Umanism

Micare spiritual care st la baza Renasterii, aprut n Italia n secolul al

XIV-lea i care s-a extins n mod progresiv n Europa apusean pn n secolul
al XVII-lea. Ea este marcat de rentoarcerea la textele antichitii grecoromane, care servesc ca modele ale modului de via, de gndire i de
creaie artistic.

Reprezentati:

Miron Costin
Grigore Ureche
Ion Neculce
Dimitrie Cantemir

Clasicism

Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raiunea domin

sentimentele, caracterul moralizator acordnd importan unor specii literare
corespunztoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt
caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc i aciune (un
singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare,
rafinament, personaje oneste, morale.

Reprezentani:

Boileau
La Fontaine
Jean Racine

Iluminism

Epoca Luminilor sau Epoca Raiunii este o micare ideologic i cultural,

antifeudal, desfurat n perioada pregtirii i nfptuirii revoluiilor din sec.
XVII-XIX n rile Europei.

Reprezentati:

Ion Budai-Deleanu,
Samuil Micu,
Petru Maior,
Gheorghe incai

Romantism

Romantismul se constituie ca micare artistic la sfritul secolului al XVIII-lea

nAnglia i Germania, iar n secolul al XIX-lea n Frana. S-a extins n toat
Europa iaproape n toate rile lumii. Curentul a fost anticipat de
preromantism si a afirmat specificul naional, mai ales n Anglia, Germania,
Italia.

Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urtul, grotescul, macabrul,

fantasticul,aspiraia spre originalitate, libertatea formelor, introducerea de noi
specii: drama romantic, meditaia, poemul filozofic, nuvela istoric, inovaii
prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunndu-se
genului liric; cultivarea specificului naional prin istorie, folclor, natur.

Reprezentanti:

Victor Hugo
Costache Negruzzi
Lamartine
Mihai Eminescu

Realism

Fixarea denumirii curentului i teoretizarea sa, ncepe odat cu declinul

romantismului, n anii 1850, dei din perioada de avnt a romantismului
(1830 1850) dateaz cteva scrieri realiste remarcabile, mai cu seam n
literatura francez.Realismul a ptruns n literatura romn odat cu
romantismul i clasicismul, de aceea nceputurile realismului romnesc sunt
marcate de co-prezena celorlalte dou curente literare.
De aceea realismul romnesc a fost mai nti ancorat n istorie, conform
interesului romantic pentru trecut, i nu n aspecte sociale contemporane
autorului, conform specificului su: descrieri amnunit-realiste de haine i
obiceiuri culinare n Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi (1840).
Reprezentanti:
Lev Tolstoi
Charles Dickens
Gustave Flaubert
Stendhal
Ioan Slavici

Naturalism

Naturalismul este o ramur a realismului, o micare literar proeminent la

sfritul secolului XIX n Frana i n restul Europei.
Scriitorii naturaliti au fost influenai de ctre teoria evoluionist a lui
Charles Darwin. Acetia credeau c ereditatea unei persoane i mediul decid
caracterul acesteia. n timp ce realismul ncearc doar s descrie subiecii aa
cum sunt ei n realitate, naturalismul radicalizeaz principiile estetice ale
realismului n direcia reprezentrii aspectelor dure, brutale ale realitii.

Ambele sunt opuse Romantismului, n care subiecii au o simbolistic

profund, sunt idealistici i cu puteri supranaturale. Naturalismul considera c
mediul socio-cultural exercit o influen absolut covritoare n apariia i
dezvoltarea personalitii umane. De asemenea studiau elemente umane
tarai, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social
viciat.

Reprezentanti:

Emile Zola,
Guy de Maupassant
Theodore Dreiser

Traditionalism

Tradiionalismul este o orientare din prima jumtate a secolului XX a

literaturii romne ctre folclor, ctre civilizaia rural, ctre ortodoxie, n
tematica operelor literare.Se opune modernismului, n calitatea lui de
orientare spre tendinele noi din arta occidental.Tradiionalismul apare drept
continuare a direciei inaugurate de Dacia literar i continuat de Junimea,
n conformitate cu specificul secolului XX.

La inceputul secolului XX se vor impune in literature doua ideologiidiferite ca

denumire, dar subordnate traditionalismului:-Semanatorismul (Garabet
Ibraileanu)-Poporanismul (Nicolae Iorga)

Reprezentanti:

Vasile Voiculescu
Lucian Blaga
Cezar Petrescu
Ion Pilat

Parnasianism
Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfritul secolului XIX.
Parnasianismul a aprut ca o reacie (neo-clasic) la romantism, cultiva
expresia impersonal, descriptiv, ornamental i cizelat, raportat la
peisaje exotice, dar i la obiecte de art, crora le consacra poezii de
virtuozitate formal (sonet, rondel)Parnasianismul promova: impersonalismul;
natura obiectivat n viziuni ntemeiate pe receptarea strict senzorial a
lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul
etc.) i a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizaiilor (arhetipale i
interfereniale), al mitologiilor, religiilor, geografia liric devenind planetar;
surprinderea spaiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele
ecuatoriale, i lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere nalte (nestematele,
metalele rare).
Reprezentanti:
Ion Pillat
Ion Barbu
Austin Dobson

Simbolism

Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care

se opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea fiecrui
obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu
ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui
curent.Adesea se consider c poei ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud i
Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarm e cel care l
ncarneaz cel mai bine n poezie.

Definit n sens strict, simbolismul reprezint un cerc literar restrns din care
fceau parte poei cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain i Jean Moras.
Ultimul a publicat manifestul micrii n 1886, n ziarul Le Figaro.

Reprezentanti:

Alexandru Macedonski
Dimitrie Anghel
George Bacovia
Ion Minulescu

Modernism

Modernismul este o micare cultural, artistic i ideatic care include artele

vizuale, arhitectura, muzica i literatura progresiv care s-a conturat n circa
trei decenii nainte de anii 1910 1914, cnd artitii s-au revoltat mpotriva
tradiiilor academice i istorice impuse i considerate standard ale secolelor
anterioare, ncepnd cu cele ale secolului al XIV-lea i culminnd cu
rigiditatea i osificarea academismului secolului al 19-lea.

Unii istorici ai artei mpart secolul al XX-lea n perioada modern i cea

postmodern, pe cnd alii le vd ca dou perioade ale aceleiai ere artistice.
Prezentul articol prezint micarea care a nceput la finele secolului al XIX-lea;
pentru arta dup anii 1970, vedei articolul despre postmodernism.

Reprezentanti:

Lucian Blaga
Tudor Arghezi
Ion Barbu
Franz Kafka
Marcel Proust

Neomodernismul
Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator
postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave i prin redarea temelor
grave ntr-omanier ludic, de joc, ce ascunde ns tragicul. Literatura
neomodernist este definit printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu,
metafore subtile i expresie ermetic. Neomodernismul s-a conturat n doar 7
numere ale revistei Albatros editat n 1941 icondus de Geo Dumitrescu.
Aceast nou form de manifestare a modernismului ce se prelungete pn
prin anii 60 este ndreptat cu faa spre un trecut exemplar.
Reprezentanti:
Gellu Naum
Nichita Stnescu
Marin Sorescu

Expresionismul

n literatur,expresionismul este adesea considerat o revolt

mpotrivarealismului sau naturalismului, o cutare a unei realiti psihologice
sau spirituale, iar nuo nregistrare a unor evenimente exterioare surprinse n
secvena lor logic.Numeroase opere literare romneti au intrat n atingere
cu expresionismul.Astfel, majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui
Lucian Blaga pot fi afiliateacestui curent.

Reprezentanti:

Emil Nolde
Paul Klee
Mihail Saulescu
Ernst Ludwig - Incheiere!

Curentul literar defineste activitatea literara a scriitorilor, dintr-o anumita

perioada de timp, ce au aceleasi principii estetice, folosite in operele lor.
Termenul de curent literar defineste, de asemenea si determinarea social
istorica.
Toate principiile unui curent literar sunt exprimate intr-un program literar,
insa acesta nu este suficient pentru descrierea unui curent. Sinonimul acestui
concept este cel de "miscare literara", iar un alt termen, insa mult mai
indepartat este cel de "scoala literara".
"Scoala literara" reprezinta influentele unor personalitati asupra creatiilor
literare dintr-o anumita perioada. Un bun exemplu il constituie articolele
teoretice ale lui Titu Maiorescu asupra perioadei numite "epoca marilor
clasici".
Aria curentelor literare este foarte extinsa deoarece in aceeasi perioada pot
exista mai multe curente literare si chiar in aceeasi opera se pot intalni
principii a mai multor miscari literare. Din acest motiv, este aproape imposibil
ca un scriitor sa se axeze pe principiile unui singur curent literar.
Cele mai importante curente literare sunt renasterea, clasicismul,
romantismul, realismul, simbolismul si avangardismul.
Clasicismul este un curent literar ce a aparut incepand cu secolul al XVII-lea

in Franta, si s-a extins mai apoi in intreaga Europa. Totalitatea princiipiilor

acestui concept literar porneste de la modelele artistice ale Antichitatii.
Aceste principii se bazeaza pe idealul frumusetii si al armoniei, iar clasicismul
aspira la reflectarea realitatii in operele de arta, opere ce il ajuta pe om sa
atinga idealul frumusetii morale.
Clasicismul se identifica in operele unor mari scriitori francezi din acea
perioada, precum Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere.
Trasaturile comune ale operelor acestor scriitori constau in admiratia pentru
Antichitatea greco-latina, rigoarea compozitionala, cautarea naturalului si a
verosimilului, gustul pentru masura si echilibru si de asemenea, puritatea si
claritatea stilului.
In literatura romaneasca nu isi face prezenta perioada clasicismului. Singurii
scriitori in ale caror opere se pot observa caracteristici ale acestui curent
literar, sunt Miron Costin, Dimitrie Cantemir si majoritatea scriitorilor
pasoptisti. Insa, aceste urme ale clasicismului sunt imbinate cu elemente
clasice, preromantice si romantice. George Cosbuc este unul dintre scriitorii
romani care si-a creat opera tinand cont de echilibru, claritate si sobrietate, si
din acest motiv el este incadrat intr-o zona de "prelungire a clasicismului".
Scriitorii clasici prefera specii literare precum tragedia, portretul moral,
aforismul, fabula si satira.
Dadaismul reprezinta miscarea avangardista ce ia nastere in 1916 sub
conducerea lui Tristan Tzara. Acesta, impreuna cu intelectualii, dezertorii,
refugiatii politici si toti cei care erau impotriva razboiului se reunesc la
cabaretul "Voltaire", in Zurich (Elvetia) si incearca sa raspunda absurdului
prin absurd.
Dadaismul este in primul rand un spirit de revolta indreptat impotriva nu doar
a unor principii literare, ci si a unui mod de viata si a unui tip de societate.
Negatia dadaista merge pana la anularea sensului limbajului vazut ca
artificial, incapabil sa exprime adevarul sens al vietii.
Principiul estetic dadaist este unul bazat pe aleatoriu, ceea ce reprezinta si
modul in care sunt compuse poeziile: "Pentru a face o poezie dadaista/ Luati
un ziar./ Luati o pereche de foarfeci./ Alegeti din ziar un articol care sa aiba
lungimea pe care vreti sa o dati poeziei voastre./ Decupati articolul./ Taiati cu
grija toata cuvintele care formeaza respectivul articol si puneti toate aceste
articole intr-un saculet./ Agitati-l incetisor./ Scateti cuvintele unul dupa altul,
dispunandu-le in ordinea in care le veti extrage./ Copiati-le cuviincios. Poezia
va va semana./ Si iata-va un scriitor infinit de original si inzestrat, cu o
sensibilitate incantatoare, desi, se intelege, neinteleasa de oamenii vulgari."
Acest fragment face parte din "Manifest despre amorul slab si amorul amar",

care, impreuna cu Manifestul DADA din 1918, constituie cele mai importante
scrieri teoretice ale dadaismului. Pe langa Tristan Tzara, ca reprezentanti ai
curentului dadaist, se numara si Hans Arp (sculptor), Max Ernst (pictor),
Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard (poet).
Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face
prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai
multe ori, acest spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere,
romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea
modernista este deci prin definitie anticlasica, antiacademica,
anticonservatoare si impotriva traditiei. Modernismul este descris cel mai
bine prin opera poetilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume:
Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme,
Paul Valery, Paul Eluard, Eugenio Montale, T.S. Eliot etc. Acestia sunt
considerati "clasici" ai poeziei moderne, Charles Baudelaire fiind chiar primul
teoretician al modernismului.
Poezia moderna se caracterizeaza prin ermetism, elitism, sinceritate,
frangmentarism, antimimesis, impersonalizare, simboluri personale, si nu in
ultimul rand imbinarea in imagini a concretului cu abstractul. Modernismul in
literatura romana se regaseste in poeziile lui Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor
Arghezi.
Din punct de vedere al prozei, modernismul se manifesta prin punerea
accentului pe discontinuitatea eului si realitatii, pe realitatea timpului si al
spatiului. Un bun exemplu pentru aceste caracteristici ale modernismului sunt
romanele "In cautarea timpului pierdut" - Marcel Proust, "Ulise" - James Joyce,
"Spre far" - Virginia Woolf, "Procesul" - Franz Kafka.
De asemenea, in cultura romana, Eugen Lovinescu este teoreticianul
modernismului, curent pe care il sustine prin teoria sincronizarii literaturii
romane cu cea europene si a mutatiei valorilor.
Termenul "realism" defineste curentul artistic ce ia nastere in Franta, in a
doua jumatate a secolului al XIX-lea. Acest curent literar apare ca reactie
impotriva romantismului. Trasaturile estetice ale realismului au ca principiu
de baza obiectivitatea si luciditatea, individul fiind infatisat in dimensiunea lui
sociala.
Scriitorii realisti considera ca trebuie sa dea o reprezentare verosimila
realitatii, sa prezinte cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala si
sa adopte un stil sobru, impersonal. Acestia se indreapta spre viata sociala,
prezentand personajul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al
mediului in care traieste. Proza realista foloseste in special analiza
psihologica si reflectia morala ca mijloace de caracterizare a personajului.

Honore de Balzac este exponentul realismului, iar opera sa a avut un rol

extrem de important in literatura europeana. De asemenea un anumit tip de
realism poarta numele de "balzacianism" si are trasaturile ce se regasesc in
celebra "Comedie umana".
Reprezentantii curentului realist in liretarura europeana sunt: Charles Dickens
- "Marile sperante", "Casa umbrelor", Stendhal - "Rosu si Negru", "Manastirea
din Parma", Gustave Flaubert - " Doamne Bovary", Tolstoi - "Razboi si pace",
"Ana Karenina", Thacheray "Balciul desertaciunilor", Dostoievsky - "Crima si
pedeapsa", "Fratii Karamazov".
In literatura romana, realismul este reprezentat de in operele lui Nicolae
Filimon - "Ciocoii vechi si noi", Ion Luca Caragiale - "In vreme de razboi", Ioan
Slavici - "Moara cu noroc", Liviu Rebreanu - "Ion", "Rascoala", George
Calinescu - "Enigma Otiliei", "Scrinul Negru", Marin Preda - "Moromotii",
"Delirul", Hortensia Papadat-Bengescu - "Concert de muzica de Bach".
Termenul de renastere desemneaza un complex de miscari literare, artistice
si stiintifice ce s-au manifestat in Europa la sfarsitul Evului Mediu, mai exact
in secolele XIV-XVI. Acest curent literar se caracteriza prin redescoperirea
interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice. De asemenea, renasterea
avea in centru ideea omului ca masura a tot ceea ce cuprinde realitatea,
ceea ce desemna termenul de umanism. Cea mai mare personalitate a
umanismului romanesc a fost Dimitrie Cantemir.
Creatiile artistice ale perioadei renascentiste sunt marcate de individualism,
in sensul descoperirii puterii omului de a putea intelege si crea universul care
il inconjoara. Pentru prima oara, renasterea s-a manifestat in Italia, insa s-a
se extinde rapid in toata Europa datorita complexitatii valorilor pe care le
promoveaza. Astfel, acest curent este materializat in capodoperele lui
Shakespeare, Cervantes, Gongora, Rabelais, Leonardo da Vinci, Michelangelo
si nu il ultimul rand Dante Alighieri, scriitor ce a creat monumentala opera
"Divina Comedie".
Genurile specifice acestui curent literar sunt genurile antichitatii si anume:
epopeea, satira, epigrama, biografie si de asemenea, tot in aceeasi miscare
se incadreaza genuri noi create precum nuvela si sonetul.
Termenul de romantism desemneaza marea miscare literara ce incepe sa se
manifeste de la sfarsitul secolului al XVIII-lea pana la jumatatea secolului al
XIX-lea. Acest curent literar a aparut ca o miscare contra rationalismului si a
parcurs doua mari etape, cunoscute sub numele de romantism Inalt si
romantismul minor.
Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile sentimente,
incercand sa sublinieze drama umana, iubirea tragica, iubirile utopice, intreg

secolul XIX fiind marcat de subiectivitate, de emotie si de eul liric. Creatia

romanticilor are ca principiu estetic central folosirea imaginatiei, a fanteziei si
negarea mimesisului (imitatiei). Curentul literar romantic plaseaza in centrul
operei artistice individul cu realitatea lui interioara. Din acest motiv
romantismul merge pe principiul exprimarii libere a sentimentelor si a cultului
eului.
Romanticii incearca sa recupereze fiinta originara, ce se afla in armonie cu
Universul, si dezvolta un interes aparte pentru folclor, mit, superstitie. Cea
mai buna dovada a acestui fapt a fost cultivarea basmului ca specie literara.
Prima etapa a romantismului este plasata in epoca Revolutiei Franceze, in
Anglia, Germania si Franta si este caracterizat prin radicalism ideologic,
coerenta, vizionarism, simt cosmic si intensitate pasionala. Ca reprezentati ai
acestei prime perioade romantice sunt Wordsworth, Coleridge, Shelley, Keats,
Novalis, Lamartine, Holderlin.
A doua perioada a romantismului este plasata intre 1815-1848 si se
caracterizeaza prin promovarea valorilor temperate, conservatorism,
militatism, ironie si resemnare. Reprezentantii acestui curent sunt Byron,
Heine, Hugo, Musset, Puskin, Eminescu etc.
In literatura romana elementele romantice si preromantice isi fac prezenta in
operele poetilor pasoptisti. De asemenea, opera lui Eminescu reuseste sa
cuprinda elemente din ambele etape ale romantismului.
Termenul "simbolism" desemneaza miscarea artistica si literara care a luat
nastere in Franta, la sfarsitul secolului XIX, mai exact in jurul anului 1885.
Simbolismul se opune naturalismului si parnasianismului si plaseaza valoarea
operei de arta in capacitatea ei de a configura un spatiu al armoniei dintre
trairi, sentimente, ganduri si formule pe care acestea le iau prin materialul
artistic.
In literatura, acest curent literar se manifesta cu precadere in poezie si are ca
punct de plecare principiul corespondentelor. Potrivit poetului francez Charles
Baudelaire, prin corespondente se intalnesc cele mai diferite senzatii pentru a
exprima ideea unei armonii totale. Acest lucru face ca simbolismul sa fie
considerat un neoromantism.
Arthour Rimbaud, Charles Baudelaire si Stephane Mallarme sunt
reprezentantii francezi ai simbolismului. Acestia, potrivit principiilor
simbolismului, cultivau starile sufletesti vagi, greu de definit prin care se
facea legatura dintre universul spiritual si cel fizic. De asemenea, poezia
simbolista, din punct de vedere retoric, pune accentul pe muzicalitatea
versului si pe sinestezie, imaginile create fiind totale si complexe. Refrenul si
versul liber sunt si ele procedee utilizate de simbolisti la nivel prozodic.

In 1886 Jean Monreas scrie un manifest literar al simbolismului, prin care

vorbeste despre o arta ce neaga gandirea stiintifica, rationalista si indeamna
la folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate si la inoirea limbajului
poetic.
Perioada simbolista a literaturii romane l-a avut ca principal reprezentant pe
Alexandru Macedonski. Pe langa acesta, simbolismul romanesc a reprezentat
de Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, George Bacovia.
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care
exprima si care au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea
formelor de expresie moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si apara
traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.
Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele
doua curente fiind reprezentative pentru perioada interbelica din literatura
romaneasca. Punctul de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in
revista "Dacia Literara", unde in articolul "Introductie", Mihail Kogalniceanu
impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor
literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.
De asemenea, poporanismul si semanatorismul, aparute la inceputul
secolului XX, au incercat sa protejeze valorile traditiei romanesti, insa au
provocat reactii respingatoare din cauza faptului ca au exagerat ideea de
autohton, idealizand de multe ori realitatea. Scriitorii care apartineau acestor
ideologii au pastrat un atasament exagerat pentru trecut.
O alta forma mult mai nuantata a traditionalismului este "Gandirismul",
curent aparut in revista "Gandirea" in anul 1921 la Cluj. Cel care teoretizeaza
gandirismul este Nechifor Crainic prin lucrarea "Sensul Traditiei". Printre
scriitorii care au aderat la curentul literar traditionalism, se numara: Vasile
Voiculescu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Ion Pilat, Adrian Maniu, Ion Ghinea
si Matei Caragiale. In operele acestora era promovata o literatura intens
spiritualizata cu caracter religios, o literatura in care erau valorificate
credintele romanilor, practice crestine si datini populare.
Curentul literar defineste activitatea literara a scriitorilor, dintr-o anumita
perioada de timp, ce au aceleasi principii estetice, folosite in operele lor.
Termenul de curent literar defineste, de asemenea si determinarea social
istorica.
Toate principiile unui curent literar sunt exprimate intr-un program literar,
insa acesta nu este suficient pentru descrierea unui curent. Sinonimul acestui
concept este cel de "miscare literara", iar un alt termen, insa mult mai
indepartat este cel de "scoala literara".

"Scoala literara" reprezinta influentele unor personalitati asupra creatiilor

literare dintr-o anumita perioada. Un bun exemplu il constituie articolele
teoretice ale lui Titu Maiorescu asupra perioadei numite "epoca marilor
clasici".
Aria curentelor literare este foarte extinsa deoarece in aceeasi perioada pot
exista mai multe curente literare si chiar in aceeasi opera se pot intalni
principii a mai multor miscari literare. Din acest motiv, este aproape imposibil
ca un scriitor sa se axeze pe principiile unui singur curent literar.
Cele mai importante curente literare sunt renasterea, clasicismul,
romantismul, realismul, simbolismul si avangardismul.
Clasicismul este un curent literar ce a aparut incepand cu secolul al XVII-lea
in Franta, si s-a extins mai apoi in intreaga Europa. Totalitatea princiipiilor
acestui concept literar porneste de la modelele artistice ale Antichitatii.
Aceste principii se bazeaza pe idealul frumusetii si al armoniei, iar clasicismul
aspira la reflectarea realitatii in operele de arta, opere ce il ajuta pe om sa
atinga idealul frumusetii morale.
Clasicismul se identifica in operele unor mari scriitori francezi din acea
perioada, precum Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere.
Trasaturile comune ale operelor acestor scriitori constau in admiratia pentru
Antichitatea greco-latina, rigoarea compozitionala, cautarea naturalului si a
verosimilului, gustul pentru masura si echilibru si de asemenea, puritatea si
claritatea stilului.
In literatura romaneasca nu isi face prezenta perioada clasicismului. Singurii
scriitori in ale caror opere se pot observa caracteristici ale acestui curent
literar, sunt Miron Costin, Dimitrie Cantemir si majoritatea scriitorilor
pasoptisti. Insa, aceste urme ale clasicismului sunt imbinate cu elemente
clasice, preromantice si romantice. George Cosbuc este unul dintre scriitorii
romani care si-a creat opera tinand cont de echilibru, claritate si sobrietate, si
din acest motiv el este incadrat intr-o zona de "prelungire a clasicismului".
Scriitorii clasici prefera specii literare precum tragedia, portretul moral,
aforismul, fabula si satira.
Dadaismul reprezinta miscarea avangardista ce ia nastere in 1916 sub
conducerea lui Tristan Tzara. Acesta, impreuna cu intelectualii, dezertorii,
refugiatii politici si toti cei care erau impotriva razboiului se reunesc la
cabaretul "Voltaire", in Zurich (Elvetia) si incearca sa raspunda absurdului
prin absurd.
Dadaismul este in primul rand un spirit de revolta indreptat impotriva nu doar
a unor principii literare, ci si a unui mod de viata si a unui tip de societate.

Negatia dadaista merge pana la anularea sensului limbajului vazut ca

artificial, incapabil sa exprime adevarul sens al vietii.
Principiul estetic dadaist este unul bazat pe aleatoriu, ceea ce reprezinta si
modul in care sunt compuse poeziile: "Pentru a face o poezie dadaista/ Luati
un ziar./ Luati o pereche de foarfeci./ Alegeti din ziar un articol care sa aiba
lungimea pe care vreti sa o dati poeziei voastre./ Decupati articolul./ Taiati cu
grija toata cuvintele care formeaza respectivul articol si puneti toate aceste
articole intr-un saculet./ Agitati-l incetisor./ Scateti cuvintele unul dupa altul,
dispunandu-le in ordinea in care le veti extrage./ Copiati-le cuviincios. Poezia
va va semana./ Si iata-va un scriitor infinit de original si inzestrat, cu o
sensibilitate incantatoare, desi, se intelege, neinteleasa de oamenii vulgari."
Acest fragment face parte din "Manifest despre amorul slab si amorul amar",
care, impreuna cu Manifestul DADA din 1918, constituie cele mai importante
scrieri teoretice ale dadaismului. Pe langa Tristan Tzara, ca reprezentanti ai
curentului dadaist, se numara si Hans Arp (sculptor), Max Ernst (pictor),
Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard (poet).
Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face
prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai
multe ori, acest spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere,
romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea
modernista este deci prin definitie anticlasica, antiacademica,
anticonservatoare si impotriva traditiei. Modernismul este descris cel mai
bine prin opera poetilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume:
Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme,
Paul Valery, Paul Eluard, Eugenio Montale, T.S. Eliot etc. Acestia sunt
considerati "clasici" ai poeziei moderne, Charles Baudelaire fiind chiar primul
teoretician al modernismului.
Poezia moderna se caracterizeaza prin ermetism, elitism, sinceritate,
frangmentarism, antimimesis, impersonalizare, simboluri personale, si nu in
ultimul rand imbinarea in imagini a concretului cu abstractul. Modernismul in
literatura romana se regaseste in poeziile lui Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor
Arghezi.
Din punct de vedere al prozei, modernismul se manifesta prin punerea
accentului pe discontinuitatea eului si realitatii, pe realitatea timpului si al
spatiului. Un bun exemplu pentru aceste caracteristici ale modernismului sunt
romanele "In cautarea timpului pierdut" - Marcel Proust, "Ulise" - James Joyce,
"Spre far" - Virginia Woolf, "Procesul" - Franz Kafka.
De asemenea, in cultura romana, Eugen Lovinescu este teoreticianul
modernismului, curent pe care il sustine prin teoria sincronizarii literaturii
romane cu cea europene si a mutatiei valorilor.

Termenul "realism" defineste curentul artistic ce ia nastere in Franta, in a

doua jumatate a secolului al XIX-lea. Acest curent literar apare ca reactie
impotriva romantismului. Trasaturile estetice ale realismului au ca principiu
de baza obiectivitatea si luciditatea, individul fiind infatisat in dimensiunea lui
sociala.
Scriitorii realisti considera ca trebuie sa dea o reprezentare verosimila
realitatii, sa prezinte cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala si
sa adopte un stil sobru, impersonal. Acestia se indreapta spre viata sociala,
prezentand personajul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al
mediului in care traieste. Proza realista foloseste in special analiza
psihologica si reflectia morala ca mijloace de caracterizare a personajului.
Honore de Balzac este exponentul realismului, iar opera sa a avut un rol
extrem de important in literatura europeana. De asemenea un anumit tip de
realism poarta numele de "balzacianism" si are trasaturile ce se regasesc in
celebra "Comedie umana".
Reprezentantii curentului realist in liretarura europeana sunt: Charles Dickens
- "Marile sperante", "Casa umbrelor", Stendhal - "Rosu si Negru", "Manastirea
din Parma", Gustave Flaubert - " Doamne Bovary", Tolstoi - "Razboi si pace",
"Ana Karenina", Thacheray "Balciul desertaciunilor", Dostoievsky - "Crima si
pedeapsa", "Fratii Karamazov".
In literatura romana, realismul este reprezentat de in operele lui Nicolae
Filimon - "Ciocoii vechi si noi", Ion Luca Caragiale - "In vreme de razboi", Ioan
Slavici - "Moara cu noroc", Liviu Rebreanu - "Ion", "Rascoala", George
Calinescu - "Enigma Otiliei", "Scrinul Negru", Marin Preda - "Moromotii",
"Delirul", Hortensia Papadat-Bengescu - "Concert de muzica de Bach".
Termenul de renastere desemneaza un complex de miscari literare, artistice
si stiintifice ce s-au manifestat in Europa la sfarsitul Evului Mediu, mai exact
in secolele XIV-XVI. Acest curent literar se caracteriza prin redescoperirea
interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice. De asemenea, renasterea
avea in centru ideea omului ca masura a tot ceea ce cuprinde realitatea,
ceea ce desemna termenul de umanism. Cea mai mare personalitate a
umanismului romanesc a fost Dimitrie Cantemir.
Creatiile artistice ale perioadei renascentiste sunt marcate de individualism,
in sensul descoperirii puterii omului de a putea intelege si crea universul care
il inconjoara. Pentru prima oara, renasterea s-a manifestat in Italia, insa s-a
se extinde rapid in toata Europa datorita complexitatii valorilor pe care le
promoveaza. Astfel, acest curent este materializat in capodoperele lui
Shakespeare, Cervantes, Gongora, Rabelais, Leonardo da Vinci, Michelangelo
si nu il ultimul rand Dante Alighieri, scriitor ce a creat monumentala opera
"Divina Comedie".

Genurile specifice acestui curent literar sunt genurile antichitatii si anume:

epopeea, satira, epigrama, biografie si de asemenea, tot in aceeasi miscare
se incadreaza genuri noi create precum nuvela si sonetul.
Termenul de romantism desemneaza marea miscare literara ce incepe sa se
manifeste de la sfarsitul secolului al XVIII-lea pana la jumatatea secolului al
XIX-lea. Acest curent literar a aparut ca o miscare contra rationalismului si a
parcurs doua mari etape, cunoscute sub numele de romantism Inalt si
romantismul minor.
Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile sentimente,
incercand sa sublinieze drama umana, iubirea tragica, iubirile utopice, intreg
secolul XIX fiind marcat de subiectivitate, de emotie si de eul liric. Creatia
romanticilor are ca principiu estetic central folosirea imaginatiei, a fanteziei si
negarea mimesisului (imitatiei). Curentul literar romantic plaseaza in centrul
operei artistice individul cu realitatea lui interioara. Din acest motiv
romantismul merge pe principiul exprimarii libere a sentimentelor si a cultului
eului.
Romanticii incearca sa recupereze fiinta originara, ce se afla in armonie cu
Universul, si dezvolta un interes aparte pentru folclor, mit, superstitie. Cea
mai buna dovada a acestui fapt a fost cultivarea basmului ca specie literara.
Prima etapa a romantismului este plasata in epoca Revolutiei Franceze, in
Anglia, Germania si Franta si este caracterizat prin radicalism ideologic,
coerenta, vizionarism, simt cosmic si intensitate pasionala. Ca reprezentati ai
acestei prime perioade romantice sunt Wordsworth, Coleridge, Shelley, Keats,
Novalis, Lamartine, Holderlin.
A doua perioada a romantismului este plasata intre 1815-1848 si se
caracterizeaza prin promovarea valorilor temperate, conservatorism,
militatism, ironie si resemnare. Reprezentantii acestui curent sunt Byron,
Heine, Hugo, Musset, Puskin, Eminescu etc.
In literatura romana elementele romantice si preromantice isi fac prezenta in
operele poetilor pasoptisti. De asemenea, opera lui Eminescu reuseste sa
cuprinda elemente din ambele etape ale romantismului.
Termenul "simbolism" desemneaza miscarea artistica si literara care a luat
nastere in Franta, la sfarsitul secolului XIX, mai exact in jurul anului 1885.
Simbolismul se opune naturalismului si parnasianismului si plaseaza valoarea
operei de arta in capacitatea ei de a configura un spatiu al armoniei dintre
trairi, sentimente, ganduri si formule pe care acestea le iau prin materialul
artistic.
In literatura, acest curent literar se manifesta cu precadere in poezie si are ca

punct de plecare principiul corespondentelor. Potrivit poetului francez Charles

Baudelaire, prin corespondente se intalnesc cele mai diferite senzatii pentru a
exprima ideea unei armonii totale. Acest lucru face ca simbolismul sa fie
considerat un neoromantism.
Arthour Rimbaud, Charles Baudelaire si Stephane Mallarme sunt
reprezentantii francezi ai simbolismului. Acestia, potrivit principiilor
simbolismului, cultivau starile sufletesti vagi, greu de definit prin care se
facea legatura dintre universul spiritual si cel fizic. De asemenea, poezia
simbolista, din punct de vedere retoric, pune accentul pe muzicalitatea
versului si pe sinestezie, imaginile create fiind totale si complexe. Refrenul si
versul liber sunt si ele procedee utilizate de simbolisti la nivel prozodic.
In 1886 Jean Monreas scrie un manifest literar al simbolismului, prin care
vorbeste despre o arta ce neaga gandirea stiintifica, rationalista si indeamna
la folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate si la inoirea limbajului
poetic.
Perioada simbolista a literaturii romane l-a avut ca principal reprezentant pe
Alexandru Macedonski. Pe langa acesta, simbolismul romanesc a reprezentat
de Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, George Bacovia.
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care
exprima si care au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea
formelor de expresie moderne, noi. Acest curent literar promoveaza si apara
traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.
Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele
doua curente fiind reprezentative pentru perioada interbelica din literatura
romaneasca. Punctul de pornire al acestui curent literar este in anul 1840 in
revista "Dacia Literara", unde in articolul "Introductie", Mihail Kogalniceanu
impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor
literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.
De asemenea, poporanismul si semanatorismul, aparute la inceputul
secolului XX, au incercat sa protejeze valorile traditiei romanesti, insa au
provocat reactii respingatoare din cauza faptului ca au exagerat ideea de
autohton, idealizand de multe ori realitatea. Scriitorii care apartineau acestor
ideologii au pastrat un atasament exagerat pentru trecut.
O alta forma mult mai nuantata a traditionalismului este "Gandirismul",
curent aparut in revista "Gandirea" in anul 1921 la Cluj. Cel care teoretizeaza
gandirismul este Nechifor Crainic prin lucrarea "Sensul Traditiei". Printre
scriitorii care au aderat la curentul literar traditionalism, se numara: Vasile
Voiculescu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Ion Pilat, Adrian Maniu, Ion Ghinea
si Matei Caragiale. In operele acestora era promovata o literatura intens

spiritualizata cu caracter religios, o literatura in care erau valorificate

credintele romanilor, practice crestine si datini populare.
Publicitate
SURSA 03

Clasicism
(Secolul XVII)
Trsturi
Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raiunea domin
sentimentele, caracterul moralizator acordnd importan unor specii literare
corespunztoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt
caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc i aciune (un
singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare,
rafinament, personaje oneste, morale.
Se mai pot desprinde i alte trsturi ale operei: simetria i echilibrul
compoziiei, concizia i rigoarea unor exprimri care capt uneori caracter
de sentin... Termenul comport sensuri largi, exprimnd o atitudine estetic
fundamental ce se caracterizeaz prin tendina de a observa fenomenele n
contextul universului i de a le nchega ntr-un sistem proporional i
armonios, corespunztor frumosului i concordant cu norme rationale care
impun tipuri model, perfeciunea, idealul. Curentul se definete ca o micare
artistic i literar care promoveaz ideile de echilibru i armonie a fiinei
umane, constituite n modele durabile i care se pot regsi n timp.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetic fundamental de
observare i realizare a unui sistem armonios, stabil, proporional, dominat de
elementele frumosului, n concordan cu norme specifice (cele trei uniti n
dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfeciunii formelor.
S-a manifestat n toate artele literatur, pictur, muzic, arhitectur.
Trsturi: regula celor trei uniti n dramaturgie (de loc, timp, aciune);
puritatea genurilor i a speciilor literare; ntietatea raiunii; imitarea
modelelor greco-romane; cultul pentru adevr i natural (n literatur),
infrumusetarea i innobilarea naturii (n pictur); promovarea virtutii
propunnd un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (ip social
excepional, unic un model); natur se subordoneaz idealului uman
caracter moralizator. Cultiv trsturi distincte curajul, vitejia, generozitatea
sau laitatea, avariia, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil nalt nu
amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se folosete i pentru a denumi
perfeciunea, armonia.

Simbolism
Apare n Frana n a doua jumtate a secolului XIX, ca reacie mpotriva
parnasianismului. Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un
manifest literar. Precursorul simbolismului este considerat Charles Baudelaire
prin volumul "Corespondene".
Trsturi
* utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretri
multiple.
* cultivarea sugestiei cu ajutorul creia sunt puse n eviden stri sufleteti
vagi, confuze,de melancolie, plictiseal.
* cultivarea elementului muzical,a sonoritii verbale.
* existena sinesteziei (perceperea simultan a unui ansamblu de senzaii,
auditive,vizuale etc.).
Modernism
(Secolul XX)
Trasaturi
* Negarea valorilor poetice
* Refuzul capodoperei i al ideii de frumos, de perfeciune
* Ruptura de trecut
* Revolta i libertatea de exprimare
* Originalitatea i tendina de a oca
* starea de conflict ntre luciditatea contiinei i spaimele necunoscutului
* luciditatea, efortul prin care gndirea i cucerete adevrurile
* problematica contiinei nelinistite
* predilecia pentru stri limit:comar, halucinaie, ridicol, grotesc
* exacerbare a sensibilitii, a facultilor perceptive, vederea monstruoas
* drama tristeii metafizice, a omului problematic nstrinat de tainele
genezice ale universului
* aspiraia spre regsirea echilibrului originar

Expresionism
Avangardism romnesc
Trsturi
Este o reacie mpotriva incapacitii tiinei, artei i literaturii de a stopa
izbucnirea primului rzboi mondial. Susintorii acestui curent propun n
schimb o literatur a iraionalului.
* Confirmarea libertii absolute a spiritului;
* Lumea existenei e o lume a culorilor;
* Arta - expresie profund a sufletului uman, i nu o reproducere a naturii;
* Explozia sentimentului, starea dionysiac;
* Nzuina spre absolut, ideea escaladrii cerului;
* Revolta mpotriva condiiei umane;
* Strigtul fr ecou n totul cosmic;
* Afirmarea ideii de supraom care s stpneasc lumea;
* Imagini puternice, violente, prin care se exprim nelinitea existenial;
* Personajele sunt figuri generice, simboluri (n teatru);
* Orientarea spre parabol.
Constructivism
n Romnia, constructivismul s-a concretizat n doctrina revistei
Contimporanul (condus de Ion Vinea) i mai ales n integralism, bazat pe o
fundaie constructivist i combinnd elemente din alte curente de
avangard precum suprarealismul sau futurismul.
Curente literare dup 1947
(Secolul XX)
- Proletcultism
- Realism socialist
- 0Structuralism
- Teatrul absurdului

- Postmodernism
- Poststructuralism
- Feminism
- Optzecism literar
- Fracturism
- Deprimism
(Secolul XXI)
- Generaia 2000 - Incheiere!

Teoreme si definitii matematice

Prin doua puncte dinstincte trece o singura dreapta, iar printr-un punct trec o
infinitate de drepte. Segmentul este portiunea dintr-o drepta cuprinsa intre
doua puncte. Lungimea unui segment este un numar pozitiv care arata de
cateori se cuprinde in el un alt segment luat ca unitate de masura.
Doua unghiuri se numesc suplimentare daca suma masurilor lor este 180 de
grade. Doua unghiuri se numesc complementare daca suma masurilor lor
este 90 de grade. Unghiurile opuse la varf au varful comun iar latura unuia in
prelungirea celuilalt. Suma masurilor unghiului cu varful intr-un punct a unei
drepte si de aceeasi parte a dreptei este de 180 de grade.
Mediana intr-un triunghi este segmenul pe dreapta determinate de varful unei
laturi si mijlocul laturei opuse. La triunghiul echilateral cele trei mediane
coincid cu cele trei bisectoare. Cazurile de congruenta ale triunghiurilor
oarecare reduce numarul de conditii de la 6 la 3 suficiente pentru a arata ca
doua triunghiuri sunt congruente.
In general cand avem de demonstrat ca doua segmente sau doua unghiuri
sunt cogruente, le incadram in doua tringhiuri despre care vom arata ca sunt
congruente cu ajutorul cazurilor de congruenta (LUL, LLL, ULU). Atunci
conform definitiei triunghiurilor congruente vom deduce ca si elementele
noastre sunt congruente. Linia mijlocie in triunghi este segmentu de dreapta
ce uneste mijloacele a doua laturi ale triunghiului.
Daca intr-un triunghi avem o linie mijlocie atunci ea este paralela cu a treia
latura. Intr-un triunghi linia mijlocie este egala cu a doua latura. Masura liniei
mijlocie este egala cu jumatatea liniei a treia. Suma unghiurilor interioare ale
unui triunghi este 180. Masura unui unghi exterior al unui triunghi este egala

cu suma unghiurilor interioare nealaturate lui. Intr-un triunghi inaltimile sunt

congruente.
Aria unui triunghi este jumatate din produsul oricarei laturi si a inaltimii
corespunzatoare. Intr-un tringhi dreptunghic cateta opusa unghiului de 30
este jumatate din ipotenuza. In orice triunghi fiecare latura este mai mica
decat suma celorlalte doua si mai mare decat diferenta lor. Intr-un triunghi
latura mai mare se opune unghiului mai mare. Intr-un patrulater convex suma
masurilor unghiurilor este de 360.
Triunghiul cu latura de 60 se numeste triunghi echilateral. Se numeste
paralelogram patrulaterul convex cu laturele opuse paralele. Intr-un
paralelogram laturele opuse sunt congruente. Intr-un peralelogram unghiurile
opuse sunt congruente. Daca intr-un patrulater convex doua laturi opuse sunt
paralele si congruente atunci el este paralelogram.
Intr-un paralelogram diagonalele se injumatatesc. Intr-un paralelogram
unghiurile alaturate fiecarei laturi sunt suplimentare. Se numeste dreptunghi
un paralelogram cu unghiurile drepte. Intr-un dreptunghi diagonalele sunt
congruente. Intr-un triunghi dreptunghic mediana referitoare la ipotenuza are
ca masura jumatate din masura ipotenuzei.
Rombul este un paralelogram cu doua laturi congruente. Intr-un romb
diagonalele sunt perpendiculare Intr-un romb diagonalele sunt bisectoarele
unghiurilor opuse. Este patrat rombul cu un unghi drept. Este patrat
dreptunghiul cu doua laturi alaturate congr. Trapezul este patrulaterul convex
cu doua laturi opuse paralele, iar celalalte neparalele.
Prin doua puncte dinstincte trece o singura dreapta, iar printr-un punct trec o
infinitate de drepte. Segmentul este portiunea dintr-o drepta cuprinsa intre
doua puncte. Lungimea unui segment este un numar pozitiv care arata de
cateori se cuprinde in el un alt segment luat ca unitate de masura.
Doua unghiuri se numesc suplimentare daca suma masurilor lor este 180 de
grade. Doua unghiuri se numesc complementare daca suma masurilor lor
este 90 de grade. Unghiurile opuse la varf au varful comun iar latura unuia in
prelungirea celuilalt. Suma masurilor unghiului cu varful intr-un punct a unei
drepte si de aceeasi parte a dreptei este de 180 de grade.
Mediana intr-un triunghi este segmenul pe dreapta determinate de varful unei
laturi si mijlocul laturei opuse. La triunghiul echilateral cele trei mediane
coincid cu cele trei bisectoare. Cazurile de congruenta ale triunghiurilor
oarecare reduce numarul de conditii de la 6 la 3 suficiente pentru a arata ca
doua triunghiuri sunt congruente.
In general cand avem de demonstrat ca doua segmente sau doua unghiuri

sunt cogruente, le incadram in doua tringhiuri despre care vom arata ca sunt
congruente cu ajutorul cazurilor de congruenta (LUL, LLL, ULU). Atunci
conform definitiei triunghiurilor congruente vom deduce ca si elementele
noastre sunt congruente. Linia mijlocie in triunghi este segmentu de dreapta
ce uneste mijloacele a doua laturi ale triunghiului.
Daca intr-un triunghi avem o linie mijlocie atunci ea este paralela cu a treia
latura. Intr-un triunghi linia mijlocie este egala cu a doua latura. Masura liniei
mijlocie este egala cu jumatatea liniei a treia. Suma unghiurilor interioare ale
unui triunghi este 180. Masura unui unghi exterior al unui triunghi este egala
cu suma unghiurilor interioare nealaturate lui. Intr-un triunghi inaltimile sunt
congruente.
Aria unui triunghi este jumatate din produsul oricarei laturi si a inaltimii
corespunzatoare. Intr-un tringhi dreptunghic cateta opusa unghiului de 30
este jumatate din ipotenuza. In orice triunghi fiecare latura este mai mica
decat suma celorlalte doua si mai mare decat diferenta lor. Intr-un triunghi
latura mai mare se opune unghiului mai mare. Intr-un patrulater convex suma
masurilor unghiurilor este de 360.
Triunghiul cu latura de 60 se numeste triunghi echilateral. Se numeste
paralelogram patrulaterul convex cu laturele opuse paralele. Intr-un
paralelogram laturele opuse sunt congruente. Intr-un peralelogram unghiurile
opuse sunt congruente. Daca intr-un patrulater convex doua laturi opuse sunt
paralele si congruente atunci el este paralelogram.
Intr-un paralelogram diagonalele se injumatatesc. Intr-un paralelogram
unghiurile alaturate fiecarei laturi sunt suplimentare. Se numeste dreptunghi
un paralelogram cu unghiurile drepte. Intr-un dreptunghi diagonalele sunt
congruente. Intr-un triunghi dreptunghic mediana referitoare la ipotenuza are
ca masura jumatate din masura ipotenuzei.
Rombul este un paralelogram cu doua laturi congruente. Intr-un romb
diagonalele sunt perpendiculare Intr-un romb diagonalele sunt bisectoarele
unghiurilor opuse. Este patrat rombul cu un unghi drept. Este patrat
dreptunghiul cu doua laturi alaturate congr. Trapezul este patrulaterul convex
cu doua laturi opuse paralele, iar celalalte neparalele.

Algebra - notiuni fundamentale

Proportie. Proprietatea fundamentala a proportiei
- proportia este o egalitate a doua rapoarte;
- in orice proportieprodusul extremilor este egal cu produsul mezilor;

Aflarea unui termen necunoscut al unei proportii

- un extrem = produsul mezilor supra" celalalt extrem;
- un mez = produsul extremilor supra" celalalt mez;
Proportii derivate
- a/b = c/d => d/b = c/a
- a/b = c/d => a/c = b/d
- a/b = c/d => b/a = d/c
- a/b = c/d => af/bf = c/d
- a/b = c/d => a:f/b:f = c/d
- a/b = c/d => af/b = cf/d
- a/b = c/d => a/bf = c/df
- a/b = c/d => a/b:f = c/d:f
- a/b = c/d => a+b/b = c+d/d
- a/b = c/d => a-b/b = c-d/d
- a/b = c/d => a/a+b = c/c+d
- a/b = c/d => a/b-a = c/d-c
- a/b = c/d => a/b = a+c/b+d
- a/b = c/d => a/b = a-c/b-d
Procente. Aflarea a p% dintr-un numar
- prin notatia p% se intelege p/100
- pentru aflarea a p% dintr-un numar dat se efectueaza p/100 din numarul
respectiv adica p/100 inmultit cu numarul dat
Aflarea unui numar cand se cunoaste p% din el
- intrucat exista un numar necunoscut il vom nota cu x, obtinand p/100 din
x=a, a fiind dat, rezulta x=a:p/100
Aflarea raportului procentual
- se numeste raport procentual raportul p/100

- pentru a afla cat la suta reprezinta numarul a din numarul b, ne folosim de

relatia: a = p/100 b sau a/b = p/100 p = 100 a/b
Probabilitati
- se numeste probabilitatea realizarii unui eveniment (rezultatul unei
experiente) raportul dintre numarul cazurilor favorabile realizarii
evenimentului si numarul cazurilor posibile ale experientei
- probabilitatea unui eveniment se noteaza cu P(A)
- P(A) = numarul cazurilor favorabile evenimentului A / numarul cazurilor
posibile ale experientei
Proportionaliate directa
- intre doua multimi finite de numere se stabileste o proportionalitate directa
daca se poate forma un sir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel incat
numaratorii rapoartelor sa fie elementele primei multimi si numitorii
rapoartelor sa fie elementele celeilalte multimi
- intre {x, y, z} si {a, b, c} se stabileste o proportinalitate directa daca: x/a =
y/b = z/c
Proportionalitate inversa
- intre doua multimi finite de numere se stabileste o proportionalitate inversa,
daca se poate forma un sir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel incat
multimea primilor factori ai produselor sa fie una din multimi, iar multimea
celorlalti factori sa fie cealalta multime
- intre {x, y, z} si {a, b, c} se stbileste o proportionalitate inversa daca: x a
=yb=zc
Regula de trei simpla
- fiind date doua multimi intre care este stabilita o proportionalitate directa
sau inversa, procedeul de aflare a unuia din elemente se numeste regula de
trei simpla
Adunarea si scaderea numerelor intregi. Desfacerea parantezelor
-la adunarea numerelor intregi apar trei cazuri:
1.ambele numere sunt intregi pozitive (deci naturale) suma este suma
numerelor naturale a si b
2.ambele numere sunt intregi negative suma este (|a|+|b|)

3.un numar este intreg negativ si celalalt intreg pozitiv suma este 0 daca: |
a|=|b|. Daca |a||b| efectuam operatie de scadere intre modulul mai mare si
modulul mai mic, iar la rezultat se scrie semnul numarului care era modulul
mai mare
- se defineste opusul numarului a ca fiind a si opusul numarului a ca fiind a
- la scaderea a doua numere intrgi se efectueaza operatie de adunare intre
primul numar si opusul celui de-al doilea
- daca in fata unei paranteze este semnul +" atunci se suprima paranteza si
semnul +" si se scrie expresia din paranteza neschimbata
- daca in fata unei paranteze este semnul - atunci se suprima paranteza si
semnul - si se scrie expresia din paranteza schimband semnele
Divizorii unui numar intreg
- un numar intreg a este divzibil cu un numar intreg b0, daca exista un
numar intreg c astfel incat a=b c
- notatie: a : b (a se divide cu b) si b|a (b divide a)

SURSA 02

Multimea numerelor intregi. Multimi. Produs cartezian

-vom numi produs cartezian al multimilor A si B notat AB, multimea
perechilor ( a,b ), unde a A si b B
Relatiile <", ", ", >" intre numerele rationale
- un numar rational a este mai mare decat un numar rational b, ceea ce se
scrie a > b, daca exista c Q astfel incat a = b+c 42367bzr93zvx3j
- pe axa numerelor, numarul rational maimmare se va afla la dreapta celui
mai mic
- pentru a compara doua numere rationale se vor aduce la acelasi numitor si
se vor compara numaratorii astfel obtinuti
Puterea unui numar rational
- se va folosi notatia : a - = 1/a zv367b2493zvvx
Ecuatii in Q

- se numeste ecuatie propozitia cu o variabila in care variabila trebuie sa

verifice o egalitate
- se numeste solutie a ecuatiei un numar sau mai multe numere care puse in
locul variabilei formeaza o propozitie adevarata
- forma generala a unei ecuatii de gradul I cu o necunoscuta este : ax + b =
c, unde a, b, c Q
- rezolvarea ecuatiei inseamna gasirea solutiilor : ax + b = c <=> ax = c b
<=> x = c b/a , a 0
Numere reale
- se numesc numere irationale acele numere care scrise zecimal au o
infinitate de cifre in dreapta virgulei care nu se repeta periodic
- definim multimea numerelor reale ca fiind reuniunea dintre multimea Q a
numerelor rationale si multimea numerelor irationale
reguli de calcul in R :
- ab + cb =( a+c )b
- ab cb = (a c)b
- a b = a b
- a : b = a:b
- scoaterea factorilor de sub radical se efectueaza folosind a2 =|a| =>
a2b=|a|b
- introducerea sub radical se efectueaza astfel :
1. a = a2
2. ab = a2 b
- se va rationaliza numitorul prin amplificarea fractiei a/b = ab /b
- pentru ridicarea la putere a unui numar real se va tine seama de (a) n=a
n
Calcularea mediilor
+ Media aritmetica a numerelor a, a1, a2 ,... an este : ma = a+a1+a2... an /
n
+ Media aritmetica ponderata a numerelor a, a1, a2 ,... an avand ponderile p,

p1, p2, ...pn este : m a p = a1 p1 + a2 p2 +...+an pn / p1+p2 +... +pn

+ Media geometrica (proportionala) a numerelor pozitive a1 si a2 este :
mg =a1 a2
Calcul algebric
- doi termeni sunt asemenea daca au aceeasi parte literara. La litere identice
corespunzand exponenti identici
- adunarea si scaderea se poate efectua numai intre termeni asemenea
- pentru a efectua inmultirea se tine seama de :
1. a (b+c) = ab + ac
2.(a+b)(c+d) = ac + ad + bc + bd
formule de calcul prescurtat:
1.(a + b)2 = a2 +2ab + b2
2.(a b)2 = a2 - 2ab + b2
3.(a b)(a + b) = a2 b2
4.(a + b +c)2 = a2 + b2 + c2 +2ab +2ac +2bc
- pentru a rationaliza fractia a / bc + de, se va amplifica cu bc de
- pentru a efectua impartirea se tine seama de : (a + b + c): d = a:d+b:d+c:d
Descompunerea in factori
1. metode de descompunere :
scoaterea factorului comun:
a b + a c = a (b+c)
a b - a c = a (b - c)
2.restrangerea patratului unei sume de doi termeni:
a + 2ab + b = (a+b)
a - 2ab + b = (a - b)
3. diferenta patratelor:
a - b = (a b)(a+b)

4. alte metode:
c(a+b)+d(a+b)= (a+b)(c+d)
x +x(a+b)+a b = (x+a)(x+b)
5. Ecuatii de gradul I cu doua necunoscute
- forma generala a unei ecuatii de gradul I cu doua necunoscute este
ax+by+c = 0
- o ecuatie de gradul I cu doua necunoscute are o infinitate de solutii sub
forma perechilor (x; -c-ax /b)
- multimea punctelor din plan care sunt solutiile unei ecuatii de gradul I cu
doua necunoscute formeaza o dreapta numita dreapta solutiilor ecuatiei
Sisteme de ecuatii
- forma generala a unui sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute este :
ax+by = c unde a, b, a`, b` sunt coeficienti si c, c` termeni liberi
a`c+b`y = c`
- se numeste solutie a unui sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute o
pereche de forma (x, y) RR care verifica ambele ecuatii ale sistemului
- in rezolvarea sistemelor de doua ecuatii cu doua necunoscute se pot intalni
urmatoarele situatii:
1. sistemul are o unica solutie
2. sistemul nu are solutii(sistem incompatibil)
3. sistemul are o infinitate de solutii(sistem nedeterminat)
Proportie. Proprietatea fundamentala a proportiei
- proportia este o egalitate a doua rapoarte;
- in orice proportieprodusul extremilor este egal cu produsul mezilor;
Aflarea unui termen necunoscut al unei proportii
- un extrem = produsul mezilor supra" celalalt extrem;
- un mez = produsul extremilor supra" celalalt mez;
Proportii derivate

- a/b = c/d => d/b = c/a

- a/b = c/d => a/c = b/d
- a/b = c/d => b/a = d/c
- a/b = c/d => af/bf = c/d
- a/b = c/d => a:f/b:f = c/d
- a/b = c/d => af/b = cf/d
- a/b = c/d => a/bf = c/df
- a/b = c/d => a/b:f = c/d:f
- a/b = c/d => a+b/b = c+d/d
- a/b = c/d => a-b/b = c-d/d
- a/b = c/d => a/a+b = c/c+d
- a/b = c/d => a/b-a = c/d-c
- a/b = c/d => a/b = a+c/b+d
- a/b = c/d => a/b = a-c/b-d
Procente. Aflarea a p% dintr-un numar
- prin notatia p% se intelege p/100
- pentru aflarea a p% dintr-un numar dat se efectueaza p/100 din numarul
respectiv adica p/100 inmultit cu numarul dat
Aflarea unui numar cand se cunoaste p% din el
- intrucat exista un numar necunoscut il vom nota cu x, obtinand p/100 din
x=a, a fiind dat, rezulta x=a:p/100
Aflarea raportului procentual
- se numeste raport procentual raportul p/100
- pentru a afla cat la suta reprezinta numarul a din numarul b, ne folosim de
relatia: a = p/100 b sau a/b = p/100 p = 100 a/b
Probabilitati
- se numeste probabilitatea realizarii unui eveniment (rezultatul unei
experiente) raportul dintre numarul cazurilor favorabile realizarii

evenimentului si numarul cazurilor posibile ale experientei

- probabilitatea unui eveniment se noteaza cu P(A)
- P(A) = numarul cazurilor favorabile evenimentului A / numarul cazurilor
posibile ale experientei
Proportionaliate directa
- intre doua multimi finite de numere se stabileste o proportionalitate directa
daca se poate forma un sir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel incat
numaratorii rapoartelor sa fie elementele primei multimi si numitorii
rapoartelor sa fie elementele celeilalte multimi
- intre {x, y, z} si {a, b, c} se stabileste o proportinalitate directa daca: x/a =
y/b = z/c
Proportionalitate inversa
- intre doua multimi finite de numere se stabileste o proportionalitate inversa,
daca se poate forma un sir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel incat
multimea primilor factori ai produselor sa fie una din multimi, iar multimea
celorlalti factori sa fie cealalta multime
- intre {x, y, z} si {a, b, c} se stbileste o proportionalitate inversa daca: x a
=yb=zc
Regula de trei simpla
- fiind date doua multimi intre care este stabilita o proportionalitate directa
sau inversa, procedeul de aflare a unuia din elemente se numeste regula de
trei simpla
Adunarea si scaderea numerelor intregi. Desfacerea parantezelor
-la adunarea numerelor intregi apar trei cazuri:
1.ambele numere sunt intregi pozitive (deci naturale) suma este suma
numerelor naturale a si b
2.ambele numere sunt intregi negative suma este (|a|+|b|)
3.un numar este intreg negativ si celalalt intreg pozitiv suma este 0 daca: |
a|=|b|. Daca |a||b| efectuam operatie de scadere intre modulul mai mare si
modulul mai mic, iar la rezultat se scrie semnul numarului care era modulul
mai mare
- se defineste opusul numarului a ca fiind a si opusul numarului a ca fiind a

- la scaderea a doua numere intrgi se efectueaza operatie de adunare intre

primul numar si opusul celui de-al doilea
- daca in fata unei paranteze este semnul +" atunci se suprima paranteza si
semnul +" si se scrie expresia din paranteza neschimbata
- daca in fata unei paranteze este semnul - atunci se suprima paranteza si
semnul - si se scrie expresia din paranteza schimband semnele
Divizorii unui numar intreg
- un numar intreg a este divzibil cu un numar intreg b0, daca exista un
numar intreg c astfel incat a=b c
- notatie: a : b (a se divide cu b) si b|a (b divide a)

SURSA 02

Multimea numerelor intregi. Multimi. Produs cartezian

-vom numi produs cartezian al multimilor A si B notat AB, multimea
perechilor ( a,b ), unde a A si b B
Relatiile <", ", ", >" intre numerele rationale
- un numar rational a este mai mare decat un numar rational b, ceea ce se
scrie a > b, daca exista c Q astfel incat a = b+c 42367bzr93zvx3j
- pe axa numerelor, numarul rational maimmare se va afla la dreapta celui
mai mic
- pentru a compara doua numere rationale se vor aduce la acelasi numitor si
se vor compara numaratorii astfel obtinuti
Puterea unui numar rational
- se va folosi notatia : a - = 1/a zv367b2493zvvx
Ecuatii in Q
- se numeste ecuatie propozitia cu o variabila in care variabila trebuie sa
verifice o egalitate
- se numeste solutie a ecuatiei un numar sau mai multe numere care puse in
locul variabilei formeaza o propozitie adevarata

- forma generala a unei ecuatii de gradul I cu o necunoscuta este : ax + b =

c, unde a, b, c Q
- rezolvarea ecuatiei inseamna gasirea solutiilor : ax + b = c <=> ax = c b
<=> x = c b/a , a 0
Numere reale
- se numesc numere irationale acele numere care scrise zecimal au o
infinitate de cifre in dreapta virgulei care nu se repeta periodic
- definim multimea numerelor reale ca fiind reuniunea dintre multimea Q a
numerelor rationale si multimea numerelor irationale
reguli de calcul in R :
- ab + cb =( a+c )b
- ab cb = (a c)b
- a b = a b
- a : b = a:b
- scoaterea factorilor de sub radical se efectueaza folosind a2 =|a| =>
a2b=|a|b
- introducerea sub radical se efectueaza astfel :
1. a = a2
2. ab = a2 b
- se va rationaliza numitorul prin amplificarea fractiei a/b = ab /b
- pentru ridicarea la putere a unui numar real se va tine seama de (a) n=a
n
Calcularea mediilor
+ Media aritmetica a numerelor a, a1, a2 ,... an este : ma = a+a1+a2... an /
n
+ Media aritmetica ponderata a numerelor a, a1, a2 ,... an avand ponderile p,
p1, p2, ...pn este : m a p = a1 p1 + a2 p2 +...+an pn / p1+p2 +... +pn
+ Media geometrica (proportionala) a numerelor pozitive a1 si a2 este :
mg =a1 a2

Calcul algebric
- doi termeni sunt asemenea daca au aceeasi parte literara. La litere identice
corespunzand exponenti identici
- adunarea si scaderea se poate efectua numai intre termeni asemenea
- pentru a efectua inmultirea se tine seama de :
1. a (b+c) = ab + ac
2.(a+b)(c+d) = ac + ad + bc + bd
formule de calcul prescurtat:
1.(a + b)2 = a2 +2ab + b2
2.(a b)2 = a2 - 2ab + b2
3.(a b)(a + b) = a2 b2
4.(a + b +c)2 = a2 + b2 + c2 +2ab +2ac +2bc
- pentru a rationaliza fractia a / bc + de, se va amplifica cu bc de
- pentru a efectua impartirea se tine seama de : (a + b + c): d = a:d+b:d+c:d
Descompunerea in factori
1. metode de descompunere :
scoaterea factorului comun:
a b + a c = a (b+c)
a b - a c = a (b - c)
2.restrangerea patratului unei sume de doi termeni:
a + 2ab + b = (a+b)
a - 2ab + b = (a - b)
3. diferenta patratelor:
a - b = (a b)(a+b)
4. alte metode:
c(a+b)+d(a+b)= (a+b)(c+d)
x +x(a+b)+a b = (x+a)(x+b)

5. Ecuatii de gradul I cu doua necunoscute

- forma generala a unei ecuatii de gradul I cu doua necunoscute este
ax+by+c = 0
- o ecuatie de gradul I cu doua necunoscute are o infinitate de solutii sub
forma perechilor (x; -c-ax /b)
- multimea punctelor din plan care sunt solutiile unei ecuatii de gradul I cu
doua necunoscute formeaza o dreapta numita dreapta solutiilor ecuatiei
Sisteme de ecuatii
- forma generala a unui sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute este :
ax+by = c unde a, b, a`, b` sunt coeficienti si c, c` termeni liberi
a`c+b`y = c`
- se numeste solutie a unui sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute o
pereche de forma (x, y) RR care verifica ambele ecuatii ale sistemului
- in rezolvarea sistemelor de doua ecuatii cu doua necunoscute se pot intalni
urmatoarele situatii:
1. sistemul are o unica solutie
2. sistemul nu are solutii(sistem incompatibil)
3. sistemul are o infinitate de solutii(sistem nedeterminat)

Teoria relativitatii
Teoria relativitatii reprezinta in fizica moderna un ansamblu a doua teorii
formulate de Albert Einstein: relativitatea restransa si relativitatea generala.
Ideea de baza a acestor doua teorii este ca timpul si distantele unui
eveniment masurate de doi observatori au, in general, valori diferite, dar se
supun totdeauna acelorasi legi fizice. Cand doi observatori examineaza
configuratii diferite, si anume deplasarile lor, una in raport cu cealalta,
aplicand regulile logice, se constata ca legile fizice au in mod necesar o
anumita forma.
Relativitatea restransa, formulata in 1905, s-a nascut din observatia ca
transformarea care permite schimbarea unui sistem referential,

transformarea lui Galilei, nu este valabila pentru propagarea undelor

electromagnetice, care sunt dirijate de ecuatiile lui Maxwell. Pentru a putea
impaca mecanica clasica cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul ca
viteza luminii, masurata de doi observatori situati in sisteme referentiale
inertiale diferite, este totdeauna constanta (ulterior a demonstrat ca acest
postulat este de fapt inutil, pentru ca viteza constanta a luminii deriva din
formele legilor fizice).
Teoria relativitatii reprezinta in fizica moderna un ansamblu a doua teorii
formulate de Albert Einstein: relativitatea restransa si relativitatea generala.
Ideea de baza a acestor doua teorii este ca timpul si distantele unui
eveniment masurate de doi observatori au, in general, valori diferite, dar se
supun totdeauna acelorasi legi fizice. Cand doi observatori examineaza
configuratii diferite, si anume deplasarile lor, una in raport cu cealalta,
aplicand regulile logice, se constata ca legile fizice au in mod necesar o
anumita forma.
Relativitatea restransa, formulata in 1905, s-a nascut din observatia ca
transformarea care permite schimbarea unui sistem referential,
transformarea lui Galilei, nu este valabila pentru propagarea undelor
electromagnetice, care sunt dirijate de ecuatiile lui Maxwell. Pentru a putea
impaca mecanica clasica cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul ca
viteza luminii, masurata de doi observatori situati in sisteme referentiale
inertiale diferite, este totdeauna constanta (ulterior a demonstrat ca acest
postulat este de fapt inutil, pentru ca viteza constanta a luminii deriva din
formele legilor fizice).
Publicitate
SURSA 03

Aceast teorie n care se formuleaz legile generale ale fenomenelor fizice n

forma valabil i la viteze relative foarte mari ale corpurilor, pentru care legile
formulate n fizica clasic prerelativist nu mai sunt confirmate de experien,
poart numele de teoria relativitii restrnse. Relativitatea restrns nu este
o teorie fizic, n sensul c ea nu este teoria vreunui fenomen particular.
Teoria relativitii restrnse constituie, n esen, o cinematic i ea
formuleaz baza teoriilor care vor fi n mod obligatoriu relativiste, dar vor
conserva domeniul lor explicativ particular.
Nu ne putem ndoi de faptul c teoria relativitii a modificat profund
concepia noastr asupra spaiului i timpului. Aspectul cel mai incitant al
acestei schimbri nu const n natura ei special, ci mai degrab n faptul c

ea a fost n genere posibil.

Exist un acord general asupra ideii c investigaiile lui einstein au un merit
fundamental mai presusde orice critic pe care am fi nclinai s le-o aducem.
Ele ne-au determinat s gndim.

Muzica clasica

Muzica clasica isi are originea in Renasterea italiana. Reforma si

Contrareforma acorda un loc tot mai important cantecului in cursul slujbei,
ceea ce da nastere oratoriului in Italia, cantata in tarile germane si marelui
motet in Franta. Marii compozitori isi pun in evidenta talentul prin intermediul
unui instrument privilegiat, orga, aspirand la titlul de capelmaistru.La sfarsitul
secolului XVI apare un nou gen, opera ilustrata in 1607 de Orfeu compus de
Claudio Monteverdi. Opera castiga teren in Franta cu Rameau si Lully ,iar in
Anglia cu Purcell. Concertul se modifica prin crearea de noi instrumente,
vioara si clavecinul. Muzica, deja prezenta in tipul de educatie aristocratica,
devine problema profesionistilor, deseori aflati in serviciul unui nobil sau
traind din comenzi. A. Vivaldi (1678-1748) domina concerto, termen care
dateaza de la sfarsitul secolului al XVI lea si care desemneaza o opera de o
anumita amploare pentru instrumente si voci.Concerto grosso, care foloseste
la inceput in aceeasi masura toate instrumentele, va ceda treptat locul
opozitiei dintre flaut si vioara, apoi dintre pian si restul orchestrei, de-a lungul
a trei miscari; rapida, lenta, rapida.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). In ciuda unei vieti scurte si
nefericite, el ambogateste traditiile musicale.A compus in toate genurile,
dand dovada de o inepuizabila inventivitate melodica.Va trebui insa asteptat
mijlocul secolului XX si venirea marilor muzicologi, a lui Alfred Einstein in
special, pentru ca opera sa sa fie cu adevarat descoperita. A lasat o imensa
mostenire, alcatuita din sonate, concerte, simfonii si opera (Nunta lui Figaro,
Don Juan, Flautul fermecat).
Geniul lui Ludwig van Beethoven (1770-1827), prin foarte buna stapanire a
compozitiei instrumentale, prin romantismul sau lyric, eclipseaza toti
contemporanii. Amploarea operei sale, ca si varietatea acesteia fac ca
Beethoven sa fie maestro prin excelenta al inceputului de secol XIX .
Principalele sale opere sunt:

1792-1822: 32 de sonate pentru pian: Patetica, In lumina lunii, Appassionata.

1822-1826: 17 cvartete.
1794-1809: 9 simfonii: in mi bemol major sau Eroica, in fa major sau
Pastorala.
- un concert pentru vioara.
- o opera, Fidelio (1814)
- o misa in re, Missa Solemnis (1823)

Sursa: www.lenusa.ning.com
Muzica clasica isi are originea in Renasterea italiana. Reforma si
Contrareforma acorda un loc tot mai important cantecului in cursul slujbei,
ceea ce da nastere oratoriului in Italia, cantata in tarile germane si marelui
motet in Franta. Marii compozitori isi pun in evidenta talentul prin intermediul
unui instrument privilegiat, orga, aspirand la titlul de capelmaistru.La sfarsitul
secolului XVI apare un nou gen, opera ilustrata in 1607 de Orfeu compus de
Claudio Monteverdi. Opera castiga teren in Franta cu Rameau si Lully ,iar in
Anglia cu Purcell. Concertul se modifica prin crearea de noi instrumente,
vioara si clavecinul. Muzica, deja prezenta in tipul de educatie aristocratica,
devine problema profesionistilor, deseori aflati in serviciul unui nobil sau
traind din comenzi. A. Vivaldi (1678-1748) domina concerto, termen care
dateaza de la sfarsitul secolului al XVI lea si care desemneaza o opera de o
anumita amploare pentru instrumente si voci.Concerto grosso, care foloseste
la inceput in aceeasi masura toate instrumentele, va ceda treptat locul
opozitiei dintre flaut si vioara, apoi dintre pian si restul orchestrei, de-a lungul
a trei miscari; rapida, lenta, rapida.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). In ciuda unei vieti scurte si
nefericite, el ambogateste traditiile musicale.A compus in toate genurile,
dand dovada de o inepuizabila inventivitate melodica.Va trebui insa asteptat
mijlocul secolului XX si venirea marilor muzicologi, a lui Alfred Einstein in
special, pentru ca opera sa sa fie cu adevarat descoperita. A lasat o imensa
mostenire, alcatuita din sonate, concerte, simfonii si opera (Nunta lui Figaro,
Don Juan, Flautul fermecat).
Geniul lui Ludwig van Beethoven (1770-1827), prin foarte buna stapanire a
compozitiei instrumentale, prin romantismul sau lyric, eclipseaza toti
contemporanii. Amploarea operei sale, ca si varietatea acesteia fac ca
Beethoven sa fie maestro prin excelenta al inceputului de secol XIX .

Principalele sale opere sunt:

1792-1822: 32 de sonate pentru pian: Patetica, In lumina lunii, Appassionata.
1822-1826: 17 cvartete.
1794-1809: 9 simfonii: in mi bemol major sau Eroica, in fa major sau
Pastorala.
- un concert pentru vioara.
- o opera, Fidelio (1814)
- o misa in re, Missa Solemnis (1823)

Sursa: www.lenusa.ning.com
Publicitate
SURSA 03 radiourionline.com

Muzica clasica defineste mai multe genuri muzicale diferite, insa inrudite.
Fara vreo clasificare anume, semnificatia uzuala a muzicii clasice este muzica
clasica europeana. De asemenea, termenul se mai poate referi la muzica
clasica a popoarelor din afara Europei, precum: muzica clasica persana,
muzica clasica indiana sau muzica clasica chineza.
In principiu, muzica clasica este compusa si interpretata de artisti
profesionisti foarte bine instruiti. Muzica clasica este o traditie scrisa, fiind
compusa, scrisa si transmisa prin intermediul partiturilor.
Muzica clasica cuprinde urmatoarele genuri: muzica avangardista, muzica de
balet, muzica orchestrala, muzica de camera, muzica corala, muzica de
concert, muzica de film, muzica de claviatura, muzica de teatru, opera,
muzica simfonica si muzica vocala.

Pianul si Sunetul
Pianul este un instrument muzical cu claviatura format dintr-o cutie mare de
rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care
vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor

clape.
Prima forma de pian dateaza de la jumatatea secolului al XII-lea. La inceput
se numea monocord cu clape, instrument caruia i-au fost adaugate mai multe
clape devenind clavicord. Clavicordul functiona, la fel ca pianul de azi, printrun mecanism se atingere a coardelor in momentul apasarii clapelor. Abia in
anul 1709, Bartolomeo Cristofori, un fabricant de clavecine din Padova,
construieste primul pian care functiona prin atingerea coardelor cu
ciocanelele, fara ca acestea sa ramana in contact cu coarda dupa producerea
sunetului. De asemenea, producerea sunetului putea fi controlata din pedale.
Pana in anul 1850, acest instrument purta numele de pianoforte.
Pianul este de doua tipuri si anume: pianul cu coarda si pianina. Cel cu coarda
are corzile asezate pe orizontala intr-o carcasa de lemn sprijinita de obicei pe
trei picioare. Spre deosebire de acesta, pianina are corzile asezate in plan
vertical si ocupa mult mai putin spatiu.
Pianul este un instrument muzical cu claviatura format dintr-o cutie mare de
rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care
vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor
clape.
Prima forma de pian dateaza de la jumatatea secolului al XII-lea. La inceput
se numea monocord cu clape, instrument caruia i-au fost adaugate mai multe
clape devenind clavicord. Clavicordul functiona, la fel ca pianul de azi, printrun mecanism se atingere a coardelor in momentul apasarii clapelor. Abia in
anul 1709, Bartolomeo Cristofori, un fabricant de clavecine din Padova,
construieste primul pian care functiona prin atingerea coardelor cu
ciocanelele, fara ca acestea sa ramana in contact cu coarda dupa producerea
sunetului. De asemenea, producerea sunetului putea fi controlata din pedale.
Pana in anul 1850, acest instrument purta numele de pianoforte.
Pianul este de doua tipuri si anume: pianul cu coarda si pianina. Cel cu coarda
are corzile asezate pe orizontala intr-o carcasa de lemn sprijinita de obicei pe
trei picioare. Spre deosebire de acesta, pianina are corzile asezate in plan
vertical si ocupa mult mai putin spatiu.
Publicitate
SURSA 03

Pianul (prescurtarea comun a cuvntului de origine italian pianoforte) este

un instrument muzical foarte rspndit, n care sunetul este produs de corzi
metalice fixate pe o plac de rezonan din lemn, lovite de ciocnele
acoperite cu psl, prin intermediul unei claviaturi. Pianele moderne au

corzile montate ntr-un cadru metalic, de obicei turnat din font i finisat cu
lac i pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, i plac de
bronz). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care
altfel ar deforma structura din lemn a pianului.
Elementele constructive
Elementele eseniale pentru producerea sunetului ntr-un pian sunt: corzile
metalice lovite de ciocnelul din lemn cu cap de psl, cluul pe care sunt
fixate corzile prin intermediul unor iruri de cuie metalice, i care transmite
vibraia corzii ctre placa de rezonan din lemn, care are rolul de a
transforma vibraia corzii n unde sonore. Coarda singur produce un sunet
aproape inaudibil, datorit suprafeei sale foarte mici, iar placa de rezonan,
care are o suprafa considerabil mai mare, transform vibraia corzii mult
mai eficient n sunet, punnd n micare un volum mare de aer (vezi si
imaginea de mai jos).
Istoria pianului
Povestea pianului ncepe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul su
strmo - monocordul cu clape - cruia ulterior i-au fost adugate mai multe
coarde, transformndu-se n mult mai cunoscutul clavicord, care funciona
printr-un mecanism de atingere a coardelor n momentul apsrii clapelor.
Pn la nceputul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea s aib zece coarde,
fiecare dintre ele producnd cel puin dou note prin atingerea coardelor n
dou puncte diferite pe lungimea acesteia.
Un alt instrument premergtor pianului a fost clavecinul, care producea
sunete atunci cnd n urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene
de lemn, aa cum buricul degetelor ciupete coardele de chitar. Acesta avea
ns dezavantajul de a nu permite celui care cnta s ofere dinamism muzicii.
Dei a fost des utilizat pe parcursul a dou sute de ani, pn n secolul al
XVIII-lea claviatura sa ajungnd pn la opt octave, clavecinul a pierdut
treptat teren n faa unui nou instrument numit pianoforte. n 1709, italianul
Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, ncepea construcia
primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocnele, fr
ca acestea s rmn n contact cu coarda dup producerea sunetului. n
plus, impactul ciocnelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea
de pianoforte, meninut pn n 1850, a fost dat tocmai datorit acestui
principiu de funcionare care permitea obinerea unui sunet variat i clar, mai
lung sau mai scurt, mai tare sau mai ncet, n funcie de dorina celui care
aciona clapele. Invenia lui Cristofori a fost menionat pentru prima dat n
1711, mpreun cu o schi a instrumentului, ntr-un document scris de ctre
Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraie pentru prima
generaie de fabricani de piane. De-a lungul vieii, Bartolomeo Cristofori a

construit aproximativ douzeci de piane, doar trei dintre acestea, care

dateaz din anul 1720, pstrndu-se pn n zilele noastre n muzee din
Europa i SUA.
Tipuri
Instrumentul cunoate dou forme constructive distincte:
Pianul cu coad, n care corzile sunt dispuse pe orizontal ntr-o carcas din
lemn sprijinit, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coad se mpart, n
funcie de lungime, n urmtoarele categorii:
- Pian cu coad scurt (lungime ~140-180 cm);
- Pian cu coad medie (lungime ~180-230 cm);
- Pian cu coad lung (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm
sunt piane de concert.
Pianina, n care corzile i carcasa sunt dispuse n plan vertical, pentru a ocupa
mai puin spaiu. Poate avea nlimi variabile.
Calitatea sonor a unui pian este proporional, de regul, cu lungimea
acestuia (respectiv nlimea, pentru pianine), mai ales n ceea privete
claritatea i puterea registrului grav. Aceasta se explic prin posibilitatea
utilizrii, n pianele cu coad lung, a unor corzi mai lungi i a unor plci de
rezonan mai bine adaptate frecvenelor diferite produse de corzi.
Productori de piane
Printre cele mai cunoscute firme productoare de piane sunt astzi Steinway
and Sons (SUA i Germania), C. Bechstein (Germania), Blthner(Germania),
Bsendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia).

Alexandru Flechtenmacher
Cu Alexandru Flechtenmacher muzica romaneasca inregistreaza un nume
prestigios si un moment important in procesul ei de afirmare si dezvoltare.
Alexandru Flechtenmacher s-a nascut la Iasi, la 23 decembrie 1823, ca fiu al
lui Christian Flechtenmacher, jurist, originar din Brasov. i-a facut studiile
muzicale la Iasi si la Conservatorul din Viena (1837-1840). Dupa reintoarcerea
sa in tara a avut o bogata si multilaterala activitate, care a constituit o
contributie deosebit de insemnata la dezvoltarea vietii muzicale romanesti.
Facind parte din pleiada intelectualitatii care a luat parte activa la revolutia
din 1848 si care a militat pentru infaptuirea Unirii, Alexandru Flechtenmacher
se numara printre marii inaintasi care au luptat cu perseverenta pentru

dezvoltarea si afirmarea muzicii romanesti. Ca sef de orchestra a functionat la

Teatrul National din Bucuresti, la Craiova si la Iasi. In aceasta calitate trebuia
sa scrie muzica de scena la piesele aflate in repertoriu, dind astfel la iveala o
creatie foarte bogata destinata teatrului. Alexandru Flechtenmacher a scris
muzica pentru mai toate piesele romanesti de teatru aparute intre anii 18401880, creind in total circa 600 de piese muzicale, la productiile lui Vasile
Alecsandri, C.Negruzzi, Matei Millo s.a. Iata cite-va titluri: Cinel-Cinel, Doi
tarani si cinci cirlani, Coana Chinta, Piatra din casa, Cetatea Neamtului, Florin
si Florica, Fluierul fermecat, Razvan si Vidra. Pe linga acestea a scris si
numeroase operete, vodeviluri si cantonete. A compus operetele Baba Htrca
(dupa textul lui Matei Millo), prima creatie romaneasca de acest gen, Urlta
satului, Coana Chirita (dupa textele iui V.Alecsandri), cintece cu caracter
mobilizator, care s-au bucurat de o mare popularitate Sfinta zi de libertate,
Hora Unirii, vodeviluri, o Uvertura nationala etc.
Cu Alexandru Flechtenmacher muzica romaneasca inregistreaza un nume
prestigios si un moment important in procesul ei de afirmare si dezvoltare.
Alexandru Flechtenmacher s-a nascut la Iasi, la 23 decembrie 1823, ca fiu al
lui Christian Flechtenmacher, jurist, originar din Brasov. i-a facut studiile
muzicale la Iasi si la Conservatorul din Viena (1837-1840). Dupa reintoarcerea
sa in tara a avut o bogata si multilaterala activitate, care a constituit o
contributie deosebit de insemnata la dezvoltarea vietii muzicale romanesti.
Facind parte din pleiada intelectualitatii care a luat parte activa la revolutia
din 1848 si care a militat pentru infaptuirea Unirii, Alexandru Flechtenmacher
se numara printre marii inaintasi care au luptat cu perseverenta pentru
dezvoltarea si afirmarea muzicii romanesti. Ca sef de orchestra a functionat la
Teatrul National din Bucuresti, la Craiova si la Iasi. In aceasta calitate trebuia
sa scrie muzica de scena la piesele aflate in repertoriu, dind astfel la iveala o
creatie foarte bogata destinata teatrului. Alexandru Flechtenmacher a scris
muzica pentru mai toate piesele romanesti de teatru aparute intre anii 18401880, creind in total circa 600 de piese muzicale, la productiile lui Vasile
Alecsandri, C.Negruzzi, Matei Millo s.a. Iata cite-va titluri: Cinel-Cinel, Doi
tarani si cinci cirlani, Coana Chinta, Piatra din casa, Cetatea Neamtului, Florin
si Florica, Fluierul fermecat, Razvan si Vidra. Pe linga acestea a scris si
numeroase operete, vodeviluri si cantonete. A compus operetele Baba Htrca
(dupa textul lui Matei Millo), prima creatie romaneasca de acest gen, Urlta
satului, Coana Chirita (dupa textele iui V.Alecsandri), cintece cu caracter
mobilizator, care s-au bucurat de o mare popularitate Sfinta zi de libertate,
Hora Unirii, vodeviluri, o Uvertura nationala etc.
Publicitate
SURSA 03

Alexandru Flechtenmacher (n. 23 decembrie 1823, Iai - d. 28 ianuarie 1898,

Bucureti), pe numele su complet Alexandru Adolf Flechtenmacher, a fost un
compozitor, violonist, dirijor i pedagog romn.
n perioada 1 noiembrie 1864 - 1869, Alexandru Flechtenmacher a fost
director la Conservatorul de Muzic i Declamaiune din Bucureti, instituie
care a devenit ulterior Universitatea Naional de Muzic din Bucureti.
Este autorul primei operete romneti, Baba Hrca, pe text de Matei Millo.
Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Naional din Iai.
A compus, de asemenea, muzica pentru Hora Unirii, pe versurile scrise n
1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum i primele vodeviluri i cuplete
pentru piesele lui V. Alecsandri i cntece patriotice.
n perioada 1853-1858, Alexandru Flechtenmacher a fost prezent n Craiova
unde a dirijat cu prioritate muzica compus de ele nsui, din care putem
enumera opereta-vrjitorie Baba Hrca, melodrama naional cu cntece
Cetatea Neamului, operetele Crai Nou i Sacagiu, vodevilurile Fermectoria
(dup George Sand), Cimpoiul dracului i Banii, gloria i amorul, drama cu
muzic Zavera lui Tudor, opera n trei acte Fata de la Cozia, spectacolele cu
muzic Banul Mrcine i Iancu Jianu, cpitan de haiduci, feeria muzical Fata
aerului, compus n colaborare cu Eduard Wachmann.
Compoziii
* Baba Hrca, Operet-vodevil n 2 acte (1848 Iai)
* Doi rani i cinci crlani, Vodevil, dup Constantin Negruzzi, (1848 Iai)
* Barbu Lutarul, dup V. Alecsandri, (1850; 1854 Iai)
* Scara mei, Vodevil, (1850 Iai)
* Coana Chiria sau dou fete i-o neneac, Vodevil, dup V. Alecsandri
* ntoarcerea Coanei Chiria sau Coana Chiria n provincie, Vodevil, dup V.
Alecsandri, (1850 Iai)
* Banii, Gloria i Amorul, Vodevil, (1861 Bucureti)
* Rzvan i Vidra Dram istoric n 5 acte, dup Bogdan Petriceicu Hasdeu,
(1867 Bucureti)
* Fata de la Cozia, Oper n 3 acte dup Dimitrie Bolintineanu (1870,
neterminat)

Barocul muzical
Denumirea universala a acestei perioade, cuprinsa intre inceputul secolului al
XVII- lea si mijlocul celui de- al XVIII- lea, este de Baroc, dar pentru ca din
punct de vedere muzical aceasta este perioada care pregateste era
clasicismului, barocul mai este cunoscut sub numele de Preclasicism. In ceea
ce priveste conceptiile componistice, teoriile muzicale si estetice, se
considera ca preclasicismul incepe odata cu sfarsitul erei Palestriniene si se
termina in momentul mortii marelui Johann Sebastian Bach.
Mari compozitori ai Barocului muzical
Johann Sebastian Bach( 1685-1750 )
Compozitor german, organist, violonist, constructor si reparator de orgi-ca si
Handel, de altfel-, Johann Sebastian Bach s-a nascut la 21 martie 1685, in
orasul Eisenach din tinutul Turingiei Germania, intr-o familie a caror inaintasi
au fost muzicanti de profesie. Membrii familiei Bach se intruneau o data pe
an in una din localitatile turingiene in concerte" familiale, pentru a-si
comunica repertoriul si noile creatii. Tatal lui Bach, vestit violonist, l-a invatat
sa cante la vioara. La varsta de 10 ani micul Johann ramane orfan. De
educatia si pregatirea sa muzicala s-a ocupat fratele sau mai mare, Johann
Christoph Bach, care l-a invatat sa canta la clavecin si orga. A inceput sa
compuna la varsta de 15 ani, fiind in acelasi timp si violonist, clavecinist,
organist. Din cele 2 casatorii ale sale a avut 20 de urmasi dintre care 4 au
fost mari muzicieni: Wilhelm Friedman Bach, Carl Philip Bach, Johann Cristoph
Friederich Bach si Johann Christian Bach. A studiat si activat in mai multe
centre culturale ale Germaniei, stabilindu-se in cele din urma la Leipzig, ca
organist si director muzical al scolii de pe langa catedrala Sf. Toma, unde a
ramas pana la sfarsitul vietii(1750).
Desi nu a compus opera, Bach se situeaza, prin creatia sa, printre cei mai
mari maestri ai stilului polifonic.
Creatia instrumentala
Seria de volume Clavecinul bine temperat
Pentru orga: 6 sonate, 24 de preludii si 145 de corale, tocatte, fugi, concerte,
triouri si arii;
Pentru clavecin: inventiuni la 2-3 voci, suite, 48 de preludii si fugi, fantezii
etc.
Pentru alte instrumente: sonate, suite, preludii;
Pentru ansambluri: concerte pentru o vioara, doua viori, violoncel si clavecin,

pentu 2,3 sau 4 clavecine, concertele brandenburgice, Ofranda muzicii, Arta

fugii.
Creatia vocala
225 cantate (dintre care 25 laice)
7 motete
5 misse (una catolica si patru lutherane)
Oratorii de Craciun si Pasti: Magnificat, Patimile dupa Matei, Ioan si Luca
185 de corale
Arii si lieduri
Denumirea universala a acestei perioade, cuprinsa intre inceputul secolului al
XVII- lea si mijlocul celui de- al XVIII- lea, este de Baroc, dar pentru ca din
punct de vedere muzical aceasta este perioada care pregateste era
clasicismului, barocul mai este cunoscut sub numele de Preclasicism. In ceea
ce priveste conceptiile componistice, teoriile muzicale si estetice, se
considera ca preclasicismul incepe odata cu sfarsitul erei Palestriniene si se
termina in momentul mortii marelui Johann Sebastian Bach.
Mari compozitori ai Barocului muzical
Johann Sebastian Bach( 1685-1750 )
Compozitor german, organist, violonist, constructor si reparator de orgi-ca si
Handel, de altfel-, Johann Sebastian Bach s-a nascut la 21 martie 1685, in
orasul Eisenach din tinutul Turingiei Germania, intr-o familie a caror inaintasi
au fost muzicanti de profesie. Membrii familiei Bach se intruneau o data pe
an in una din localitatile turingiene in concerte" familiale, pentru a-si
comunica repertoriul si noile creatii. Tatal lui Bach, vestit violonist, l-a invatat
sa cante la vioara. La varsta de 10 ani micul Johann ramane orfan. De
educatia si pregatirea sa muzicala s-a ocupat fratele sau mai mare, Johann
Christoph Bach, care l-a invatat sa canta la clavecin si orga. A inceput sa
compuna la varsta de 15 ani, fiind in acelasi timp si violonist, clavecinist,
organist. Din cele 2 casatorii ale sale a avut 20 de urmasi dintre care 4 au
fost mari muzicieni: Wilhelm Friedman Bach, Carl Philip Bach, Johann Cristoph
Friederich Bach si Johann Christian Bach. A studiat si activat in mai multe
centre culturale ale Germaniei, stabilindu-se in cele din urma la Leipzig, ca
organist si director muzical al scolii de pe langa catedrala Sf. Toma, unde a
ramas pana la sfarsitul vietii(1750).
Desi nu a compus opera, Bach se situeaza, prin creatia sa, printre cei mai
mari maestri ai stilului polifonic.

Creatia instrumentala
Seria de volume Clavecinul bine temperat
Pentru orga: 6 sonate, 24 de preludii si 145 de corale, tocatte, fugi, concerte,
triouri si arii;
Pentru clavecin: inventiuni la 2-3 voci, suite, 48 de preludii si fugi, fantezii
etc.
Pentru alte instrumente: sonate, suite, preludii;
Pentru ansambluri: concerte pentru o vioara, doua viori, violoncel si clavecin,
pentu 2,3 sau 4 clavecine, concertele brandenburgice, Ofranda muzicii, Arta
fugii.
Creatia vocala
225 cantate (dintre care 25 laice)
7 motete
5 misse (una catolica si patru lutherane)
Oratorii de Craciun si Pasti: Magnificat, Patimile dupa Matei, Ioan si Luca
185 de corale
Arii si lieduri
Publicitate
SURSA 03

Baroc (n italian i portughez Barocco, n francez i englez Baroque)

desemneaz simultan o perioad n istoria european dar i un curent artistic
care a fost generat n Roma, Italia, n jurul anilor 1600, migrnd i fiind relativ
rapid asimilat n celelalte ri i culturi europene, de unde a migrat apoi i n
cele dou Americi dar i n alte pri ale lumii. Stilul baroc se regsete clar
reprezentat n arhitectur, dans, filozofie, mobilier, muzic, literatur, pictur,
sculptur i teatru.
Barocul n muzic
Noiunea de baroc include i un anumit stil muzical, care a aprut puin mai
trziu dect perioada considerat baroc pentru pictur, sculptur i
arhitectur. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi i Georg Friedrich Handel

sunt compozitorii cei mai de seam ai stilului muzical baroc.

Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale
baroc, este ornamentaia bogat, exhausiv, uneori superflu. Atunci cnd
barocul a lsat loc clasicismului n art, acest element a fost diminuat sensibil
sau chiar s-a pierdut.
Folosirea termenului baroc pentru perioada muzical i compozitorii care au
compus n stil baroc este de folosin relativ recent, fiind propus i folosit
pentru prima dat de Curt Sachs n 1919 n limba german. n alte limbi,
adjectivului baroc i-au trebuit decenii s se impun. Spre exemplu, n anii
1960, nc mai existau dispute n cercurile specialitilor dac muzica, aparent
att de diferit, a compozitorilor Johann Sebastian Bach, Franois Couperin,
Jacopo Peri i Antonio Vivaldi ar trebui etichetat la fel, baroc.
Naterea operei
n acest timp benefic artelor, explicit exprimate prin intermediul stilului baroc,
cnd n muzic repertoriul de concert era clar si bine structurat, s-a nscut
opera. Iniial, acest gen muzical ce a combinat poezia cu o melodie i s-a
numit monodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, avnd nevoie de timp pentru
a evolua i a ajunge la genul structurat pe care l tim azi. Dezvoltarea i
evoluia operei s-au fcut n timpul perioadei artistice i stilului numit rococo.
Caracteristici ale muzicii barocului
Sintetizarea scriiturii polifonice vocale a Renasterii (in scopul simplificarii
tesutului melodic) conduce catre aparita scriiturii omofone, pe de-o pare, si a
tonalitatii functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica
barocului a nceput prin a fi omofonic, dar a devenit polifonic odat cu
apariia unor compozitori de talia lui Bach i Haendel, pastrandu-si
caracteristicile tonal-functionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii
baroce la un nivel de complexitate, armonie i muzicalitate nemaintlnite
pn atunci.
Muzica barocului permitea improvizaii, ntruct adeseori notatia se reducea
doar la prezenta basului cifrat, ca atare, interpreii realizau adevarate
improvizatii pornind de la reperele sugerate de aceasta scriitura. Dinamica
muzicii era "terasat," n sensul c adesea intensitatea sonor se schimba
neateptat. Muzica avea un tempo relativ constant, iar tonalitatea sa era
major (considerat a sugera veselie) sau minor (considerat a sugera
tristee).
Forme muzicale ale muzicii baroc instrumentale
* Dansuri -- bourre, menuet, hornpipe, air, allemande, courante, sarabande,
gigue

* Suite de dansuri -- melodii n aceeai cheie armonic, care sunt "mpletite"

mpreun
* Basso Continuo -- o armonie unificatoare de tip omofonic, realizat de ctre
urmtoarele instrumente: lut, clavecin, violoncel i contrabas. Are o
melodie curgtoare de tip soprano i fundal solid de tip bas.
* Fug -- Un instrument pornete o melodie cu o tem i este imitat de un
altul ce cnt o pies polifonic. Are doar un mod, dar mai multe pri (tema,
contrasubiectul i expunerea).
* Preludiu -- o introducere muzical la o pies muzical bine structurat.
* Concerto grosso -- Are dinamic "terasat" pentru c acesta este tipul de
melodie; un grup restrns cnt cu un grup mare.
* Tutti -- Fiecare instrument particip la acea bucat muzical.
* Sonat -- Pies n mai multe pari cntat de unul sau dou instrumente.
Cele trei pari sunt, de obicei, repede/ncet/repede.
* Concerto -- Pies muzical complex cntat de un instrument solo i
orchestr.
Compozitori
Cteva exemple de compozitori considerai reprezentativi ai barocului n
muzic i cteva opere de-ale lor considerate a fi baroc fr nici un echivoc:
* Arcangelo Corelli (1653-1713) -- Concerti grossi
* Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) -- Arta fugii
* Franois Couperin
* Georg Friedrich Hndel (1685 - 1759) -- Suita Muzica apelor
* Jean-Baptiste Lully
* Claudio Monteverdi
* Jacopo Peri
* Jean-Philippe Rameau
* Domenico Scarlatti (1685 - 1757) -- Sonate pentru clavecin
* Georg Philipp Telemann (1681 - 1767) -- Der Tag des Gerichts (Ziua
Judecii), 1762

* Antonio Vivaldi (1678 - 1741) -- Inspiraie armonic

Efectele fumatului asupra sanatatii omului

Cu totul ca este legalizat, tutunul este un drog. Este drept ca tigarile
(comparativ cu drogurile ilegale) nu produc o dependenta chiar asa de
puternica, dar contin substante cancerigene foarte periculoase si determina
si alte imbolnaviri. Chiar si pentru fumatul pasiv este valabil ca nu exista un
prag de siguranta, fata de care o cantitate mai mica nu ar putea produce
cancer. Fumatul coloreaza dintii si produce un miros neplacut pentru
nefumatori. Reclamele de tigarete sunt afise colorate si atragatoare, dar sub
care scris marunt apare negru-pe-alb si foarte clar:
Tutunul dauneaza grav sanatatii !
Substantele daunatoare din fumul de tigarete sunt de 2 categorii:
* nicotina
* substante cancerigene
Nicotina este cea care da dependenta: fumatorii se pot lasa cu greu de
fumat. Tot nicotina este cea care determina imbolnavirea arterelor. Este vorba
de aparitia anevrismului disecant de aorta, ce insemna afectarea grava a
peretelui celui mai mare vas de sange rezultand dezlipirea straturilor
peretelui vascular, cu posibila rupere si moarte. Si mai important si foarte
frecvent este ingustarea arterelor cauzata de fumat, care incet-incet conduce
spre dureri in membrele inferioare, aparitia gangrenelor necesitand
amputatia piciorului. De fapt amputatia membrului inferior, de obicei din
coapsa. Apoi al celuilalt picior.
Prin ingustarea arterelor coronare, care deservesc si hranesc inima, rezulta
dureri de inima si infarct de inima. Inima este un organ vital, nobil. N-o
transformati intr-o scrumiera !
Cealalta categorie de boala produsa de fumat este cancerul, in primul rand al
organelor care vin in contact direct cu fumul: cancer de plamani, de laringe,
de buze. Substantele cancerigene din tigarete contribuie la aparitia si altor
cancere, de ex. gastric, uterin, de prostata, de vezica urinara, etc. De fapt,
cancerul se dezvolta din celule canceroase, la care, sub influenta
substantelelor cancerigene s-a stricat" si treptat distrug intregul trup. Daca
vreti intr-adevar sa va lasati de fumat, trebuie sa aveti vointa, autotstapanire
si sa fiti hotarat. Vreti sa aratati ca Dvs. sunteti seful si nu invers, nu vreti sa
fiti sclavul fumatului. Reducerea numarului tigarilor fumate este demn de
felicitat, dar asa de obicei nu se ajunge la izbanda.

E bine sa stabiliti ziua si sa puneti capat dintr-o data, poate legat de ziua de
intai a lunii urmatoare si sa va tineti de promisiune luptand cu sine pentru
fiecare zi a lunii. Antrenati-va vointa pentru cuceriri pas-cu-pas, zi de zi: in
clipa in care simtiti ca nu mai puteti rezista, spuneti-va in gand: doar astazi
n-o sa fumez" ca sa treaca mai usor ziua aceea.
Distrugeti tigarile ramase si debarasati-va de obiectele ce au legatura cu
fumatul: scrumiere, brichete, chibrituri.
Nefumatorii nu stiu prin ce chinuri treceti, fostii fumatori se lauda ca s-au
lasat usor asa ca cel mai bine e sa va lasati de fumat impreuna cu un
prieten: necazurile impartasite sunt necazuri injumatatite.
Nu vorbiti colegilor despre faptul ca vreti sa va lasati de fumat: ati fi subiectul
lor de discutie si ar fi curiosi sa stie ce progrese faceti. Evitati fumoarele si
compania fumatorilor, care v-ar duce in ispita.
Considerati-va nefumator (si nu fost fumator) din prima zi si daca va servesc
cu tigari, refuzati spunand: Nu multumesc. Nu fumez !". Acesta va face sa va
simtiti bine, plin de incredere.
Lipiti eticheta Bani in loc de scrum" pe un borcan si la sfarsitul fiecarei zile
puneti in el banii pe care i-ati fi cheltuit pe tigari.
La iceput, primele 2 saptamani sunt cele mai grele, simtomele de sevraj sunt
foarte deranjante, dar se pot stapani. Incercati tratament anti-fumat prin
inlocuirea tutunului cu Nicorette. Inainte sa incepeti folosirea Nicorette-lui, e
bine sa consultati un medic.
Guma de mestecat speciala NICORETTE contine nicotina. Ajuta sa rezisti
tentatiei de a fuma, dar nu va da aceeasi satisfactie ca o tigareta.
E bine sa va cautati alte preocupari, care sa va distraga atentia de la dorinta
imperioasa de a fuma. Fiti atenti: veti avea apetit mai bun; supravegheati-va
greutatea ! Alte preocupari" nu insemna sa rontaiti tot timpul ceva sau sa
sugeti bomboane toata ziua. Mai bine cititi, uitati-va la televizor, faceti
exercitii fizice, excursii, mergeti la spectacole, distrati-va.
Poate nu reusiti la prima incercare. Nu va pierdeti rabdarea ! Multi fosti
fumatori recunosc ca au facut mai multe incercari pana s-au lasat definitiv.
Nu abandonati ! Incercati din nou ! Merita !
Dupa o luna doua, fostul fumator scapa de dependenta si se simte ca si
cum ar fi renascut. Gasiti-va hobby-uri placute si nedaunatoare, care sa va
bine dispuna si sa va umple viata cu frumuseti si valori adevarate. Si nu
uitati ca "Tutunul dauneaza grav sanatatii!".

Cu totul ca este legalizat, tutunul este un drog. Este drept ca tigarile

(comparativ cu drogurile ilegale) nu produc o dependenta chiar asa de
puternica, dar contin substante cancerigene foarte periculoase si determina
si alte imbolnaviri. Chiar si pentru fumatul pasiv este valabil ca nu exista un
prag de siguranta, fata de care o cantitate mai mica nu ar putea produce
cancer. Fumatul coloreaza dintii si produce un miros neplacut pentru
nefumatori. Reclamele de tigarete sunt afise colorate si atragatoare, dar sub
care scris marunt apare negru-pe-alb si foarte clar:
Tutunul dauneaza grav sanatatii !
Substantele daunatoare din fumul de tigarete sunt de 2 categorii:
* nicotina
* substante cancerigene
Nicotina este cea care da dependenta: fumatorii se pot lasa cu greu de
fumat. Tot nicotina este cea care determina imbolnavirea arterelor. Este vorba
de aparitia anevrismului disecant de aorta, ce insemna afectarea grava a
peretelui celui mai mare vas de sange rezultand dezlipirea straturilor
peretelui vascular, cu posibila rupere si moarte. Si mai important si foarte
frecvent este ingustarea arterelor cauzata de fumat, care incet-incet conduce
spre dureri in membrele inferioare, aparitia gangrenelor necesitand
amputatia piciorului. De fapt amputatia membrului inferior, de obicei din
coapsa. Apoi al celuilalt picior.
Prin ingustarea arterelor coronare, care deservesc si hranesc inima, rezulta
dureri de inima si infarct de inima. Inima este un organ vital, nobil. N-o
transformati intr-o scrumiera !
Cealalta categorie de boala produsa de fumat este cancerul, in primul rand al
organelor care vin in contact direct cu fumul: cancer de plamani, de laringe,
de buze. Substantele cancerigene din tigarete contribuie la aparitia si altor
cancere, de ex. gastric, uterin, de prostata, de vezica urinara, etc. De fapt,
cancerul se dezvolta din celule canceroase, la care, sub influenta
substantelelor cancerigene s-a stricat" si treptat distrug intregul trup. Daca
vreti intr-adevar sa va lasati de fumat, trebuie sa aveti vointa, autotstapanire
si sa fiti hotarat. Vreti sa aratati ca Dvs. sunteti seful si nu invers, nu vreti sa
fiti sclavul fumatului. Reducerea numarului tigarilor fumate este demn de
felicitat, dar asa de obicei nu se ajunge la izbanda.
E bine sa stabiliti ziua si sa puneti capat dintr-o data, poate legat de ziua de
intai a lunii urmatoare si sa va tineti de promisiune luptand cu sine pentru
fiecare zi a lunii. Antrenati-va vointa pentru cuceriri pas-cu-pas, zi de zi: in
clipa in care simtiti ca nu mai puteti rezista, spuneti-va in gand: doar astazi

n-o sa fumez" ca sa treaca mai usor ziua aceea.

Distrugeti tigarile ramase si debarasati-va de obiectele ce au legatura cu
fumatul: scrumiere, brichete, chibrituri.
Nefumatorii nu stiu prin ce chinuri treceti, fostii fumatori se lauda ca s-au
lasat usor asa ca cel mai bine e sa va lasati de fumat impreuna cu un
prieten: necazurile impartasite sunt necazuri injumatatite.
Nu vorbiti colegilor despre faptul ca vreti sa va lasati de fumat: ati fi subiectul
lor de discutie si ar fi curiosi sa stie ce progrese faceti. Evitati fumoarele si
compania fumatorilor, care v-ar duce in ispita.
Considerati-va nefumator (si nu fost fumator) din prima zi si daca va servesc
cu tigari, refuzati spunand: Nu multumesc. Nu fumez !". Acesta va face sa va
simtiti bine, plin de incredere.
Lipiti eticheta Bani in loc de scrum" pe un borcan si la sfarsitul fiecarei zile
puneti in el banii pe care i-ati fi cheltuit pe tigari.
La iceput, primele 2 saptamani sunt cele mai grele, simtomele de sevraj sunt
foarte deranjante, dar se pot stapani. Incercati tratament anti-fumat prin
inlocuirea tutunului cu Nicorette. Inainte sa incepeti folosirea Nicorette-lui, e
bine sa consultati un medic.
Guma de mestecat speciala NICORETTE contine nicotina. Ajuta sa rezisti
tentatiei de a fuma, dar nu va da aceeasi satisfactie ca o tigareta.
E bine sa va cautati alte preocupari, care sa va distraga atentia de la dorinta
imperioasa de a fuma. Fiti atenti: veti avea apetit mai bun; supravegheati-va
greutatea ! Alte preocupari" nu insemna sa rontaiti tot timpul ceva sau sa
sugeti bomboane toata ziua. Mai bine cititi, uitati-va la televizor, faceti
exercitii fizice, excursii, mergeti la spectacole, distrati-va.
Poate nu reusiti la prima incercare. Nu va pierdeti rabdarea ! Multi fosti
fumatori recunosc ca au facut mai multe incercari pana s-au lasat definitiv.
Nu abandonati ! Incercati din nou ! Merita !
Dupa o luna doua, fostul fumator scapa de dependenta si se simte ca si
cum ar fi renascut. Gasiti-va hobby-uri placute si nedaunatoare, care sa va
bine dispuna si sa va umple viata cu frumuseti si valori adevarate. Si nu
uitati ca "Tutunul dauneaza grav sanatatii!".
Publicitate
SURSA 03

Fumatul este o activitate recreaional, n care o substan, cel mai des

tutunul, este ars, iar fumul este fie inhalat, fie doar gustat. Aceast
activitate este o form recreativ de consum neavizat de substane. Aceste
substane active, precum nicotina, sunt eliberate prin combustie, ajungnd
astfel s fie absorbite prin intermediul organelor interne. Obiceiul se mai
efectueaz i ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a
conduce la nlarea spiritului. Cea mai ntlnit metod de a fuma este
aceea prin intermediul igrilor, fie fabricate industrial, fie confecionate
artizanal, prin mpturirea unei cantiti de tutun n hrtie. Dintre alte forme
de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor i a narghilelei.
Fumatul este una dintre cele mai frecvente forme de abuz de substane
folosite n scop recreaional. Fumatul de tutun este de departe cea mai
frecvent modalitate de a fuma, fiind folosit de peste un miliard de
persoane, n majoritatea societilor umane. Fumatul de cannabis i opiu sunt
mai rar ntlnite. Majoritatea substanelor care sunt fumate duc la
dependen. Anumite substane sunt considerate ca fiind narcotice puternice,
precum heroina i cocaina, folosirea acestora fiind de obicei restrns la
grupuri marginalizate social.
Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 Hr, fiind prezent n
diferite culturi din ntreaga lume. Tutunul a fost cultivat i fumat pe
continentul american de peste 5000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii
peruvieni i ecuadorieni. Fumatul cannabisului n India este practicat de peste
4000 de ani. La nceput, fumatul s-a propagat n combinaie cu ceremoniile
religioase; ca ofrande aduse zeitilor, n ritualuri de purificare, care s le
permit preoilor sau conductorilor religioi s se detaeze de limpezimea
minii n scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni
spirituale. Dup explorrile europene din Americi, obiceiul s-a rspndit cu
repeziciune n tot restul lumii. n regiuni precum India i Africa subsaharian,
s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis). n
Europa, s-a rspndit ca un nou tip de activitate social i ca modalitate de
consum a substanelor farmaceutice care pn n acel moment nu fusese
cunoscut.
Percepiile culturale care nvluie fumatul au variat cu timpul i locul, de la
spiritual - la pcat, de la sofisticat - la vulgar, de la plag social - la pericol
mortal asupra sntii. Doar de curnd, i numai n societile vestice,
fumatul a nceput s fie privit ntr-o lumin negativ. Dovezile clare aduse
asupra pericolelor aduse sntii au condus la luarea unor msuri impunere
a unor taxe mari asupra produselor din tutun, i la iniierea de campanii antifumat, n ncercarea de a opri consumul acestor substane. Mai multe ri au
interzis fumatul n public n majoritatea locurilor publice.

Sanatate Cum influenteaza fumatul viata adolescentului si a adultului?... Dr.

Antigona Trofor medic primar, conferentiar Spitalul Clinic de Pneumologie Iasi
www.pneumo-iasi.ro Numarul persoanelor care practica fumatul este in
continua crestere. In lume, exista 1.2 miliarde de fumatori si, paradoxal, mai
bine de 70% dintre ei traiesc in tarile in curs de dezvoltare. Si in tara noastra
situatia este similara, aproape o jumatate din populatie fiind constituita din
fumatori. Este drept ca fumatorii din Romania anilor 2004-2005 au mult mai
multe cunostinte teoretice despre bolile cauzate de tutun, componentele
fumului de tigara si metodele prin care pot opri fumatul. Dar, in egala
masura, ei gasesc si mult mai multe sortimente de tigari si alte produse din
tutun pe piata, precum si conditii favorabile in societate de a initia si intretine
fumatul.
In ultimul deceniu s-a vorbit si s-a scris mult despre fumat, obicei adanc
inradacinat in memoria umanitatii, de cateva secole bune. Tema a fost si este
inca la moda, spre deosebire de epoca anterioara, cand informatiile despre
tutun, tigari, fumat si tot ce inseamna acestea aveau un circuit accesibil mai
mult specialistilor.
In zilele noastre, fumatorii care doresc sa afle cat mai multe despre obiceiul
lor, ce riscuri ii asteapta sau unde se pot adresa pentru a renunta la fumat au
la dispozitie atat publicatii, cat si alte mijloace: cabinete de consiliere
antifumat, brosuri, pliante, manifestari prilejuite de zilele dedicate
tabagismului, emisiuni radio-TV, chiar si site-uri unde pot gasi toate datele
necesare.
Zilnic ne confruntam cu pacienti care ne solicita ajutor dupa doua-trei
incercari esuate de a opri fumatul. Care sa fie explicatia? Mai intai sa ne
intrebam de ce incep tinerii sa fumeze?
Abordarea adolescentilor fumatori este o problema delicata, care trebuie sa
tina cont de specificul transformarilor ce caracterizeaza aceasta varsta, dar si
de structura personalitatii fiecarui tanar.
Numeroase programe educationale de prevenire a fumatului la tineri au
concluzionat ca varsta medie de incepere a fumatului a fost de 13,8 ani in
anul 2003. Decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori ce includ
atitudinea, normele sociale, presiunea sociala si propriile convingeri despre
persoana lor.
Influenta mass-media asupra traiectoriei de fumator a unui tanar poate fi, la
randul ei, determinanta. Un studiu german, care a urmarit pe o perioada de
cinci ani rolul publicitatii asupra initierii fumatului la tineri, a constatat
cresterea fumatului indeosebi la fete, la sfarsitul acestui interval, cu 62%!
Tinerele asociau fumatul cu imaginea favorabila indusa de reclamele la
anumite marci de tigarete. Totodata, proportia de fumatori curenti a ajuns de

la 21,3% la 28,3% printre tinerii de ambele sexe urmariti pe timpul celor cinci
ani...
O serie de alte obiceiuri nesanatoase sau comportamente negative care isi
exercita influenta asupra adolescentilor pot precipita initierea fumatului. Aici
se incadreaza consumul de alcool sau droguri, fumatul maternal, indeosebi in
familiile monoparentale, unele tulburari psihice. Mai multi fumatori se
intalnesc si printre cei care nu iau micul dejun regulat, nu fac sport si petrec
mult timp in fata computerului.
Nu se poate incepe o discutie despre fumat cu tinerii, fara a le intelege
motivele pentru care au decis sa apeleze la acest comportament. La acest
subiect, atat specialistii, cat si tinerii raspund in consens: fumatul este initiat
in relatie cu o serie de factori psihologici specifici varstei adolescentei. Tinerii
doresc sa para mai maturi, sunt animati de sentimente de revolta fata de
adulti. Alteori, ei aleg sa fumeze ca o reactie la tendintele din grupul lor de
amici, in scopul de a-si castiga un statut "onorabil" printre acestia.
O alta explicatie din punctul de vedere al adolescentilor este curiozitatea,
necesitatea de a experimenta ceva nou, de a fi la moda, de a face ceea ce
fac si adultii. Reducerea tensiunii psihice in anumite stari conflictuale inerente
aceleiasi varste, precum si modelul unui parinte, frate mai mare, profesor sau
actor idolatrizat care este fumator sunt la fel de des invocate.
Toate aceste motivatii converg spre semnificatia falica a tigarii, pipei sau
trabucului, mijloace care confera statutul de "barbat sau femeie matura",
siguranta de sine. Emotiile unei intalniri importante sau ale unei probe pe
care o vor trece in fata adultilor pot fi mai usor mascate prin aprinderea unei
tigari. La "adapostul" fumului scos pe nari, tanarul are impresia ca este mai
convingator, mai puternic...
Cel mai adesea, intre initierea fumatului si momentul in care fumatorul isi
pune pentru prima oara problema renuntarii se scurg 10-20 de ani. Odata
depasit momentul "primei tigari", in urmatoarele luni consumul nu depaseste
1-5 tigari/zi, fara a fi regulat, pentru ca ulterior, incet-incet, tutunul sa se
insinueze printre preocuparile cotidiene, fumatul sa devina zilnic si sa se
intensifice de la o luna la alta.
Care este definitia corecta a obiceiului de a fuma?
Raspunsul poate fi dat foarte usor, daca ii privim pe fumatori. La fel ca orice
alta preocupare, si fumatul este un obicei. Prin "obicei" se intelege o
deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa a aceleiasi actiuni
sau un mod particular de a face ceva, de a se purta, imbraca, comun unei
colectivitati sau categorii de persoane, obisnuinta, invat.

A fuma inseamna a aspira, a introduce in caile respiratorii fumul de tutun din

tigara, pipa, trabuc sau alte produse din tutun, sau chiar a bea tutun, conform
definitiei date de Academia Romana (Institutul de Lingvistica, "Iorgu Iordan",
in 1998).
Prin ce se deosebeste obiceiul de a fuma de alte obiceiuri inofensive pentru
sanatate?
Chiar si la o trecere superficiala in revista a literaturii dedicate acestui
subiect, se desprinde clar concluzia ca cei care fumeaza timp indelungat (mai
bine de 10-20 de ani) si mult (macar un pachet de tigari, cinci trabucuri sau
sase-sapte pipe, zi de zi), inhaland adanc fumul in plamani, vor trai mai putin
fata de semenii lor de aceeasi varsta care nu au fumat niciodata.
In cele mai multe cazuri, ei se vor imbolnavi in a doua jumatate a vietii, de
boli grave respiratorii, cardio-vasculare sau au riscul de a dezvolta cancer la
plamani, laringe, vezica urinara, pancreas etc. Aceste boli se vor instala
treptat, dupa ani buni de practicare a fumatului si, de cele mai multe ori, in
aceasta situatie, renuntarea la fumat devine realmente imposibila doar prin
propria vointa.
De ce este cu mult mai greu sa renunti la tigari decat sa incepi sa fumezi?
Potrivit opiniei unanime, principalul motiv este dependenta care se instaleaza
rapid, chiar in 6 luni, ca urmare a consumului de tutun, mai ales daca
initierea fumatului are loc in adolescenta.
Dependenta reprezinta o "stare psihica si/sau fizica cauzata de interactiunea
intre o substanta ce intruneste caracterul unui drog si un organism viu".
Aceasta stare se descrie prin "comportamente si reactii ce determina dorinta
de a consuma permanent sau intermitent drogul, experimentand astfel
efectele sale psihice si totodata evitand disconfortul resimtit in absenta sa".
Nicotina continuta in tigari este cea care induce dependenta tabagica,
caracterizata prin: toleranta a organismului la tutun, dorinta persistenta de a
fuma, incercarile repetate de renuntare la fumat soldate cu esec si
necesitatea obtinerii efectului pozitiv psihoactiv.
Psihoactivitatea intretinuta de nicotina se datoreaza efectului pe care aceasta
il exercita la nivelul sistemului nervos central. O data cu inhalarea fumului de
tigara, fumatorul are impresia ca este mai energic, descrie o mai buna
capacitate de concentrare, este mai atent si chiar mai binedispus, gratie
efectului discret euforizant al nicotinei.

Nicotina

Se spune ca odata a fost o foamete mare si ca intreg pamantul era neroditor.

Dupa multe rugaciuni, Marele Spirit a trimis o fecioara fara straie sa faca
pamantul din nou roditor si sa salveze oamenii. Ea a atins pamantul cu mana
stanga, si acolo au rasarit cartofii si pamantul a devenit fertil. Apoi l-a atins
cu mana dreapta si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat,
si pe tot pamantul ramas a incoltit tutunul. Exista doua interpretari ale
acestei legende: (1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si
porumbul au fost pentru stomac
(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce arata ca darurile zeilor nu
sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de catre amerindieni
la vremea la care sosea Columb. n secolul al XVI-lea doi capitani de vas au
convins trei amerindieni sa-i insoteasca la Londra. Acestia isi facusera rezerve
serioase de tutun pentru perioada calatoriei, iar unii dintre marinari l-au
incercat, le-a placut si au realizat ca le este foarte greu sa renunte la el.
Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat
terenuri in Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lasat seminte in
porturile din Philippine, precum si in alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la
hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de
la polinezieni.
Curand, oriunde mergeau navigatorii, tutunul ii astepta, si pe la inceputul
secolului al XVII-lea micile parcele devenisera mari plantatii, extinse peste tot
in lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa ca plantatiile s-au
extins si mai mult. Ca o boala contagioasa, fumatul s-a extins de la un numar
mic de indivizi la intreaga populatie. Consumatorii au inteles rapid ceea ce
amerindienii stiau de generatii: o data ce ai inceput, este greu sa renunti.
Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi
transformat in pulbere si inhalat sub forma de "priza".
Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficienta
pentru destindere sau placere, si nici o alta substanta nu este un substitut
adecvat.Pe masura ce tutunul patrundea in tot mai multe tari, se lupta
impotriva sa aproape intotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. ncercarile
de a-i restrange utilizarea nu au facut decat ca tutunul sa devina mai valoros,
iar aplicarea de taxe a incurajat contrabanda.
Tutunul a fost folosit adesea ca moneda de schimb datorita valorii sale
ridicate. n cele din urma factorii economici au primat pentru mai marii lumii,

ajungandu-se la castiguri importante din taxele mai sus mentionate in tari ca

Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai tarziu in Statele Unite. Pe
masura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora
au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta impacata, asigurandu-si
totodata venituri de milioane de dolari.
Raspandirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de
comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de
taxe si nici prin bula papala.Ravagiile provocate de sifilisul introdus in Lumea
Noua de catre omul alb, palesc in comparatie cu numarul de decesuri si de
boli cauzate de tutun in intreaga lume. S-ar putea spune ca astfel indienii sau razbunat.

Sursa: www.frccf.org.ro
Se spune ca odata a fost o foamete mare si ca intreg pamantul era neroditor.
Dupa multe rugaciuni, Marele Spirit a trimis o fecioara fara straie sa faca
pamantul din nou roditor si sa salveze oamenii. Ea a atins pamantul cu mana
stanga, si acolo au rasarit cartofii si pamantul a devenit fertil. Apoi l-a atins
cu mana dreapta si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat,
si pe tot pamantul ramas a incoltit tutunul. Exista doua interpretari ale
acestei legende: (1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si
porumbul au fost pentru stomac
(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce arata ca darurile zeilor nu
sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de catre amerindieni
la vremea la care sosea Columb. n secolul al XVI-lea doi capitani de vas au
convins trei amerindieni sa-i insoteasca la Londra. Acestia isi facusera rezerve
serioase de tutun pentru perioada calatoriei, iar unii dintre marinari l-au
incercat, le-a placut si au realizat ca le este foarte greu sa renunte la el.
Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat
terenuri in Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lasat seminte in
porturile din Philippine, precum si in alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la
hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de
la polinezieni.
Curand, oriunde mergeau navigatorii, tutunul ii astepta, si pe la inceputul
secolului al XVII-lea micile parcele devenisera mari plantatii, extinse peste tot
in lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa ca plantatiile s-au
extins si mai mult. Ca o boala contagioasa, fumatul s-a extins de la un numar
mic de indivizi la intreaga populatie. Consumatorii au inteles rapid ceea ce

amerindienii stiau de generatii: o data ce ai inceput, este greu sa renunti.

Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi
transformat in pulbere si inhalat sub forma de "priza".
Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficienta
pentru destindere sau placere, si nici o alta substanta nu este un substitut
adecvat.Pe masura ce tutunul patrundea in tot mai multe tari, se lupta
impotriva sa aproape intotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. ncercarile
de a-i restrange utilizarea nu au facut decat ca tutunul sa devina mai valoros,
iar aplicarea de taxe a incurajat contrabanda.
Tutunul a fost folosit adesea ca moneda de schimb datorita valorii sale
ridicate. n cele din urma factorii economici au primat pentru mai marii lumii,
ajungandu-se la castiguri importante din taxele mai sus mentionate in tari ca
Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai tarziu in Statele Unite. Pe
masura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora
au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta impacata, asigurandu-si
totodata venituri de milioane de dolari.
Raspandirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de
comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de
taxe si nici prin bula papala.Ravagiile provocate de sifilisul introdus in Lumea
Noua de catre omul alb, palesc in comparatie cu numarul de decesuri si de
boli cauzate de tutun in intreaga lume. S-ar putea spune ca astfel indienii sau razbunat.

Sursa: www.frccf.org.ro
Publicitate
SURSA 03 ro.wikipedia.org

Nicotina, principalul constituent din Nicotiana tabacum, face parte din clasa
alcaloizilor pirolidinici. Datorit neurotoxicitii sale, a fost utilizat mai nti
ca insecticid. n prezent, nu are valoare terapeutic, ns se folosete pentru
determinarea tipului de receptor (este agonist al receptorilor nicotinici).
Istoric
Pare paradoxal, dar nu s-a fumat tutun dect dup anul 1500. n antichitate
grecii i romanii se pare c fumau plante aromate cum ar fi piperul,
eucaliptul, menta. Cu toate acestea n mormntul lui Ramses al II-lea s-au
descoperit frunze de tutun, fapt care ridic numeroase ntrebri. tim sigur c

civilizaiile amerindiene, att din America de Sud, ct i America de Nord, au

fumat, utiliznd tutunul n pipe, sau pentru otrvirea vrfurilor sgeilor
(denumindu-l "petum"). Indigenii l cultivau n insulele Tobago (Antilele Mici),
incaii i aztecii l fumau zilnic sau la marile srbtori religioase. Europa l
descoper odat cu Cristofor Columb care l aduce n Spania. Plantele de
tutun au fost menionate pentru prima oar de Fernando Hernandez de
Toledo, medicul lui Filip al II. Ctre mijlocul secolului XVI-lea este aclimatizat
n Portugalia, iar ambasadorul Franei la Lisabona, Jean Nicot de Villemain
trimite circa 1500 de frunze de tutun tocate Catherinei de Medici, descriind
tutunul ca fiind capabil s calmeze migrenele. Treptat tutunul ncepe s se
raspndeasc n ntreaga Europa, ncepe s fie consumat n cantiti din ce n
ce mai mari. n 1690 agronomul Jean de la Quintinie descoper proprietile
insecticide ale tutunului, iar extractul apos de tutun se folosea pentru
stropirea pomilor. n 1735 botanistul Linne folosete pentru prima oar
termenul de nicotin. n 1828 nicotina este izolat de ctre Posselt i
Reinmann, sinteza sa fiind realizat prima oar de Pictet n 1913.
Structura chimic
Nicotina (alfa 3 piridil-N-metilpirolidina)este un alcaloid pirolidinic extras din
frunzele , speciilor de Nicotiana tabacum, Nicotiana rustica, Nicotiana
americana, frunze care conin 1-8% principii active. Ea se gsete sub forma
de sruri ale acizilor malic i citric.
Ci de ptrundere
Ptrunde n organism pe cale digestiv, respiratorie i cutanat. Pe msur ce
nicotina intr n organism este rapid distribuit n snge, de asemenea poate
trece bariera hematoencefalic.Metabolizarea are loc n ficat (circa 8090%).Eliminarea are loc mai ales pe cale renal, dar se poate elimina mai
ales prin plmni, transpiraie, lapte, saliv; circa 10-20% se elimin ca atare,
restul sub form de metabolii (cotinin, ca atare sau hidroxilat).Urina acid
accelereaz eliminarea, n cazul urinei alcaline are loc o reabsorbie la nivelul
rinichiului. Acioneaz la nivelul receptorilor colinergici centrali la numai 7
secunde de la inhalare, se pare c influeneaz n mod pozitiv activitatea
adrenalinei.
Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizat drept indicator al
expunerii unor persoane datorit faptului c rmne n snge mai mult de 24
de ore. n doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. n
plus determin creterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorit
inhibrii MAO (monoamin oxidaza) responsabil de metabolismul dopaminei.
ns nu se tie sigur dac aceast aciune poate fi atribuit nicotinei sau altor
componeni din fumul de igar (hidrocarburile cancerigene). Aceast aciune
asupra dopaminei este similar celei produse de cocain i heroin, un motiv

pentru care persoanele fumeaz: meninerea unui nivel ridicat de dopamin,

care determin senzaia de plcere. Nicotina i metaboliii si au fost studiai
pentru tratamentul unor boli cum ar fi: boala Parkinson, maladia Alzheimer.
Cercetrile actuale au demonstrat faptul c nicotina singur nu poate
dezvolta cancerul, nu are proprieti mutagene i determinnd creterea
activittii acetilcolinei, duce la mpiedicarea apopotozei (moarte programat)
prin care organismul ii distruge anumite tipuri de celule, moarte sau
mutante, astfel acestea dezvoltndu-se in celule cancerigene. Excitant al
sistemului nervos central si periferic, n doze mici inhibnd toi ganglionii
simpatici. Induce voma, scade diureza i crete activitatea motorie
intestinal. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creterea presiunii
sanguine i determin creterea glucozei n snge. Nu se acumuleaz n
organism datorit faptului c se metabolizeaz repede avnd timpul de
njumtire de circa 2 ore; se folosete pentru a determina tipul de receptori.
Toxicitate
Este un toxic puternic i cu aciune rapid; iniial se mrete activitatea
ganglionar, iar n faza urmtoare se produce o inhibare a ganglionilor, cnd
apare aciunea depresiv i paralizant.Intoxicaiile pot avea diferite cauze:
* accidentale (atunci cnd se folosete pentru duntori)
* profesionale la persoanele care vin n contact cu soluiile de nicotin
* intenionate 1850 afacerea Bocarme, prilej cu care toxicologul belgian Stas
pune la baz metoda extraciei alcaloizilor din cadavre, metod care cu
modificrile aduse de Otto sio Ogier, este folosit i astzi.
Poate da natere la:
* Intoxicaie supraacut de obicei accidental, care se produce la ingerarea
accidental, moartea survine instantaneu, prin convulsii puternice
* Intoxicaia acut care se produce la ingerare. Se manifest prin:
- tulburri digestive
- tulburri nervoase: cefalee, paloare, convulsii cu micri musculare
necontrolate, transpiraie abundent, delir asfixie
- tulburri cardiace: puls neregulat, HTA, respiraia se ngreuneaz, poate
surveni moartea prin sincopa cardiac, sau prin paralizia muchilor respiratori
i a centrului respirator bulbar.
* Intoxicaia cronic este foarte ntlnit n rndul fumtorilor: la fumtorii
nceptori se observ tulburri nervoase i vasomotorii, palpitaii, tulburri
digestive, greuri, tulburri care pot duce in final la toxicomanie (nicotinism

Fumatul suprim senzaia de foame, la fumtorii cronici 90-98% din nicotina

inhalat este reinut n plmni i constituie alturi de gudroanele rezultate
din ardere, una din cauzele principale de cretere a cancerului pulmonar.
Efecte negative de scurt durat:
* creterea ritmului cardiac, in medie 20-30bti /min
* creterea tensiunii arteriale
* lezarea mucoaselor buzelor, limbii i cerului gurii.
* nglbenirea dinilor
* iritarea mucoasei naso-faringiene, cu diminuarea sau modificarea selectiv
a mirosului
* iritarea laringelui
* iritarea ochilor