Sunteți pe pagina 1din 24

Estetica n stomatologie -a cucerit locul bine meritat relativ trziu. Astfel, ncepnd cu Ronald E.

Goldstein (1) (1976), cti, Levinson n 1978 (2), Ricketts (1982) (3), Mack (1996) (4iva speciali
1978 (2), Ricketts (1982) (3), Mack (1996) (4), Davis N.C. (2007), Nikgoo A., Alavi K., Mirfazaelian
A. (2009) (5), menioneaza n publicatiilor lor c n conceperea unui tratament protetic o
problema esenial este rezolvarea disfunciei estetice, autorii elabornd o serie de criterii care
trebuie ndeplinite n acest scop.

Utilizndu-se criteriile generale de frumusete, specialisti in estetica dentara au reusit


standardizarea caracteristicilor zmbetului perfect, cu toate elementele componente:
buze, zona de gingie fixa si dinti. La rndul lor, fiecare dintre cele trei elemente
principale au cteva variabile care trebuie analizate
A. Buze form, culoare, textura, simetrie, tonicitate, linia sursului
B. Zona gingiei fixe culoare i textur, form i volum, simetria, conturul i zenitul gingival,
papilele gingivale
C. Dintii forma, dimensiunile, proportia centralilor i numrul de aur, gradaia (dimensiune
verticala descresctoare a dintilor laterali), liniile mediane, nclinare axial si situarea punctelor
de con tact, marginea libera incizala linia labiala, linia labiala inferioara si coridorul bucal, forma
arcadei, textura suprafeelor dentare, culoarea dintilor inferioar
i coridorul bucal, forma arcadei, textura suprafeelor dentare, culoarea dinilor

1 Structura dintelui
1.1 Smaltul.Compozitie si structura .
Este substanta organo-mineral ce acoper coroana dintelui si care se prezint sub form de prisme
microscopice legate ntre ele printr-o substan organic.Duritatea sa este putin inferioar celei a diamantului
sau carborundului, materiale abrazive folosite pentru slefuirea dintilor.Stratul de smalt este mai gros la nivelul
cuspizilor si mai subtire la colet.
Caracteristici fizice
Smaltul este cel mai calcificat si dur tesut din organism. Spre deosebire de cement,dentin si os el este produs
de celule cu origine ectodermal.n dintele uman smaltul formeaz un strat acoperitor pentru ntreaga
coroan,cu grosimea cea mai mare la nivelul marginii incizale si a cuspizilor, iar la nivelul marginii cervicale
devenind foarte subtire.Culoarea smaltului variaz considerabil de la galben la gri si gri-albastru, aceasta
depinznd de transluciditatea smaltului. Cu ct este mai translucid smaltul, cu att dentina galbena se poate
vedea mai bine. Nuantele de albastru sunt mai evidente la marginea incizal unde nu exist dentin.
Compozitia chimic
Continutul anorganic al smaltului matur este de 96-97 %, restul constnd n materie organic si ap.Materia
organic este alctuit din proteine solubile, peptide, proteine insolubile si acid citric. Proteinele solubile
reprezint fractiunea de smalt care se dizolv n urma demineralizrii cu acizi slabi organici. Smaltul fetal are
un continut n proteine care arat un numr de caracteristici distinctive fat de celelate tesuturi. n contrast cu
keratina are un continut mare n prolin, iar absenta cistinei, a hidroxiprolinei si hidroxi-lizinei, precum si
continutul sczut n glicin l diferentiaz de colagen.Cu maturarea smaltului se pierde foarte mult din prolin si
histidin, ns compozitia matricei de smalt este dificil de determinat cu exactitate din cauza cantittii mici de
material purificat care poate fi preparat si a amestecului complex de proteine prezente.Smaltul are urmtoarea
compozitie n elemente anorganice:Ca: 37%; Na: 0,5%; Mg: 0,5%; PO4: 55,5%; CO3: 3,5%; ap si urme de alte
componente.
Structura microscopic
Continutul mineral al smaltului este dispus sub form de cristalite microscopice. n smaltul matur, cristalitele au
form de prism hexagonal, de mrime uniform cudimensiuni mari comparativ cu cristalitele din os sau
dentin. Aceste cristalite au lungimea aproximativ de 1600-10.000 , grosime de 250 ltime de 400 . Cristalele
au orientare preferential cu axul lor lung paralel cu cel al prismelor de smalt.Cristalitele smaltului sunt incluse
n matricea organic, ce poate avea o form de reeasau de gel. nlnuirea cristalitelor de hidroxiapatit
conduce la constructia retelei cristalitelor, fiind posibil substituirea de ioni. Substituirea poate fiizionomic, un
ion de Ca fiind nlocuit cu alt ion de Ca, sau heteroionic, cnd este nlocuit de un ion diferit, de ex. de Mg.
Substituirea unei grupri hidroxil cu un ion de fluor produce fluoroapatita,cu o solubilitate mai sczut dect a
hidroxiapatitei, explicnd rezistenta crescut a dintilor fluorizati la caria dentar.
Smaltul de suprafat.
Acesta este diferit fat de smaltul obisnuit fiind mai dur, mai radioopac, mai putin solubil, continnd de 5-10 ori
mai mult fluor si carbohidrati.Aceste caracteristici se datoreaz absorbtiei posteruptive din saliv. n dintii
temporari si n aproximativ 70% din dintii permanenti, acest smalt, este lipsit de structura prismatic obisnuit,
cristalitele fiind aranajate cu axul lor lung aproape perpendicular pe suprafata .
2

Morfologie dentar a smaltului.


Acest strat prezint o mare important n leziunile carioase incipiente, avnd o rezistent mult mai mare dect
restul smaltului.
Prismele de smalt.
n dintii temporari prismele sunt asezate n plan orizontal cuexceptia celor din 1/3 ocluzal sau incizal unde
treptat ncep s devin oblice ajungnd verticale n dreptul vrfului cuspizilor si a marginii incizale.n sectiune
transversal prismele au o form si un aranjament care seamn cu solzii de peste. Stratul extern al fiecrei
prisme este cunoscut sub numele de teaca prismatic sau cortexul prismatic, avnd un coninut mai mare de
material organic dect restul prismei.n sectiune transversal fiecare prism are un cap si o coad mai
ngust. Capul rotunjit al fiecrei prisme se aseaz perfect n concavittile dintre capul si cozile prismelor
adiacente
Liniile Hunter-Schreger.
Prismele de smalt nu au o directie liniar de la jonctiunea smalt-dentin la suprafata coroanei, ci o traiectorie
curbat.Modelul de baz poate fi mai bine nteles dac ne imaginm c smaltul este constituitdintr-o serie de
discuri orizontale, n fiecare disc prismele pleac de la jonctiunea smalt-dentin n directie perpendicular pe o
distant scurt, dup care se indreapt ctre dreapta sau stnga, directia alternnd n fiecare disc. n partea
extern a smaltului prismele au din nou o directie liniar ctre suprafat. Acest aranjament al prismelor
estponsabil de un fenomen optic, aparitia liniilor Hunter-Schreger .
Liniile maronale lui Retzins
n sectiune longitudinal acestea apar ca benzi de smalt cu o pigmentatie brun, un traseu oblic ncepnd de la
jonctiunea dentin-smalt, n sus si n afar ctre suprafata smaltului. Sunt mai numeroase n regiunea cervical
ctre marginea incizal sau vrful cuspidului, nu ajung la suprafata smaltului. Din moment ce smaltul este
format ntr-un mod ritmic, fiecare band corespunde unei perioade de stagnare care alterneaz cu perioadele
active de formare a smaltului.Culoarea aparent de pigment maron este dat de concentratia de spatii
submicroscopice de-a lungul fiecrei benzi. n sectiune transversal liniile Retzins apar ca cercuri concentrice,
similare cu cercurile din trunchiul de copac si au exact aceeasi semnificatie.

Liniile neonatale.
La dintii temporari si primul molar permanent apare o linie accentuat ntre smaltul format nainte de nastere si
cel format ulterior. Aceasta este linia neonatal si este asociat cu dereglarea n formarea smaltului aprut la
nastere, dereglare datorat schimbrilor n nutritie si mediul nconjurtor.
Jonctiunea amelo-dentinar
. Suprafata dentinar a smaltului este format dintr-o serie de excrescente sub form de dom, n sectiune aceste
excrescente dnd aspectul cunoscut vlurit .
Acele de smalt.
n anumite portiuni, canaliculele dentinare trec n smalt pe distante scurte, fiind nconjurate de substana
interprismatic a smalului, gsindu-se n cel mai mare numr n regiunea cuspizilor. Acestea sunt produse de
ctre procesele odontoblastelor care se insinueaz printre celulele epiteliului adamantin intern nainte ca smaltul
sau dentina s fie depuse.
Lamelele.
Sunt structuri nguste dispuse radial si vertical n smalt, extinzndu-se de la suprafata dintelui pn cnd ajung
la o considerabil distant n interiorul smaltului.Aceste lamele se gsesc n principal n 1/2 cervical a
3

coroanelor,fiind mai numeroase n suprafetele aproximale dect lingual sau vestibular. Lamelele sunt structuri
organice produse prin crparea smaltului, n aceste crpturi ptrunznd material organic. Cteodat bacteriile
sunt gsite n lamele, iar materia organic din care sunt constituite lamelelepoate proveni din dentin sau din
saliv. Lamelele au o grosime variind de la 3 mm nsmalul adult la 1 mm n smalul temporar.
Tufele de smalt.
Pornesc de la joniunea smalt-dentin si parcurg o distant scurt n smalt, nu mai mult de 1/3 din grosimea
acestuia. Aceast denumire se datoreaz faptului c la microscop arat ca tufele de iarb. Ca si lamelele sunt
structuri organice cu o dispozitie vertical, astfel nct sunt mai bine vzute n seciuni transversale. serie de
punti transversale (cunoscute sub numele de perikymata) separate prin ?anturisuperficiale ce corespund cu
liniile incrementale. Aceste punti sunt mai numeroase nportiunea cervical a coroanelor, fiind absente n vrful
cuspizilor si marginea incizal.
.
Jonctiunea amelo-dentinar
Suprafata dentinar a smaltului este format dintr-o serie de excrescente sub form de dom, n sectiune aceste
excrescente dnd aspectul cunoscut vlurit .
Acele de smalt.
n anumite portiuni, canaliculele dentinare trec n smalt pe distante scurte, fiind nconjurate de substanta
interprismatic a smaltului, gsindu-se n cel mai mare numr n regiunea cuspizilor. Acestea sunt produse de
ctre procesele odontoblastelor care se insinueaz printre celulele epiteliului adamantin intern nainte ca smaltul
sau dentina s fie depuse. La dintii temporari si primul molar permanent apare o linie accentuat ntre smaltul
format nainte de nastere .
Lamelele.
Sunt structuri nguste dispuse radial si vertical n smalt, extinzndu-se dela suprafata dintelui pn cnd ajung la
o considerabil distant n interiorul smaltului..Aceste lamele se gsesc n principal n 1/2 cervical a
coroanelor,fiind mai numeroase n suprafetele aproximale dect lingual sau vestibular. Lamelele sunt structuri
organice produse prin crparea smaltului, n aceste crpturi ptrunznd material organic. Cteodat bacterii
sunt gsite n lamele, iar materia organic din care sunt constituite lamelele poate proveni din dentin sau din
saliv. Lamelele au o grosime variind de la 3 mm nsmaltul adult la 1 mm n smaltul temporar.
Tufele de smalt.
Pornesc de la joniunea smalt-dentin si parcurg o distant scurt n smalt, nu mai mult de 1/3 din grosimea
acestuia. Aceast denumire se datoreaz faptului c la microscop arat ca tufele de iarb. Ca si lamelele sunt
structuri organice cu o dispoziie vertical, astfel nct sunt mai bine vzute n sectiuni transversale.
Permeabilitatea.
Desi smaltul matur este dens calcificat, are un anumit grad de permeabilitate, important fiind cea dinspre saliv
spre partea extern a smaltului. Acest lucru sugereaz faptul c, maturizarea final a smaltului apare dup ce
dintele a erupt n cavitatea bucal prin schimbul ionic dintre smalt si saliva.
1.2 Compozitia si structura dentinei.
Dentina formeaz partea principal a dintelui, conferindu-i forma de baz, fiind acoperit la nivelul coroanei de
smalt si la nivelul rdcinii de cement.
Caractere fizice si chimice.
Dentina are o culoare glbuie, este elastic, mai putin dur dect smaltul, dar mai dur dect osul sau
cementul.Dentina are un continut organic mai ridicat dect smaltul, materia organic fiind alctuit din 18%
colagen, 0,9% acid citric, 0,2% proteine insolubile, 0,2% lipide, 0,2% muco-polizaharide. Materia anorganic
4

reprezint 75% i este constituit din hidroxiapatit Ca10(PO4)6(OH)2 cristalitele de apatit fiind mult mai
mici dect cele din smalt si avnd lungimea de 200-100 si grosimea 30 .
Structura.
Dentina este compus din celule (odontoblaste) si o substan intercelular.Dentina este strbtut peste tot de
canaliculele dentinare, paralele ntre ele, care mergde la pulp pn la suprafata extern a dentinei. Substanta
intercelular contine n afar de dentina peritubular si fibre fine de colagen incluse n substanta calcificat.
Odontoblastele si procesele odontoblastice.
Odontoblastele care se gsesc sub formaunui strat de celule pe suprafata pulpar a dentinei, avnd o form
alungit, cu nuclei situati bazal. Fiecare odontoblast prezint un proces protoplasmatic ce strbate ntreaga
grosime a dentinei, fiind continut n canaliculul dentinar
Procesul odontoblastic nu umple ntregul lumen al canaliculului, astfel nct ntre acesta si peretele tubular este
un spatiu periodontoblastic. Acest spatiu este umplut cu lichidul dentinar, cu o compozitie asemntoare cu cel
tisular. Acesta contine mari cantitti de Na si Ca dar foarte putin K. Aceasta sugereaz c lichidul dentinar este
extracelular.
Dentina peritubular.
n sectiune transversal prin canaliculele dentinare, zonele pe-ritubulare apar ca niste portiuni translucide, ele
reprezentnd spatiul dintre procesul odontoblastic si canaliculul dentinar. n dentina peritubular ce se gseste n
acest spatiu exist o cantitate mic de matrice organic, iar materia anorganic este reprezentat decristale de
hidroxiapatit si de fosfat de calciu amorf. Dentina peritubular nu se gseste de-a lungul ntregului canalicul,
nefiind prezent n vecintatea predentinei.
Canaliculele dentinare.
Numrul acestor canalicule este foarte mare, fiind ntre 30.000 si 70.000 canalicule/mm
Din cauza aceasta, o cantitate mare de fluid poate circula prin dentin.Canaliculele dentinare reprezint un
sistem n care fortele capilare pot s deplaseze fluidul,debitul fiind de 2-4 mm/s. Aceast miscare a lichidului
dentinar n canalicule poate fi implicat n producerea durerii prin producerea unui efect de distorsiune asupra
terminatiilor nervoase prezente n canalicule. Canaliculele dentinare au un traiect n form de S dinspre pulp
spre suprafata extern, astfel nct ele si termin traiectul ntr-o pozitie mult mai deplasat coronar dect pozitia
de unde au pornit din pulp.Cteva detalii despre structura si compozitia dentinei intertubulare si peritubulare.
Dentina interglobular.
Elementul anorganic al dentinei apare initial sub forma unor globule numite calcosferite care fuzioneaz si
formeaz o substant omogen. Cteodat n anumite portiuni, aceste globule rmn izolate, astfel nct
matricea organic rmnene calcificat. Aceste zone delimitate de globulele adiacente formeaz dentina
interglobular. Aceast dentin de obicei se gseste numai n coroan, nu departe de jonctiunea amelo-dentinar.
Liniile de crestere.
Formarea dentinei este un proces ritmic n care perioadele de activitate alterneaz cu perioadele de stagnare;
aceast perioad se materializeaz prin prezenta liniilor de crestere. Aceste linii au directie perpendicular pe
canaliculele dentinare,dar nu paralel cu suprafata extern a dentinei. Ele indic pozitia suprafetei pulpare a
dentinei n faze succesive ale dezvoltrii dentinei. Aceste linii sunt cunoscute sub numele de liniile de contur ale
lui Owen ,Stratul granular al lui Tomes.
Imediat sub cement, un strat ngust de dentin cu aspect granular se poate observa, acest strat fiind o
caracteristic a dentinei la nivelul rdcinii denumit stratul granular al lui Tomes. Aspectul granular este produs
de zone minime de dentin interglobular.
5

Jonctiunea dentin-cement.
De obicei este foarte dificil a determina delimitarea dintre dentin si cement, mai ales n regiunea cementului
acelular. n exteriorul stratului granular al lui Tomes este o zon ngust cu aspect hialin amorf. Aceast zon
apartine dentinei si separ stratul granular al lui Tomes de cement.
Structura submicroscopic.
Fibrele de colagen apartinnd matricei organice a dentinei sunt separate prin spatii minuscule dispuse paralel cu
directia fibrelor. n aceste spatii sunt depozitate cristale de sruri de calciu. Fibrele nu sunt calcificate, dar sunt
nconjurate de aceste cristale care au axa longitudinal paralel cu axa fibrelor.
Inervatia dentinei.
Inervatia dentinei este problema cea mai controversat a histologiei dentare, colorarea fibrelor nervoase fiind
dificil ntr-un tesut asa dur ca dentina. n acceptiunea general, fibrele nervoase mielinizate ale pulpei dup ce
si pierd teaca de mielin trec printre odontoblaste si formeaz un plex pe suprafata predentinei, unele fibre
fiind incluse n substanta predentinei si celelalte n canaliculele dentinare. Fibrele nervoase sunt n strns
contact cu procesul odontoblastic. Desi inervatia dentinei a fost stabilit,anumite aspecte ale sensibilittii
dentinare nu se pot explica. Anestezicele de suprafa(cocaina) nu reduc aceast sensibilizare. Pe de alt parte,
medicamentele si solutiile care induc durerea, nu produc disconfort. O constatare evident deriv din
experimentelein vivo si in vitro, sustinnd conceptul c transmiterea stimulilor durerosi ctre filetele nervoase
pulpare se face printr-un mecanism hidrodinamic.Anumiti agenti(ca jetul de aer sau solutii deshidratante)
aplicate pe suprafata dentinei produc un aflux n canaliculele dentinare, pe cnd cldura produce un reflux ctre
pulp. Variatii n acest volum de numai ctiva mm sunt suficiente pentru a produce durerea.
Depunerea dentinei secundare uniforme.
Dentina care se formeaz dup ce dentina primar s-a depus, se numeste dentin secundar. Dentina secundar
fiziologic este produs fr nici un stimul extern aparent care s afecteze dentina si este asemntoare cu
dentina primar n ceea ce priveste numrul si aranjarea regulat a lor (odontoblastelor ). De obicei,se
depoziteaz pe ntreg peretele pulpar al dentinei coronare, n dintii pluriradiculari fiind mult mai groas pe
podeaua camerei pulpare dect pe peretii pulpari. Formarea acestui tip uniform de dentin secundar este
accelerat de stimuli slabi .care ajung la pulp, de ex. abraziunea lent si carii cu evolutie lent de pe suprafata
ocluzal a molarilor.
Depunerea dentinei secundare neuniforme.
n anumite situatii ca eroziunile sau pierderi rapide a substantei dentare se produce o dentin secundar diferit,
descris ca dentin secundar neuniform. n aceasta, canaliculele sunt mult mai putine la numr si auto
dispozitie mai putin uniform, iar frecvent poate fi o lips complet a canaliculelor.Acest tip de dentin este
localizat n anumite zone ale peretelui pulpar, gsindu-se numai sub acele canalicule care au fost deschise sau
afectate de agentul cauzal.
Dentina translucid.
Unde pierderea de substant este lent iar stimulii transmisi pulpei sunt slabi, dintele reactioneaz prin
producerea unei zone nguste de dentin sclerotic sub suprafaa afectat. n aceast zon, procesele
odontoblastice si reduc diametrul, pe msur ce canaliculele sunt astupate cu depunere de material mineral,
astfel nct dentina are un indice de refractie mai uniform. n dintii pacientilor adulti se gseste o cantitate asa
de mare, mai ales n rdcini, nct acestea devin translucide, aceasta fiind considerat o modificare datorat
vrstei.
Tracturile moarte.
Cnd stimulii asupra dentinei sunt mai puternici, procesele odontoblastice din canalele afectate sunt complet
distruse, iar odontoblastele corespunztoare sunt la rndul lor distruse.Aceste zone ale dentinei sunt cunoscute
6

sub numele de tracturi moarte care strbat dentina de la suprafat la pulp. Canaliculele sunt goale si apar negre
n lumina transmis, ele fiind separate de suprafata pulpei printr-o depunere de dentin secundar neregulat.
Fiecare traiect mort este nconjurat si izolat de restul dentinei printr-o zon ngust de dentin sclerotic.
Tracturile moarte se gsesc mai des n dintii incisivi unde abraziunea a expus dentina.
Consideratii clinice.
n prepararea cavittatii este important de cunoscut directia general a canaliculelor dentinare dinspre pulp spre
suprafata extern a dentinei. Sub majoritatea cavittilor carioase, cu exceptia celor cu evolutie lent se poate
gsi un trac tmort. ndeprtarea dentinei din acest tract nu afecteaz pulpa deoarece canaliculele dentinare sunt
sigilate la captul pulpar de un depozit calcificat. Directia canaliculelor din orice zon a coroanei, cu exceptia
suprafetei ocluzale si a marginii ncizale este oblic n jos si nuntru, astfel nct zona pulpar implicat este
mult mai aproape de rdcin dec tpozitia cavittii carioase. Formarea continu a dentinei secundare uniforme
diminueaz treptat camera pulpar fcnd mai putin probabil deschiderea camerei pulpare n tim-pul preparrii
cavittii. Att dentina secundar uniform ct si cea neuniform mresc perioada de timp necesar cariei s
ajung la pulp, grosimea barierei de dentin variind n functie de individ. Producerea dentinei translucide sau
sclerotice constituie o important barier n fata cariei, bacteriile si toxinele fiind ndeprtate din pulp, procesul carios evolund spre lateral.

Cementul

Caractere fizice si compozitia chimic

Cementul acoper ntreaga rdcin a dintelui asemnndu-se cel mai mult cu osulca structur, comportament si
compozitie.Cementul are o culoare glbuie, este mai puin dur dect dentina si este alctuit din matrice
organic si elemente anorganice. Matricea organic const din fibre de colagenincluse ntr-o substan amorf
reprezentnd 25% din greutatea total. Elementul anorganic este reprezentat de 75% din greutatea total si este
alctuit din sruri de calciu subform de apatit, organizat n cristale submicroscopice n jurul fibrelor de
colagen.
Structura
Dou tipuri de cement se deosebesc n functie de prezenta sau absenta celular: cementul acelular (primar) si
cementul celular secundar Depunerea cementului continu toat viata, un studiu artnd c grosimea acestuia
creste de aproximativ trei ori ntre 11-17 ani.
Fibrele de colagen sunt de dou tipuri:
- Primul este format din extremittile principalelor fibre ale membranei parodontale nglobate n cement,
cunoscute sub denumirea de fibrele Scharpey,
- cellalt tip fiind format de fibrele intrinseci si se gsesc ntre fibrele Scharpey fiind formate de ctre
cementoblaste.Primul cement format este cel acelular si acesta acoper rdcina de la jonctiunea cement-smalt
7

pn aproape de apex. Este un strat subtire, omogen, constituit din substraturi de colagen. Majoritatea
colagenului provine din fibrele Scharpey.Cementul celular se gseste n regiunea apical, crescnd treptat n
grosime pe msur ce se apropie de apex, putnd lungi considerabil rdcina. La dintii anteriori cantitatea de
cement celular este foarte mic sau chiar absent, pe cnd la dintii pluriradiculari se poate extinde pn la
nivelul bifurcatiei.Aparitia cementului celular este legat de nceputul eruptiei dintelui. Cementul din regiunea
apical este de aproximativ 5 ori mai gros dect la colet.,

2.Morfologie coronara
Incisivii centrali sunt actorii principali care traduc caracterul major al personalittii
fizice a individului. Sunt primii pe care i vedem, constituind prin multidudinea si
profunzimea problematicii pe care o ridic piatra de ncercare n pregtirea oricrui
practician. Ei reprezint suportul buzelor n timpul sursului, polariznd prin mrimea,
forma si culoarea lor aprecieri asupra ntregii arcade. . Aspectul coloristic al coroanei
incisivilor superiori este caracterizat prin repartitia a patru zone aproximativ egale:
zona coletului este o nuant de galben, zona central este deculoare alb-gri iar zona

incizal este transparent.

Incisivul central maxilar


Fata vestibular.

Are aspect de patrulater avnd diametrul cervico-incizal mai mare dect cel mezio-distal
valoarea fiind aproape de 1 .Schema conturului coronar la incisivul central maxilar.
Cele patru margini ale fetei vestibulare sunt marginea meziala,marginea
cervicala,marginea distala,marginea incizala(fig1,a,b,c,d.)
Marginea mezial este mai lung si mai plan (usor convex).Marginea distal este mai
scurt si mai convex dect meziala.Cele dou margini proximale (M si D) sunt
convergente spre colet
. Marginea cervical este n form de arc de cerc cu convexitatea orientat apical.
Marginea incizal este rectilinie. Formeaz cu marginile proximale dou unghiuri:unghiul
mezio-incizal (MI) bine exprimat si unghiul disto incizal mai rotunjit .
Relieful fetei vestibulare:
8

este convex att n sens cervico-incizal ct si mezio-distal.Cervico-incizal convexitatea


maxim este n 1/3 cervical si mezio-distal n 1/3 mezialn 1/3 incizal (I) a fetei
vestibulare se pot distinge dou depresiuni longitudinale cuorientare cervico-incizal (I),
santurile interlobulare ce delimiteaz pentru scurt vremecei trei lobuli din care este
format lobul vestibular.

.
fig 1.Incisiv central maxilar A.marginea
cervicala,B.marginea meziala C.marginea distala D.marginea incizala
Incisivul lateral superior .Coroana
Morfologic, incisivul lateral superior prezint n general aceleasi caracteristici ca si incisivul central superior de
care se deosebeste printr-o serie de caracteristici individuale, coronare, radiculare si clinico-tehnice-terapeutice:
volumul coronar si radicular mai redus; raportul ntre diametrul cervico-incizal si diametrul mezio-distal este
mai mare de 1, incisivul lateral superior nscriind-si coroana ntr-un dreptunghi cu diametrul mare cervicoincizal.

Incisivul central mandibular


Marginea cervical are forma literei V cu vrful orientat spre incizal (concavitateaspre apex); vrful V-ului
fiind mai bine exprimat pe fata mezial si mai rotunjit, mai aplatizat pe fata distal.Convexitatea maxim a
fetelor proximale se afl n 1/3 incizal unde se realizeaz punctele de contact.
Fatavestibular
9

Se nscrie ntr-un dreptunghi cu latura mare cervico-incizal (CI). Raportul ntre diametrul
cervico-incizal si diametrul mezio-distal este aproximativ 2(FIG 2)
Marginile proximale ale fetei vestibulare sunt paralele n cele 2/3 incizale fiind convergente doar n 1/3 cervical unde sunt unite printr-o margine cervical (C) de aspectulunui arc de
cerc cu raz mic. Convexitatea marginii cervicale este orientat spre apex(concavitatea incizal).
Marginea incizal rectilinie, orizontal realizeaz cu marginile proximale dou unghiuri
bine exprimate, egale cu 90 si egale ntre ele.
Relieful fetei vestibulare este plan n 2/3 incizale si convex n 1/3 cervical. n 1/3 incizal
(I) dou santuri interlobulare cu orientare incizo-cervical evidentiaz trei lobi egali ca
mrime, santurile disprnd la scurt timp prin actiunea musculaturii.

FIG2.

Incisivul lateral mandibular


.Incisivul lateral inferior este mai voluminos dect incisivul central inferior dar foarte asemntor cu acesta. Se
deosebeste de acesta prin unghiurile proximo-incizale n sensulc unghiul mezio-incizal (MI) este bine
reprezentat (aproximativ 90o) si unghiul disto-incizal (DI) este mai rotunjit. Marginea cervical are forma unui
arc de cerc cu convexitatea dispus spre apical.
Culoarea fetei vestibulare este uniform, reprezentnd un element favorabil refacerii
protetice ca si poziia ascuns napoia frontalilor superiori.
Caninul maxilar
Are aspect pentagonal. Diametrul mare al fetei vestibulare este orientat cervico-incizal.
Marginile fetei vestibulare sunt: mezial (M), distal (D), cervical (C) si incizal (I) cudou
segmente: (mezial mai scurt si distal mai lung.

10

Marginea mezial este mai lung si mai plan dect cea distal (D).Marginea distal este
mai scurt si mai convex dect cea mezial (M).Caninul superior se afl la granita
dintre grupul frontal si cel lateral superior. Are sarcina major de a constitui suportul
comisurii labiale. Un rol major i revine si n dinamica mandibular contribuind activ la
conducerea miscrilor mandibulei cu contact dentar si avnd totodat rol protector
asupra celorlalti dinti prelund o parte nsemnat a fortelor de masticatie (protectie
canin).
Aspectul coloristic al coronei caninului superior este caracterizat prin repartitia pe treizone (galben, albgri si transparent), dominant fiind zona galben de la nivelul coletului;reducndu-se zona
transparent de la nivelul marginii incizale.

Caninul mandibular

Coroana
Seamn cu a caninului superior avnd aspectul mai puin globulos si mai asemntor
cu cel al unei dlti. Are patru fete laterale: vestibular, lingual, mezial si distal .

Coroana
Are o form de paralelipiped dreptunghic. Este aplatizat mezio-distal, avnd diame-trul
mare vestibulo-oral ( VP> MD). Prezint patru fee laterale: vestibular
(V),palatinal (P), mezial (M) i distal (D) i o fa ocluzal (Oc).
Faa vestibular
Are aspect pentagonal fiind asemntoare feei vestibulare a caninului. Diametrulmare
al acestei fee vestibulare este orientat cervico-ocluzal.Marginile feei vestibulare sunt:
mezial (M), distal (D), cervical (C) ocluzal (Oc).
Marginea mezial
este mai lung i mai plan dect cea distal; este uor convex.
Marginea distal
este uor mai scurt i mai convex dect cea mezial. Cele dou margini proximale
mezial i distal sunt convergente cervical.
Marginea cervical are forma unui arc de cerc cu convexitatea dispus apical (concavitatea ocluzal).
11

Marginea ocluzal are forma literei V (mai larg deschis dect al caninului),
avnd braul mezial mai scurt i bratul distal mai lung.
Aceasta face ca vrful V-ului s fiemai aproape de fata mezial.Unghiul mezio-ocluzal
este mai aproape de planul ocluzal,iar unghiul disto-ocluzaleste mai departe (spre colet)
de planul ocluzal.
Relieful fetei vestibulare
este convex n sens mezio-distal si cervico-ocluzal. Convexitatea maxim este n
treimea cervical si treimea mezial. O linie vertical ce co boar prin vrful V-ului
marginii ocluzale spre colet mparte faa vestibular n douplanuri.
Fata palatinal
Are acelai aspect pentagonal al feei vestibulare. Este mai mic dect faa
vestibular, nscriindu-se n conturul acesteia. Vrful marginii ocluzale este mult rotunjit.
Cele patrumargini ale feei palatinale sunt: mezial (M), distal (D), cervical (C) i
ocluzal (Oc).
.Marginea mezial este mai lung si mai plan dect marginea distal. Este mai
scurtdect aceeasi margine mezial a fetei vestibulare. Pentru premolarul unu acest
raport ajunge la 1/2 (deci marginea palatinal este mult mai mic).
Marginea distal este mai scurt si mai convex dect marginea mezial. Este mai
scurt dect marginea corespondent de pe fata vestibular. La premolarul unu superior
si ea se reduce la jumtate. Cele dou margini proximale sunt convergente spre colet.

12

Caninul maxilar

.
2.Leziuni cariogene si necariogene la nivel cervical

2 .1Forme clinice ale leziuniilor dentare cervicale cariogene.


13

Boala carioasa este o maladie infecioas, transmisibil, ce produce prin demineralizare modificri n coninutul
mineral al esuturilor minerale dure i care are n anumite condiii capacitatea de reversibilitate i vindecare prin
procese de remineralizare.
Unii consider (Elderton R.J.) c procesele carioase reprezint n mod fundamental o manifestare a unui
dezechilibru dintre ionii de calciu i fosfat n esutul dentar i saliv, mediat de microorganismele plcii
bacteriene i influenat de unii factori (fluor).
Leziunea carioas cavitar apare cnd rezultatul acestei balane minerale se nclin foarte mult ntr-o
parte, printr-o pierdere net a srurilor minerale din esuturile dure dentare. Atunci cnd prin msuri preventive
i terapeutice, modificm ecosistemul microbiologic bucal, predomin redepunerea de minerale, avnd ca
rezultat oprirea progresiei leziunii prin fenomene de remineralizare.
Caria dentar este un fenomen de origine extern i prin prisma faptului c nu afectez dinii inclui sau
neerupi, ale cror suprafee externe nu sunt expuse direct n mediul bucal, i acionez att pe dini vitali, ct i
devitali.
Clasificarea cariilor
Afeciunile coroanelor dentare cuprind leziuni sau modificri ale integritii, formei, poziiei sau culorii
poriunilor extra-alveolare ale dinilor).
Din punct de vedere clinic, ele se mpart (Andrian, Gafar, Iliescu) n:
I. leziuni (distrucii) ale esuturilor dure dentare, care n funcie de factorii etiologici, pot fi:
De etiologie carioas -cariile dentare
De etiologie necarioas:

fisurile i fracturile dentare


uzurile dentare
II. anomalii coronare dentare aprute n urma unor anumii factori (genetici, congenitali, inflamatori
sau bio-mecano-funcionali) n timpul dezvoltrii i erupiei dinilor pe arcade. Ele cuprind modificrile de
form, volum, culoare, numr i poziie ale dinilor) (Zarnea)
III. Leziuni carioase proximale
IV. Leziuni carioase cervicale
V. Uzura dentar
IV. Leziuni carioase cervicale
14

Leziunile carioase din treimea cervical apar pe dinii cu convexitate accentuat a feelor vestibulare i
orale i la pacieni cu risc cariogen crescut la care nu mai exist protecie a suprafeelor netede ca urmare a
tulburrilor salivare i igienei buco-dentare deficitare.
Caria cervicala limitat la jonciunea smal-cement apare iniial sub forma unor pete cretoase (carii de
smal), care se intind n suprafa paralel cu marginea gingival. Dup o perioad de timp se extind n
profunzime i duc la apariia complicaiilor pulpare. Le sunt caracteristice fenomene de hipersensibilitate i
hiperestezie. Pot fi diagnosticate nc din stadiile incipiente i oprite n evoluie dac se corecteaz tulburrile
salivare i se aplic terapii de remineralizare. Extinderea n dentin face necesar restaurarea cu materiale
plastice.
2.2.Forme clinice ale leziunilor dentare necariogene la nivel cervical

Pierderile de substanta dura dentara de alta etiologie decat cea carioasa reprezinta un proces fiziologic normal
care se desfasoara de alungul intregii vieti.
Identificarea cauzelor care intervin cauzelor ce intervin in acest proces este deosebit de important pentru a
putea prognostica comportamentul pe termen lung atat al dintilor cat si al tratamentelor restaurative.
Diferitele tipuri de leziuni carioase necarioase prezinta etiologii variate si caracteristici morfologice care permit
sa le diferentiem.Totusi, actiunile acizilor, abrazie si stressului ocluzal pot actiona separat sau sa interactioneze,
si este responsabilitateadentistului de a diagnostica patogeneza multifactoriala a acestor leziuni.
Factorii locali tind sa modifice forma originala a dintelui, in timp ce leziunile abfractionale sunt ingeneral
defecte ale formei cu ascutirea unghiului suprafetei la marginea ocluzala , iar coroziunea acidului arata pierdere
de substanta la nivelul unei arii intinse fara unchiuri ascutite.
Abrazia tinde sa se produca un element cu un unghi mai putin ascutit decat cel din abfractii. Expunerea dentinei
in zona cervicala provoaca stimularea mecano receptorilor de la interfata dentina-pulpa prin tubulii dentinari,
fapt ce duce la hipersensibilitatea dentinara, o sechela comuna a acestui tip de leziune.
Este dificil de stabilit limita la care pierderea de tesut este considerata patologica deoarece notiunea de normal
reprezinta insa o sursa de controverse .
Lambrechts considera ca fiind normala pierderea de tesut dur anuala intre 20 si 30 microni,iar Xhonga
considera ca aceeasi cantitate este normala pentru 6 luni .De aceea ,in momentul de fata se considera patologica
situatiile clinice de uzura care pun in pericol vitalitatea dintelui.
Every in 1972 descria abraziunea ca uzura substantei dentare ca rezultat al frictiunii materialelor
exogene pe suprafetele dentare in timpul functiilor de incizie ,masticatie,si apucare.
In 2! "rippo introduce termenul de abfractie ca o a patra clasificare a leziunilor tesutului dur dentar care nu este legata
de porcesul carios. #otusi, in !$$! s-a emis primateorie in legatura cu porcesul lor etiologic% la acel moment, leziunile
necarioase cervicaleerau impartite in abrazie si eroziune. Intr-un studiu recent al lui "rippo si al colegilor sai,autorii au
recomandat ca termenul de eroziune sa fie inlocuit de termenul de coroziune casi denotatie potrivita a dizolvarii chimice a
dintilor.

Coroziunea este rezultatul cronic al interactiunii acizilor intrinseci sau extrinseci,fara implicarea bacteriana,
asupra dintilor.
15

. Abrazia este pierderea substantei dentare prin mijloace mecanice cum ar fi periajul dentar.
Abfractia
In 2011 Rippo introduce termenul de abfractie ca o a patra clasificare a leziunilor tesutului dur
dentar care nu este legata de porcesul carios. Totusi, in s-a emis prima teorie in legatura cu porcesul lor
etiologic% la acel moment, leziunile necarioase cervicale erau impartite in abrazie si eroziune. Intr-un studiu recent al lui
"rippo si al colegilor sai,autorii au recomandat ca termenul de eroziune sa fie inlocuit de termenul de coroziune ca si
denotatie potrivita a dizolvarii chimice a dintilor .

Coroziunea este rezultatul cronic al interactiunii acizilor intrinseci sau extrinseci,fara implicarea bacteriana,
asupra dintilor.

Leziunile abfractive sunt leziuni cervicale ce nu pot fi asociate cu nici un factor cauzator; fiind frecvent
clasificate n trecut ca leziuni cervicale idiopatice Recent s-a emis ipoteza inducerii lor de ctre
stress-abfractions .

Se presupune c stresul mecanic rezultat n urma contactelor nefuncionale n masticaie cauzeaz fore i
tensiuni ce se concentreaz n zona cingulumului sau n zona cervical, distrugnd legturile chimice ale
prismelor de smal i expunnd zona eroziunilor. Prismele de smal se desprind n timp, cauznd microfracturi
ce se propag n axul lung al dinilor, aria afectat eventual desprinzndu-se, genernd o leziune cervical tipic
n form de V ce implic smalul, dentina i uneori cementul.
Este considerata o leziune indusa de incarcatura centrica aplicata suprafetei ocluzale a dintelui si poate
fi exacerbata de eroziune,coroziune si abrazie.
Abfractia dentara apare mai ales in randul adultilor. Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse la
aparitia leziunilor de abfractie. Abfractia dentara apare mai ales in cazul molarilor si premolarilor, dar
poateaparea la nivelul oricarui dinte. Dintii care prezinta leziuni de abfractie dentara nu sunt mai predispusi
carierii, dar sunt mai predispusi sa devina mai fragili o data cu trecerea timpului. Dintii fragili sunt mai
predispusi la aparitia fracturilor dentare.

Introdus in 2011 de Rippo introduce termenul de abfractie ca o a patra clasificare a leziunilor tesutului dur dentar care nu
este legata de porcesul carios. totusi, in !$ s-a emis prima teorie in legatura cu porcesul lor etiologic la acel moment,
leziunile necarioase cervicale erau impartite in abrazie si eroziune. Intr-un studiu recent al lui "rippo si al colegilor
sai,autorii au recomandat ca termenul de eroziune sa fie inlocuit de termenul de coroziune ca si denotatie potrivita a
dizolvarii chimice a dintilor. Coroziunea este rezultatul cronic al interactiunii acizilor intrinseci sau extrinseci,fara

implicarea bacteriana, asupra dintilor.

3.1 Eroziunea dentara

16

Eroziunea denatara reprezint o uzur chimic progresiv a esuturilor dure dentare,


determinat de disoluia acid i/sau chelaiune progresiv, fr intervenia plcii bacteriene
,difereniindu-se astfel de cariile dentare. Aceasta confer smalului rezisten mai mic la uzura
fizic a dinilor Este caracterizat prin reducerea structurilor dure dentare i duce la modificarea
morfologiei coroanei dentare i/sau a rdcinii. Uzura dentar cunoate trei entiti clinice:
atriia, abraziunea i eroziunea dentar .

n ceea ce privete frecvena eroziunii dentare studii efectuate n Europa de ctre Gandara i Truelove (1999) au
artat c aceasta variaz ntre 5-50%, n funcie de populaie i de grupa de vrst. Identificare cauzelor
Etiologia eroziunii
Exist o mare varietate de factori de natura chimica ce pot determina aparitia eroziunii dentare.Ei se pot
clasifica n factori biologici si factori favorizanti.Identificare cauzelor

1.Factori determinanti (biologici).


Capacitatea de tamponare a salivei - Dac fluxul salivar este redus, potenialul eroziv crete.Este cunoscut c
unul dintre rolurile cele mai importante ale salivei este de a dilua si tampona acidul care intra n cavitatea
bucala. Saliva actioneaza ca un lubrifiant n timpul masticaiei. Daca fluxul salivar este redus, potentialul eroziv
creste.
O serie de autori au remarcat ca saliva pacienilor cu eroziuni este mai bogata n mucina, fapt care mpiedica
apozitia de calciu,care n mod obisnuit ar contribui la repararea micilor defecte de smalt. Cercetrile moderne
prezint noi dovezi ale rolului salivei n neutralizarea pH-ului salivar prin descoperirea unei noi coenzime i
anume anhidraza carbonic VI care stimuleaz reacia de transformare a acidului carbonic n ap i bioxid de
carbon, permind ionului bicarbonat s neutralizeze eficient pH-ul salivare .
Solubilitatea structurilor dentare la acizi, anatomia si miscarea fiziologica tesuturilor moi,ocluzia si anatomia
dentara, forma si conturul dintilor si relatia cu modalitatea de a nghiti sau de a bea, mineralizarea esuturilor
dure dentare si prezenta fluorapatitei n loc de hidroxiapatita fac parte din categoria factorilor biologici care pot
influenta aparitia eroziunii.
Suprafata smaltului poate deveni relativ concav pn la expunerea dentinei, cnd procesul de reducere
dentar este accelerat datorit durittii sczute a dentinei. Se formeaz un aspect de excavatie. Abraziunea,
atritia sau ambele se pot suprapune peste procesul de eroziune, ducnd la o reducere accentuat si la
dificultti de diagnostic. Orice proces de eroziune va fi exacerbat dac dintiiii sunt periai cnd acidul
este nc prezent n mediul bucal.
2. Factorii favorizani
a. Factori extrinseci de aciditate:

.Eroziunea determinat de diet;

Eroziunea cauzat de mediul nconjurtor;


17

Produse folosite n igiena oral i medicamente

Eroziunea determinat de diet

.Eroziunea determinata de dieta

Mncrurile i buturile acide reprezint o component semnificativ a multor diete.Alimentele si buturile,


n special fructele, sucurile de fructe si buturile dulci pot contine diferiti acizi care pot distruge tesuturile
dentare. Acidul citric, n special, poate determina leziuni severe,pentru c ionii citrat se leaga de calciul din
dinte,formnd citrati solubili.
Sucurile de fructe reprezint 40% dintre factorii etiologici ai eroziunii dentare. Nu este elucidat dac buturile
dietetice sunt mai puin distructive pentru tesutul dentar dect cele care contin zahr, dar s-a sugerat c buturile
acidulate sunt mai nociv.n mod ironic, dieta sntoas, care include consum de fructe i vegetale, poate fi un
important factor n etiologia eroziunii dentare. Studii epidemiologice au artat c 75% din pacienii lactovegetarieni prezint eroziune. Pe de alt parte i un stil de via nesntos poate fi legat de producerea
eroziunii. Duxbury a sugerat c folosirea drogului cunoscut sub numele de ecstasy poate duce la apariia
eroziunii dentare.
Daca sucul de fructe consumat seara precede periajul dentar, demineralizarea structurii dentare las matricea
organic a dentinei sau smalului lipsit de suportul anorganic al ionilor minerali. Periajul dentar n acest
moment va ndeprta matricea organic astfel nct remineralizarea nu mai poate avea loc.Dac dinii sunt
periai la 2-3 ore dupa consumul de acid, se vor remineraliza prin ionii de calciu i fosfat salivari, suficient
pentru a nu aprea o pierdere dentar permanent.
Alternativa logic este sftuirea pacientului s i fac periajul dentar nainte de ingestia de alimente i buturi
acide. Dup consumarea produselor acide este suficient cltirea riguroas cu ap i amnarea periajului cel
puin trei ore.
Exista deasemenea si o corelatie intre eroziunea dentar modalitate de ingerare,daca cavitatea va fi clatita cu
diferite substane acide atunci ph ul scade mai mult ,substantele acide se disrtibuie pe o suprafata mai mare
decat atunci cand sunt ingerate.
Un dinte ce prezint o eroziune acid, iniial va avea un aspect mat al suprafeelor netede, apoi vor aprea
leziuni discoidale si defectele evidente de suprafa. n acelai timp se caracterizeaz printr-o demineralizare
superficial, care din punct de vedere estetic se aseamn cu o gravare acid. De asemenea, dac in cazul cariei
dentare este posibil remineralizarea smalului in timp, cnd vine vorba de eroziunea dentar, remineralizarea este
imposibil.

.Eroziunea cauzat de mediul nconjurtor


Apare la persoane care lucreaz n medii poluate, n special cnd sunt expuse aciunii acizilor. Aceast
etiologie afecteaz predominant suprafeele vestibulare ale incisivilor superiori i inferiori, mai ales n
cazul pacienilor cu respiraie oral.
Gradul distruciei depinde de:
18

- concentraia acidului
- durata expunerii.
Un alt factor de risc l reprezint notul n ap cu coninut mare de clor care poate provoca apariia
eroziunii.

Eroziunea determinat de produse folosite n igiena oral i medicamente

Periajul excesiv provoac o ndeprtare rapid a smalului deja demineralizat printr-un atac acid (legtura
dintre frecvena eroziunii i standardele foarte ridicate de igien oral). Periajul dentar n acest moment va
ndeprta matricea organic astfel nct remineralizarea nu mai poate avea loc.
Diverse tipuri de medicamente reprezint un alt factor de risc care trebuie luat n consideraie ca o posibil
cauz a eroziunii dentare: diureticele, antidiabeticele, b-blocantele i tranchilizantele scad semnificativ debitul
salivar i pH-ul.
Exist o list de peste 400 de medicamente care au ca efect secundar xerostomia, majoritatea dintre ele
fiind medicamente utilizate n afeciuni cardio-vasculare, anticolinergice, pentru tulburri gastro-intestinale,
antianemice, vitamine (vitamina C),antidepresive.

Eroziunea determinat de regurgitaii

Regurgitarea reprezint ntoarcerea coninutului gastric n cavitatea bucal i se descrie ca fiind:


1. involuntar (origine somatic): graviditatea, alcoolismul, bolile gastro-intestinale cum ar fi: disfunciile
gastrice, obstructiile cronice, hernia hiatal, ulcerul duodenal sau peptic i refluxul gastro-esofagian.).
Acizii gastrici (acidul clorhidric n principal), cu valori ale pH_ului subl, sunt considerate a fi de 3 ori mai
erozivi dect acidul fosforic (ce se gseste n mod obisnuit n buturile acide.
2. uneori voluntar (origine psiho-somatic) voma nervoas, anorexia sau bulimia.
Incidentele izolate nu provoac probleme pe termen lung, dinii sunt sever afectai de episoadele
repetate sau continue.Uneori eroziunea dentar reprezint primul semn al producerii
refluxului gastro-esofagian. De aceea simptomatologia primar a refluxului gastroesofagian trebuie cunoscut, ea fiind reprezentat de urmtoarele semne:

gust acid;

tuse persistent;

vom;

senzaie de nod n gt;


19

dureri faringiene;

disfonie (voce rguit);

crize de asfixie;

hipersalivaie;

dureri gastrice dimineaa la trezire;

pirozis;

halitoz;

eructaie.

Factori de risc ai eroziunii dentare:


(adaptat dup Jarvinen, 1991)

Consumul citricelor (mai mult de 2 ori pe zi)

Consumul de buturi acidulate (mai mult de 4-6 ori pe

Tulburri de ingerare a alimentelor

Rat sczut a fluxului salivar

Voma (sptmnal, sau mai des)

Simptome sau istoric de reflux gastric

sptmn)

Aspect clinic
Disparitia conturului suprafeei dentare care apare lucioas, neted precum si a
microreliefului (perikimatiilor) smaltului, cuparea marginilor de smal care se netezesc pe
msur ce eroziunea evolueaz.
Diagnosticul diferenial al eroziunii dentare se poate face :
a.

abraziunea fiziologic sau patologic;

b.

distrofiile dentare;

c.

caria dentar.

a.Abraziune fiziologica (atritie):


20

- ocluzal;
- aproximal;
- incizal.
Abraziune patologic:
- abraziunea vestibular, palatinal periajului
dentar intempestiv;
- abraziune atipic la nivelul dinilor rotai sau
nclinai

- Caria dentar, ca i eroziunea presupun o pierdere de esut dentar de cauz chimic.


Cariile apar n locurile acoperite de plac spre deosebire de eroziuni care se formeaz n
zone unde nu exist plac.Cariile evolueaza mai lent, datorit echilibrului dinamic ntre
fazele de demineralizare i remineralizare. Opus, eroziunea presupune o demineralizare
rapid, iar remineralizarea apare probabil, doar n timpul perioadelor prelungite n care
lipsete dieta acid.
- Prezena zahrului n diet nu intereseaz eroziunea, totui consumul de zahr nu
trebuie ignorat, din moment ce leziunile carioase se pot suprapune peste leziuni erozive.ndeprtarea regulat a plcii bacteriene este esenial pentru prevenirea cariilor i a
bolilor parodoniului marginal.
Cursul clinic al eroziunii dentare aloca 2 faze:active i inactive.
1)n faza activ are loc distrugerea n special rapid a smaltului; dimensiunea eroziunea este
schimbat la fiecare 1, 5-2 luni; exist sensibilitate crescut dinte.
2) Faza inactive se observ procesul de stabilizare relativ pentru 9-11 luni; reducerea
hipersensibilitate dentar.
n funcie de adncimea defectului distinge eroziune a dintelui 3 grade:
Gradul I (suprafa, iniial) - doar cu nfrngerea de stratul superior al email
Grad II (mediu) - cu nfrngerea ntreaga adncime a smalului pn la frontiera email-dentin
Gradul III (adncime) - cu nfrngerea ntregii stratul superior de smalt si dentina.
Protocolul de diagnostic al leziunilor noncavitare
1.

Date cu privire la istoricul bolii

a.

Istoricul medical cuprinde:

Tulburri de ingerare a alimentelor;


21

Vom repetat;
Prezena simptomelor refluxului gastroesofagian;
Folosirea frecvent de medicamente antiacide;
Alcoolism cronic;
Boli autoimune (sindrom Sjogren);
Iradierea zonei capului i gtului;
Uscciune a gurii;
Medicaie ce cauzeaz hipofuncie salivar;
Medicaie acid

b.

Istoricul dentar:

istoric de bruxism (confirmat de anturaj i de durere sau oboseal a muchilor masticatori


dimineaa, la trezire);
folosirea gutierei ocluzale.
c.

Istoricul dietei

utilizarea frecvent a buturilor i alimentelor acide;

metoda de ingerare (lent, rapid, cu paiul)

d.

Metoda de igien oral: tehnica i frecvena periajului;

tipul de dentrifice utilizate;

folosirea apelor de gur;

folosirea fluorurilor cu aciune local.

e. Istoricul condiiilor de munc sau hobby-uri:

2.

riscurile mediului de munc;

nnotul frecvent n piscine cu ap clorurat;

Examenul clinic al pacientului


22

Dureri musculare la palpare;

Hipertrofia muchiului maseter;

Hipertrofia glandelor parotide (boli autoimune,

Examinarea capului i gtului pentru a constata:

anorexie, alcoolism);

b.

Semne faciale ale alcoolemiei cronice: tumefacie i eritem al feei, hemangion stelat pe
tegumente).
Examinare intra-oral:

Semne de hipofuncie salivar (inflamaii ale mucoasei, uscciune a gurii, lipsa salivei la
exprimarea orificiilor Stenon i Warthon);

Prezena faetelor lucioase, a abraziei dinilor sau a restaurrilor, a pierderii de substan


dentar cu aspect clinic cunoscut;

Leziunile erozive se pot complica prin leziuni abrazive sau de atriie, eroziunea i atriia fiind factori primari, pe cnd
abraziunea este un factor suprapus.

3.Leziuni cuneiforme (in forma de V)

Diferentele intre acestea doua sunt de forma si de etiologie:


1)sunt niste zone excavate, intinse in suprafata si putin profunde, de multe ori se extind
dincolo de limitele zonei cervicale, si pe suprafata radiculara daca ea este denudata;
2)au un aspect tipic: ca niste santuri orientate mezio-distal, transversal pe axul coronar,
localizate mai ales la nivel cervical (nu se extind mult in suprafata), mai mult adanci
decat largi, sunt mult mai bine delimitate cu margini mai netede. Pe o sectiune axiala au
forma literei V cu varful orientat spre interiorul dintelui.

Etiologie - controversata.
Etiologie 1 in special contactul cu suprafetele abrazate periatul
Etiologie 2 ideea de trauma ocluzala, stres la nivel cervical al coroanei, fenomen
denumit abfractie. Mecanismul in sine: flectarea dintelui la nivel cervical datorita fortelor
ocluzale, cel mai frecvent spre vestibular. La nivelul jonctiunii smalt cement, ultimul
rand de prisme se fisureaza si apoi se desprind. Prin repetare, spatiul astfel creat va
23

creste.
Independent de orice corelatie cu factorii etiologici, leziunile tip abraziune se continua
foarte frecvent cu cele de tip eroziv ,leziuni combinate de tip eroziv-abraziv: au si
componenta chimica de solubilizare a substantei dure dentare dar si componenta
mecanica (periaj dentar). Localizate frecvent cervical, mai ales la nivelul dintilor frontali
si premolari. Modalitatea de restaurare trebuie sa tina cont de ambii factori.
Abfractia=Lacune cuneiforme
Leziuni generate prin microfracturi cervicale ca urmare a flectarii dintilor prin actiunea unor forte ocluzale
excentrice si de intensitate crescuta
Tratament:
- echilibrarea ocluziei .
- restaurare adeziva a dintelui (cazuri severe )

24