Unii, dunii, trinii, panii, truschii, ruschii, codrii, modrii, tiric,

pic... Dar eu zic sa renuntam la numaratoare, fiindca orice

numar are si jumatatea lui de tacere, fara de care se subtie si
piere. Liniste, deci, vi se cere in gradina cu alune si mere,
nici o vorba, nici o soapta pana poama nu e copata. Circula
un zvon pe-afara ca, de miercuri se face vara, si vacanta vine
iara. Nu m-am prezentat pe nume, mie Mos Copil imi spune,
fiindca mereu spun povesti ce te fac sa-ntineresti.
I-auziti copii. Vreti sa facem putina matematica?
Dar putina geografie?
Oh. Am o carte aici. O carte cu povesti si animalute. Mai
bine o las aici si i-au cartea de matematica.
Ce e? Voiati povesti? Poftim? Nu va aud! Ah ce batran sunt.
Uite uite si cartea cu povesti. Copii, ati auzit de povestiile cu
corbul si vulpea? Ei bine, Un corb flmnd fur o bucat
mare de cacaval. O lu n plisc i zbur. Se aez pe ramura
unui copac nalt. Se pregtea s-o mnnce.
Atunci trecu o vulpe pe acolo. ntmpltor i ridic botul
ctre coroanele copacilor i l vzu pe corb. i vulpea era
flmnd. O ispiti bucata de cacaval. Se gndi puin. Apoi
spuse cu glas mieros ctre corb:
-Bun dimineaa, domnule Corb! Ce frumos artai astzi!
Ce pene strlucitoare! Ce ochi vii i ptrunztori! Sunt
convins c i vocea este pe msur. Ah! De v-a auzi numai
o clip cntnd! Un singur cntecel! Sunt convins c ai fi
ca un rege peste psri!

Corbul era foarte ngmfat.De aceea o crezu pe vulpe. Se

umfl n pene i deschise pliscul. Chiar atunci czu i bucata
de cacaval. Vulpea o nfc de ndat i nu mai atept
critul corbului. Era prea flmnd i prea ncntat de
fapta sa.
Aa li se ntmpl ntotdeauna celor ce se las amgii de
linguitori!
Sarmanul corb, ce-i mohorat fara sa vrea, gasise-n curte, la o
bacanie, un colt de branza telemea si-acum in nuc, la vie, s-a
asezat frumos spre-a ospata! In vremea aceasta, in tufis, sub
gardul rupt, sta vulpea-n vizunie, si-adulmecand mirosul
intra-n vie, si, tot tarandu-si pantecele subt, ajunge sub
copac:
-Ei, dar frumos iti sade frate Corb, in fracul tau! Dar s-a
zvonit ca Dumnezeu, la unii dintre voi le-a dat un glas
frumos, si, dupa cum se spune prin hotare, si tu esti unul
dintre dansii, mi se pare.
-Sunt corb, si corbii numai croncanesc.
Raspunse Corbul asezat; apoi, pe obiceiul boieresc, isi ia
dupa dejun un fruct uscat, il sparge, ciuguleste miezuncarligat, ir cojile zbarcite, rasfirate, le-arunca peste spate
-L-am dat gata si pe asta!
Zise Vulpea-n sine vazand cum, printre crengi, ceva ca vine
si se repede si apuca... Cojitele de nuca.
-Ah! Corb afurisit! M-ai tras pe sfoara!

-Te-am tras pe sfoara ce mi-ai aruncat...

Dar vulpea nu mai sta s-auda-a doua oara si-o ia, intors, la
fuga, peste hat.
Iar asta nu e tot. Peste cateva saptamani corbul, satul,
incuindu-si proviziile, zbura spre marginea padurii si se
aseza pe craca unui copac. Iata ca trece vuplea, hamesita, pe
carare.
-Hei, jupaneasa vulpe, de mult nu te-am mai vazut si tare
tineam sa te intalnesc... Voiam sa-ti spun: stii ce? mai am
acasa o magazie intreaga cu cas, ti-aduci aminte? d-acela de
care gustasi si tu odata... Ia mai lauda-mi tu mie penele si
glasul, si eu am sa ma rotaiesc si sa croncanesc, ca mult ma
unge si ma gadila la inima, si eu ti-oi da si tie cas cat vrei...
Haide, incepe, inlta-mi osanele si ridica-mi in slava
frumusetea, desteptaciune si talentele, sa crape de nacaz
toate celelalte pasari din padure...
Dar vulpea, privind chioras la corb, Raspunse strambanduse:
-Lasa, corbule, tine-ti casul si ti-l mananca sanatos... Cu
pretul ce-mi ceri tu, e prea amara paine!
Se pare ca si vulpea are mandria ei. Spuneti copii, va plac
povestile? Haideti sa mai auzim o poveste. Se spune ca band
apa-odata lupul si mielu-ntr-un parau, vrand lupul sa-l
manance, sari la miel cu rau:
-Ce-mi tulburi apa, mai? Ce umbli-n butul meu?

-Cum, pentru Dumnezeu, pot sa ti-o tulbur eu?! (raspunde

cu mirare graind mielul sfios) Nu vezi ca eu beau apa de tine
mai jos? Deci n-ai de ce badita, sa te manii pe mine!
-Dar anul trecut (o suci lupul), da pe la Sfantul Gheroghe
cand m-alungau ciobanii cu cainii de la turma, neavand
nimic cu tine ma suduiau de muma, asa din bun sanin?
-Eu (mielul-atunci intreba mirat si mai plangand) Eu? Cum
si unde anume? Acum un an eu bade, nici nu eram pe lume,
deci cum puteam pe tine cumva sa te-ocarasc?
-Dar eu acum iau sama, ca tu prea multe stii. Si-apoi cat esti
de gures cu tine n-o sfarsesc, dar n-am de gand sa beau apa
asa pe nemancat.
Si-ndata apucandu-l pe loc la sfarticat. Ca omul lacom ori
are-ori nu dreptate, mult capul nu si-l bate. Cand vrea el sa
despoaie, precum lupul la miel, o gresala, o vina curand
gaseste el.

Pauza 10 min
Iata copii ca am revenit. Vreau sa va intreb? Merita lupul sa
fie pedepsit? Haideti sa vedem ce pateste cand se intalneste
cu cainele. Un Lup lihnit i slab s-i numeri oasele -att
pzeau de stranic cinii casele - s-a ntlnit cu un Dulu
vnjos, gras i frumos, prin nu tiu ce adnci pustieti. Dear mai fi fost i-atunci ca-n alte di, nu slab i prpdit, cu
burta supt, o, cum l-ar fi fcut pe loc buci ! Dar trebuia s
se msoare-n lupt i, cu-n Dulu ca el, ct o huidum, o-

ncierare n-ar fi fost o glum... Deci, Lupul, prefcut, i d

binee, fcndu-i rost de vorb cu blndee i ludndu-l c
arat bine.
-i dumneata poi s ajungi ca mine. n codru vezi c e
destul de greu i trebuie mereu s te tot lupi. Mai bine las
codrul, dragul meu, i hai cu mine, haide s te-nfrupi!
-Dar, i rspunde Lupul, ce-ar trebui s fac, s pot avea i eu
aceeai soart?
-S-i faci mereu stpnului pe plac: alungi milogii de la
poart, pzeti ograda de jignii, - cum asta-i tot... Iar cei din
cas i dau frme de la mas, chiar oase de la ortnii, iar
uneori te i rsfa...
Visnd i el, srmanul, o altfel de viea, nduioat, mai c-i
venea s plng. Dar cum mergeau, aa, vorbind, pe drum,
zri la gtul cinelui o dung.
-Ce-i asta, vere?...
-Nu-i nimic!...
-Ei cum?
-E urma de la zgard sau rostura ei.
-Pi, stai n lan, legat lng poiat, i nu alergi mereu pe
unde vrei?...
-Da, vezi, se mai ntmpl cteodat...
-i mulumesc, atunci, de-aa ospee! E ru flmnd, dar pot
s-mi vd de drum...
O lu la sntoasa, uitnd i de binee. i poate c mai fuge
i acum...

Hahahaha. Ce fricos lup. Dar stiati ca pornind spre pajiti,

Capra, mai de noapte, s-i umple iari ugerul cu lapte,nchise bine ua cu zvorul i-i sftui, aa, dorul:
-Cu toat ruga sau ndemnul, vezi,nimnui s nu-i descui, de
nu vei auzi consemnul: Jos lupul i cu neamul lui!
Din ntmplare, cum, necum,- vorbea de lup n gura mare i
el s-a nimerit pe drum. Visnd cum o s.i frng trupul, se
bucura hulpava fiar, spernd s-i pice Iedu-n ghear i,
prefcndu-i glasul, strig i el :
,,Jos Lupul !"
Dar iedul, alb cum e o nalb, rspunse oaspelui perfid:
-,,Arat, neic, lab alb, c-altmintrelea n-am s-i
deschid !"
Cum printre lupi - e lucru cunoscut cam rar vreo lab alb
s-a vzut, cumtrul nostru, crncenul despot, fu nevoit s
plece lingndu-se pe bot. S fii cu ochii-n patru i n zece,
aceasta e, mereu, povaa mea, cci paza bun trece primejdia
cea rea.

Vreau sa va spun povestea celor 2 vecini. Niciunul exemplu

de urmat. Unul greierele era lenes si cu gandul la joaca toata
ziua, iar altul furnica, nu se mai putea opri din munca. Ce se
intampla. Sufla vantul. Vine iarna. Vine iarna!
Petrecuse cu chitara toat vara. ns iat c-ntr-o zi cnd
vifornia porni, greierele se trezi fr musc, fr rm, fr
umbr de frm. Ce s fac? Hai s cear la Furnic, pn la
var, niscai boabe de secar.
-Pe cuvnt de lighioan, voi plti cinstit cucoan, cu

dobnzi, cu tot ce vrei!

Dar Furnica, harnic, are un ponos al ei: nu-i din fire darnic
i-i rspunde cam rstit:
-Ast-var ce-ai pit?
-Dac nu e cu bnat, zi i noapte am cntat pentru mine,
pentru toi
-Joac astzi dac poi!
E lucru cunoscut ca toata vara furnica a adunat si acum
hambarele-i gem de grane. Dar acum iarna a venit
posomorata si ziua e scurta si-nnorata, iar noptile lungi si
viforoase, i se uraste furnicei de moarte in casa calda si
intunecoasa. Si atunci iat-o ca pleaca si bate la usa vecinului
ei, greerele.
-Buna seara, vecine; n-ai veni si tu nitelus la mine, sa-mi
mai canti un cantec de-alea de care stii tu, ca serile sunt
nesfarsite si triste si tare-mi se uraste.
-Cum? Dar tu, sarmano, nu stii niciun cantec?
-Nu stiu, vecine, nici unul; asa ceva n-am invatat, - nu m-a
tras capul, nici inima, spre frumuseti fara dobanda...
-Dar atunci, ce ai facut tu toata viata ta?
-Ce sa fac? Am adunat; hambarele-mi sunt pline...
Ii raspunde greerele:
-Ai adunat? Prea bine; indoapa-te acum!

Greerul din batatura scartaise toata vara, ba in fan, ba-n

cositura, si din zori si pana seara. Ce-adunase el mancase; si
ce i se mai daduse, el bause... Azi e iarna viscoloasa si
geroasa: geaba sunt clopotei, cand graunte n-ai de mei.
-Ce sa fac?... Hai la furnica! ...... Vecinica, vecinica!
Striga greerul cu frica si cu limba rebegita, spre o casutanzapezita si cu usa zavorata, iar pe cos cu fumul gros;
-Mor de frig si n-am de ros!
Ce sa faca-acum furnica, vecinica?
-Sa-l trimit sa-si ia chitara, ca sa cante ca si vara, ar fi crud
peste masura. Sa-i dau boabe si seminte fara haine si velinte,
e sa morti cu bobu-n gura!
Si tocand ia pe vatrai:
-Ce-ar fi sa ma pun pe trai? Greerus ce cant la stele?,
haide canta muncii mele: iti dau boabe si fiertura, iti dau
haine si caldura, tu cu cantecele tale, fi sot batranetii mele.
Greerul tace o clipa scartaie scurt din aripa, uita frigul, uita
masa si o ia la sanatoasa.
Ei dragi copii. Sper ca v-au placut povestile si ca ati invatat
ceva de pe urma patanilor acestor animalute.