1.

Trasaturile romantismului:Romantism curent literar si artistic,aparut in prima jumatate a sec

XIX-lea,in Europa,ca reactie impotriva stictetii principiilor clasicismului.Romantismul prezinta
urmatoare trasaturi:-imaginatia este principiul fundamental de creatie;- primatul sentimentului si al
fanteziei creatoare- subiectivitatea; expansiunea eului individual- respingerea regulilor impuse de
clasicism; libertatea de creatie- fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul
pentru mituri, folclor, simboluri, trecutul istoric, natura si spatii exotice- cultivarea emotiei si a
sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza- afirmarea individualitatii, a originalitatii, a
spontaneitatii;- amestecul genurilor si al stilurilor.
2.Reperele valorice ale romantismului:Romantismul se naste in Germania la sfirsitul secolului al
XVIII-lea ca o reactive la rationalismul classic si illuminist si ca o intoarcere la spiritualitatea
medieval.Numele curentului vine de la roman,specie epica medieval cu character exotic si
fantastic.Romantismul propriu-zis ia fiinta la jena in 1798 in jurul revistei Athenaeum avind
caintemietori pe August Wilhelm si Fr.Schlegel,pe filosofii Schelling si Schleiermacher,pe scriitorii
Novalis,Ludwig Tieck si Clemens Brentano.Actul de nastere al romantismului englez il reprezinta
publicarea volumului Balade lirice de catre William Wordswoth si Samuel Coleridge tot in
1798,ultimul popularizind ulterior ideile romantismului german in Anglia.In Franta Hugo,nu e doar
cel mai ilustru reprezentat al romantismului ci si teoreticianul noului current prin prefata la drama
Cromwell(1827).Romantismul authentic,adica cel gindit de fratii Schlegel si de Novalis,avea un
character profund religios,care se pastreaza partial in Anglia si aproape deloc in Franta.
3.Galeria personajelor din romanul Dotre-Dame de Paris de V.Hugo:Cartea i are ca personaje
principale pe Quasimodo, clopotarul de la Notre-Dame, un cocoat slut, de asemenea o legend a
catedralei, i pe Esmeralda, o dansatoare iganc. Romanul are ca loc de desfurare a aciunii oraul
Paris, n centrul acestuia aflndu-se catedrala.Personajele secundare sunt: Pierre Gringoire (soul
Esmeraldei), Claude Frollo (arhidiaconul catedralei), Jean Frollo (fratele arhidiaconului), Pustnica
(mama Esmeraldei) i cpitanul Phoebus (brbatul de care s-a ndrgostit Esmeralda). Personajele
sunt geniale, fiecare are ceva special, care atrage, sau care sunt interesante i bine conturate. Celebra
catedral Notre-Dame de Paris, monument, al artei medievale, devine, simbolic, personajul central al
romanului: n jurul marii catedrale se mic mulimea din care se desprind, n prim-plan, poporul
Franei de cndva.Esmeralda - a fost rpit de igani i a fost considerat iganc. Esmerelda este o
frumoas dansatoare iganc. mpreun cu capra ei, Djali, c tig bani prin dans i spectacole, ea
farmec toata lumea cu frumuseea ei.Djali - cpri a lui Esmeralda.Quasimodo - Privit strict fizic,
Quasimodo e o sumbr aduntur de defecte trupeti. E cocoat, chior, chiop, surd, stngaci n
micri i greoi n vorbire. n societatea medieval supersti ioas pe care romanul lui Hugo o
creioneaz att de abil, unul singur dintre toate aceste defecte era suficient pentru ca un om s fie
vzut drept creatur a Diavolului. Quasimodo: Nu-mi privi chipul, tnr fat, privete-mi inima.
Adesea inima flcului frumos e slut, exist inimi care nu pstreaz dragostea. Protagonistul
romanului lui Victor Hugo "Notre Dame de Paris" , Quasimodo, clopotarul catedralei, i ur
chipul,urenia lui, dar avea o inim bun.Quasimodo, eroul tragic a fost dintotdeauna considerat un
personaj fictiv, erupt din adncurile imaginaiei autorului.Claude Frollo - unul dintre personajele
centrale din romanul lui Victor Hugo "Notre Dame de Paris", arhidiaconul catedralei. Vrsta 35-36
ani. Arhidiaconul apare n roman ca un om nalt, lat n umeri. Nu este lipsit de putere fizic i are, n
plus, o voce puternic i clar. Este demn de remarcat faptul c Hugo nu ofer o descriere clar a
aspectului eroului.Cpitanul Phoebus el este brbatul de care s-a ndrgostit Esmeralda.Pierre
Gringore - poet, filosof, dramaturg, om al strzii.Fleur-de-Lys de Gondelaurier - este o femeie
frumoas i bogat tnr angajat la Phoebus de Chateaupers.
4.Trasaturi ale realismului:realismul-este un curent literar si artistic,aparut in sec al XIX-lea ca
reactie impotriva romantismului si care contiunua sa se manifeste pina azi.TRASATURI:-reflectarea
obiectiva,veridica a realitatii,spiritul critic;-personajul reprezinta o categorie umana tipica;-lipsa de
idealizare;-intentia critica asupra societatii;-stil sobru,precis;-predominarea speciilor literare ca
schita,nuvela,ramanul,drama si comedia.REPERELE VALORICE: Numele de realism are o istorie
lunga si confuza dar va cunoaste consacrarea in intelesul pe care i-l dam astazi,prin manifestul lui
Jules Champfleury din 1857.Daca din punct de vede social realismul este un fenomen burghes iar
polic vorbind e un port-drapel al ideilor democratice si liberale,sub aspect cultural,cadrul care a
pregatic si favorizat aparitia curentului era dominat de pozitivismul lui Auguste Comte.
5.Drama paternitatii din romanul Mos Goriot de Honore de Balzac:In Mos Goriot,Honore de
Balzac plaseaza tema paternitatii exagerate.Mo Goriot reprezint esenta paternitii, n forma sa cea
mai evoluat, altruist, pe alocuri fanatic. Btrnul, care a fost un comerciant de cereale cu o situaie
financiar foarte bun, a druit totul fiicelor sale (Anastasie de Restand si Delphie de Nucingen)pe
care cu sacrificiul intregii sale averi doreste sa le vada foarte sus si care intradevar ajung,una contesa
de Restand,cealalta sotia marelui bancher baron de Nucingen, fr s cear nimic n schimb,
ajungnd la btrnee n pensiunea decrepit a doamnei Vauquer, lipsit de dragostea copiilor, de
respectul de odinioar primit datorit succesului su n afaceri.n paralel cu existena nduiotoare a
lui Mos Goriot, Balzac ne picteaz evoluia tnrului provincial Eugene Rastignac, sosit la Paris cu o
educaie solid i care vrea s ajung cineva prin fore proprii. ntlnirea acestuia cu Vautrin, un
infractor misterios, declaneaz n Eugene dorina de a ajunge cu orice pre n cercurile nalte ale
Parisului, chiar cu costul de a uita cine este de fapt. Spre sfritul povetii Eugene ajunge ns s
reprezinte nsi dragostea pentru prini, empatia, buntatea, ajungnd s i stea alturi btrnului
pn n ultimele sale clipe, n timp ce fetele sale prefer strlucirea maculat a aristocraiei.Acest
"Crist al paternitatii",cum ii zice Balzac,e un mitoman."Iubesc pina si caii care le poarta si as vrea sa
fiu catelusul care sta pe genunghii lor."Se ajunge chiar la o curioasa substituire imaginara de
senzatii."Viata mea,toata,este in cele doua fete...Traiesc trei vieti deodata."Mos Goriot gusta intregul
complex de chinuri infernale al paternitatii:distantarea si instrainarea fiicelor,calcarea in picioare a
insusi sentimentului,constiinta ca este"un om de prisos pe fata pamintului"refuzul lor de a-i darui un
ceas (in timp ce el le-a daruit intreaga viata).Floarea sublima a paternitatii a strivita in noroiul
nerecunostintei.Honore de Balzac ne arat, prin intermediul scrierii sale, puroiul din nalta societate
francez, ilustrnd o lume n care iubirea dintre copii i prini plete n comparaie cu bijuteriile
scumpe, petrecerile pline de fast i meninerea unei imagini impecabile, dar care ascunde nefericire si
suferin.Btrnul moare srac, n camera sa neingrijita din pensiune, n timp ce mesenii se scald n
glume i rsete, fiind martorii nepstori ai decderii paternitii n forma sa perfect, rotund.
6.Structura romanului Doamna Bovary de Gustave Flaubert:Doamna Bovary (1857)este scrierea
ce da intreaga masura a talentului literar apartinand unui titan al literaturii mondiale - nu consider ca
aceasta exprimare este un cliseu - , Gustave Flaubert.Personajele principale:-Emma Bovary;-Charles
Bovary;-Monsieur Homais;-Madame Homais;-Leon Dupuis;-Rodolpher Boulanger.Doamna Bovary,
este povestea dramatica a Emmei, o fata ambitioasa, crescuta in legile bisericesti, care insa se
casatoreste cu Charles, un tanar medic, muncitor, alaturi de care in ciuda intemeierii unei familii nu
se simte implinita cu adevarat. Emma este femeia dornica de a accede spre fericirea ideala, pe care
nu o gaseste alaturi de sotul ei, incercand sa o cunoasca alaturi de mai multi amanti, Leon si
Rodolphe.Este drama neimplinirii ca urmare a caracterului sau oscilativ.Cartea este impartita in trei
parti, fiecare prezentand evolutia casniciei Emmei in paralel cu relatiile extraconjugale ale
acesteia.Partea 1 incepe prin prezentarea lui Charles Bovary, un tanar inscris la scoala in clasa a 5 a
uite un elev pe care ti-l dau in grija, intra in a 5. "Charles trece prin mai multe greutati pana ajunge
medic si se insoara cu doamna Dubuc o vaduva de 45 de ani.Charles pleaca spre Bertaux, ca sa puna
la loc un picior rupt. Acolo il vindeca pe dn. Ronault, care are o fata Emma cu care acesta face
cunostiinta.Charles insa este casatorit cu o femeie care se imbolnaveste si moare, astfel ca domul
Renault ii ofera acestuia sprijin. Charles vrea sa o ceara pe Emma de sotie timp in care tatal acesteia
isi doreste sa o marite daca mi-o care, i-o dau.Tanatul medic o cere de sotie iar nunta celor doi are
loc la inceputul anului.Emma este o fata crescuta de maicute si este plina de calitati insa acum nu isi
mai putea inchipuia ca rutina in care traia ar fi fericirea visata. Emma e dezamagita de sotul ei
simtea o instrainare sufleteasca ce o indeparta de el ajungand chiar sa regrete ca s-a maritat.
Doamne dar de ce m-am maritat?.Era satula de viata oferita de Charles, dar dupa o perioada
aceasta afla ca este insarcinata.In partea a 2 a intamplarile iau o directie periculoasa pentru tanara
Emma. Sotii Bovary sosesc la Yonville dna . Bovary fiind foarte incantata si vorbeste cu Leon
marturisindu-i ca ii place schimbarea, cei doi se simpatizeaza. In acest timp Charles era foarte
fericit cunostea viata in toata deplinatatea ei.Emma naste o fetita dar intre ea si Leon se infiripa
ceva in ciuda nasterii copilului care trebuia sa o aproprie mai mult de Charles astfel ca Emma il
compara pe Charles cu Leon. Pe Charles il face taran iar pe Leon incantator. Partea a 3 a ne
prezinta urmarile reintalnirii Emmei cu Leon , dupa ce a vazut-o pe Emma pasinea se trezi dar Emma
nu i-a marturisit ca a iubit pe altul Cei doi isi dau intalnire la biserica.Madame Bovary este
simbolul decaderii morale eterne, al prabusirii umane si al simturilor dezlantuite.Geniul lui Flaubert
se remarca prin multiplele tehnici de dezvoltare a personajului. Emma Bovary este, datorita lui, o
fiinta complexa, a carei esenta nu poate fi cuprinsa si inteleasa decat prin intermediul intregului

roman. Comparatiile sunt stralucite, alternarea planului real cu cel imaginar ne da o perspectiva
poliedrica asupra caracterului, iar impreuna cu stilul de a povesti, de a zugravi situatiile de viata,
toate acestea justifica admiratia totala fata de o scriere perfecta.
7.Teoria naturalista a lui Emile Zola:Naturalismul curent literar ca s-a afirmat dupa 1860,mai intii
in Franta si apoi in toata lumea prin Emil Zola si altii.Apare ca o forma de manifestare a unui
"realism exagerat",ca o copie,o fotografie a realitatii,fara a selecta ceea ce este
caracteristic,tipic.Lumea naturalismului este o lume a anormalilor,a declasatilor,a periferiei
umane;uritul,grotescul,scabrosul,dezolantul domina imaginea.Scriitorul naturalist vrea sa-l substituie
pe omul de stiinta(care studiaza anomalii nervoase,stari fiziologice etc.).Emile Zola arata aceasta
preucupare si directie a naturalismului in "Romanul experimental".Litera.naturalista este,in intentiile
ei,o liter.pozitiva si stiintifica.Doctrinarul ei,Emile Zola,incearca o sinteza a ideilor pozitiviste si
deterministe cu teoriile oferite de stiintele mediale:experimentalismul lui Claude Bernard si legile
ereditatii,formulate de doctorul Lucas.La exemplul lui Claude Bernard,savantul care a dezvoltat
experimentul in medicina,Zola crede ca metoda experimentala va da un riguros fundament stiintific
literaturii.Aceasta este ideea de baza,prin care se cristalizeaza teoria naturalismului,in opozitie cu
realismul de tip balzacian.Conform teoriilor lui E.Zola,romancierul naturalist studiaza omul natural
asupra caruia se exercita doua influente majore:ereditatea si mediul social.
8.Prezenta.conceptia despre poezie a lui Charles Baudelaire si noul criteriu al poetului:Charles
Baudelaire- poet, estetician, critic literar si de arta francez, a trait in perioada 1821- 1867. El s-a
impus nu numai prin versurile sale, dar si prin experienta sa poetica. A fost primul poet francez care
s-a impus pe plan european "cu Baudelaire lirica franceza a devenit un fapt european. Poezia lui
reprezinta practic inceputurile poeziei moderne.Baudelaire nu concepe frumosul in mod metafizic,ca
valoare unica,universal si eternal,ci diverse si mereu inedited idealuri de frumos,determinate istoric:
Fiecare secol,fiecare popor a posedat expresia frumosului sau.Exista desigur si un aspect etern al
frumosului(sonetul Frumusetea ostentativa dirijat contra idealului de frumos al anumitor
romantici).Baudelaire pretinde deci didacticist exprimata,ci moral ape care o implica
frumosul.Poezia nu poate,sub pedeapsa de a muri sau de a decade,sa caute a fi asimilata stiintei sau
morale.Poezia filosofica e un gen fals,ci romantismul comunica
intimidate,spiritualitate,culoare,aspiratia spre infinit.Capacitatea de asimti a inimii nu este propice
creatiei poetice.Entuziasmul este necesar,dar un entuziasm cu totul dependent de pasiune,care este
betia inimiiCaci pasiunea este un lucru natural,prea natural ca sa nu introduca un ton
separator,discordant,in acest domeniu al Frumusetii pure.Baudelaire respinge cu intuire termenul de
realism odezgustatoare injurie aruncata in fata tuturor analistilor,un cuvint vag si elastic care,pentru
vulg,inseamna nu o noua metoda de creatie,ci,mai curind,o descriere minutioasa a accesoriilor.In
natura eternal,Baudelaire vedenu o realitate existent in sine si pentru sine,ci un imens rezervor de
analogii si chiar un fel de exicitant pentru imaginative.Conceptia estetica a lui Baudelaire pune
bazele viitorului mare current literar al simbolismului.
9.Analizati poezia Un hoit de Ch.Baudelaire: Intr-una din poeziile lui cele mai tulburatoare, Un
hoit, Baudelaire reia tema petrarchiana a puterii innobilatoare a iubirii juxtapusa peste intalnirea
intamplatoare a indragostitilor cu moartea si coruptia:Isi desfacea asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,Nepasator si cinic, isi deschidea alene Ranjitul pantec de miasme plin..
10.Analizati poemul Litanii pentru Satan de Ch.Baudelaire:
11.Analizati doua poeme (la elegere)de Arthur Rimbaud:Poemul Corabia beat a fost scris n anul
1871. n devenirea operei lui Arthur Rimbaud, el se afl la rscrucea unor drumuri ale cutrilor
spirituale i artistice ardente ale poetului, marcnd grani a dintre versurile sale a anumite clasice,
scrise pn spre jumtatea anului 1871, i poemele sale esoterice, n stihuri libere sau n proz, din
Ultimele versuri, Un rstimp n infern i Iluminrile, opere de la care vor porni multe din drumurile
liricii secolului XX.Cu acestea din urm se ncheie creaia poetic a lui Arthur Rimbaud, manifestat
fulgertor i curmat cu totul neateptat, n 1873, cnd autorul Iluminrilor, care abia mplinise 19
ani, hotrte s arunce vlul unei tceri depline asupra poeziei i s se dedice altor ocupa ii cu totul
strine de literatur.Corabia e obiectul simbol n care se ntruchipeaz subiectul poetic.Despre ea se
vorbete n ntregul poem i tot ea spune ce a vzut i ce a sim it dup ce s-a desprins de maluri,
s-a avntat impetuos singur n necunoscut i s-a rtcit ntr-o lume aflat dincolo de marginile
firescului.Dou motive poetice sunt relevate cu pregnan n textul Corbiei bete: motivul rtcirii,
pe care-l rentlnim n Un rstimp n infern, i al apei, ilustrat nc de una din primele crea ii ale lui
Arthur Rimbaud, poemul Ofelia.Motivul rtcirii, adic al desprinderii de rmuri, al evadrii, al
deschiderii spaiilor largi, nelimitate i al afundrii n lumi neexplorate reflect setea de cuprindere
vizionar a necunoscutului.Motivul apei, al mrilor ntinse i ne tiute care poart sunete i culori
mirifice sau i rostogolete valurile bntuite de nepotolite furtuni pn n deprtrile unde diferen ele
dintre albastrul lor i cel al cerului nu mai sunt sesizabile, astfel nct corabia nainteaz, la un
moment dat, pe drumurile azurului fr margini, este cel al acumulrii i descrcrii unor energii
nebnuite, oglindind, n acelai plan simbolic, frmntrile sufletului lui Arthur Rimbaud.Amndou
aceste motive poetice, al cror element de relaie - la nivelul detaliilor vizibile - devine corabia,
susin imaginile motrice dominante ale poemului.Aceste imagini, produse ale unei fantezii care nu
cunoate opreliti, se integreaz, toate, unei mari metafore care semnific destinul spiritual al
poetului.
12.Poezia reflexiva si poezia tranzitiva: Cele doua intentionalitati dominante tranzitiva/reflexive nu
se afla neaparat intr-o relatie de contradictie.Dimensiunea tranzitiva si reflexive creste sau scade in
functie de continutul comunicarii.Nicaieri nu a fost exprimat mai bine orizontul de existent al poeziei
reflexive decat intr-un studio al lui Paul Valeryy,intitulat Poezia pura,din 1927.Considerarea poeziei
reflexive drept singura forma autentica si profunda de poezie isi are deci ratiunile ei,si limpezi si
obscure si idealiste si intemeiate pe realitatea faptelor aproape imposibil de surmontat.Poezia
reflexiva este o poezie sustinuta de o ideatica omogena si coerenta.Poezia e un fapt de limbaj si
puritatea intiutilor si actelor contemplative care-I constituie substanta nu poate fi vu adevarat pusa in
termini decit prin apel la un limbaj el insusi purificat de toata zgura utilizarilor sale
perisabile,contingente.In viziunea lui Paul Valery poezia pura este o poezie absoluta si ar trebuie sa
intelegem aceasta in sensul unei cautari a efectelor rezultate din relatiile cuvintelor sau mai degraba
din relatiile rezonantelor cuvintelor intre ele,ceea ce sugereaza,in fond,o explorare a intregului
domeniu al sensibilitatii care este guvernat de limbaj. Poezia reflexive este un spatiu al unei duble
oglindiri:a individualitatii in propria sa subiectivitate si a limbajului in sinele sau poetic.Eul poetic
pur,individualitatea in propria subiectiva ireductibila devine astfel o oglinda a constiintei in care este
proiectata realitatea limbajului.Poezia reflexive intilneste in drumul ei
tacerea,neantul,indicibilul,limite pe care nu se multumeste doar sa le identifice,ci pe care se simte de
multe ori obligate sa le faca palpabile,integrandu-le chiar in substanta sa.Poezia reflexive marcheaza
si un refuz indirjit al tuturor aspectelor vietii practice.Ea dispretuieste
realismul,socialitatea,biografia,material lucrurilor,sentimentele si senzatiilie.Poezia reflexiva este
obsedata de muzica. Poezia tranzitiva e o poezie a deschiderii si a apropierii.Eul poetic imbraca
formele unei individualitatii obiective si isi constituie demersul poetic in functie de niste valori fie
ale comunitatii sociale,fie ale individului comun.Ontologia poetului tranzitiv se intemeiaza cu
precadere pe valori personale,intime,existentiakle,etalate insa in limbajul public,in aspectele lor
valabile pentru toata lumea.Acestea sint valorile vietii de fiecare zi,ale existentei cotidiene,sint
valorile clipei sau ale istoriei,datele semnificative ale unui contingent asumat.In poezia tranzitiva
realitatea are o singura dimensiune certa:-Propria ei suprafata.Aceasta dimensiune poate insemna
dupa caz,diversitate sau stereotip,diferenta sau repetitive sau una si alta in acelasi timp.Poezia
tranzitiva se afla in cautarea formelor esentiale ale comunicarii directe.Problema ei nu este aceea de a
depasi structurile impure si prea usor recognoscibile ale vorbirii uzuale,ci de a mari,prin tehnici
proprii,autenticitatea acestora,capacitatea lor de a transmite cit mai multa semnificatie,cat mai multa
iluzie de realitate .Poezia tranzitiva are in vedere o sensibilitate umana reala.Exprimarea cliptica e
o obisnuinta a vorbirii de zi cu zi.La nivel semantic,textul il pune pe cititor in contact cu o lume de
perceptii si senzatii pe care memoria trupului sau nu face decit sa le reactualizeze.Poezia tranzitiva se
adreseaza acuitatii sensibilitatii noastre,memoriei noastre reflexive,acelei zone de tacere corporala in
care relatiile noastre cu concretul lumii sint tot timpul nuantate,reformulate si regasite in propria lor
stereotipie.Poezia tranzitiva ii ofera cititorului accesul la un cod comun cu cel care scrie.Plus la asta
Eugen Negrici considera ca procesul de producer a poeziei transitive se materializeaza in operatii de
prelucrare,transfigurare si substituire.

13:Prezentati la alegere un manifest literat avangardist:Futurismul este un curent artistic cat si

literar aparut in Italia ca reactie fata de conservatorismul artei traditionale. Evoluand in paralel si in
stransa legatura cu cubismul, care-si propune sa inregistreze diferete fatete ale aceluiasi obiect,
futurismul vrea sa inglobeze in acelasi spatiu, diferitele aspecte ale momentelor miscarii unui obiect.
n manifestul su, Marinetti ndeamn la respingerea artei tradiionale i la lichidarea muzeelor i
bibliotecilor, glorificnd curajul, revolta i rzboiul, preamre te viteza, cnt "mul imile excitate de
munc", precum i realizrile tehnice ale erei industriale. De i manifestul este publicat la Paris - cel
mai important centru al avangardei timpului - el este destinat cu precdere mediilor intelectuale
italiene. Spre deosebire de modul de reprezentare cubista, futurismul introduce factorul timp, tabloul
cuprinzand traiectoria spatiala a obiectului sau a fiintei dinamice. Descompunerea miscarii se traduce
in imagine printr-o translatie a formelor care se imprima in lucrare. Se ajunge la multiplicarea
volumelor astfel incat fiecare indica schimbarea in timp si spatiu a volumului concret. in
Dinamismul unui catel in lesa (1912) de Giacomo Balla, miscarea este sugerata prin intermediul
multiplicarii labelor cainelui, a picioarelor femeii si a lesei. Principalii futuristi italieni au fost
Boccioni, Russolo, Balla, Carra, Severini, Soffici. Dupa turneul de conferinte facut in 1910 de
Marinetii la Moscova si Petersburg, la futurism au aderat si cativa artisti rusi, asa cum unele
influiente ale curentului s-au exercitat si asupra unor pictori din Franta si din Germania.
Cubismul reprezinta unul dintre cele mai controversate curente artistice din intreaga istorie a artei ce
a aparut la inceput de secol XX. Caracteristicile cubismului si modul de manifestare al artistilor a
facut ca acest curent artistic sa fie considerat curentul cu cea mai mare influenta asupra artelor
vizuale.
13:Prezentati la alegere un manifest literat avangardist:Cubismul aparitie si
ascensiune.Cubismul este considerat prima manifestare artistica de avangarda, ce a luat nastere la
inceputul secolului XX pe teritoriul european, pionierii cubismului fiind Pablo Picasso si George
Braque. Aparut initial in pictura, cubismul a acaparat treptat toate ramurile artei, in special sculptura,
arhitectura, muzica si chiar si literatura.De la o simpla idee de a diseca obiectele si de a le studia in
amanunt, cubismul s-a transformat intr-un adevarat curent artistic ce avea sa influenteze intreaga
evolutie ulterioara a artei. Criticii de arta au caracterizat cubismul drept prima manifestare a
realismului. Operele de arta nu mai sunt imitatii, ci toate obiectele reprezentate sunt trecute printr-un
filtru propriu si diferit al fiecarui artist, oferind astfel sansa catre un nou nivel de cunoastere. In acest
fel, artistii care au imbratisat aceasta noua forma de manifestare artistica au refuzat cu vehementa sa
imite natura si au incercat sa ii ofere o noua interpretare, o interpretare proprie.Caracteristicile
cubismului Cubismul se caracterizeaza, inainte de toate, prin prezenta formelor abstracte, si tocmai
din acest motiv acest curent a fost desemnat drept cea mai abstracta forma de manifestare artistica.
Scopul artistului a fost acesta de a darama vechile valori artistice si de a le reconstrui intr-un mod
inedit. Simplitatea este o alta caracteristica a cubismului. Initial, dorinta artistilor a fost aceea de a
oferi o noua interpretarea realitatii, simplificand-o si renuntand la imitarea acesteia. In acest fel,
detaliile au inceput sa fie eliminate, accentul fiind pus pe imaginea de ansamblu, o imagine menita sa
socheze prin forma si culorile inedite. O alta caracteristica a cubismului este prezentarea unui obiect
in mai multe forme, din unghiuri diferite si la momente diferite, multiperspectivismul fiind o tehnica
frecvent folosita de catre artistii adepti ai acestui curent, atat sculptori, cat si pictori care erau de
parere ca doar in acest fel putea fi prezentata esenta unui obiect. Se spune ca arta trebuie sa
transmita emotii. Nu este si cazul operelor de arta de apartin cubismului, lipsa de sensibilitate fiind
una dintre caracteristicile acestui curent artistic. Operele de arta care care apartin acestui curent se
caracterizeaza prin prezenta unor subiecte obisnuite, a unor oameni obisnuiti in situatii deloc iesite
din comun. Emotia nu se transmite nici prin forma si nici prin culoare.
14:Expuneti conceptul de modernism:Modernismul este o micare cultural, artistic i ideatic,
care include artele vizuale, arhitectura, muzica i literatura progresiv care s-a conturat n circa trei
decenii nainte de anii 1910 - 1914, cnd artitii s-au revoltat mpotriva tradi iilor academice i
istorice impuse i considerate standard ale secolelor anterioare, ncepnd cu cele ale secolului al XIVlea i culminnd cu rigiditatea i "osificarea" academismului secolului al 19-lea.Teoreticianul acestui
curent este Eugen Lovinescu, care afirm despre existena unui "spirit al epocii", care influen eaz
literaturile mai puin dezvoltate s se raporteze la altele mai evoluate.Astfel, el preia "teoria formelor
fr fond" a lui Titu Maiorescu, cu precizarea c "formele trebuie s- i creeze un fond propriu".
15:Conceptul de postmodernism:Postmodernismul este termenul de referin aplicat unei vaste
game de evoluii n domeniile de teorie critic, filosofie, arhitectur, art, literatur i cultur.
Diversele expresii ale postmodernismului provin, dep esc sau sunt o reac ie a modernismului. Dac
modernismul se consider pe sine o culminare a cutrii unei estetici a iluminismului, o etic,
postmodernismul se ocup de modul n care autoritatea unor entit i ideale (numite metanara iuni)
este slbit prin procesul de fragmentare, consumism i deconstruc ie.Postmodernismul, pe de alt
parte reprezint un set de rspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la
condiia postmodernitii.A vorbi despre postmodernism nseamn a declara modernismul ncheiat.
Cum modernitatea nseamn prezent, actualitate, referirea la un postmodernism trit, elaborat,
construit, experimentat este a socoti actualitatea de ieri, ca fiind supus eliminrii unora dintre
dimensiunile, trsturile i caracteristicile sale. Dar nu modernitatea, ca actualitate este negat n
conceptul de postmodernism.Ideea central a postmodernismului problema cunoaterii se
bazeaz pe tot ce e exterior unui individ. Postmodernismul care i-a dezvoltat rapid un vocabular, cu
o retoric anti-iluminist a argumentat c raionalitatea nu a fost niciodat att de sigur pe ct
susineau raionalitii, i c, chiar cunoaterea era legat de loc, timp, poziie social sau ali factori
cu ajutorul crora un individ i construiete punctele de vedere necesare cunoaterii.
16.Rolul lui Marcel Proust la constituirea romanului de autoanaliza: De la publicarea cartii
Contra lui Sainte-Beuve stim ca romanul proustian isi are izvorul intr-un proiect de studio
literar.Imensa cautare a timpului pierdut,cu personajele,temele,locurile,infinitele sale variatiuni
psihologice,toate acestea,ne dam seama acum,au iesit- ca si Combray dintr-o ceasca de ceai-dintr-o
meditatie asupra criticii.Asa cum istoria personajului principal al acestui roman e cea a unui tinar
care,simtind in el o vocative de scriitor,se intreaba ca sa stie cum, trebuie sa faca pentru a savirsi
opera pe care vizeaza s-o scrie,tot astfel subiectul cartii Contra lui Sainte-Beuve este
constientizarea,de catre in viitor critic,a ceea ce ar fi pentru el cea mai buna metoda critica.Totul
incepe deci,aici ca si acolo,prin cautarea caii ce trebuie urmate.Nu exista creatie literara fara
determinarea prealabila a mijloacelor prin care poate sa se realizeze aceasta creatie.Cu alte
cuvinte,pentru Proust,inaintea actului creator insusi,se situeaza o reflective asupra acestuia,asupra a
ceea ce il constituie,asupra a ceea ce este originea,scopul,esnta sa.O cunoastere generala a
literaturii,o surprinde dezinteresata a acesteia in fundamental sau propriu,trebuie sa preceada opera
proiectata.Cel putin acesta este obiectul prim pe care si-l fixeaza Proust : prin critica,printr-o
intelegere critica a literaturii,a oricarei literaturi,viitorul autor se inalta pina la o stare de spirit
incepind cu care,spera el,activitatea de creatie literara,oricare ar fi ea,va deveni mai justa,mai
adevarata,mai profunda.Actul scrisului presupune o descoperire prealabila a literaturii,bazata,ea
insasi pe un alt act,actul lecturii.Proust face parte dintre cei care si-au pus intrebarea esentiala:Ce este
literatura?Iar pentru Proust raspunsul la aceasta intrebare depinde in intregime de un anumit mod al
sau de a aborda faptul caruia vrea sa-I cunoasca semnificatia.Nimic nu e mai interesant decit de a-l
aborda pe Proust in chiar modul in care el abordeaza operele literare.La inceputul CAUTARII,ca si in
primele pagini din Jean Santeuil,exista de fiecare data un cititor pasionat care ia parte la viata
operelor in lectura carora se scufunda.Asa trebuie sa-l concepem pe Proust insusi,cititor atit de total
daruit fata de ceea ce-I stapineste atentia,incit e cu neputinta sa nu traiasca pe cont propriu,dupa
ritmul poemului ori al romanului care isi exercita dominatia asupra lui.
17: Raportul dintre anecdotica si semnificatie in proza scurta a lui Franz Kafka:

18: Prezentati vina lui Georg Bendemen in Verdictul de Franz Kafka: Verdictul )Das Urteil)
povestire publicata in 1913,in Arcadia,ofera cititorului o prima confruntare severa cu specificul si
frumusetea artei kafkiene.Apreciate in graba,elementele anecdoticii nu transmit nimic deosebit.Ele
insumeaza doar o suita de fapte diverse,organizate intr-un anumit mod.Stand la fereastra,negustorul
Georg Bendemann isi adduce aminte de prietenul sau plecat in Rusia de multa vreme.Destinele lor au
evoluat cu totul diferit.Georg Bendemann face afaceri prospere,este gata sa se logodeasca,iar amicul
sau,bolnav,a inregistrat numai esecuri.Rechemarea lui in tara parea plina de dificultati.O dara
facuta,ea ar fi subliniat situatia tragic a unui invins.Acceptata,nu oferea certitudinea refacerii
prietenului plecat.Georg Bendemann simte nevoia sa se confeseze tatalui sau bolnav,retras din viata
de afaceri.Revederea batranului dupa multa vremeleil socheaza.Camera acestuia era ingrozitoare.Dar
in fata tatalui,confesiunea trebuie dusa pana la capat.Acesta doreste sa stie intregul
adevar.Povestirea lui Georg despre prietenul de la Petersburg,invitat la logodna,I se pare
incredibila.Fiul sau nu poate avea prieteni;tanarul Acela nefericit,aflat departe,caruia batranul i-a
scris ,mereu,ar fi fost un fiu pe placul inimii.Pe neasteptate,fluxul faptelor capata o intensitate
dramatic deosebita.Tatal lui Georg devine o adevarata intruchipare a spiritului justitiar.Pentru lipsa de
raspundere,Georg este condamnat de catre tatal sau la moarte prin inec.Trecand prin forfota
multimii,el se arunca in apa,nu inainte de a spune :Dragi parinti,eu v-am iubit totusi
mereu.Verdictul,ca si alte opera ce reprezinta aspectele majote ale creatiei lui Kafka,nu poate fi insa
inteles prin simpla aditionare a faptelor care compun fibula.Ele pot sta tot atat de bine la baza unei
melodrama lacrimogene.Evenimentele nu sunt in Verdictul decat semnele.simptomele unei realitati
tragic,mult mai adanci.Detectarea acestei realitati in Verdictul se produce lent,Georg fiiid condus
printr-un chestionar psihologic spre zonele abisale ale constiintei lui,unde se contureaza culpa tragic
ce-l mana inevitabil spre moarte.Culpa tragic din Verdictul,hibrisul,are determinante sociale si
etice.Intre constiinta lui Georg Bendemann si finalitatea exterioara a existentei lui se interpun
lucrurile,convenientele.Atasamentul fata de obiecte,fixatia succesului duce insa la o stare de
somnolent care intrerupe confruntarea cu constiinta si faciliteaza abordarea comandamentelor etice
elementare.Pentru Georg ,alternative unei ameliorari nu mai exista.Moartea biologica pune capat
unei lente si inconstiente dizolvari etice.Strafulgerarea finala a luciditatiieste paralizanta.Fiul astepata
ca tatal sa rosteasca condamnarea.Cronica faptelor este relatata prin mimarea unei naratiuni vidate de
orice participare afectiva,autobiografia cu mitul tatalui tiranic se dizolva astfel intr-o parabola,care
prin structura ei,permite realizarea unor ingenioase efecte de distantare.
19: Eseu asupra specificului inderminarii semantice in proza kafkiana:Una dintre cele mai
impresionate drame pe care ni le ofera viata unui asemenea scriitor invins,a unui exilat voluntary
intr-o lume tumultoasa,este aceea a lui Franz Kafka.Proiectind asupra intregului ecran al universului
o drama personala,intretinuta de dorinta devoranta de luminare a telurilor ultime ale existentei
sale,Franz Kafka converteste aceasta drama in simboluri si alegorii ale lumii modern.Pentru mul i
dintre contemporanii si, ca i pentru unii comentatori din epoca noastr, att biografia lui Kafka,
precum i opera sa reprezint un caz singular, care incit la cele mai diverse explica ii. Claude
Mauriac nu ezit astfel s-l considere un mare bolav, der ceea ce a fost dereglat tot timpul la el,
este spiritul Este adevrat c Rimbaud lansase de mult vreme ideea c un om de litere trebuie s
ajung la un anume grad de dereglare a spiritului pentru a putea realiza adevrate capodopere.Starea
de mare tensiune interioar trit de Kafka,ca scriitor invadat de complexe i chinuit de diferite
obsesii i traumatisme, nu poate fi confundat nicicum cu aceea a unui client oarecare al spitalelor
de boli nervoase. Kafka este un genial mnuitor al paradoxului i cei care nu-i accept opera, ori nu
au lecturat-o cu atenie or....nu sunt nc pregtii s-o primeasc - spiritual vorbind.Att jurnalul i
scrisorile lui Kafka ct i opera sa literar, pun n lumin fizionomia spiritual a unui tip translucid,
capabil s transforme introiecia psihic ntr-o proiec ie asupra lumii exterioare (Romul
Munteanu).Literatura Kafkian este generat de o nemiloas explicare a sinelui, procesul de transfer
i sublimare artistic ducnd la convertirea acestor stri abisale n simboluri, parabole i alegorii
literare, nscrise ntr-o anumit orchestraie epic.Sau poate c cine nu a cunoscut absurdul unei vie i
trite sub o dictatur nelege mai greu simbolurile lui Kafka, simte mai greu sau deloc adevrul din
parabolele sale.Tinereea lui Kafka reprezint o anumit ipostaz a lui Oedip juvenil, nsetat de
adevrul absolut i obsedat de aspiraia spre maturitate, echivalent cu starea de independen
individual i fixarea propriei identiti prin convertirea gestului n act Scrierile sale autobiografice
relev complexul de inferioritate, determinat de autoritatea unui tat tiran, aspira ia spre existen apereche, menit s-i ateste maturitatea, , realizabil prin eros i tendina de integrare ntr-o mare
comunitate social, n sfera creia fapta ar fi putut s-i confere starea de independen i
comunicare normal cu toi semenii si. Este cunoscut ns faptul c viaa lui Franz Kafka ofer un
model tipic de existen euat. Sntatea sa ubred, spiritul de abulic reveur n stare de veghe nu lau putut scoate nici din postura de funcionar dependent, nici de sub apstoarea autoritate a tatlui.
Erosul rmne ns domeniul n care scriitorul demonstreaz cea mai redus for interioar de
convertire a gestului n act. Procesul i Castelul reprezint cele mai reu ite opere din ansamblul
creaiei kafkiene. Structura lor constituie matricea stilistic i filozofic n care se nscriu cele mai
multe povestiri ale sale. Kafka se definete astfel ca un filozof al e ecului pe care nu-l accept, ca un
explorator al relaiei absurde dintre individ i realitate, pe care nu o dore te. Kafka nu este un Don
Quijote care dup odisea sa meliorist printr-un univers imaginar, s se ntoarc acas i s moar
conciliat cu lumea din jurul su. Literatura kafkian rmne o piramid funerar a unei lumi ce asist
neputincioas la propria sa agonie.
20:Analizati nuvela Metamorfoza de Franz Kafka:Metamorfoza-este o nuvel scris de Franz
Kafka n 1912.n Metamorfoza aciunea se petrece n felul urmtor: Gregor Samsa, un comis
voiajor ce muncea pentru un ef imposibil cu scopul de a plti datoria prin ilor si fa de acesta, se
trezete de diminea metamorfozat n gndac. De remarcat c distinsul avoc el Kafka nu i-a
pierdut timpul s menin un suspans n jurul transformrii lui Gregor Samsa ci a a lmurit aceast
chestiune nc de la nceputul nuvelei. Astfel dup cteva rnduri aflm deja c tnrul Samsa se
trezete ntr-o diminea metamorfozat ntr-o gnganie nspimnttoare.Curios este modul cum
abordeaza Kafka mai departe aceast nuvel. Dup o astfel de introducere abrupt i suprarealist
probabil c cititorul se ateapt s descopere, pe msur ce lectureaz pagin cu pagin, i alte lucruri
fantastice. Ei bine Kafka povestete metamorfoza lui Gregor Samsa n cel mai realist mod posibil.
Realist i absurd n acelai timp, bineneles.Dup ce tnrul comis voiajor observ transformarea sa,
singura sa preocupare este aceea c va ntrzia la serviciu, fcndu-i o ton de procese de con tiin
din acest motiv. Sora sa i prinii sunt ngrijorai i ei de faptul c Gregor Samsa s-a baricadat n
camera sa i nu vrea s plece la munc, primul lucru care le trece prin cap fiind acela s Gregor risc
s fie concediat. Procuristul nu ntrzie s apar iar acesta, vorbind de dup u cu bietul individ
trasnformat n gndac, i duce atribuiile de serviciu la capt.Curios e faptul c Franz Kafka nu
insista deloc asupra acestui eveniment neobi nuit (metamorfoza lui Gregor) i nu ncearc s
lmureasc cauzele. Abordnd strategia unui narator distant, ca i n celelalte scrieri, Kafka ne
prezint aceast ntmplare ciudat strict din prisma tnrului comis voiajor i a familiei sale. Iar
membrii familiei sale, plngndu-i de mil, se gndesc doar la faptul c vor trebui s supravie uiasc
fr ajutorul financiar al lui Gregor Samsa.METAMORFOZA are macabrul ei, dar se concentreaz
mai ales pe gndurile i starea lui Gregor,gndacul. Condamn uurina cu care oamenii se
debaraseaz de persoanele iubite nainte pentru c au devenit diferite i incomode. Kafka a scris
METAMORFOZA cnd era bolnav, ngrijit de familie i simindu-se el nsu i ca un gndac
nepoftit.Dei pare o poveste amuzant, nefiind lipsit de un oarecare umor, METAMORFOZA este
extrem de trist. Cred c vrea s arate c oricare dintre noi se poate transforma metaforic vorbind
ntr-un gndac, cu alte cuvinte, ntr-o povar pentru familie.
21.Analizati dimensiunea parabolica a nuvelei "In fata Legii" de F.Kafka:n faa legii este o
parabol cuprins n romanul Procesul de Franz Kafka. n faa legii a fost publicat n timpul vie ii
lui Kafka.Parabola din In fata lefii ilustreaza tocmai aceasta drama a increderii in ceva,polarizind o
existent umana in jurul unui mister care nu se dezvaluie.In fata legii sta un paznic.Un om de la tara se
prezinta sic ere voie sa intre.Dar paznicul ii spune ca deocamdata nu-I poate permite sa intre.Omul se
gindeste apoi intreaba daca ii va fi ingaduit sa intre mai tirziu.E posibil,spune paznicul,dar nu
acum.Pentru prima data imaginea lumii ca labirint apare in opera lui Kafka in toata plinatatea ei.De
o parte se gaseste fiinta umana al carei superlative de viata este cunoasterea,la celalt capat se afla
misterul insolubil,simbolizat prin lege,tata,comunitate etc.Increzator dar neputincios,personajul
kafkian asteapta o viata intreaga.Fiind intr-o stare de dependent,el nu poate intreprinde nimic.Este
evident ca parabola din povestirea In fata legii reprezinta o abstractiune in care o realitate istorica
data este incifrata,elementele de alegorie nefiind nimic altceva decit o relitate codata,in care pozitia
omului in univers este exprimata prin semen,simboluri,atitudini ce sugereaza omul in general,nu
insul innocent,cazul particular.Totodata parabola pune in lumina tragedia existentei individului
dependent,a carui prezumtiva implinire spiritual,umana,depinde de forte exterioare,impenetrabile.De
aceea angajarea individului in aceasta cursa aventuroasa de strabatere a intunecatelor coridore

labirintice se soldeaza intotdeauna cu moartea,ce marcheaza un esec social si ontologic(rar)Parabola

este un exemplu strlucit de absurditate n opera lui Kafka. Ea demonstreaz, de asemenea, n mod
clar conceptul de existenialism, c omul de la ar poate s intre pe poart doar pe propriul su
drum.
23.Reliefati deziluziile locotenentului Henry din Adio arme! de E.Hemingway: Locotentul
Frederic Henry este un American inrolat in timpul primului razboi mondial,pe frontal Italian,ca sofer
de ambulanta.El se indragosteste de o asistenta englezoaica,si desi nu-I da prea mare atentie la
inceput,in timp sentimentele lui pentru aceasta cresc si duc la o poveste de dragoste care pare a fi
putin mai diferita ,motivul fiind stilul concis a lui Hemingway.InAdio Arme este vorba in esenta
de rezolvarea impasului de viata in care se afla eroul,de gasirea unor cai proprii printr-o existent
personal,situatiile se asemanau foarte mult cu Acela pe care I le punea scritorului insasi problema
creatiei literare,si rezolvarea acestor situatii era similara cu aflarea calitatilor compensatorii ale
artei ,ale literaturii.Eroul lui Hemingway de cele mai multe ori savirseste in fata cititorilor repetata
performanta de a-si transforma posibilele infringer in izbinzi partiale sau in demne si apparent
barbatesti acceptari.E un anume romantism in aceasta postura pe care o perioada trecuta a
sensibilitatii noastre contemporane nu la refuzat,ci dimpotriva l-a cautat.In romanulAdio Arme
momentul maximei treziri a constiintei eroului este le performance en route.Aici eroul romanului
trebuie sa accepte existent mortii a performantei ei.Fr.Henry are sentimental ca razboiul e o imensa
greseala,o absurditate de proportii vaste,avind consecinte dezastruoase asupra oamenilor si deci si
asupra lui.Fr.Henry nu are nimic din obstinatia irationala a eroului tragic ci este intr-o prima ipostaza
un foarte comun cautator de satisfactii personale.Iar mai tirziu nu vom afla in gindurile sale decit
vagi preocupari pentru soarta acelora care continua sa fie victim ale greselii sau absurditatii
destinului.Hemingway nu trece desigur cu simplista graba peste inevitabilele framintari ale eroului
care a parasite frontal si revine in diferite locuri asupra indoielilor lui privind pacea sa
separate.Totusi aceste framintari sint mai mult declarative,ele nu vor avea valoare decit in momentul
in care Fr.Henry va afla ca nici aceastapace separatenu-l poate feri de cee ace era inevitabil.
24:Explicati parabola din romanul Batrinul si marea de Ernest Hemingway:Aceast nuvel
(considerat de unii critici un scurt roman), ultima oper cu adevrat important a lui Hemingway,
reprezint ncununarea creaiei scriitorului att prin sensurile ei profund umane, ct i prin mre ia
sobr a mijloacelor de expresie.Btrnul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se
pregtete s ias din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de trud zadarnic. Cititorul este
introdus direct in subiect:Singur ntr-o barc pescuia btrnul pe Gulf-Stream i trecuser optzeci si
patru de zile fr s-i cad vreun pete. In primele patruzeci de zile i inuse tovra ie un biat. Dar
cnd s-a mplinit sorocul acesta i pete tot n-au prins prinii i-au spus biatului, fr doar i poate,
btrnul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai afla i, la porunca lor, biatul a
trecut pe alt barc ce din prima sptmn a prins trei pe ti mari.In cea de-a optzeci si cincea zi se
prinde in undia btrnului un marlin, un pete spad uria. Dou zile si dou nopi dureaz lupta
ndrjit dintre om si pete care trage barca dup el n larg. n sfrit rpus, marlinul este prea mare
ca s poat fi ridicat la bord si Santiago l leag de barc lsndu-l n ap, dar, pe drumul de
ntoarcere, rechinii l devoreaz cu toat mpotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm
epuizat si aducand cu el doar scheletul petelui. Aceast povestire aparent simpl reprezint in
realitate o adevarat parabol a condiiei umane, a invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu
exercit o profesiune oarecare, ci ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela de a fi
om : Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gnd. Dar pentru asta am fost
facut.Lupta cu petele simbolizeaz btlia omului cu existen a, ncordare surd (ca atunci cnd
btrnul strnge n minile rnite frnghia de care trage din rsputeri uria ul venit din adncuri),
nfruntarea pe fa (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de
destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si mreia nfrngerii. Impulsul l
constituie ctigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea
necesitailor materiale, dorina omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a existen ei. Dar
bucuria afirmrii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu trud si
suferin : Era prea frumos ca s dinuie este gndul btrnului la atacul rechinilor. Iar cnd i
pune singur intrebarea: i ce te-a nfrnt?, rspunsul este: Nimic. [...] Am ie it prea n larg!,
pescarul aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al ndrznelii si seme iei omului, care ncepe cu Icar,
prabuit fiindc se apropiase prea mult de soare.Fora i mre ia omului constau n faptul c, pierznd
o btlie, nu se las nfrnt, ci se pregatete de alta. Batranul si marea se incheie cu planurile de
viitor pe care i le fac Santiago si biatul. Descurajarea de moment a btrnului face treptat loc unui
optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin nsu i acest fapt, dau
senzaia revenirii la via.
25:Problematica mitului lui Sisif de Albert Camus:Mitul lui Sisif, al filozofului francez Albert
Camus, este un eseu al aspiraiilor i deziluziilor absurde, ce aeaz omul i existena sa, n neantul
indescifrabil al cutrilor infinite. Prin intermediul acestei lucrri Camus creeaz un raionament tipic
absurd, dup cum el nsui avea s declare n prefaa crii sale: Paginile care urmeaz vorbesc
despre o sensibilitate absurd ce poate fi ntlnit n acest secol. Astfel, el avertizeaz nc de la
nceput cititorul c tot ceea ce el urmeaz s afle, este un nonsens, o idee care atinge n mod sensibil
iraionalul din raional.Pentru Camus: Nu exist dect o problem filozofic cu adevrat important:
sinuciderea. A hotr dac viaa merit sau nu s fie trit nseamn a rspunde la problema
fundamental a filozofiei. Sinuciderea nu este un scop n sine, este ratarea unui scop prea mare,
care, fiind att de mare, prin nsi natura sa, este pierdut de cel care ia aceast decizie
suprem.Reflectnd la mitul lui Sisif, scriitorul francez Albert Camus a neles c, ntr-un univers cu
Etern Rentoarcere, exist doar o singur problem filozofic serioas i aceasta este sinuciderea.
Judecnd dac viaa merit sau nu s fie trit, acest lucru impune rspunsul la problema
fundamental a filozofiei Oare Absurdul determin moartea?. Singurul argument n favoarea
vieii pe care l-a putut gsi Camus a fost: Efortul nsui de a ajunge la culme este suficient pentru a
umple o inim de om. Trebuie s ni-l imaginm pe Sisif fericit.
26:Specificul conflictului si compozitia din romanul Strainul de A.Camus: Strinul (n francez:
Ltranger) este un roman scris de Albert Camus i publicat n 1942. Tem i perspectivele sale sunt
adesea citate ca exemple ale filozofiei absurdului i existen ialismului lui Camus, de i Camus a
respins personal ultima etichet. Dup cum spune i titlul, ,,Strinul, este un roman despre nimic.
Sau mai exact, despre cum s nu simi nimic, s fii gol pe dinuntru i totu i s exi ti.Romanul face
parte din ciclul absurdului, o trilogie compus din romanul Strinul, eseul ,,Mitul lui Sisif i
piesa de teatru ,,Caligula. Aciunea romanului ncepe prin aa-zisa sentin a personajului principal,
Meursault, asupra situaiei sale: ,,Astzi a murit mama. Sau poate ieri, nu tiu Asta nu nseamn
nimic. Sau poate a fost ieri. Meursault se gsete, astfel, ntr-un joc al ntmplrii, n care con tiin a
sa, ambiiile sale, nu joac absolut nici un rol. Cltoria ctre azilul de btrni, condolean ele primite,
btrnii plngnd la cptiul mamei sale toate i se par ciudate, stranii, foarte departe de ceea ce
triete. Paginile aciunilor lui Meursault nu reprezint altceva, dect un jurnal al nehotrrii.
Aparent, triete o via normal, cu o slujb linitit la birou, o iubit numit Maria, prieteni cu care
s se ntlneasc, printre care i unul dintre vecinii si de bloc, Raymond Sintes. Totul se ncadreaz
n tipar. Totui, Meursault d dovad de un soi de maladie netratabil: devine incapabil s aib un
sentiment, s se ataeze afectiv de ceva. Prin intermediul iubitei sale, al prietenilor, ncerc s scape
de o asemenea incapacitate, totui hazardul l aduce n situa ia n care nu mai are nici o cale de
ntoarcere: ucide. Romanul este mprit n dou pri, corespunztoare condiiei lui Meursault.
Prima este prezentarea unei viei dezordonate, a vecinilor i a oamenilor care reac ioneaz n diferite
moduri la situaia sa, unii observnd-o, alii nu. A doua parte se concentreaz numai pe gndurile i
viziunile protagonistului. Introspecia realizat n cele 11 luni de nchisoare, urmat de judecat, te
ajut se nelegi mai bine personajul Meursault, s fii Meursault. De ce rmne neclintit la gndul c
s-ar nsura cu Maria? De ce nu poate spune c iubete pe cineva, pe oricine? Rspunsul devine din ce
n ce mai evident, pe msur ce citeti. nelegi atunci cnd devii acel strin. Camus, spune ntr-un
interviu de-al su, urmtoarele: Am sintetizat Strinul, acum ceva vreme, printr-o fraz de care-mi
aduc aminte, deoarece e paradoxal: n societate, fiecare om ce nu plnge la nmormntarea mamei
sale, risc s fie condamnat la moarte. Pentru el, totul este ct se poate de logic, dar imposibil: nui comptimete mama, nu reacioneaz n nici un fel la gndul c o va pierde pe Maria, nici mcar
crima nu trezete n el nici un sentiment. Este cu att mai dezndjduit, cnd i aminte te i simplul
fapt c unui vecin de-al su, i-a prut nespus de ru cnd i-a pierdut cinele. De i Camus nu a

scris ,,Strinul ca un eseu, ci ca pur ficiune (viziunea unui om asupra unei crime), atinge anumite
puncte ale psihologiei umane, care duc simirile personajului ceva mai departe de ideea unei simple
povestiri. Citit ntr-un moment potrivit, i las o amprent, te face s te gnde ti mai serios la unele
lucruri. n cazul meu, ,,Strinul a venit ntr-un asemenea moment. Nu pot spune c m-am simit mai
linitit, sau mai speriat dup ce am terminat lectura. Totui, am reu it s n eleg acel ceva pe care nu-l
poi reda n cuvinte. Monotonia impus de un anumit stil de via , indiferen a fa de anumite
situaii,cum e s fii gol pe dinuntru, s simi c nu poi oferi absolut nimic, nu ai un scop, nu poi s
exprimi ceva pentru cineva. Devii mai mult dect oricnd, un strin fa to i ceilal i. Romanul este o
lectur destul de scurt, povestirea se face la persoana I, ntocmai ca i cum ai citi jurnalul lui
Meursault. Meursault reprezint un moment prin care cu toii putem s trecem, atunci cnd devenim
dup cum zicea Camus, un om srac i dezgolit, ndrgostit de soare, fr s lase umbre.
27:Parabola,basmul,ironia din romanul Un veac de singuratate de G.Garcia: Destin, timp i
religie sunt temele principale pe care le surprinde autorul cu Un veac de singurtate. Povestea a ase
generaii din familia Buendia, care locuiesc n Macondo, un spa iu al izolrii iremediabile, pare c se
repet la nesfrit pe aceleai coordonate.Destinul personajelor este ve nic repetitiv, rela iile de
rudenie se ncheie dup un veac, prin trecerea n nefiin a ultimilor doi rma i care se cad prad unui
pcat capital: incestul.Un veac de singurtate cuprinde portrete memorabile desprinse parc din
basme cu eroi i femei aprige, cu neisprvii i trfe, cu btrne care se ncp neaz s rmn n
via i cu btrni care mor i se rentorc pentru a-i ostoi singurtatea din lumea de apoi. n familia
Buenda, atins de un doliu aproape permanent, brbaii sunt mcinai de patimi i au parte de destine
tragice, iar femeile au mruntaie de piatr i sunt mai rele dect catrii. Dac nu sunt consuma i de
patima rzboiului, a femeilor sau a cocoilor de lupt, brba ii Buenda se pierd n vise nebune ti i
delirante, n experimente fr sori de izbnd. Portrete arhetipale mpnzesc povestea de o sut de
ani, conferindu-i o tent imemorabil iatemporal, un statut de legend al crei aer infailibil, la
contactul cu progresul i modernitatea, se frmi eaz pn la dispari ie - ns la acest sfr it
contribuie nsi natura uman a acestor figuri mitologice:slbiciunile crnii, orgoliul i credulitatea
care le rodeaz potenialul nemuririi. Chiar dac timpul pare a se nvrti n cerc, Ursula Buenda tie
c lumea se sfrete ncetul cu ncetul, i lucrurile nu se vor mai ntoarce niciodat. Iar odat cu
ultimul martor al acestei epopei centenare,existena familiei Buenda se rentoare n legend i
irealitate.Un veac de singurtate este o poveste despre via i moarte,despre ciclicitatea timpului,
despre pcat, desfrnare, incest, despre joaca de-a politica, i despre caracterul nobil, dar i
distrugtor al iubirii. Viaa i moartea coexist, e greu s deosebe ti realul de imaginar, ntregul
roman e nvluit de un mister care fascineaz i sperie deopotriv.
28:Miticul si parodicul din romanul Un veac de singuratate: Romanul este o alegorie a omenirii
care nu i poate depi condiia,trind ,,la mijloc de bine i ru. Evenimentele prezint viaa lui
JoseArcadio,aciunile sale ndrznee,temperate de prudena soiei(Ursula),viaa fiilor,nepoilor i
strnepoilor lor, ntr-o aglomerare a detaliilor i a patimilor :iubire,ur,violen,sete de cunoatere.
Succesiunea generaiilor presupune i evoluia satului Macondo,domeniul mitic al lui Garcia
Marquez,un spaiu izolat,nconjurat de ape. Numele noului spaiu are ,,o rezonan
supranatural,pentru c i apare n vis lui Buendia,ca un ora din oglinzi.Planul profund al
semnificaiilor ne duce cu gndul la un univers nchis,care se autoreflect i astfel,se
autodistruge,prin izolare,prin neputina depirii unor crize i a unor mentaliti.n aceast lume
stranie,Timpul este, ,simultan,liniar i ciclic,obiectiv i etern,impregnnd operei caracterul de ,,mit
ascuns.Debutul aciunii coincide,de fapt,cu o reeditare a genezei i o promisiune a paradisului :
,lumea era att de nou,nct multe lucruri nici nu aveau nc nume iar pentru a le deosebi trebuia s
le ari cu degetul() Era ntr-adevr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu
murise nc". Imaginea iniial,de bunstare i fericire nu este dect iluzia celor care ntemeieaz un
(micro)cosmos.Chiar numele familiei este o metafor(,,buenosi ,,dia nsemnnd,,zi
bun),aflat n antitez cu adevratul destin al personajelor.Macondo este aezarea fundamental
n proza lui Mrquez, el nsui un spirit macondian.Este un spaiu imaginar, pus n pagin cu scopul
precis de a fundamenta un anume tip de existen fantastic de real, livresc n supranaturalul ei. Este
o lume populate cu eroi pe care orice scriitor i i-ar fi dorit: fiine curioase i circumspecte, nscute n
Anul Singurtii,transfigurndu-i singurtatea, ndulcind-o cu imagini visate de alii sau cu refuzul
raionalului (Fernanda prefer un tratament prin coresponden unui tratament concret).n acest
sens,punctul de plecare l-ar putea constitui etimologia cuvntuluiMacondo:numele unui copac care
nu servete la nimic dup unii, numele unei plante miraculoase care nchide i vindec rapid orice
ran, vzut sau nevzut, dup alii.
29.Examinati raportul dintre eruditie si fictiune in romanul Numele trandafirului de U.Eco:
Numele trandafirului (Il nome della rosa) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. Este o
povestire istoric, dar i o anchet pentru gsirea criminalului, avnd loc ntr-o mnstire italian n
anul 1327. Elemente de semiotic, analiz biblic, studii medievale i teorie literar se adaug
ficiunii.Clugrul franciscan William de Baskerville ajunge ntr-o mnstire n care s-a comis o
crim. El este nsoit de Adso din Melk, numit astfel dup mnstireabenedictin Stift Melk, unde a
fcut primii pai n profesia de clugr.Pe msur ce povestirea evolueaz, ali clugri mor n mod
misterios. Cele dou personaje principale studiaz o bibliotec medieval labirintic, n eleg for a
distrugtoare a rsului i ajung fa n fa cu Inchizi ia, pe care William de Baskerville o slujise n
trecut, dar a prsit-o ntre timp.Cu ajutorul logicii, i comind gre eli semnalate de Adso (cruia
Eco i atribuie naraiunea), el reuete s dezlege misterul crimelor de la mnstire,fr ns s
reueasc s previn nici una.La un nivel strict elementar, romanul exemplific metoda scolastic
pentru rezolvarea unei crime; este o metod care era foarte cunoscut n secolul al XIV-lea, bazat pe
raionament deductiv, n special pe silogisme.William refuz s accepte ca motiv al crimelor simpla
posedare demonic, n ciuda faptului c demonologia servea adesea ca explica ie. De i n mnstire
exist o nelegere greit a evenimentelor, iar clugrii cred c triau ultimele zile nainte de venirea
lui Anticrist (Apocalipsa dup Ioan era o carte cunoscut n amnunt, i frecvent citat), William,
prin concepiile sale empirice,reuete s demonstreze c, de fapt, criminalii sunt oameni n carne i
oase.Adunnd fapte i observaii, urmndu-i intuiia i metoda dialectic,el hotr te ce trebuie
investigat, aa cum era prescris unui scolastic.Totui, simpla folosire a logicii nu ajunge. Variatele
semne i ntmplri au semnificaie numai n contextele lor date, iar William trebuie s fie mereu
atent la contextul n care interpreteaz misterul. ntr-adevr, ntreaga povestire l determin pe
narator, Adso, i pe cititor s recunoasc mereu contextul pe care l folose te pentru interpretare,
ridicnd ntregul text la niveluri variate, la care au semnificaii hermeneutice diferite. Exist de fapt
cel puin dou naraiuni (activitatea de detectiv a lui William grefat pe dezbaterea religioas, dar cu
profunde implicaii politice, dac Cristos a avut n proprietate bunuri, mobile sau imobile) fiecare
avnd interpretri i surse de semnificaie variate. Multe interpretri i surse erau controverse n
cadrul dezbaterii politico-religioase medievale, gravitnd n jurul a ceea ce pare cheia spre
nelegerea i adevrata interpretare a cazului. De i unele speculaii ale lui William nu corespund
exact cu evenimentele ulterioare, ele duc la rezolvarea cazului de la mnstire.
31.Asteptindu-l pe Godot de Samuel Beckett este ofarsa tragica: Asteptarea este tema central a
celei mai importante lucrari a dramaturgului irlandez Asteptandu-l pe Godot .Scrisa in perioada
1946-1947, a fost publicata in 1952,ramine pina azi,o piesa emblematica a genului absurd.
Personajele principale sunt 2 vagabonzi,Vladimir si Estragon.Ca toti noneroiiexistentialisti al lui
Beckett,nici acestia nu au virsta,infatisare,vreo particularitate anume sau vreo caracteristica menita
sa-I scoata din anonimat.Cei doi vietuiesc intr-un univers tacut,unde nu se intimpla niciodata
nimic,unde lipsa activitatii e parte din banalul cotidian.Astfel se explica apatia in care
traiesc,inactivitatea din care nu vor sa iasa.Nimic de facut este un lait motiv care apare pe tot
parcursul piesei. Nu se intimpla nimic,nu vine nimeni,nu pleaca nimeni,e cumplit, afirma Estragon.
Singurul lucru pe care-l fac cei doi este sa astepte un anume Godot despre care nu se stie
nimic.Nimeni nu stie cine este,ce vrea,de unde vine,de ce vine sau daca vine. In fond,toate acestea nu
au importanta.Godot este o utopia,poate ca nici nu exista un Godot. Asteptarea lui Godot este doar
motivarea existentei celor doi.Intr-o lume in care nu se petrece niciodata ceva,o aparitie noua in
peisaj ar putea schimba totul,ar putea fi mantuirea sau condamnarea definitive.Pe Godot nu-l pot
define decat ca pe o speranta neimplinita,fara de care omul nu poate trai. Asteptarea este egala cu
timpul,timpul care ii macina pe cei doi protagonist Vladimir si Estragon.Timpul devine papusarul
care ii conduce si le comanda personajelor miscari,dar simultan,timpul care nu are ritm si nici
masura,poate reprezenta speranta,schimbarea ce poate izvori din intilniiirea cu enigmaticul Godot.