Sunteți pe pagina 1din 113

ELECTROCARDIOGRAFIE

Generalitati

ECG este o forma de studiu a activitatii


inimii.
1887 Waller Demonstratiile pe om a
fortelor electrometrice care insotesc bataile
inimii
1924 Einthoven Premiul Nobel
1920 Wilson descrie derivatiile unipolare
1942 Goldberger descrie derivatiile
unipolare de tip augmentat

GENERALITATI. DEFINITIA
ELECTROCARDIOGRAFIEI
Electrocardiograma (ECG) reprezinta
inregistrarea grafica pe proiectiile
axelor
de
derivatie
a
proiectiei
vectorilor activitatii electrice a inimii.
Potentialele electrice sunt produse in
inima ca suma a potentialelor generate
de cardiomiocite in timpul depolarizarii
si repolarizarii.

La nivel celular:
Depolarizarea
=
modificarea
potentialului
transmembranar,
determinata de deplasarea sarcinilor
electrice (electroni sau ioni).
Repolarizarea
=
refacerea
potentialului
transmembranar
de
repaus,
indusa
de
deplasarea
sarcinilor electrice in sens opus, care

Propagarea
depolarizarii
si
repolarizarii
implica
participarea
jonctiunilor
comunicante.

Teoria dipolului

In sistemele biologice fluxul de curent are


loc prin conductori care sunt constituiti din
solutii electrolitice cu conductibilitate
diferita in functie de tesut.
Daca intr-un mediu conductor se plaseaza
un dipol, in jur se genereaza un camp
electric caracterizat prin prezenta unor
linii de forta.
Zone activate zone neactivate dipoli.

Teoria dipolului

Teoria dipolului
Sensul de depolarizare
Dipol de depolarizare - +
Curent
Sensul de repolarizare
Dipol de repolarizare + Curent

Sensul depolarizarii

Dipolul cardiac

Depolarizarea si repolarizarea
se propaga sub forma unor
unde prin muschiul cardiac.
Generatorul cardiac poate fi
privit ca un dipol - doua
sarcini electrice egale si de
semn contrar (+ si -),
separate de o distanta mica.
Daca dipolul este plasat ntrun
volum
omogen
se
genereaza
doua
cmpuri
electrice sferice (unul pozitiv
si altul negativ).

Dipolul cardiac

Liniile
de
propagare
ale
cmpului
electric
sunt
distribuite simetric n raport cu
o linie perpendiculara, care
traverseaza dipolul prin centru.
Deoarece corpul este un bun
conducator
de
electricitate,
cmpurile electrice se propaga
pna la suprafata pielii.
Planul perpendicular pe dipol
are potential 0 (punctul de nul).

Vectorul rezultant
In orice moment, suma
acestor curenti electrici
vectorul rezultant
- are o anumita directie,
sens si marime poate
produce o deflexiune
pe traseul ECG.
- att directia ct si
marimea
vectorului
cardiac se modifica n
timpul
unui
ciclu
cardiac.

Vectorul rezultant =
vectorul mediu prin inima
partial depolarizata

Teoria vectoriala

Are la baza principiul de reprezentare


grafica a dipolilor sub forma unor vectori.
Vectorul este caracterizat prin: punct de
origine, sens, directie, marime.
Vectorii
pot
fi
instantanei
(dipol
instantaneu) si rezultanti.
Marimea proiectiei depinde de unghiul pe
care-l face vectorul cu axa de referinta.

Teoria vectoriala

Teoria vectoriala

Teoria vectoriala

Tipuri de inregistrari EKG


Electrodul = un conductor utilizat pentru a
stabili contactul electric cu partea nemetalica
a circuitului.
Potentialul electric al dipolului se masoara cu
electrozi plasati n diferite zone ale corpului, n
mod uzual pe piele.
Traseul ECG este influentat de:
polaritatea dipolului,
distanta de la electrod la dipol,
intensitatea cmpului electric.

Inregistrarea ECG
Tipurile de
electrozilor:

nregistrare

dupa

plasarea

bipolara: ambii electrozi plasati n cmpul


electric al inimii;

unipolara: un electrod este plasat n cmpul


electric, iar celalalt n planul de potential 0.

Inregistrarea ECG

Derivatia ECG = raportul spatial ntre doua


puncte n care se plaseaza electrozii, n
cmpul electric al inimii.
Componentele derivatiei:
2 puncte de plasare a electrozilor (plasate pe
corpul uman; inregistreaza diferenta de
potential)
axul derivatiei (linia imaginara care uneste
cei doi electrozi)
sensul derivatiei

Inregistrarea ECG
Exista mai multe tipuri de derivatii:
Care exploreaza inima in plan frontal:
derivatii standard (bipolare)
derivatii unipolare ale membrelor

Care exploreaza inima in plan orizontal:


derivatii precordiale

Inregistrarea ECG

Derivatiile
bipolare
ale
membrelor
(standard) (I, II si III) au fost introduse n
practica de catre Einthoven. Ele formeaza
un triunghi echilateral, cu inima localizata
n centru.
Derivatiile unipolare ale membrelor (aVR,
aVL, aVF) au fost introduse de Wilson.
Derivatiile
precordiale
(V1-V6)
sunt
derivatii unipolare, la care electrodul
explorator (pozitiv) este plasat pe torace,
n apropierea cordului.

Planul explorat prin


plasarea electrozilor

Prin pozitiile electrozilor fiecare derivatie


ECG vede semnalul ECG din unghiuri
diferite:
Derivatiile membrelor culeg activitatea
electrica n planul frontal
Derivatiile precordiale culeg activitatea
electrica n planul transversal/orizontal
Circuitul este nchis
prin
dispozitive
specializate
electrocardiografe,
care
nregistreaza semnalele, de obicei pe hrtie.

Directia si marimea
vectorului rezultant

Un curent electric orientat


spre electrodul pozitiv n
culegerea bipolara induce
o deflexiune pozitiva pe
traseul ECG.
Daca numarul de celule
miocardice depolarizate n
aceasta directie creste
intensitatea curentului va
creste.
Cu
ct
intensitatea
curentului este mai mare
si deflexiunea ECG va fi
mai mare.

Directia si marimea
vectorului rezultant

Un curent electric care se


ndeparteaza de electrodul pozitiv
n culegerea bipolara induce o
deflexiune negativa pe traseul
ECG.
Daca
numarul
de
celule
miocardice depolarizate (dipoli) n
aceasta directie creste, atunci
intensitate curentului va creste.
Cu cat intensitatea curentului
este
mai
mare,
cu
att
deflexiunea va fi mai negativa.

Relatia
derivatie vector
rezultant
Daca
unda
de
depolarizare are acelasi
sens cu axul derivatiei
ECG si:
a)este paralela cu acesta
deflexiune
pozitiva
maxima pe traseul ECG;

b)are o directie oblica n


raport
cu
acesta
deflexiune pozitiva mai
redusa pe traseul ECG.

Relatia
derivatie vector
rezultant
Daca unda de depolarizare este de
sens opus cu axul derivatiei si:
este paralela cu acesta
deflexiune negativa maxima pe
traseul ECG;

are o directie oblica n raport cu


acesta deflexiune negativa
mai redusa

Daca unda de depolarizare este


perpendiculara pe axul derivatiei
nu se nregistreaza nici o
deflexiune (suma undelor= 0).

Relatia dintre vectorul


cardiac si derivatia ECG

Derivatiile membrelor
Derivatiile bipolare ale membrelor (standard)
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
frontal.
Termenul bipolar nseamna ca ECG este nregistrat
ntre doi electrozi exploratori (+ si -) plasati pe
membre: bratul drept (R) bratul stng (L) si piciorul
stng(F).
Cele trei derivatii bipolare nregistreaza diferentele
de potential ntre:
DI -bratul drept (R -) si bratul stng (L +);
DII- bratul drept (R -) si piciorul stng (F +);
DIII- bratul stng (L -) si piciorul stng (F+).

Derivatiile standard

Derivatiile bipolare ale


membrelor

Derivatiile membrelor
Derivatiile unipolare ale membrelor
nregistreaza activitatea electrica a inimii n plan
frontal.
Sunt unipolare deoarece folosesc un singur electrod
explorator (pozitiv), plasat pe un membru, conectat cu
centrul inimii, considerat ca punct de referinta
(potential nul).
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti
doi electrozi ntre ei.
Derivatia
unipolara
nregistreaza
potenialul
membrului respectiv si este amplificata (a):
-aVR-electrodul explorator este plasat pe bratul drept;
-aVL-electrodul explorator este plasat pe bratul stng;
-aVF-electrodul explorator este plasat pe piciorul stng.

Derivatiile unipolare ale


membrelor

Derivatiile unipolare ale


membrelor

Derivatiile unipolare ale


membrelor

Derivatiile membrelor
triunghiul Einthowen

Derivatiile membrelor
triunghiul Einthowen

Derivatiile precordiale
Punctul de referina rezulta prin conectarea celorlalti doi
electrozi ntre ei.
nregistreaza
activitatea electrica a inimii n plan
transversal. Sunt derivatii unipolare, cu electrodul
pozitiv situat pe torace (V1-V6) si electrodul de referinta
format din cele trei derivatii ale membrelor unite.
Electrodul explorator este pozitionat dupa cum urmeaz:
-V1-spatiul IV intercostal drept parasternal;
-V2-spatiul IV intercostal stng parasternal;
-V3-la jumtatea distantei dintre V2 si V4;
-V4-spatiul V intercostal stng, pe linia medioclaviculara
(apex);
-V5-spatiul V intercostal stng, pe linia axilara anterioara;
-V6-spatiul V intercostal pe linia axilara mijlocie.

Derivatiile precordiale

Componentele unei ECG

Reprezentarea ECG a fiecarui ciclu cardiac conine:


-unde: P, Q, R, S, T i U (deflexiuni pozitive sau negative).
-segmente: portiunile cuprinse ntre doua unde succesive.
-intervale: includ segmente si unde. Traseul ECG este nregistrat n
conditii standard, cu:
- amplitudinea: 1mm=0.1 mV
- durata1mm=0.04 s.

Unda P

Unda P

Complexul QRS

Complexul QRS

Complexul QRS

Complexul QRS
semnificatia undelor

Aspectul complexului QRS


in derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS


in derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS


in derivatiile membrelor

Aspectul complexului QRS


in derivatiile precordiale

Unda T

Unda U

Segmentul PQ, ST. Punctul


J

Intervalele ECG

Intervalele ECG

Interpretarea traseului
ECG
1. Stabilirea ritmului cardiac
2. Stabilirea FC
3. Stabilirea axului electric
4. Analiza morfologica si cronologica
a traseului ECG

Interpretarea traseului
ECG

Axa electrica a inimii

Axa electrica a inimii = marimea,


directia si sensul potentialelor electice
medii generate in cursul activitatii
cardiace.

Axa electrica momentana (instantanee):


dipolul-vector care insumeaza numerosii
dipoli prezenti intr-un anumit moment al
depolarizarii sau repolarizarii.

Axa electrica a inimii

Axa electrica este determinata in functie de


amplitudinea si durata fortelor electrice
cardiace, cat si de orientarea spatiala a acestor
forte.
Pe traseele electrocardiografice:
amplitudinea si durata fortelor electrice sunt
exprimate prin suprafata diferitelor deflexiuni;
orientarea fortelor electrice sunt exprimate prin
sensul pozitiv sau negativ al deflexiunilor in
diferitele derivatii.

Axa electrica a inimii

In mod conventional:
Axa electrica se noteaza QRS; vectorul
este orientat la stanga , in jos si putin
posterior;
Pozitia axei electrice este apreciata in
plan frontal vectorul in plan frontal al
suprafetei QRS.

Determinarea axei
electrice
Se face prin calcul, luand ca element de referinta
valoarea algebrica a suprafetei deflexiunilor
electrocardiografice in derivatiile membrelor.
Deflexiunile complexului QRS mai pot fi calculate
si prin citirea numarului de patrate mici de pe
hartia electrocardiografica, incluse de fiecare
deflexiune.
Pentru determinarea axei electrice in plan frontal
se poate folosi ca sistem de referinta triunghiul
echilateral Einthowen (sistemul triaxial) si
sistemul hexaxial.

Metoda triaxiala de
determinare a axei
electrice

Metoda hexaxiala de
determinare a axei
electrice

Interpretarea traseului
ECG

Interpretarea traseului
ECG

Utilitatea ECG

Determinarea FC;
Evaluarea functiei de conducere cardiaca;
Determinarea axei electrice a inimii;
Determinarea:

Aritmiilor cardiace;
tulburarilor de conducere;
leziunilor peretelui cardiac;

NU aduce informaii aspra functiei de


pompa a inimii.

Exemplu de inregistrare
ECG

Vectocardiograma

Vectocardiografia = inregistrarea spatiala


sau tridimensionala a campului electric
generat de fortele electrice succesive.
Consideram ca toti vectorii momentani isi
au originea intr-un punct unic si fix al
inimii si se alege un numar arbitrar de
momente, depolarizarea ventriculara
poate fi reprezentata printr-o serie
secventiala de vectori momentani care-si
au originea in acest punct.

Vectocardiograma

Linia care uneste varful acestor vectori


delimiteaza o bucla care se numeste
bucla
vectocardiografica
QRS

reprezinta desfasurarea unui numar


infinit de dipoli vectori momentani
generati
in
cursul
depolarizarii
ventriculare.
Similar: buclele vectocardiografice T si P.

Vectocardiograma

Vectocardiograma

Vectocardiograma

Inregistrarea
vectocardiogramei

Se inregistreaza direct cu ajutorul unui


osciloscop cu raze catodice.
Variatiile campului electric cardiac
transmise la aparat imprima deplasari
corespunzatoare ale fasciculului de
electroni, incat punctul luminos inscrie
pe ecranul fluorescent o succesiune de
puncte
care
reprezinta
proiectiile
vectorilor momentani succesivi.

Inregistrarea
vectocardiogramei

Totalitatea
acestor
puncte
luminoase inscrie o succesiune de
bucle vectocardiografice (P, QRS si
T), care, de regula, incep si se
sfarsesc la punctul de intersectie al
celor doua axe (punctul zero).

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie
Pentru
obtinerea
buclelor
electrocardiografice sunt necesare trei
derivatii bipolare care se cupleaza
succesiv doua cate doua.
Alegerea celor trei derivatii nu este
standardizata, utilizandu-se diferite
diferite sisteme de referinta si de
plasare a electrozilor pe suprafata
corpului.

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Se utilizeaza sistemele de referinta


ortogonale.

Inregistreaza vectocardiograma in
plan frontal, orizontal sau sagital,
utilizand trei conduceri bipolare,
cuplate doua cate doua, fiecare
pereche delimitand un anumit plan.

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Punctele de aplicare a electrozilor a


electrozilor nu sunt alese dupa criterii
anatomice ci dupa criterii electrice.

Se folosesc 7 electrozi, dintre care 5 (A,


C, E, I, M) sunt aplicati in jurul toracelui,
la nivelul spatiului V i.v., iar ceilalti doi
(H, E), in alte zone ale corpului.

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

A = pe linia axilara mijlocie stanga


I = pe linia axilara mijlocie drapta
F = pe linia medio-sternala
C = la un unghi de 45 intre E si A
M = pe linia medio-vertebrala
H = la ceafa, 1 cm la dreapta liniei
mediane
F = pe gamba stanga

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Cele trei conduceri bipolare (conduceri


ortogonale Frank) sunt realizate astfel:
Conducerea transversala X: A si E conectati in
paralel (pol stang + al derivatiei) si I (pol al
derivatiei);
Conducerea verticala Y: E si F in paralel (pol
inferior al derivatiei) si H (pol superior al
derivatiei);
Conducerea antero-posterioara Z: C, E, I
conectati in paralel (pol al derivatiei) si A si M
conectati tot in paralel (pol posterior + al
derivatiei).

Sisteme de referinta
utilizate in
vectocardiografie

Buclele vectocardiografice se obtin prin


conectarea la sistemul de inregistrare a celor
trei conduceri bipolare luate doua cate doua:
Bucla in plan frontal: conducerea
transversala (X) + conducerea verticala (Y);

Bucla in plan sagital: conducerea verticala


(Y) + conducerea antero-posterioara (Z);

Bucla in plan orizontal: conducerea


transversala (X) + conducerea anteroposterioara (Z).

Bucla QRS

Prezinta un aspect elipsoidal;


Are trei portiuni:
Portiunea initiala = depolarizare septala
Portiune mijlocie = depolarizarea
varfului inimii, a zonelor paraseptale, a
peretelui liber a VS
Portiune terminala = depolarizarea
postero-bazala a miocardului ventricular

Bucla QRS

In plan frontal:
Este situata intre + 15 si + 70;
Se inscrie in sens orar;
Orientarea buclei este in jos si la
stanga (uneori poate avea o
deflexiune orientata in sus si la
dreapta);
Are aspectul cifrei 8.

Bucla QRS

In plan sagital (privit din partea dreapta a


corpului):
Se inscrie in sens orar;
Orientare: de sus in jos si din fata in spate;
Se delimiteaza 3 portiuni:
Initiala: in jos si anterior;
Mijlocie: in jos si posterior
Finala: in sus si anterior

Bucla QRS

In plan orizontal:
Se inscrie in sens anterior
Orientare: la stanga si usor posterior;
Portiuni:
initiala: anterior si la dreapta;
mijlocie: posterior si la stanga;
finala: posterior si la dreapta.

Bucla QRS

Bucla T

Prezinta un aspect elipsoidal;


Are un sens antiorar in cele 3
proiectii;
Este situata in interiorul buclei QRS
si este paralela cu aceasta;
Raportul lungime/latime a buclei T
< 2,66 = patologic.

Bucla P

Este orientata de sus in jos, de la


dreapta la stanga si din fata in spate;

In inspir se alungeste si se
verticalizeaza;

Prezinta un sens de inscriere antiorar in


toate cele trei proiectii.

Constructia EKG pornind


de la vectocardiograma

Undele EKG sunt expresia proiectiei


buclelor vectocardiografice, intr-un
anumit plan, pe axul derivatiei.

ECG poate fi reconstruita prin


suprapunerea vectocardiogramei
cu un anumit sistem de referinta.

Constructia EKG pornind


de la vectocardiograma

Intr-un sistem de referinta tri- sau hexaxial


situat in plan frontal (DS si DUM) sau in plan
orizontal (derivatii precordiale), proiectia unui
numar de vectori momentani pe oricare din
aceste derivatii corespunde deflexiunilor de pe
EKG.
Polaritatea si amplitudinea deflexiunilor depind
de sensul si marimea proiectiei vectorilor
momentani pe axul derivatiei respective.

Constructia EKG pornind


de la vectocardiograma

Constructia EKG pornind


de la vectocardiograma

Constructia
vectocardiogramei pornind
de la EKG

Inscrierea EKG in cele trei derivatii standard;


Se repereaza puncte sincrone pe QRS din DI, DII,
DIII.
Din fiecare punct se traseaza perpendiculara pe
axul derivatiei; perpendiculare trasate se
intersecteaza;
punctele
de
intersectie
reprezentand varfurile vectorilor momentani
succesivi.
Prin
unirea
acestor
puncte
rezulta
vectocardiograma in plan frontal.

Constructia
vectocardiogramei pornind
de la EKG

Constructia
vectocardiogramei pornind
de la EKG

Constructia buclei vectocardiografice poate


fi realizata si in plan orizontal, prin
reperarea unui numar de puncte sincrone in
derivatiile V1 si V6.

Similar, se poate construi vectocardiograma


cu ajutorul conducerilor bipolare ortogonale.

Constructia
vectocardiogramei pornind
de la EKG

Valoarea
vectocardiogramei in
raport cu EKG

Avantajele vectocardiografiei fata de EKG:


Delimitarea HVS sau HVD si identificarea
lor in prezenta tulburarilor de conducere
intraventriculare;

Precizarea unor tipuri de infarct miocardic


si identificarea lor chiar in absenta undei Q;

Precizarea diagnosticului de infarct


miocardic in prezenta blocurilor de ram
stang.

Extrasistolele atriale

Au originea in oricare zona a miocardului atrial


(focar ectopic), dar inafara nodulului sino-atrial.
Se modifica secventa procesului de activare
atriala, unda P ectopica (notata cu P) este
precoce si cu morfologie diferita.
Intervalul P-R al extrasistolei atriale este mai
lung.
Complexul QRS este identic cu cel al bataii
sinusale de baza.

Extrasistolele atriale

Extrasistolele ventriculare

Au originea in diverse zone a miocardului


ventricular (focare ectopice).
Morfologia QRS anormala si durata > 0,12
sec.
Apar si modificari in secventa repolarizarii
ventriculare.
Sunt insotite de repausul postextrasistolic.
Tendinta la sistematizare: bigeminism,
trigeminism, cvadrigeminism.

Extrasistolele atriale

Blocuri atrio-ventriculare

Sunt tulburari de conducere AV;


Se caracterizeaza prin alungirea anormala a
intervalului PR sau prin absenta conducerii
la ventricule a unui sau mai multor stimuli
atriali;
Unda P poate fi urmata de complexul QRS
sau acesta poate lipsi in functie de tipul de
bloc AV).

Blocuri atrio-ventriculare

Blocuri atrio-ventriculare

Blocuri atrio-ventriculare

Tulburari de conducere
intraventriculare

Sunt consecinta
blocarii complete sau
partiale a excitatiei la
nivelul unuia sau a
mai multor ramuri sau
fascicule ale
sistemului de
conducere specializat
intraventricular.

Tulburari de conducere
intraventriculare