Sunteți pe pagina 1din 1

Cinele, cel mai bun prieten al omului

ncep s am impresia c n Romnia e mai convenabil s fii cine dect


om. Un nou episod din seria macabr a destinelor omeneti sfiate de
canini. ntru edificare, un fragment din Cotidianul.
Cinii vagabonzi au ucis smbt sear un copil n vrst de 6 ani din
Constana. Era mncat toat de la piept n sus, iar craniul era gol,
doar ochii i-au mai rmas - aceasta este mrturia ocant a unui
constnean care a descoperit duminic sear trupul nensufleit al
Valentinei igna, fetia ucis de cini.

"M-a turburat intotdeauna, ca unul din mistere, putinta ca e cainele prezent in viata noastra. Fara
om si fara caine, cainele si omul ar fi niste pribegi...... De ce e cainele impur chiar si pentru Charles
Baudelaire, unul din cei mai impuri dintre oameni? Nu pute omul? Nu-i pute gura, stomacul, intestinul?
Picioarele nu-i put? Si ce constiinta poate fi mai spurcata decat a omului, degradat si infect cu atat mai
mult cu cat se-nalta mai sus, ministru, presedinte, barbat de stat, potentat si javra, si cu cat isi stropeste
starvul imbaiat, cu parfumele filosofilor si vaporii distilati ai violetelor.
Da laba-n-coa, Grivei, voiniceste: laba ta ma cinsteste." - de Tudor Arghezi

Cel mai bun prieten al omului...si cainele


Asta este o povestioara care ma macina de o vreme buna si o sa o scriu cu atata pasiune incat s-ar
putea sa credeti ca imi cititi direct din cap,numai ca totul poarta emblema fabulei-deci nu luati ca atare!
iata-te pe tine,un om normal,fiinta sociabila in continua cautare de relatii de orice fel-atunci apare el: la
inceput loial si prietenos,va dezvaluiti unul altuia pasiuni comune si nu numai.se ofera sa stea cat mai des
in preajma ta,il duci pe acasa,ii arati,va "imprieteniti".tu...serios si naiv il primesti in cercul tau, ii arati
colectia de scame la care va participa si el, fericit, cu una din proprii ciorapi. Ii prezinti toata lumea din
jurul tau urmand ca acesta sa se apropie cu gesturi stangace de fiecare ce i se pare util (hopa...deja vorbim
despre util,deci e un interes la mijloc).acest "prieten al omului" mananca fericit din palma ta, doarme cu
tine in pat si reuseste sa se muleze perfect pe programul tau.intr-o zi, ca fapt divers ii prezinti o jucarie
noua, nu e jucaria ta, dar inseamna ceva pentru tine asa ca te-ai gandit sa impartasesti cu el bucuria.
asculta cu drag, te pune chiar sa repeti unele detalii (pentru a le nota mai bine in memorie,pot deveni
folositoare) si intr-o zi ajunge sa se joace cu jucaria pe ascuns...dar jucaria e naiva si astfel de la ea ajungi
sa afli ca a fost folosita pe ascuns. stai asa..e momentul pentru o corectie: pentru inceput o mustrare ca la
carte,pana la urma tu ai fost generos si sincer, asa ca el de ce s-ar ascunde?! apoi cand vezi ca nu intelege
ii dai si peste bot (cu exemple,fara violenta).pare ca a invatat lectia,roseste,regreta,vine inapoi si cere
scuze,a fost ticalos si prefacut. accepti cu drag si il primesti inapoi in gratiile tale,e adevarat nu la fel de
apropiat de sufletul tau cum era inainte,ii stabilesti un mic embargo macar o vreme. ce bine va intelegeti
voi,multumesti in fiecare zi divinitatii ca ti-a dat un asa "prieten al omului". dar iti vezi pantoful ros si te
gandesti...oare ce s-a intamplat cu el,la o cercetare mai amanuntita iti dai seama ca el iti fura pantoful si il
rodea in debara pe ascuns...vai...ce urat! parca discutasem o data problema asta,treci la solutii radicale: de
azi inainte mananca din castronel,doarme pe parchet si nu mai are acces la toate detaliile pentru ca "poate
si le va folosi impotriva ta".concluzia mea?ma gandesc serios sa imi iau un caine,la prieteneala umana am
renuntat, pana la urma ce-i al vecinului mereu e mai bun asa ca o sa te trezesti oarecum folosit ca un
servetel reciclabil,o treapta in ascensiunea cuiva.