Sunteți pe pagina 1din 40

MULSUL VACILOR

 Mulsul este o lucrare tehnică de mare complexitate şi


dificultate, prin care se extrage laptele din ugerul vacilor
şi ocupă aproximativ 50% din timpul de lucru zilnic, în
fermele de vaci de lapte. În plus, mulsul influenţează
producţia cantitativă şi calitativă de lapte, starea
igienică a laptelui, integritatea glandei mamare, durata
exploatării vacilor şi nivelul eficienţei economice în
fermă.
 În practică, se folosesc două sisteme de muls a vacilor:
mulgerea manuală şi mulgerea mecanică, fiecărui
sistem fiindui proprii mai multe metode sau tehnologii
de muls.
Sistemul manual de muls a
vacilor
 Mulsul manual, prezintă tendinţe evidente de limitare întrucât are numeroase neajunsuri:
necesită un efort mare din partea mulgătorului (aproximativ 20 mii de mişcări ale mâinii
pe zi); laptele este neigienic, deoarece vine în contact cu mâna mulgătorului şi se
colectează în vase deschise; determină obţinerea unor cantităţi mai reduse de lapte prin
extragerea incompletă a laptelui din uger. Cu toate acestea, sunt anumite situaţii în fermă
care impun mulsul manual a vacilor: defecţiuni ale instalaţiei de muls, vacile care prin
conformaţia ugerului nu pot fi mulse mecanic, locuri de păşunat neaccesibile la sursa de
energie electrică etc.
 Mulsul manual comportă mai multe operaţiuni de lucru:
 pregătirea locului de muls – începe cu circa un sfert de oră înaintea mulsului şi constă
în îndepărtarea dejecţiilor de pe stand şi aerisirea adăpostului;
 pregătirea vaselor pentru muls – are în vedere verificarea stării de curăţenie a găleţilor
şi bidoanelor de colectare a laptelui;
 pregătirea mulgătorului – se referă la spălarea mâinilor, tăierea unghiilor, îmbrăcarea
echipamentului de muls (halat, bonetă, şorţ) şi prinderea scăunelului de muls;
 pregătirea vacii, constă în imobilizarea cozii, spălarea ugerului cu apă călduţă şi
efectuarea masajului pregătitor al sferturilor, timp de 1-3 minute ;
 executarea mulgerii, începe imediat după masajul pregătitor şi se încheie cu masajul
final al ugerului.
 Laptele obţinut, se măsoară în vase cu flotor şi de aici se transferă în bidoane, care se
depozitează, la rece, în lăptărie, până la livrare.
 În funcţie de vârsta vacilor şi mărimea mameloanelor, mulsul se realizează prin trei
metode: cu mâna plină, cu nod şi cu două degete.
Pregătirea
ugerului
pentru muls:
a. masajul
iniţial;
b. masajul
final
Mulsul cu mâna plină
 se aplică la vacile adulte, cu
mameloane normale ca
lungime şi grosime. Metoda
constă în prinderea
mameloanelor în palmă,
astfel încât să rămână liber
numai vârful acestuia. După
aceea, se strânge baza
mamelonului între degetul
mare şi arătător, apoi se
presează succesiv cu
celelalte degete până când
laptele ţâşneşte sub forma
unui jet continuu. Este
considerată cea mai bună
metodă, deoarece asigură
mulgerea rapidă, fără să
obosească mulgătorul şi nu
provoacă dureri animalului.
Mulsul cu nod
 este asemănătoare cu
metoda precedentă, cu
deosebirea că, presarea
mamelonului la bază, se
face între degetul mare
îndoit şi degetul
arătător. Această
metodă este dureroasă
pentru animal, de aceea
se aplică numai la
vacile cu sfârcuri groase
şi cărnoase, care se
mulg greu.
Mulsul cu două degete
 se foloseşte numai
la vacile cu
mameloane mici.
Ea constă în
prinderea
mamelonului la
bază între degetul
mare şi arătător,
presându-se de
sus în jos până
ţâşneşte jetul de
lapte.
 Procedeul de muls constă în mulgerea sferturilor
anterioare, care sunt asociate împreună (se apucă cu
mâna stângă mamelonul drept anterior şi cu cea
dreaptă stângul) iar ulterior, a sferturilor posterioare
(se apucă cu mâna stângă mamelonul stâng şi cu cea
dreaptă sfârcul drept), se poate mulge lateral
(sfârcurile de pe partea dreaptă urmate de cele de pe
partea stângă) şi încrucişat (se asociază un sfert
anterior cu cel posterior de pe partea opusă).
 Imediat după muls, se recomandă ca mameloanele să
fie dezinfectate prin scufundare într-o soluţie de
iodofor 0,5%. În cazul în care mameloanele prezintă
leziuni, se tratează cu unguente pe bază de
antibiotice. Se efectuează apoi igiena vaselor de muls
şi de manipulare a laptelui, în mai multe etape.
Vasele respective se păstrează în încăperi speciale,
pe rastel, cu deschiderea în jos.
Sistemul de muls mecanic
 Este un sistem modern de muls, de mare perspectivă pentru
exploatarea vacilor de lapte. Aşa cum se ştie, Uniunea Europeană,
foloseşte sistemul cotelor de lapte, pentru controlul producţiei de
lapte şi a produselor de lapte. Cota de lapte se referă numai la
laptele de vacă, şi reprezintă, cantitatea maximă de lapte pe care un
producător o poate comercializa, prin livrare la unităţi procesatoare,
respectiv, vânzare direct pe piaţă. Nu intră în discuţie autoconsumul
sau laptele consumat de viţei, ci numai laptele care iese din fermă.
La negocierile cu Uniunea Europeană, pentru ţara noastră a fost
alocată o cotă totală de 3,05 mil. tone de lapte la care se adaugă
cantitatea de 0,188 mil. tone, o cotă de rezervă care va fi folosită din
2009. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în afară de
sistemul cotelor de lapte, se pune un accent deosebit pe calitatea
laptelui. Aceasta nu este dată numai de aspectul organoleptic (gust,
miros, culoare) ci şi de analize de laborator (NTG, NCS, punctul
crioscopic, grăsime %, proteină %, reacţia la antibiotice). În acest
sens, mulgerea mecanică prezintă mai multe avantaje comparativ cu
mulgerea manuală, ceea ce explică ponderea tot mai mare a acestui
sistem pe plan mondial. Enumerăm pe cele mai importante: eficienţa
economică mult sporită, se reduce considerabil efortul fizic, se obţine
o cantitate mai mare de lapte, laptele are calităţi igienice superioare
întrucât, nu vine în contact cu mâna mulgătorului şi, la majoritatea
instalaţiilor de muls mecanic, nici cu aerul din adăpost.
 Industria autohtonă, ca şi cea din alte ţări, produc instalaţii de muls şi de păstrare a laptelui, atât
pentru fermele mici (de 4-15 capete) şi mijlocii (16-45 capete) cât şi pentru fermele mari de
peste 50-100 capete vaci, cu niveluri ridicate de performanţe tehnice, ca şi de asigurare a
calităţii laptelui muls. Instalaţia modernă de muls mecanic a fost concepută de Alexander Gillier
(Australia) în anul 1903.
 Pentru reuşita mulsului mecanice, sub aspect tehnologic şi al eficienţei economice, se impune ca
în fermă să se asigure anumite condiţii:
 existenţa unui personal calificat, care să cunoască particularităţile ugerului, instalaţia de muls
şi exploatarea ei raţională, să respecte regulile care se impun şi tehnologia de mulgere
mecanică;
 vacile să se preteze la mulsul mecanic, respectiv să aibă ugerul bine dezvoltat, sferturile
simetrice, mameloanele potrivite ca lungime şi grosime, de formă uşor conică şi o viteză de
eliberare a laptelui, bună;
 dotare tehnică corespunzătoare pentru mecanizarea proceselor de producţie, cum ar fi:
administrarea hranei, adăparea, evacuarea dejecţiilor;
 efective optime de vaci, pentru exploatarea eficientă a instalaţiei de muls;
 existenţa unei perioade de pregătire pentru trecerea la mulsul mecanic, pentru obişnuirea cu
acest sistem.
 În practică, se întâlnesc trei grupe de instalaţii: în adăpostul de exploatare a vacilor, în săli
speciale de muls şi la păşune.
Instalaţii de muls în
adăpostul de exploatare
Instalaţia de muls la bidon
 are un număr diferit de aparate de
muls, în raport cu numărul vacilor din
adăpost. Investiţiile fiind mici, se
practică în fermele cu efective reduse
de vaci. Laptele se poate păstra până
la livrare, în bidoane de colectare iar,
pentru timpul de muls, nu este nevoie
de construcţii suplimentare. De
asemenea, vacile sunt tratate
individual şi nu îşi schimbă locul în
timpul mulsului. Toate acestea, sunt
avantaje evidente pentru mulsul
vacilor la bidon, însă nu sunt de
neglijat, dezavantajele: productivitatea
muncii este redusă (în medie de 14-16
vaci pe oră şi mulgător), solicită efort
mai mare din partea mulgătorului,
laptele vine în contact cu aerul din
adăpost depreciindu-se calităţile sale
igienice, necesită efort şi timp mai
îndelungat pentru spălarea şi
dezinfectarea aparatelor de muls, a
bidoanelor de colectare şi de păstrare
a laptelui.
Instalaţia de muls cu colectarea şi
transportul centralizat a laptelui
Laptele din aparatul de muls, trece prin intermediul unui furtunului în conducta de lapte, iar de aici ajunge

în „tancul” izoterm situat la unul din capetele adăpostului. Conducta trebuie să aibă cât mai puţine unghiuri,
pentru a evita încărcarea acestor zone cu grăsime. O instalaţie este echipată cu mai multe aparate de muls
şi poate deservi până la 120 vaci. Comparativ cu instalaţia de muls la bidon, în acest caz, productivitatea
muncii este mai mare; se elimină efortul pentru deplasarea bidonului de la o vacă la alta; laptelui având un
circuit închis, nu i se depreciază calitatea igienică. Dar, prezintă şi unele neajunsuri: cheltuielile anuale de
întreţinere a instalaţiei şi investiţiile iniţiale sunt mai ridicate, conducta de colectare cu coturi numeroase
poate deprecia calitatea laptelui.
Grupul individual de muls sau
mulsul la cărucior mobil
 constă în folosirea unei
instalaţii de muls cu două
aparate montate pe un
cărucior care este deplasat
de la o vacă la alta. Este o
instalaţie ieftină, care se
recomandă la efective mici,
respectiv pentru mulgerea
vacilor în maternităţi şi
exploataţii familiale. Ca şi
componente, instalaţia este
formată din motor electric,
pompă de vacuum, aparatul
de muls cu anexele sale,
toate montate pe un
cărucior.
Mulsul vacilor în săli
speciale
 Se practică în fermele de tip industrial, cu întreţinerea liberă a vacilor.
Instalaţia de muls se amplasează într-o sală specială, construită în afara
adăpostului – cu următoarele încăperi: sala de aşteptare a vacilor, platforma
sau grupul de muls, camera pentru răcirea şi depozitarea laptelui, camera
pentru agregate şi rampa de livrare a laptelui. Sala de muls se amplasează la
distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor.
 Se cunosc mai multe tipuri de săli de muls, care diferă prin modul de
dispunere a vacilor în timpul mulsului, modul de introducere şi evacuare a
acestora, numărul de standuri care revin unui aparat de muls şi forma sălii de
muls. Pentru a se asigura o poziţie comodă mulgătorului în timpul procesului
de muls, fiecare sală destinată acestui scop, este prevăzută cu o alee de
serviciu, situată la cca. 70 cm sub nivelul standului vacilor, astfel încât, ugerul
se găseşte la nivelul mâinilor mulgătorului. În sălile în care mulgerea vacilor
se face în grup, poate să existe un aparat de muls la fiecare stand sau un
aparat la două standuri. De asemenea, sălile de muls pot fi dotate cu instalaţii
mecanice ori automate de distribuire a concentratelor în timpul mulsului sau,
ele pot fi administrate după muls, într-o sală alăturată sau în adăpost. Totuşi,
s-a constatat că administrarea concentratelor în sala de muls, nu este
indicată, întrucât consumul de furaje în timpul mulsului, nu constituie un
comportament natural iar uneori se reduce intensitatea reflexului de ejecţie a
laptelui. Nu în ultimul rând, se pune întrebarea, dacă vacile sunt capabile să
consume întreaga raţie de concentrate în cele cca. 8-10 minute cât se găsesc
în sala de muls. În acest scop, trebuie avut în vedere nivelul productiv al
vacilor, viteza de consum a concentratelor şi viteza de muls. Datorită acestui
aspect, în cele mai multe ferme din ţările cu zootehnie avansată, s-a renunţat
la administrarea concentratelor în sala de muls.
 Mulsul în săli de muls, prezintă mai multe avantaje şi anume: productivitatea
muncii este foarte ridicată; efortul fizic depus de mulgători este minim; vacile
sunt mulse în condiţii confortabile şi igienice; vacuumul se menţine mai uşor
constant pe durata mulgerii; se poate mări efectivul de vaci pe fermă. Ca
dezavantaj, investiţiile sunt mult mai mari comparativ cu celelalte grupe de
instalaţii.
Sala de muls tip „Tandem”
 Acest tip de sală poate avea capacitatea de 1 × 2
standuri; 1 × 4; 2 × 2; 2 × 3; 2 × 4 şi până la 16 boxe de
muls, dispuse pe un rând sau pe două rânduri. La muls,
vacile sunt aşezate una în spatele celeilalte, în poziţie
paralelă faţă de mulgător. Boxele pentru vaci, sunt
prevăzute cu o uşă de intrare şi una de ieşire, manipulate
de mulgător sau automatizat, iar dimensiunile sunt de 2,4
× 0,8 m. În sala de muls, există o alee suplimentară de
circulaţie a vacilor, ceea ce permite introducerea şi
evacuarea individuală a acestora. Faptul că vacile sunt
tratate individual, permite punerea în valoare a
potenţialului productiv, întrucât pot fi supravegheate cu
atenţie, în privinţa vitezei de mulgere şi stării de sănătate a
ugerului. Are însă neajunsul că, productivitatea muncii este
mai redusă, distanţa parcursă de mulgător pe aleea de
serviciu, de la o vacă la alta, este mai mare şi investiţiile,
pe loc de muls, sunt mai mari. Se recomandă în fermele cu
efectiv mai redus de vaci, până la 150 capete.
Sala de muls „Brăduleţ”
 Sălile de muls de acest tip au capacităţi diferite de la 2 × 4,
2 × 8, 2 × 10 până la 2 × 20 locuri şi chiar mai mult. Vacile
sunt dispuse simetric şi oblic la 30° sau 45° faţă de aleea
de serviciu, pe unul sau două rânduri. Lăţimea unui stand
de muls este de 0,8 – 1 m iar vacile de pe aceeaşi linie se
blochează la capete cu grilaj metalic. Fiecare rând de
standuri, este prevăzut cu uşi pentru accesul şi evacuarea
vacilor din sala de muls. Productivitatea muncii este mare,
între 40-58 animale pe oră, în funcţie de capacitatea sălii
de muls şi numărul mulgătorilor. De asemenea, investiţiile
sunt mai mici întrucât spaţiul construit pe loc de muls, este
mai redus. Neajunsul principal al acestui tip de sală de
muls îl constituie, tratarea în grup a vacilor în timpul
mulsului şi, ca urmare, animalele care se mulg greu reţin în
sală întregul grup. Reducerea acestor consecinţe, este
posibilă doar printr-o lotizare corespunzătoare a vacilor
după nivelul productiv şi viteza de muls. Sălile de muls
brăduleţ, se recomandă în fermele cu grad ridicat de
concentrare a efectivului, respectiv 150-400 capete.
Sala de muls „Side by Side”
 În sala de muls, vacile sunt
aşezate perpendicular, în
unghi de 90° faţă de aleea
de serviciu. Lăţimea unui loc
de muls este de 0,65 m iar
intrarea şi ieşirea vacilor din
sala de muls, se face în
grup. Capacitatea acestor
săli variază de la 2 × 8 şi
până la 2 × 20 locuri.
Productivitatea muncii este
mare iar spaţiul construit pe
loc de muls este mai redus
decât în sala de tip brăduleţ.
Pentru o mai bună
organizare a mulsului, se
impune lotizarea vacilor în
funcţie de producţia de
lapte şi viteza de muls.
Sala de muls de tip rotativă sau
„rotolactor”
 Platforma de muls circulară a fost concepută în SUA, în
perioada interbelică şi are capacitatea de 15-35 locuri. Ea
este instalată pe suporţi metalici, prevăzuţi cu role şi cu ax
central în jurul căruia, se poate roti. Standurile pentru vaci
sunt individualizate. Durata unei rotaţii complete, poate fi
reglată în funcţie de producţia de lapte a grupului de vaci
care se mulg (8-10 minute). Orice defecţiune tehnică este
semnalizată computerizat şi instalaţia poate fi oprită
instantaneu, de mulgător. Înainte ca platforma să facă o
rotaţie completă, mulgătorul scoate paharele de muls şi
dezinfectează mameloanele, vaca, fiind apoi evacuată din
sală printr-o altă uşă decât cea de acces. Productivitatea
muncii este foarte ridicată, între 60-100 vaci pe oră şi
mulgător. Instalaţia este costisitoare şi se recomandă în
ferme cu efective mari de vaci (peste 300 capete) şi cu
producţii ridicate de lapte.
Sala de muls unilactor
Are formă dreptunghiulară, iar poziţia
vacilor, faţă de aleea de serviciu, este
asemănătoare cu cea din sălile de muls, în
tandem. În timpul mulgerii vacilor,
platforma de tip cărucior, se deplasează în
linie dreaptă, în jurul culoarului
mulgătorului. Capacitatea platformei este
de 14-22 locuri iar productivitatea muncii
este de aproximativ 50 vaci pe oră şi
mulgător.
Sala de muls trigonală şi
poligonală
 Se aseamănă foarte mult
între ele şi asta pentru că,
principiul de funcţionare
este acelaşi, diferenţele
apar doar la aşezarea
vacilor. În prima variantă,
vacile sunt aşezate pe trei
rânduri iar în a doua
variantă, pe patru rânduri,
independente unul de altul,
în timpul mulsului.
Capacitatea diferă de la 4
la 10 locuri pe o latură. Se
recomandă în fermele cu
efective mari de vaci, de
peste 400 capete.
Robotul automat de muls
 Fazele tehnologice sunt tot mai mult automatizate, în fermele de vaci de lapte.
Identificarea electronică a vacilor, distribuirea hranei controlată prin calculator,
sistemul automat de declanşare a aparatului de muls, sunt doar câteva
exemple elocvente în acest sens. Înlocuirea acţiunii manuale a mulgătorului a
fost o încercare curajoasă şi greu de depăşit. Sistemul automat de prindere a
ugerului a fost integrat în echipamentul de muls, împreună cu sistemul automat
de declanşare a aparatului de muls, distribuirea concentratelor şi
managementul computerizat, în aşa fel încât sistemul automatizat de mulgere
a vacilor de lapte, a devenit realitate.
 Un astfel de robot de muls, se compune dintr-un bloc de muls cu o platformă
rotativă, pe care se găseşte un sistem de senzori ultra sonici sau un sistem
video cu unde laser, pentru a determina poziţia corectă a sfârcurilor, perii cu jet
de apă (sau rulouri din burete), pentru a curăţa şi dezinfecta ugerul şi paharele
de muls. De menţionat, că senzorul de precizie este fixat la mijlocul celor patru
sfârcuri. O dată localizate, paharele de muls sunt ataşate unul după altul. După
ataşare, braţul robotului este deconectat de la blocul de muls şi se mişcă spre
următoarea boxă de muls. De asemenea, apa uzată rezultată de la spălarea
sfârcurilor cât şi primelor jeturi de lapte sunt separate de sistemul de muls. La
finalizarea mulsului, toate paharele sunt desprinse automat, în acelaşi timp.
Robotul automat de muls
 O altă variantă a robotului constă în aceea că, după ataşarea
paharelor de muls, braţul robotului rămâne sub uger în timpul
mulsului, iar la sfârşitul acestuia paharele de muls sunt desprinse
unul câte unul. În acest caz, blocul de muls se deplasează de la o
boxă la alta, de unde va prelua braţul cu care va executa toate
operaţiile. Când ultimul pahar de muls este detaşat, braţul robotului
cu cele patru pahare se mută pe partea laterală a cuşetei, vaca este
eliberată şi, o altă vacă intră în boxă.
 Ambele variante sunt conectate la un calculator personal şi pe un
program managerial care întocmeşte lista de atenţie pentru
fermier. Aceasta include cantitatea zilnică de lapte, starea de
sănătate a animalelor, manifestarea căldurilor, consumul de
concentrate, cât şi performanţele sistemului automat de muls
(exemplu – numărul de mulsori pe vacă şi zi).
 Boxa de muls este prevăzută cu porţi de intrare şi ieşire, un panou
de fixare a părţii posterioare a vacii, o cupă de hrănire cu furaj
combinat care fixează şi partea anterioară a vacii şi un sistem
electronic, pentru comanda robotului de muls. Un robot de muls
care deserveşte o singură boxă, poate mulge zilnic 55-60 vaci, în
cazul unui robot care deserveşte două boxe acesta poate mulge
cca. 85-90 vaci, capacitatea maximă a sistemului cu trei sau patru
boxe fiind de 120 respectiv 150 vaci. Dacă la acelaşi număr de
boxe, trei sau patru, se vor asigura mai mulţi roboţi de muls, va
creşte şi numărul de vaci care pot fi mulse.
 Animalele vizitează boxa de muls de 1-10 ori (în medie 2,5 – 2,8 ori/zi) pe
parcursul întregii zile şi chiar şi noaptea, în funcţie de producţia de lapte,
perioada de lactaţie şi de numărul de animale repartizate unui robot de
muls. Intrarea vacilor în boxa de muls, se poate face longitudinal sau din
lateral, în ultimul caz boxa având o lungime de 3,5 m.
 Obişnuirea vacilor de lapte cu robotul de muls, poate dura aproximativ două
săptămâni, totuşi, 10-15% din efectivele de animale nu pot fi mulse
automat din cauza sensibilităţii exagerate a vacii sau a formei ugerului. În
această perioadă, animalele îşi formează reflexele condiţionate favorabile
mulsului automat, prin obişnuirea cu traseul către boxa de muls, cu
prezenţa robotului de muls, zgomotului instalaţiei de muls, etc. Prin
adaptarea constructivă a adăpostului, vacile pot fi atrase către boxa de
muls prin montarea unor porţi de trecere unisens, de la zona de odihnă
către zona de hrănire, cu trecere obligatorie prin zona boxei de muls, unde
un post de identificare şi selectare a animalelor poate să le dirijeze prin
boxă sau pe lângă aceasta.
 Primul robot de muls a fost instalat în Franţa în 1993, într-o fermă din
Somme. Alte surse din literatura de specialitate nominalizează Olanda ca
fiind ţara în care a fost instalat primul robot – la ferma experimentală a
Staţiunii de Cercetare pentru creşterea bovinelor, cailor şi oilor. Piaţa
roboţilor pentru muls a început să se dezvolte spre sfârşitul anului 1998.
Astăzi există o mare diversitate de roboţi de muls: Astronaut, Miros,
Freedom, Dü velsdorf, VMS, AG, RMS, Merlin, Liberty, Westfalia etc. realizaţi
de firme constructoare din Europa, precum Alfa Laval din Suedia, Leley
Industries şi Prolin Development din Olanda, Westfalia din Germania, Silsol
Reseearch din Marea Britanie şi Gascoingne Melotte respectiv Cernagref din
Franţa.
Mulsul vacilor la păşune
 Se practică în cazul vacilor întreţinute pe păşune, la distanţe
mari de fermă. Mulsul se poate realiza prin grupuri
individuale de muls, asemănătoare cu cele din adăpost, sau
platforme de muls mobile. Ele sunt prevăzute cu 8-16 locuri,
dispuse simetric, pe două rânduri, faţă de axul longitudinal
al platformei. Instalaţia este prevăzută cu agregat de
vacuum şi generator electric. Tehnica de muls este
asemănătoare cu cea din sălile de muls. Întreaga platformă
poate fi remorcată de tractor.
 Pentru practicarea mulsului mecanic este nevoie de un
minim de cunoştinţe tehnice, legate atât de caracteristici
constructive şi funcţionale ale instalaţiilor, cât şi de
exploatarea propriu-zisă a acestora. De asemenea, vacile
trebuie obişnuite cu mulsul mecanic, altfel există riscul ca,
un număr mai mic sau mai mare de vaci, să nu se adapteze.
Această situaţie poate fi evitată prin respectarea unor reguli
generale privind mulsul mecanic, dar mai ales, prin
modalitatea de trecere la efectuarea mulsului mecanic. Cu
câteva zile înainte ca vacile să fie mulse mecanic, acestea
trebuie să intre în standurile de muls pentru a se obişnui cu
aparatele mecanice care vor funcţiona în gol.
Platformă de muls mobilă
 Mulgerea corectă necesită şi ea respectarea unor etape de
lucru, efectuate cronologic. Asemănător mulsului manual, şi
mulgerea mecanică a vacilor în săli de muls prezintă trei etape
preliminare: pregătirea instalaţiei de muls, pregătirea
mulgătorului şi pregătirea ugerului. Aceste etape sunt urmate
de operaţiunile necesare mulsului propriu-zis şi anume,
dezinfecţia ugerului şi spălarea echipamentului de muls.
Deoarece vacile produc laptele, iar echipamentul de muls îl
colectează, cele două componente nu vor veni niciodată în
contact fără a treia parte – mulgătorul. De subliniat faptul că
mult mai importantă decât aparatul de muls, este tehnica
mulsului, adică cum este folosită şi întreţinută instalaţia de
muls.
 Pregătirea instalaţiei de muls constă în pornire, astfel ca
parametrii acestuia (nivelul vacuumului, numărul de pulsaţii
etc.) să fie realizaţi înainte ca paharele de muls să fie ataşate
pe sfârcuri. Se recomandă limpezirea instalaţiei cu apă rece
înainte de începerea mulsului.
 Pregătirea mulgătorului se rezumă la spălarea mâinilor cu apă
şi săpun, îmbrăcarea echipamentului de protecţie (cizme de
cauciuc, salopetă, mănuşi de unică folosinţă), aducerea
ustensilelor folosite la muls (soluţie dezinfectantă, prosoape de
uger, paharul pentru laptele din primele jeturi).
 Pregătirea ugerului constă în introducerea vacilor pe standul de muls şi apoi vor fi
efectuate operaţiunile pentru muls, astfel: se va asigura un mediu curat şi lipsit de
stres în sala de muls; se va şterge ugerul cu un prosop umed, insistând asupra
sfârcurilor; se va face dezinfecţia mameloanelor cu soluţie destinată pentru aşa ceva;
vor fi mulse primele jeturi de lapte pentru a îndepărta laptele infectat cu microbi şi
pentru a verifica dacă ugerul este bolnav; se va şterge din nou ugerul pentru a
îndepărta soluţia dezinfectantă; ataşarea paharelor de muls se va face întotdeauna
cu cel mai îndepărtat sfârc şi terminând cu cel mai apropiat. Din momentul începerii
pregătirii ugerului pentru muls şi până când se ataşează paharele de muls nu trebuie
să treacă mai mult de 60 secunde. Înainte ca paharele de muls să fie detaşate de pe
sfârcuri, se va închide vacuumul, după care se va face dezinfecţia sfârcurilor şi
pregătirea aparatului pentru următoarea vacă. În sălile de muls, echipamentul este
spălat automat. Întreţinerea corectă a echipamentului de muls asigură obţinerea unui
lapte igienic. Spălarea instalaţiei de muls se realizează în patru faze, şi anume;
clătirea cu apă curată, potabilă, la o temperatură de 35-42°C; spălarea cu detergent
alcalin la temperatura de 70°C timp de 10 minute; clătirea cu soluţie acidă la
temperatura de 35-42°C şi dezinfecţia instalaţiei cu soluţii speciale, care rămân în
instalaţie până la 30 minute înainte de mulsoarea următoare.
 Pentru ca spălarea să fie eficientă, trebuie îndeplinite cerinţele producătorului
instalaţiei, referitoare la viteza apei de spălare: turbulenţa apei în instalaţie, volumul
de apă folosit la fiecare ciclu de spălare, temperatura apei la fiecare ciclu de spălare,
echilibrul chimic al soluţiei de spălare, durata fiecărui ciclu de spălare, scurgerea apei
din sistem după terminarea spălării. De asemenea, pentru a obţine un lapte igienic,
se efectuează periodic următoarele operaţiuni de întreţinere a echipamentului de
muls: zilnic se spală la exterior toate conductele, se spală recipientul intermediar, se
spală furtunele şi paharele de muls; lunar se spală pulsatoarele, se înlocuiesc filtrele
şi/sau se spală sistemul de control al vacuumului; la 6 luni se înlocuiesc toate părţile
de cauciuc ale pulsatorului, se înlocuiesc furtunele pulsatorului, se înlocuiesc
furtunele de lapte, se spală pulsatorul şi conducta de vacuum; anual se înlocuiesc
toate furtunele de spălare, se înlocuieşte cureaua de la pompa de vacuum; la 1200
mulsori se înlocuiesc manşoanele de cauciuc.