Sunteți pe pagina 1din 2

Relaia Caavencu Tiptescu

O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri in care dramaturgul


creeaza o adevarata galerie tipologica de personaje. Dintre personajele cu rol important in compozitie,
privilegiati sunt tefan Tiptescu, personalitatea politica a unui jude de munte si Nae Catavencu, avocat
dornic de puetere care tulbura prin ambitia sa linistea orasului de provincie.
Statutul social al celor 2 personaje este de ctre autor n lista de debut a operei.
Caavencu se situeaz dup ultimul membru al aripii conservatoare a Partidului

Liberal

Iordache Brnzovenescu i deschide contrapartida prin titulatura sa impresionant: avocat, director


proprietar al ziarului Rcnetul Carpailor, prezident-fondator al Societii enciclopedice-cooperative
Aurora economic romn.
Ipostaza social descris de autor sugereaz un caracter ambiios i o fire violent, trstur
fixat de numele ziarului pe care-l conduce: Rcnetul Carpailor. Catavencu face tandem cu Ionescu si
Popescu luptndu-se deschis n desemnarea candidatului pentru funcia de deputat n alegerile electorale.
Importana personajului tefan Tiptescu este dat chiar de autor, plasndu-l n fruntea
personajelor de la nceputul piesei; prima replic de deschidere este tot a lui. Tiptescu este prefectul
judetului de munte si este stpnit de aroganta celui ce se stie atotputernic.
Statutul moral i psihologic
Dac funcia administrativ pe care o deine, i asigur un anumit confort remarcat de Pristanda
mosia mosie, fonctia fonctie, ipostaza de june prim conferit de statutul de amant al so iei prietenului
su, Zaharia Trahanache, i produce un adevrat dezechilibru. n incipitul comediei, T se plimb agitat,
cnd Trahanache l anun de existena unei scrisori compromitoare la adresa Zoei fierbe, iar apoi cnd
i citete scrisoarea este turbat, toate aceste stri fiind prezentate ntr-o grada ie a nuan elor. Panica si
agitatia permanenta sunt cauzate de teama de a-si compromite, prin scandal, situatia politica(cariera de
prefect) si cea afectiva (slabiciunea pentru Zoe).
Scrisoarea scris de el pentru Zoe i pierdut de aceasta, devine o amenin are pentru linitea sa i
a amantei, ns o oportunitate pentru Nae Caavencu. Modul antitetic n care cele dou personaje percep
situaia pierderii scrisorii (intriga comediei) instituie ntre cele dou personaje o relaie intens conflictual.
Oportunist, Caavencu decide s-i creasc ansele substituind scrisoarea de amor adresat de
prefectul Tiptescu soiei prietenului acestuia. Posesor al scrisorii, Caavencu nu se adreseaz direct celor
vizai, ci a alege ci colaterale chemndu-l pe Zaharia Trahanache i ncercnd s-l prind n propriul joc
politic. Cnd tehnica sa se dovedete ineficient, trece de la flatare la atac violent. n aceast situa ie,
Caavencu se confrunt cu firea autoritar a lui Tiptescu. In disperare de cauza , Tipatescu concepe o
adevarata strategie si tactica impotriva lui Catavencu nclcnd legea i ordonndu-i poli aiului Ghi
Pristanda s-l aresteze i s-i percheziioneze locuina.
Ca s poat recupera scrisoarea,stpnit de slbiciunea pentru Zoe, T i promite lui Ca avencu
funcii nsemnate la conducerea judeului (un loc n Comitetul permanent, epitrop-efor la biserica Sf,

Nicolae, avocat al statului, primar al oraului), fiind o nou dovad a faptului c administreaz jude ul
dup bunul plac . i propune s fie calm, dar nu reuete: Iubite si stimabile domn Catavencu, nu inteleg
pentru ce intre doi barbati, cu oarecare pretentie de seriozitate, sa mai incapa astfel de mestesuguri si
rafinarii de maniere().Eu sunt un om caruia ii place sa joace pe fata.
Ca deintor al scrisorii compromitoare, Caavencu se dovedete sigur pe sine, intransigent,
refuznd jumti de msur. n scena IX, actul II, Tipatescu cedeaz nervos la preteniile lui Caavencu i
masca abilitatii este inlaturata :Eu sunt omul pe care dumneata sa-l imbeti cu apa rece?! () Mizerabile!
Canalie nerusinata! Miselule! , il alearga cerandu-i scrisoarea i ameninndu-l "ori te ucid ca pe un
caine!" Scriitorul noteaza comicul de situaie prin preferina pentru haos: "Tipatescu se repede navala la
el. Catavencu ocoleste masa si canapeaua, rastoarna mobilele si se repede la fereastra, pe care o deschide
de perete imbrancind-o in afara - tremurand, striga la fereastra in afara: Ajutor! Sariti! Ma omoara
vampirul! prefectul asasin! ajutor!"
Confruntarea direct cu Caavencu dezvluie temperamentul i mentalitatea prefectului.
Temperamental este impulsiv, coleric, prefectul neputndu-i controla reaciile, ca dovad ameninarea
directa la adresa lui Caavencu .
La insistenele Zoei, accept n final s-l susin pe Caavencu n funcia de deputat. Siguran a
cu care vorbete Tiptescu: Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia
prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat! arat gradul de corup ie i posibilitatea de a mslui
alegerile.
Cnd arma antajului dispare, scrisoarea fiind recuperat de Ceteanul turmentat, Caavencu
devine umil, comportamentul acestuia fiind observat n finalul comediei, la banchetul oferit n cinstea lui
Agami Dandanache. Fata de Tipatescu (incet) se pronunta viclean: "Sa ma ierti si sa ma iubesti!
(expansiv) pentru ca toti ne iubim tara, toti suntem romani!... mai mult, sau mai putin onesti (Tipatescu rade). In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru! (Urale, ciocniri)".
Evoluia relaiei dintre cele dou personaje scoate astfel n eviden conflictul superficial specific
comediei. Confruntarea dintre T i C dovedete o implicare superficial, motivat de nfruntarea
intereselor personale. Nu poate fi vorba de o rivalitate mistuitoare, cci, aa cum demonstreaz finalul,
ambele personaje i recupereaz senintatea.
Opinie personal
Lumea personajelor lui Caragiale este una imoral, deczut, mediocr, o umanitate pe care
autorul o sancioneaz prin exploatarea comicului. Personajele sunt mpinse n cele mai defavorabile zone
ale socialului, moralului ori politicului, fr a avea o ans de salvare, cci finalul nu aduce o lume nou a
valorilor autentice, ci exacerbeaz tarele din vechea lume.
Lumea lui Caragiale este a hatrului, a convieuirii cu minciuna, a fondului luat nu prea n
serios, a compromisurilor, a ngduirilor: care mai mult dect s ite repulsia, poate ar trebui s constituie
confirmarea ndrzneei zicale populare: dect o judecat dreapt, mai bine o mpcare strmb, scria N.
Steinhardt.