Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice dezvoltate
pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei
mai importanti prozatori din prima jumatate a secolului al XX-lea si remarca in aceasta
perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile
Voiculescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu.
Ipoteza
Opera literara Baltagul scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, fiind un roman
social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind si un roman mitic, al
transhumantei apartinand curentului literar traditionalism.
Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a carui
estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta. Operele surprind o realitate
neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se realizaza o fresca sociala prin
ilustrarea categoriilor sociale in evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru valorile
trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi. Curentul literar
se realizeaza ca ideologie in jurul revistei Gandirea, in special aparut la Cluj in 1921, sub
conducerea lui Cezar Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub conducerea lui Nechifor
Crainic, unde isi continua aparitia pana in 1944.
Tip de roman
Baltagul este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul si coboratul
oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu cu oile intre munti, in timp
ce femeia ramane acasa, avand grija de gospodarie si de copii, dar si de produsele
rezultate de la animale.
Baltagul este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin ilustrarea
categoriilor sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi
vrajitoria, magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc, ele stand la baza genezei operei
sau la subiectul acesteia.
Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv articulat cu
articolul hotarat -ul care, in sens denotativ, semnifica un topor cu doua taisuri. In sens
conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la nivelul actiunii. Baltagul devine obiect
simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator.
Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata pastorala,
natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema textului este monografia satului
moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si
pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si omniscient reconstituie
in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile
Vitoriei. Desi naratorul omniscrient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul
naratorului. Inteligenta si calculata ca un Hamlet feminin, ea reconstituie crima pe baza
propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sasi recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.
Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece capitolate, urmarind
doua coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii
pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului
principal). Orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile
pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.
Personaje
Personajul principal, femeia voluntara, este un exponent al spetei in relatie cu lumea
arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale. Vitoria este o femeie puternica, horatara,
curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai
ales la parastas, cand demasca ucigasii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea
barbatului: era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag in tinereta
Lipan, asa-i era drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii. Tipatul dinaintea coborarii
cosciugului si gesturile concentreaza iubirea si durerea pierderii sotului: Cu asa glas a
strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat
fruntea de marginea sicriului. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica
detaliului semnificativ Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire.
Personajul secundar, Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui
disparut. Romanul poate fi considerat initiatic, deoarece prezinta drumul spre maturizarea
lui Gheorghita.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin retrospectiva si remorare si simbolizeaza
destinul muritor al oamenilor. Numele sau cel adevarat si tainic, de botez, este tot
Gheorghita, dar primise numele Nechifor.
Personaje episodice sunt Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei este trimisa la
manastire pentru purificarel mos Pricop (ospitalitatea), parintele Danila (autoritatea
spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) personaje reprezentative lumea
satului arhaic.
Trasaturile personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse inca de la inceput, in legenda pe
care obisnuia sa o spuna Lipan, rememorata de Vitoria. Viata muntenilor e greal mai ales
viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si
castige painea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman
mitic al transhumantei apartinand curentului literar realism.