Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scufita Rosie
Scufita Rosie
Intr-un sat, langa o padure batrana, locuia candva o fetita frumoasa, atat de frumoasa, incat parea
un ingeras. Era iubita de toata lumea, mai ales de catre bunica ei, care ii facuse cadou o scufita
din catifea rosie, ce i se potrivea atat de bine, incat nu mai purta nimic altceva pe capsor.
Din aceasta cauza, i se spunea Scufita Rosie.
Intr-o zi insorita, mama ei i-a spus:Uite, Scufita Rosie, ai aici niste prajituri si o sticla de vin.
Du-le bunicii tale, caci e tare bolnava si slabita, si ii vor face bine si o vor inzdraveni.
Pleaca acum, inainte ca soarele sa dogoreasca, si mergi frumos, fara sa alergi in afara cararii, ca
nu cumva sa cazi si spargi sticla, si sa nu mai ai astfel ce sa ii duci bunicii.
Atunci cand intri in casa, nu uita sa ii spui Buna dimineata, si nu te uita curioasa prin jur
inainte sa faci asta.
Voi avea grija si voi face intocmai cum mi-ai spus, i-a zis Scufita Rosie mamei ei, si apoi si-a
luat ramas bun.
Bunica locuia in mijlocul padurii, la o jumatate de leghe de sat si, atunci cand Scufita Rosie a
inaintat printre copacii desi, s-a intalnit cu un lup. Fetita nu stia cat de rau era acest animal si nu-i
era deloc frica de el.
Buna ziua, Scufita Rosie, a grait el.
Multumesc frumos, lupule.
Unde ai plecat asa de dimineata, Scufita Rosie?
La bunica mea.
Si ce ai in buzunarul sortuletului tau?
Prajituri si vin. Ieri a fost ziua de copt, asa ca bolnavioara mea bunicuta va avea parte de ceva
bun, care o sa-i dea putere.
Unde locuieste bunica ta, Scufita Rosie?
La mai bine de un sfert de leghe de aici. Casa ei e asezata sub cei trei stejari batrani, iar mai jos
de ea este un crang cu aluni. Sigur stii unde este, i-a raspuns fetita.
Lupul s-a gandit in sinea lui, Ce copilasa frageda! Ce imbucatura gustoasa, sigur e mai buna de
mancat de batrana ei bunica.
Trebuie sa ma port cu siretenie, ca sa le pot infuleca pe amandoua. Din aceasta pricina, a mai
mers scurt timp alaturi de fetita si apoi i-a zis: Vezi ce frumoase sunt florile de aici? De ce nu te
uiti in jur? Nu auzi, de asemenea, cat de dulce canta pasarelele? Mergi pe carare asa de serioasa
de parca te-ai indrepta catre scoala, in timp ce tot ce te inconjoara e plin de frumusete si
voiosie!
Scufita Rosie si-a ridicat ochii si, cand a zarit razele soarelui dansand printre ramurile copacilor
si incantatoarele flori ce cresteau peste tot prin preajma, s-a gandit:
Cred ca bunicii i-ar place un buchetel din floricele proaspete. Este inca destul de divreme si am
cum sa ajung la timp, asa ca a fugit de pe carare catre o poiana plina cu flori. In vreme ce
culegea una, i se parea ca vede o alta, si mai frumoasa, putin mai incolo, si alerga dupa ea, in
acest fel patrunzand tot mai adanc in padure.
foto 1, 2 domeniu public (dupa ilustratiile lui Carl Offterdinger, sfarsitul sec XIX)
Vai, bunicuto, a spus ea, ce urechi mari ai!
Ca sa te aud mai bine, copila mea, s-a auzit dinspre pat.
Vai, bunicuto, si ce ochi mari ai! a continuat ea.
Ca sa te vad mai bine, draga mea!
Dar, bunico, ce maini mari ai!
Ca sa te imbratisez mai bine!
Si, vai, bunicuto, ce gura mare ai!
acolo pana cand Scufita Rosie iesea de la bunica, sa o urmareasca pe nesimtite, si sa o manance
in intunecimea padurii.
Bunica i-a ghicit insa gandurile. Chiar in fata casei se afla o cada mare si adanca din piatra, iar
bunicuta i-a spus fetitei: Adu galeata, Scufita Rosie. Am facut ieri niste caltabosi si vreau sa
versi apa in care i-am fiert in cada. Scufita Rosie a carat din acea apa pana s-a umplut ochi cada.
Apoi, mirosul caltabosilor a ajuns la lup, iar el a tot mirosit si s-a tot uitat pe furis in jos pana
cand cand si-a lungit gatul atat de tare incat nu s-a mai putut tine pe picioare, a alunecat de pe
acoperis, a cazut drept in cada cu apa si s-a inecat.
Scufita Rosie a plecat voioasa catre casa mamei si nu a mai facut niciodata vreo fapta care i-ar fi
putut pricinui rau cuiva.