Sunteți pe pagina 1din 3

SARBATORI INCHINATE MAICII DOMNULUI

Sfanta Fecioara este sarbatorita, in chip special, de mai multe ori in cursul
anului bisericesc, prin praznice care comemoreaza nu numai adormirea
sau trecerea sa la cele vesnice, ci si alte cateva momente importante din
cursul vietii sale, precum si unele minuni savarsite prin puterea ei, dupa
mutarea din viata aceasta.
Sarbatorile mari, socotite de regula intre praznicele imparatesti:
a) Nasterea Maicii Domnului numita in popor si Santa Maria mica, la 8
septembrie ;
b) Intrarea
in biserica
a
Maicii
Domnului numita
in
popor si Vovidenia sau Ovedeniala
21 noiembrie, in amintirea
zilei
in care, dupa traditie, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in
varsta de trei ani, la templu, unde ea va ramane pana la varsta de 14 sau 15
ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre
parintii ei ;
c) Bunavestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui
de Bunavestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sf. Arhanghel
Gavriil a vestit pe Sf. Fecioara ca ea va naste pe Mesia (Luca I, 2638), cand S-a si zamislit dumnezeiescul Prunc in pantecele Sfintei Fecioare,
prin puterea Sfantului Duh ; de aceea in Apus aceasta sarbatoare era
numita si Sarbatoarea Zamislirii Domnului. Ea a fost asezata cu noua luni
inainte de nasterea cu trup a Domnului, adica la 25 martie.
d) Adormirea Maicii Domnului numita in popor (mai ales in partile
Moldovei) siUspenia (termenul slav) sau Santa-Maria Mare, la 15 august. Dupa
o pioasa traditie veche, cunoscuta mai intai in Apus si trecuta apoi si in Rasarit,
la trei zile dupa adormirea ei, Sf. Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca
si dumnezeiescul ei Fiu.
Unele sarbatori, ca de ex. Bunavestire, desi socotita intre sarbatorile Maicii
Domnului, se refera de fapt si la persoana Mantuitorului, fiind vorba de
comemorarea zilei intruparii sau zamislirii Lui cu trup omenesc.
Sarbatorile cele mai vechi ale Maicii Domnului apar in forma lor prima ca
sarbatori ale Mantuitorului. Dintre ele numai Bunavestire are la baza un
eveniment istoric consemnat in Sfanta Scriptura (Luca I, 26-38) ; celelalte au
ca obiect fapte din viata Sfintei Fecioare despre care evangheliile canonice
nu scriu nimic, ci au fost pastrate prin traditie, unele fiind consemnate numai in
evangheliile necanonice (apocrife), ca de pilda Intrarea in biserica, adica
aducerea la templu a Sfintei Fecioare, care este istorisita inProtoevanghelia
lui Iacov (cap. 7).

Nici una dintre ele nu figureaza intre sarbatorile crestine numarate


in Constitutiile Apostolice; nici una nu pare a fi mai veche decat sec. V, secol in
care, cultul Maicii Domnului ia o dezvoltare, in urma condamnarii ereziei
nestoriene la Sinodul al treilea ecumenic (Efes 431). Ceva mai mult, in Apus,
unde cultul marial va lua cu timpul o si mai mare dezvoltare decat in Rasarit,
nici una dintre aceste patru sarbatori nu e cunoscuta inainte de sec. VII, cand
apusenii le adopta pe toate de la Bizant.
Avand in vedere ca, de regula, Biserica a insemnat in calendarul ei si a
sarbatorit zilele mortii Sfintilor, cea mai veche sarbatoare a Maicii
Domnului ar trebui sa fie aceea aAdormirii ei; dar stiri documentare despre
existenta acestei sarbatori nu avem decit din secolul V inainte. Astfel, in Siria
exista sigur in secolul V. Locul ei de origine este probabil Ierusalimul, caci in
vechile sinaxare georgiene ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea
aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in sec.V.
Prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarbatorile Maicii Domnului,
este Bunavestire. Se stie ca, inca din sec. IV sau V, s-a zidit la Nazaret o
biserica, pe locul unde fusese casa in care Maica Domnului a primit de la
inger vestea ca va naste pe dumnezeiescul Prunc. Data acestei sarbatori a
variat la inceput. Astfel, unii o sarbatoreau in ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar
in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Bunavestire s-a
sarbatorit la 18 decembrie. La Roma, sarbatoarea a fost introdusa de papa
Leon II, de origine siciliana si de cultura greaca (681-683), la inceput ca o
sarbatoare locala si cu denumirea de sarbatoare a asteptarii Nasterii Domnului;
dar variatia datei ei a durat in Apus pana in sec. XI, cand data de 25 martie s-a
generalizat in toata lumea catolica de atunci.
In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea
Domnuluia inceput sa fie sarbatorita peste tot la 25 decembrie, adica inca
din prima jumatate a sec. V inainte. Numai la armeni Bunavestire se serbeaza
inca in raport cu data veche a sarbatorii Nasterii Domnului (6 ianuarie),
pastrata la ei, adica la 7 aprilie.
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, exista si la eterodocsii rasariteni
separati deBiserica ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic, adica la
coptii egipteni (care o sarbatoresc la 9 mai) si la iacobitii sirieni. Avind in vedere
ca acestia n-au imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de
Biserica Ecumenica, inseamna ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei
inainte de aceasta despartire ; inceputul ei trebuie pus deci intre Sinodul III
ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
Ca si sarbatoarea Adormirii, la origine a fost si ea aniversarea anuala a
tarnosirii unei biserici din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidita intre 430480, pe locul unde, dupa traditie, fusese casa parintilor Sfintei Fecioare.

A doua zi dupa Nasterea Maicii Domnului, adica la 9 septembrie,


sarbatorim Soborul (pomenirea) Sfintilor Ioachim si Ana, parintii Nascatoarei de Dumnezeu.
Cea mai noua dintre sarbatorile Maicii Domnului este Intrarea in
biserica (ducerea Fecioarei la templu), sarbatoare de origine ierusalimiteana,
care se pare ca a luat nastere in sec. VI. La 20 nov. 543, Justinian a zidit la
Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care,
spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sf. Maria "cea noua".
Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa
fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sf. Fecioara, serbarea fiind
consacrata aducerii ei la templu.
Cea mai veche dintre ele este Soborul sau Adunarea Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu adica adunarea (de slujba) a credinciosilor
in cinstea Preasfintei Fecioare, care are loc a doua zi de Craciun (26 decembrie), potrivit regulii dupa care a doua zi dupa
marile praznice se face
pomenirea acelor persoane sfinte care au fost organe ale evenimentului
sarbatorit ori au luat parte la el. Este o sarbatoare pe care o aflam si in ritul
sirienilor monofiziti (iacobiti), ceea ce inseamna ca ea dateaza cel putin din
sec. V (epoca despartirii acestora de ortodocsi), originea ei fiind pusa de
unii liturgisti in legatura cu Sinodul III ecumenic din Efes (431).
In afara de sarbatorile care comemoreaza evenimente din insasi viata Maicii
Domnului, pietatea ortodoxa a consacrat in calendarul ei si cateva zile (fara
serbare) in amintirea unor minuni savarsite prin puterea Preacuratei dupa
adormirea ei:
Acoperamantul Maicii Domnului la 1 octombrie, in amintirea unei
minuni intamplate in biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor in
Constantinopol, pe timpul
imparatului
Leon
inteleptul
(886-911),
cand Sfanta Fecioara s-a aratat, in toata marirea ei cereasca, Sfantului
Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare si mijlocitoare a crestinilor.
La greci tin aceasta sarbatoare indeosebi calugarii din Sf. Munte incepand din
1952, sarbatorirea ei se face la greci la 28 octombrie, ca o sarbatoare
nationala, in care se aniverseaza respingerea atacului italian din 1940 asupra
Greciei. Prin sec. XII sarbatoarea a fost introdusa la rusi, iar de la acestia a
trecut si la romani, praznuindu-se mai mult in manastiri.
In Vinerea
din
saptamana luminata, numita Vinerea Izvorului
Tamaduirii,pomenim de asemenea una din minunile Maicii Domnului.