Sunteți pe pagina 1din 6

Necesitatea socială a evaluării psihologice: domenii aplicative;; Evaluare, testare și măsurare în psihologie; Metode de evaluare psihologică: calitative și cantitative; Standardizare: procedura, scoruri (brute și standardizate), interpretarea (norme); Evaluare și eroare: eroarea standard a măsurării, scoruri reale și obținute, surse de eroare în evaluare; Caracteristici psihometrice: validitate, fidelitate, dificultate; Clasificarea testelor (Anastasi). Etica evaluării psihologice: principii și standarde aplicabile în evaluarea psihologică.

Necesitatea socială a evaluării psihologice: domenii aplicative

Evaluarea psihologica ofera o structura, un set de instrumente si un limbaj specific care sunt comune unor doemnii aplicative aparent nerelationate.

Principalele domenii aplicative ale psihologicei sunt: clinic-psihoterapie, educational-vocational si instrustial-organizational.

Domeniul clinic:

- Scop diagnostiv in sensul de contributie la diagnosticul clinic sau de evidentiere si explicare a unor mecanisme cauzale implicate in geneza unor tulburari

- Scop de tip predictive sau prognostic presupune probabilitatea de a anticipa evolutia viitoare a personae.

- Validitatea unor interventii psihologice cu finalitate recuparativa/corectiva este al treilea scop fundamental. Aici accentual cade pe analiza test-retest

Domeniul organizational:

- Primul scop este selectia de personal pentru un post definit sau pentru selectia de viitor (determinarea potentialului personal de dezvoltare). Accentual cade pe validitatea predictive a setului sau bateriei de instrumente utilizate, a problematicii corelatiei intre predictor si critetrii. Psihologul urmareste ca corelatia sinter predictor si criteriu sa fie pozitiva si inalta ceea ce presupune posibilitatea utilizarii acestuia in selectie.

- Al doilea scop este evaluarea personalului, evaluarea potentialului de dezvoltare. Se pot utilize teste de rezistenta la frustrare/stress. Psihologul trebuie sa identifice criteriile relevante in context sis a construiasca modalitatisi intrumente de evaluare specific acestora cat si realizatii organizatiei in care activeaza.

Domeniul educational:

- Poate fi plasat la intersectia domeniului clinic si organizational.

- Rolul este furnizrea unui input informational pentru procesele de consiliere psihologica a elevilor aflati in situatii de dificultate si culegerea informatiilor necesare pentru procesele de orientare profesionala sau a carierei

- Se focalizeaza asupra corelatiei dintre potentialul aptitudinal, de personalitate si structurile motivationale ale elevului dar si asupra corelatiei dintre caracteristicile personale ale elevului si cerintele reale identificabile la nivelul pietei fortei de munca.

Evaluare, testare și măsurare în psihologie;

Cel mai simplu, în domeniul personalităţii măsurare înseamnă a da o valoare numerică unui aspect psihic. Măsurarea se poate face pe mai multe tipuri de scală: nominală, ordinală, de interval şi de raport. De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt măsurările pe scale de interval şi de raport, deşi există excepţii de la această regulă, în relaţie cu constructul măsurat. De exemplu, inventarele tipologice de tip MBTI, stabilind apartenenţa individului la o structură tipologică prestabilită, realizează de fapt o măsurare pe scală nominală.

Important de notat că toate testele psihometrice de personalitate se bazează pe autoevaluări sau heteroevaluări conştiente, aspectele inconştiente ale psihismului rămânând neexplorate. Apoi, aceste evaluări pot fi viciate de faptul că sunt bazate pe opinii ale subiectului, presupoziţia că aceste opinii sunt evaluări valide fiind cumva implicită. In sfarsit, evaluăriile pot fi influenţate de capacitatea şi dorinţa de autodezvăluire a subiectului.

Metode de evaluare psihologică: calitative și cantitative

Exista trei strategii sau metode folosite:

1. Metoda intuitiva sau rationala - Autorul chestionarului este cel care decide ce itemi vor fi incluşi în chestionar şi care sunt conţinuturile relevante pentru a traduce trăsătura într-un comportament. Acest fapt face ca o serie de aspecte cum ar fi cunoştinţele acestuia de psihologie, experienţa în construirea şi utilizarea de teste şi cunoaşterea problematicii specifice a trăsăturii ţintă să capete o importanţă specială.

2. Metoda empirica sau a criteriului extern- Selecţia itemilor în test este ghidată doar de relaţia empiric determinată între itemul testului şi o măsură criteriu specifică. Această metodă de selectarea itemilor într-un chestionar devine decisivă atunci când se pune problema utilităţii predictive a instrumentului în raport cu diferite criterii, deci pentru construirea unor chestionare de tip vocaţional, clinic sau pentru măsurarea unor trăsături care sunt marcate de prejudecata mentalităţii comune.

3. Metoda factoriala sau a criteriului intern - Pune accent pe analiza criteriului intern, respectiv pe tehnici statistice care permit ca, odată cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabilă de variaţia semnificativă a comportamentului, să construim şi o scală pentru a defini psihologic şi a evalua respectivul factor. trăsătură. În această metodă pot interveni erori datorate metodei de analiză factorială sau datorită lipsei de distinctivitate conceptuală între structură şi fenomen. Astfel, abilitatea cercetătorului constă în analiza semnificaţiei psihologice a itemilor care structurează un anume factor, pentru a da consistenţă psihologică, sens calitativ produsului analizei cantitative. Majoritatea chestionarelor contemporane sunt construite cu

ajutorul acestei metode, existând chiar tendinţa de fi pus sub semnul întrebării orice chestionar care nu a fost supus analizei factoriale.

Standardizare: procedura, scoruri (brute și standardizate), interpretarea (norme)

Psihometrie înseamnă a aprecia anumite caracteristici ale unui individ, având ca unitate de măsură media populaţiei din care face parte.

Standardizarea presuune trei directii::

1.

Standardizarea instrumentului

2.

Standardizarea procedurilor de administrare si scoarare

3.

Standardizarea interpretarii rezultatelor

Scoruri (brute și standardizate)

Scorurile reprezinta valorila numerice atribuite diferotelor caracteristici psihologice.

1. Scoruri brute reprezinta numarul total de raspunsuri relevante date de un respondent la un instrument sau scala de evaluare. Acetea nu au o semnificatie dpdv diagnostic, ele sunt folosite pentru a determina scorurile standardizate si in scop de cercetare.

2. Scoruri standardizate reprezinta transpunerea scorului brut intr-un sistem standardizat de scorare, cu ajuotrul scalelor de masurare si implica raportarea la un etalor, deci o comparatie cu media populatiei de referinta. Acestea sunt folosite in scop diagnostic, au relevant descriptive si semnificatie psihologica. Cele mai folosite scoruri standardizate sunt percentilele (pe scala de interval indica procentul din populatie care obtine un scor mai mic decat cel obtinut de persoana evaluate) si scorurile T (pe scala de raport, indica pozitia scorului pe curba normal de distributie. Media este 50 si abt std 10).

Interpretarea (norme)

Existenta unui sistem de norme, respectiv a unui etalon relevant, reprezinta o conditie fundamentala pentru utilizarea unui test psihologic. Realizarea unui etalon presupune investigarea populatiei pentru care este construit testul, bazata pe utilizarea unui esantion reprezentativ. Scorurile obtinute sunt procesate statistic si structurate intr-un sistem de norme valori la care sunt raportate scorurile brute ale subiectilor examinati si prin intermediul carora aceste scoruri brute capata semnificatie psihologica. Din acest punct de vedere, este improprie utilizarea unui test psihologic pentru care nu exista studii de etalonare pe populatia in care este utilizat. Normele pentru diferite caracteristici investigate cu ajutorul testelor pot sa difere semnificativ de la o cultura la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii de estimare a calitatilor psihometrice si de etalonare pentru orice test tradus dintr-o alta limba

Evaluare și eroare: eroarea standard a măsurării, scoruri reale și obținute, surse de eroare în evaluare

Eroarea standard a măsurării (SEM)

Este o alta forma de masurare a fidelitatii folosita penrtu a interpreta scorurile individuale. Precizeaza intre ce limite se va inscrie scorul subiectului in cazul in care il supunem evaluarii folosind acelasi test. Mai este denumita si eroarea standard a scorului.

Scoruri reale și obținute

Scorul real este cel care indica nivelul real de dezvoltare al unei anumite caracteristici la un anumit subiect.

Scorul obtinut este dependent de context, de starea subiectului sau instrumentului de evaluare. In acest scor este continuta eroarea inerenta oricarei evaluari. Reprezinta o estimare a scorului real. Orice scor obtinut la un test are un interval de incredere care ne indica faptul ca scorul rela poate varia intr-o anumita plaja de valori in jurul scorului obtinut. Intotdeauna vom lucra cu scorurile obtinute.

Scor obtinut = scor real+eroare.

Surse de eroare în evaluare

Exista urmatoarele categorii de surde de eroare in evaluare:

1.

Limitele modelelor teoretice

2.

Erori legate de constructia instrumentului

a. Operationalizarea deficitara a constructurlui

b. Limita capacitatii de traducere a continuturilor constructului in intemi

c. Erori in constructia itemilor: caracteristicile itemilor, relatia item-tresatura, problema

limbajului

d. Erori de esantionare in elaborarea normelor

3.

limita capacitatii de transmitere si receptare coreca a probei

4.

starea interna si intentionalitatea respondentilor - erorile pot fi datorate si starii interne a respondentlor, a motivatiei acestora.

5.

Varsta subiectilor evaluati

6.

Schimbarea sau constanta comportamentului individual consistent sau inconsistent la nivel temporal/ transcontextual a personalitatii.

Caracteristici psihometrice: validitate, fidelitate, dificultate

Caracteristicile psihometrice sunt: fidelitatea, validitatea si capacitatea de dicriminare si dificultatea itemilor/a probei.

Validitatea si fidelitatea sunt caracteirstici general valabile, aplicabile pentru orice tip de instrument in timp ce discriminarea si dificultatea sunt aplicabile in domeniul testelor de aptitudini si inteligenta.

Fidelitatea :

2.

Consistent interna reprezinta caracteristica itemilor de a fi convergenti in evaluarea unui

construct psihologic. Fidelitatea de tip consistent interna poate fi apreciata in doau modalitati:

a. Pe baza corelatiilor inter-itemi, corelatia dintre fiecare item al scalei si corul total la scala (cronbach alpha, kuder Richardson).

b. Pe baza corelatiei intre cele 2 jumatati ale testului, half-split.

Validitatea:

a. Instrumental masoara ceea ce pretinde ca masoara

b. Cat de bine masoara instrumental ceea ce pretinde ca masoara si precizia evaluarii realizate cu respectivul instrument.

Validitatea de construct defineste sensul fundamental al conceptului de validitate. Pentru a testa validitatea de construct a unui instrument va trebui sa enuntam sis a testam toate ipotezele posibile privind validitatea acestuia.

Tipuri de validitate:

1. Validitatea convergenta sau concurenta este de asteptat ca rezultatele sale sa fie asemanttoare cu cele otinute urilizat un alt instrument care masoara aceeasi caracteistica cu conditia ca modelul theoretic de pornire sa fie similar.

2. Validitatea de criteriu sau empirica este de asteptat ca scorurile sale sa coreleze cu un criteriu extern. Un test valid de depresie este capabl sa distinga intre depresivi si non-depresivi.

a. Validitatea predictor predictii despre peroana evaluate

b. Validitatea criteriu performanta reala care poate fi constatata empiric independent de

activitatile de masurare.

3. Validitatea predictive permite predictii la distant mare in timp in raport cu o variabila criteriu.

4. Validitatea discriminative se refera la capacitatea instrumentului de a face diferenta intre constructe invecinate asemanatoare.

5. Analiza factoriala analiza factoriala confirmatorie poate fi utilizata in scop de determinare a validitatii unui instrument psihometric. Se testeaza corespondenta dintre modelul theoretic utilizat de respectivul instrument, sturctura scalelor acestuia si datele recoltate.

6. Validitatea de fatada sau de aspect un instrument profi.

7. Validitatea de contintut se aplica in probele de achizitii si se refera la reprezentativitatea diferitelor tipuri de continuturi in proba de evaluare.

Dificultatea procentul de subiecti care raspund corect la un item

Discriminarea capacitatea unui instrument de a face diferentieri intre persoane

Clasificarea testelor (Anastasi)

Câteva observaţii importante în utilizarea şi interpretarea testelor psihologice:

1.

Testele sunt eşantioane de comportament.

2.

Testele nu evaluează procese sau trăsături în mod direct.

3.

Testele trebuie să fie caracterizate de coeficienţi de validitate şi fidelitate adecvaţi.

4.

Rezultatele la teste trebuie interpretate ţinând cont de mediul din care provine subiectul, de limba maternă (mai ales pentru testele care măsoară aptitudini verbale) respectiv de unele handicapuri pe care subiectul le are.

5.

Rezultatele la test pot fi influenţate de stări temporare de oboseală, anxietate sau stres.

6.

Teste diferite destinate să măsoare aceleaşi procese pot oferi rezultate diferite.

7.

Rezultatele la teste trebuie interpretate în corelaţie cu alte surse de informaţie; ele nu trebuie sa constituie în evaluarea unui subiect singura sursă de informaţie.

8.

Rezultatele la teste sunt dependente adesea de motivaţia subiectului pentru test

Clasificarea testelor

Anne Anastasi (1976) tratează testele psihologice după trei mari subdiviziuni:

A. Anastasi: „Un test psihologic este în mod esential o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament”

1. teste de nivel intelectual general, în care include testele individuale, testele pentru populaţii speciale şi testele de grup;

2. testele pentru abilităţi separate, cu trei subdiviziuni majore: teste educaţionale, ocupaţionale şi clinice;

3. testele de personalitate, care includ inventarele autoaplicate, testele ce măsoară interese, atitudini, valori şi tehnicile proiective.