tehnologie a devenit populara atunci cand materialele fotosensibile imbunatatite au
permis

instantaneelor.

Cand se face o fotografie, o lentila proiecteaza o imagine a scenei pe o suprafata


chimica fotosensibila. Lumina provoaca schimbari in materialul sensibil, iar modelul
acestora

este

transferat

intr-o

imagine

vizibila

prin

prelucrare

chimica.

Cele trei fenomene necesare obtinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult
timp. De la Aristotel, s-au stiut mai multe despre cum se poate pune realitatea intr-o
cutie : este suficient sa facem o gaura intr-o cutie intunecata ca sa apara o imagine
reala inversata pe fondul alb al cutiei. Pe de alta parte, alchimistii stiau ca lumina
inegreste clorura de argint. Inginerul francez Nicephore Niepce a facut prima fotografie
in 1826. A durat aproximativ opt ore ca sa inregistreze o scena an aer liber pe placa sa
fotosensibila.. A asociat aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine (de calitate medie)
pe o placa metalica cu depunere de halogenura de argint (1829). Niepce a murit in
1833, inaite sa-si fi perfectionat procedeul, care utiliza bitumul ca material fotosensibil
Jacques

Mand

Daguerre

recuperat

inventia

sa.

De aceea, data oficiala a inventiei fotografiei este 1839, cand Daguerre si-a prezentat
"inventia", Daguerreotip-ul, care este o simpla ameliorare a descoperirii facute de
Niepce.

Statul

francez

devenit

proprietar

al

inventiei.

Gratie Daguerreotipiei, s-a obtinut pe o placa metalica tratata cu o substanta


fotosensibila, o matrita a mediului, dupa o expunere de "doar" 8 ore (cand cerul este
complet senin). Copierea se facea prin presarea matritei pe suportul de hartie, ca si la
orice

tiparire

ziarelor.

Aceasta expunere lenta aduce cateva probleme: strazile Parisului, chiar si la o ora de
varf apar in intregime goale. Totusi, este important faptul ca a fost inventata fotografia.
Tehnica va avansa rapid, noua inventie facand sa apara o noua meserie, aceea de
fotograf,

cautata

in

special

de

ziarele

vremii.

In anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut sub numele de Nadar, realizeaza, din nacela
unui

aerostat

(balon),

prima

fotografie

aeriana,

fotografiind

Parisul.

Daca la inceput negativul (cunoscut si sub numele de "cliseu") se realiza pe o placa de


cristal, pentru a nu avea deformari, placa foarte casabila si care cerea o manipulare
deosebita, prin dezvoltarea artei fotografice, a aparut necesitatea cautarilor pentru un
suport

fotosensibil

mai

usor

de

manipulat

si

cu

proprietatile

cristalului.

George Eastman, reuseste ca, in anul 1884, sa realizeze, pe un suport de nitroceluloza,


primul negativ flexibil, cunoscut de fotografi sub denumirea de "roll film", usor de
manipulat, incasabil si cu aceleasi proprietati ca ale sticlei de cristal. Totodata, volumul
aparatului de fotografiat se micsoreaza considerabil, greutatea de asemeni,
transportarea

lui

nemaifiind

problema.

Evolutie
In timp, fotografia a evoluat foarte mult. Progresele urmeaza trei directii :

reducera

ameliorarea

duratei

de

expunere/sensibilitate

stabilitatii

imprimarii

simplificarea folosirii, datorita aparitiei : o aparatelor de fotografiat din ce in ce mai mici


si mai ieftine o substante chimice pentru developare si stabilizare peliculei sensibile
negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare
specializate.
Fotografia

color

Ideea de fotografie color a circulat inca de la aparitia inventiei. Primele experimente in


culoare nu au fost un succes si nu au putut impiedica decolorarea fotografiilor. Prima
fotografie cu culoarea permanenta a fost facuta in 1861 de fizicianul James Clerk
Maxwell.
Primul sistem color, Autochrome Lumire, a aparut pe piata pe 17 decembrie 1903.
Acesta era un sistem de fotografie color transparenta. Fotografierea se facea pe trei
placi fotografice alb/negru cu substante cromatice sensibile fiecare la culorile rosu,
verde, albastru. Pentru compunere cele trei fotografii transparente se suprapuneau
dand

fotografie

color

transparenta.

Pelicula color moderna, KodaK color, a aparut in 1935 si se baza pe emulsii tri-colorate.
Majoritatea peliculelor color moderne, cu exceptia "Kodak color", se bazeaza pe o

tehnologie

dezvoltata

de

Agfa

din

Germania

in

1936.

Fotografia instant, cunoscuta sub numele de Polaroid a aparut in anul 1948, fiind pusa
la punct de dr.Edwin Land, la inceput alb/negru, iar din 1962 color.
Fotografia

digitala

Fotografierea traditionala a fost o povara pentru fotografii ce lucrau in


teritorii indepartate (precum corespondentii de presa), fara acces la facilitati
de procesare. Pentru a combate popularitatea crescanda a televiziunilor, s-a
manifestat asupra acestora o presiune de a trimite imaginile lor la ziar cat
mai repede. Foto-jurnalistii trimisi in locatii distante trebuiau sa isi ia cu ei un
mini-laborator foto si o linie de transmitere a imaginilor. In 1990, Kodak a
prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital, disponibil
in comert. Costurile sale nu indicau o altfel de utilizare decat in fotojurnalism
si aplicatii profesionale, dar incetul cu incetul si ramura digitala a fotografiei
s-a

dezvoltat

in

comert.

In 10 ani, aparatele de fotografiat digitale au devenit consumabile, si par sa


inlocuiasca gradual predecesorul lor traditional, atat timp cat pretul
componentelor electronice scade si calitata imaginii se imbunatateste.
Kodak a anuntat in ianuarie 2004 ca nu va mai produce aparate foto
reincarcabile de 35 de milimetri de la finalul anului. Totusi, fotografia "uda"
va continua sa existe, cat timp amatorii si artistii talentati vor folosi
materiale si tehnici traditionale.
Definitie
Camera obscura poate fi definita ca fiind o copie mecanica a ochiului animal. Anatomic,
ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor
geometrice

ale

corpurilor

in

senzatii

vizuale.

Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei
medii transparente: umoare apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa. Acestea se gasesc
in interiorul globului ocular, marginit in exterior de o membrana rezistenta numita
sclerotica, opaca peste tot, exceptand o portiune din fata, care este transparenta si de
forma sferica, cunoscuta sub numele de corneea transparenta. Pe planul opus corneei
se afla o membrana cu celule senzoriale numita retina. Lumina patrunde prin cornee si

cade pe retina, unde formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor privite,


transmisa

prin

nervul

optic

la

creier.

Prin analogie camera obscura este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formata
dintr-o cutie paralelipipedica cu un interior de culoare neagra (globul ocular) , cu o
deschidere foarte mica, ulterior s-a montat o lentila convergenta (corneea) si paralel cu
deschizatura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o
imagine reala si rasturnata (retina).
Istoric
Principiile camerei obscure erau cunoscute de foarte mult timp, inca din antichitate.
Astfel, egiptologii la unul din templele zeului Ra au descoperit un sistem "camera
obscura", unde Ra la rasaritul soarelui era proiectat pe un perete al templului.
In secolul XV, Leonardo da Vinci, celebrul sculptor, arhitect si inginer, descopera si
defineste ca formarea imaginii intr-o camera obscura se datoreaza in primul rand
proprietatii razelor de lumina de a se propaga in linie dreapta si tocmai acestui fapt,
imaginea este rasturnata. Datorita faptului ca nu se putea obtine o imagine clara a
obiectului luminos, intrucat nu se putea practica un orificiu foarete mic care sa permita
trecerea unei singure raze luminoase, era necesar imbunatatirea sistemului.
In jurul anului 1500, anatomistii ajung sa defineasca functionarea ochiului. In aceste
conditii Cardano, care studia structura ochiului si legile vederii, a reusit sa perfectioneze
vechea camera obscura, pornind de la analogia ca in deschizatura ochiului cristalinul
functioneaza ca o lentila convergenta si inzestreaza camera obscura cu acest element
tehnic. Rezultatul a fost o imagine clara, reala, rasturnata si mult mai luminoasa.
Cativa ani mai tarziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, imbunatateste aceasta
inventie, imaginea captata de o oglinda plana (in loc de ecran), este reproiectata pe un
ecran exterior, pentru a fi scrisa cu creionul. Metoda a fost folosita de o serie de pictori
portretisti pentru a reda cat mai fidel chipurile clientilor lor.
Aparatul

fotografic

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate inregistra o imagine statica din
mediul

inconjurator,

imaginea

obtinuta

numindu-se

fotografie

Se compune dintr-o carcasa inchisa camera obscura propriu -zisa , pe care se afla
montate

organele

principale

ale

aparatului

fotografic.

Organele

principale

ale

aparatului

fotografic

sunt:

1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul carora se obtine o imagine


reala fara aberatie pe o placa fotografica, pelicula sau hartie, toate cu o emulsie
fotosensibila.
In

interiorul

aparatului

fotografic

se

afla

2.culoarul peliculei(rama de fixare a placii) aflat intr-un plan perpendicular pe axul optic,
3.fereastra

de

4.materialul
5.bobine

fotosensibil
debitoare

pe

sau

expunere,

suportul

sau

receptoare

in

in

functie

cazul

de

tipul

peliculei

aparatului,

fotosensibile,

6.diafragma variabila sau irisul necesar modificarii diametrului util al obiectivului,


7.sistemul

de

obturare

care

face

reglarea

timpului

de

expunere,

8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii in planul materialului fotografic( pelicula, placa


fotografica

sau

hartie

fotografica.

9.sistemul de antrenare al peliculei dupa fiecare expunere si totodata de armare pentru


a

declasa

urmatoarea

expunere,

10.sistemul de vizare.
Material fotografic, inseamna un produs care contine unul sau mai multe straturi
fotosensibile aplicate pe un suport destinat inregistrarii imaginilor alb-negru sau color.
Poate fi preparat pe baza de halogenura de argint sau alte elemente fotosensibile.
Materialul fotografic se foloseste in fotografie, sub denumirea de "roll film" ca suport
transparent flexibil negativ si in cinematografie sub denumirea de "pelicula
cinematografica".
Pelicula cinematografica este elementul purtator al imaginii si sunetului, pe un suport
transparent

flexibil

de

latimi

diferite

si

cu

perforatii

pe

margine.

Materialul fotografic se compune din trei straturi principale: suportul, emulsia


fotosensibila

si

stratul

protector.

Emulsia

fotosensibila

Este cel de al doilea strat al peliculei. Este o masa de gelatina in care sunt dizolvate
cristale

de

saruri

fotosensibile

de

argint.

Marimea acestor cristale variaza intre fractiuni de microni si cativa microni si sunt
asezate in mai multe straturi. Dimensiunea lor este direct proportionala cu sensibilitatea

peliculei.
In afara de gelatina si substante fotosensibile, in compozitia emulsiei se mai gasesc
stabilizatori,

care

Aceasta

au

rolul

este

de

pastra

structura

imaginea

peliculei

latenta

alb

mult
/

timp.
negru.

In cazul peliculei color se adauga sensibilizatori, niste coloranti organici care fac ca
pelicula

sa

fie

sensibila

la

culoare.

In functie de sensibilizatorii din componenta emulsiei peliculei, aceasta poate fi:

Emulsie

Reactioneaza

nesensibilizata

la

culorile

albastru

Emulsie

Reactioneaza
(Aceste

la

doua

se

violet.

ortocromatica

culorile

tipuri

si

albastru,
pot

violet,

prelucra

Emulsie

la

galben
lumina

si
inactiva

verde.
rosie)

pancromatica

Reactioneaza fata de primele doua si la culoarea rosie; se prelucreaza la intuneric total


sau

la

lumina

Emulsie

monocromatica

verde.

infracromatica

Este sensibila la radiatii infrarosii (se pot face filmari prin ceata, filmari cu efecte
speciale

de

noapte,

cu

filtru

special

infrarosu

in

fata

obiectivului

etc.)

Emulsia este foarte fragila, sensibila la cele mai mici actionari mecanice, absoarbe
lichidele si grasimile. Necesita o mare atentie in manipulare. Este fixata de suport cu un
adeziv numit strat de priza.

S-ar putea să vă placă și