Sunteți pe pagina 1din 11

Evolutia hartii politice a lumii

dupa Al doilea Razboi Mondial

I. Imperiul colonial European:

Inceputa de Columb si Vasco da Gama, expansiunea europeana a atins apogeul la


sfirsitul secoluluui XIX, cind marile puteri occidentale au creat imperii coloniale uriase,
dominind intreaga lume. De-a lungul istoriei au existat mai multe imperii, de la asirieni la
imperiul european al lui Hitler in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea
acestora erau relativ compacte, create prin expansiuni teritoriale in zonele invecinate.
Imperiile coloniale ale principalelor puteri europene implicau dominatia acestora asupra
popoarelor indepartate, ne-europene. Imperiile cuprindeau aproape intreaga lume si se
bazau pe superioritatea economica si tehnologica. Apogeul acestui proces, atins in secolul
XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului. Bazele imperiilor coloniale datau din
secolul XV, cind Columb a ajuns in cele doua Americi, iar portughezii au descoperit o
ruta maritima.spre India. La fel cum au facut cu micile colonii din Asia, europenii au
inceput cucerirea si colonizarea Lumii Noi. In secolul al XVIII-lea, America Centrala si
de Sud erau impartite intre Spania si Potugalia, iar Marea Britanie si Franta se luptau
pentru stapinirea Americii de Nord, pina cind Marea Britanie a iesit victorioasa din
Razboiul de Sapte Ani (1756-1763).

"Primul Imperiu Britanic" s-a destramat atunci cind colonistii americani au


respins conducerea britanica si au fondat S.U.A. Aceasta revolutie a americanilor a
demonstrat faptul ca europenii stabiliti aici erau imposibil de controlat de la asa mari
distante, decit daca acestia simteau ca guvernele de acasa actioneaza in favoarea
propriilor lor interese; si chiar si asa , acestia aveau sa insiste sa-si cistige independenta.
Acest lucru s-a intimplat la inceputul secolului XIX, cind coloniile spaniole si portugheze
din America s-au revoltat si si-au dobindit independenta. Exemplul lor a fost urmat de
britanici, care s-au hotarit sa acorde guvernare proprie coloniilor Australia, Noua
Zeelanda, zona de sud a Africii de Sud si Canada , unde se stabilisera foarte multi
europeni. In mod surprinzator, dezvoltarea acestor state era in mare parte o consecinta a
conditiilor mizerabile din Marea Britanie, care au facut ca emigrarea spre coloniile
americane sa fie pentru milioane de oameni mai atragatoare decat viata pe paminturile lor
natale.

Apogeul Imperiului:

In 1815 britanicii posedau deja un imperiu imens de expansiune, in timp ce


majoritatea rivalilor lor - spaniolii, portughezii si olandezii - pareau sa stagneze. Prin
urmare in ultima faza a imperialismului european din secolul XIX, cind cea mai mare
parte a Asiei si Africii a fost colonizata, Marea Britanie era in frunte. Cu toate acestea,
vechea sa rivala, Franta, a devenit si ea extrem de activa si au aparut si citeva puteri
coloniale noi. In Asia, presiunile Marii Britanii asupra Indiei s-au intensificat, pina cind

1
intregul sub-continent (Pakistanul, India si Bangladeshul de azi) a fost supus direct sau
indirect conducerii britanice. Pina la Rascoala Indiana din1857, India era
responsabilitatea Companiei India de Est, dupa care a fost preluata de Coroana. India a
fost in curind privita ca "Bijuteria Coroanei", vasta si exotica, in timp ce Armata Indiana
a devenit expresia autoritatii si prestigiului britanic оn Orient.

Comert si politica:

Comertul si politica au dus la o continua raspindire a influentei britanice.


Singapore a fost fondat in anul 1819, insa urmatoarea miscare importanta a avut loc dupa
o jumatate de secol, cind Burma si Malaya (astazi Birmania, respectiv Malaezia) au fost
cucerite dupa o serie de razboaie si tratate. Franta a cucerit Indo-China (Vietnam,
Cambodgia si Laos), in mod asemanator. Expansiuni si mai importante au fost
inregistrate in Asia Centrala, de catre rusi, care au patruns in Persia si Afganistan. De
vreme ce noile lor teritorii au fost incorporate in statul rus, formind o masa neintrerupta
de teritorii, era usor de trecut cu vederea faptul ca acestea erau, la urma urmei, colonii
aflate sub stapinirea rusilor, nu doar pe timpul tarilor, ci in perioada sovietica. Deoarece
succesele rusilor pareau sa puna in pericol India britanica, rivalitatea anglo-rusa a devenit
foarte intensa la sfirsitul secolului XIX. Din aceasta cauza, state ca Persia, Afganistan si
Tibet aveau o independenta fragila, desi cele doua mari puteri au cazut in cele din urma
de acord asupra unei diviziuni in "sfere de influenta", in care fiecare dintre ele putea
interveni, daca interesele ii erau amenintate. China, de asemenea, si-a pastrat o
independenta nominala, desi a fost obligata sa cedeze teritorii Rusiei si sa-si deschida
porturile pentru comertul cu Occidentul, trebuind sa faca concesii una dupa alta. Istoria
Chinei din secolul XIX a fost presarata cu numeroase umilinte, rezultate din Razboiul
Opuilui (1841-1842), cind britanicii i-au silit pe chinezi sa importe drogul, pina la
infringerea sa (1894-1895) de catre Japonia, un stat asiatic, care reusise sa se adapteze
mai bine la noile realitati ale lumii moderne. In Africa, ca si оn Asia, s-a inregistrat o
activitate coloniala redusa оn prima jumatate a secolului XIX, desi francezii incepusera
cucerirea Algeriei in jurul anului 1830. In acea perioada, multi britanici erau sceptici fata
de valoarea coloniilor, iar un scriitor devenit politician, Benjamin Disraeli, le-a calificat
drept : "pietre de moara agatate la giturile noastre". Mai, tirziu, acesta si-a schimbat
parerea si, in calitate de prim-ministru, a facut din Marea Britanie cel mai mare actionar
al Canalului Suez (1875) si, printr-un gest imperialistic extravagant, a proclamat-o pe
Regina Victoria Imparateasa a Indiei (1877). Insa abia dupa 1880 imperialismul a inceput
sa faca parte din constiinta britanica, popularizat prin povestirile si poeziile lui Rudyard
Kipling si sarbatorit in stil mare in timpul celor doua jubilee ale Reginei Victoria (1887 si
1897).

Agitatia pentru Africa:

Acestea au coincis cu un ultim proces de colonizare, inceput in anii 1880 -


"Cearta pentru Africa". Majoritatea coloniilor infiintate inainte se aflau in zonele de
coasta, insa acum exploratorii si misionarii avansau spre interiorul continentului.
Guvernele europene nu erau intotdeauna de acord cu asemenea expeditii, dar erau de
multe ori convinse de administratorii imperialisti si aventurieri, care intreprindeau aceste

2
expeditii . Si, avind in vedere rivalitatile dintre puterile europene, expansiunea coloniala a
uneia dintre ele era suficienta pentru a le alarma si a le activa si pe celelalte, doar de
dragul prestigiului. Printe ultimii intemeietori de imperii s-au numarat Germania si Italia.
Italienii s-au cencentrat pe Cornul Africii, infiintind colonii in Eritreea si Somalia.
Incercarile lor de cucerire a Etiopiei au esuat, suferind o infringere umilitoare in batalia
de la Adowa (1896). Germanii, nerabdatori sa-si exercite noul statut de supunere, au
infiintat coloniile din sud-vestul Africii, Tongo si Kamerun (Africa de Vest) si Africa de
Est germana (tinutul Tanzania). Acordurile anglo-germane din 1886 si 1890 prevedeau
impartirea Africii de Est intre aceste doua mari puteri, britanicilor revenindu-le Kenya si
mai tirziu Uganda. In ciuda divergentelor, intreaga "Cearta pentru Africa" s-a terminat
fara izbucnirea unui razboi intre marile puteri. Cele mai grave conflicte au avut loc intre
cele mai active state, Franta si Marea Britanie. Franta a creat, cu un scop precis, un
imperiu urias in Africa de Nord si de Vest. Preocupata de alte probleme , Marea Britanie
si-a consolidat tirziu pozitia in Africa de Vest, insa a reusit sa ocupe Coasta de Aur
(Ghana) si Nigeria. Intre timp, Marea Britanie stabilise un protectorat asupra Egiptului
(1882) si, dupa mai multe imprejurari nefavorabile, a cucerit Sudanul (1897-1898). Aici,
a avut loc o lupta anglo-franceza decisiva, la Fashoda, care a adus cele doua tari in prag
de razboi, insa francezii s-au retras, abandonindu-si ambitiile de cucerire in Sudan.

De la Cape la Cairo:

Englezii inaintau spre nord, spre colonia Cape. Unul dintre cei mai inflacarati
imperialisti era milionarul in diamante Cecil Rhodes, primul ministru al coloniei Cape,
indemnat de o viziune despre o ruta continentala britanica intre Cape si Cairo. Rolul pe
care l-a avut in expansiunea nordica a fost atit de important incit doua colonii au fost
denumite dupa numele sau: Rhodesia de Nord (Zambia) si Rhodesia de Sud (astazi
Zimbabwe). Teritoriul britanic a fost in cele din urma limitat la doua republici : Transvaal
si Statul Liber Orange, care fusesera infiintate de descendenti ai colonistilor olandezi in
Cape. In anii 1830, acesti afrikaneri, sau buri, au preferat sa se indrepte spre interiorul
continentului, decit sa ramina sub conducere britanica. Neintelegerile dintre ei si englezi
au inceput din nou, in special dupa ce s-a descoperit aur pe teritoriul lor, fapt ce a atras
britanici si alti straini, cautatori de aur. Conflictele dintre acestia au culminat in Razboiul
Bur din 1899-1902, care s-a sfirsit cu anexarea statelor de afrikaneri.

Controlul Companiilor:

Din secolul XVI, comertul si colonizarea au inceput sa fie sprijinite frecvent de


companii privilegiate - companii carora li se acordase monopolul regal pentru a opera
intr-o anumita regiune. Organizatii cum erau Compania India de Est britanica si olandeza
au stabilit avanposturi, au purtat razboaie si au condus teritorii intinse, uneori timp de
secole, inainte ca autoritatea lor sa fie inlocuita cu cea a guvernelor de acasa. Acelasi
exemplu a fost urmat si in Africa de Compania Britanica Africa de Sud a lui Cecil
Rhodes, desi guvernele de acasa tindeau sa preia aici puterea, mult mai rapid ca in oricare
alta parte. O exceptie scandaloasa a fost Asociatia Internationala a Congo-ului,
recunoscut ca stat independent de marile puteri (1885), cu regele belgian Leopold ( nu al
statului belgian), in calitate de proprietar al acestuia.Repetatele crime si exploatarea

3
nemiloasa a companiilor autorizate de Leopold au fost in cele din urma descoperite la
inceputul anilor 1900, iar in 1908 Congo a fost anexat de Belgia. In anii 1900, "Cearta
pentru Africa" aproape se terminase, insa mai ramasesera citeva zone bogate: francezii au
ocupat Marocul si Mauritania, iar italienii au cucerit Tripoli (Libia). La pragul dintre
secole a luat nastere cel mai tinar imperiu colonial. In 1898, S.U.A. a оnfrint Spania,
preluind conducerea asupra coloniilor acesteia, Filipine si Puerto Rico, urmate in curind
de Hawaii si alte insule din Pacific. Regiunea pe care fusese proiectat canalul Panama a
intrat de asemenea in posesia americanilor, S.U.A devenind astfel "puterea suprema" оn
Emisfera Vestica.

Cele mai putrrnice puteri:

Imperiile coloniale au fost initial create din mai multe motive, printre care
rivalitatile intre puteri, expansiunea planificata sau neplanificata prin implicarea in
conflictele locale si nevoia de a asigura materii prime si piete de desfacere pentru
produsele celor mai mari puteri. In spatele acestor motive se afla puterea Occidentului,
evidentiata prin produse de utilitate imediata si inventia mitralierei, in 1883, care a facut,
probabil, ca unele forme ale imperialismului sa fie inevitabile. Natura guvernarii
coloniale varia foarte mult de la o regiune la alta. Aceasta s-a intimplat in special cu
conducerea britanica, care se manifesta fie prin exercitarea unui control direct si emiterea
legilor (ca si in cadrul unei colonii ce apartinea Coroanei), fie prin grade diferite de
"protectie", asigurata de un tratat, prin care conducatorul local accepta un consilier
britanic. In secolul XIX puterile coloniale se considerau responsabile de aducerea
civilizatiei in regiunile indepartate ("datoria albului"). Intr-adevar, in colonii au fost
introduse caile ferate, medicamentele si alte facilitati, insa economia acestora era menita
sa aduca beneficii puterii guvernamentale decit sa satisfaca nevoile locale, iar instruirea
popoarelor supuse in vederea unei guvernari proprii a cunoscut un ritm atit de lent (cu
majoritari) incit independenta coloniilor era practic aminata la infinit. Consecinta grava a
cuceririi coloniale este indicata de numarul mare de razboaie si rebeliuni, in timpul carora
bastinasii faceau eforturi pentru a rezista sau a se elibera de sub dominatia imperialista.

Redesenarea hartilor:

Оntre 1914-1918, Primul Razboi Mondial a dus la redesenarea vechilor harti


coloniale, datorita faptului ca Germania si Turcia, fiind оnfrinte, si-au pierdut imperiile.
Cele doua mari puteri, Anglia si Franta, erau principalii beneficiari ai noii lumi,
dobindind noi teritorii (asa-zise mandate, detinute sub tutela Ligii Natiunilor), in Africa si
Orientul Mijlociu. Si, desi dominioanele de albi ale Imperiului Britanic erau recunoscute
ca partenere egale de catre tara-mama, in multe alte privinte, sistemul colonial parea sa
fie la fel de puternic ca intotdeauna.

Date importante: 57695poi15jvq9g

Razboiul de Sapte Ani

1786 Prima colonie de deportati,fondata in Australia

4
1814 Olanda cedeaza Cape Marii Britanii

1819 Este fondat Singapore ov695p7515jvvq

1830 Francezii incep cucerirea Algeriei

1840 Noua Zeelanda devine colonie britanica

1875 UK dobindeste Canalul Suez

1881 Tunisul devine protectorat al Frantiei incepe ‘Agitatie pentru Africa’

1884-85 Germania construieste imperiul colonial African

1885 Infiintarea statului Congo pe timpul regelui Leopold

1886 UK anexeaza Burma (Birmania)

1896 Formarae Federatie Malaezine ; italienii sunt infrinti la Adowa

1898 UK cucerestre Sundanul ; incidentul de la Fashoda ; Razboiul Spaniol-


American

1899-1902 Razboiul Bur

1908 Belgia anexeaza Congo

1912 Marocul sub protectorat francez. Italienii cuceresc Tripolii ; ’Cearta pentru
Africa’ i-a sfirsit

1914-18 Sfirsitul Imperiului Colonial German .Inceputul Primului Razboi


Mondial.

Sfirsitul colonialismului European:

Al doilea Razboi Mondial a zgduit marele imperii pina la temelii.Dupa1945,in


mod intentionat putrile coloniale s-au retras lasind in urma multe state independente.In
1914 imperiile europene din Asia, Africa erau puternice ,iar administratorii imperiali erau
siguri ca fac o treaba buna aducind civilizatia in rindul popoarelor ce le stapineau. In
Imperiul Britanic colonialismul exercitat de ‘tara mama’ a fost inlocuit cu autoguvernarea
proprie- o implicare mai mare sau mai mica in dirijarea propriilor afaceri – in
comunitatile in care colonistii albi au in majoritate. Dintre acestea , Canada, Africa de

5
Sud ,Australia si Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute sub numele de
Bominioane,cea ce inseamna ca acestea sufera schimbari in cadrul Imperiului. Dupa
Primul Razboi Mondial coloniile Armeniei,Turciei care fusese infrinte au fost impartite
intre aliatiinsa nu au devenit posesiuni absolute.In schimb acestea au devenit tutele ale
Ligii Natiunilor.Dupa ce le-a facut unele promisiuni arabilor in timpul razboiului ,UK a
infiintat regatele Irakului si Iordanului, iar in 1932 Irakul a ignorat suveranitatea britanica
si a devenit independent. De asemenea UK a promis ca va crea o ‘Casa Nationala’pentru
evrei ,dar in curind a intimpinat dificultati in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si
evrei.

O alta consecinta si mai grava asupra Imeriului s-a produs dupa al doilea Razboi
Mondial, in special in Orientul Mijlociu si Asia.Suveranitatea coloniala fusese sfidata in
multe zone,iar imperiilor coloniale ,epuezate in urma razboiului ,li se parea imposibilsa o
ia de la capat. Franta a abandonat Libia si Siria ,colonia libiana ai Italiei care fusese ,
infrunta a devenit regat independent, la fel ca si Iordanu, iar in Palestina, UK a renuntat
pur si simplu la mandate, retragindu-se in 1948, lisind Natiunile Unite sa se confrunte cu
problema arabilor si evreilor.

In Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii europene. Un


episode dramatic a fost predarea celor 60.000 de militari britanici si imperiali, care
aparau inexpugnabilul Singapore. Cind in sfirsit japonezii au plecat, nationalistii au
preluat Indiile de Est olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si
nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au
luptat pentru a redobindi controlul fostei lor colonii pina in 1949, cind aceasta a devenit
independenta sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes in Indochina;
ei au recapturat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezistenta formidabila.

India:

Evenimentele din India britanica au urmat un curs stabilit cu mult inainte de


razboi.Indemnat de principala miscare politica nationala, Congresul National Indian
,guvernul britanic a declarat in 1917 ca India ar trebui sa se spre autoguvernare , dar nu s-
a facut referire la statul de dominion.Asemenea progrese lente insa nu-i satisfaceau pe
nationalisti .In urmatorii ani s-au inregistrat progrese importante-indienii au preluat
conducerea guvernului local si o mare parte a serviciului civil –insa relatiile dintre
conducatorii si supusiii erau tensionate. Cel mai grav incident a fost de la Amritsar din
1919, cind gloantele trupelor britanice au facut aproape40 de victime.Si indieni reau
violenti, dar cele mai eficiente campanii, sustinute de Congres si conduse de Mahatama
Gandhi (1869-1884) avocatul devenit lider religios,aveau la baza principiul actiunii
passive (non violenta).Principala tactica rea nesupunerea fata de autoritati,insa fara
opunere fizica;de exemplu demonstranitii refuzau sa se deplaseze, darn u luptau atunci
cind erau imprastiati cu forta. Aceasta tactica era atit de eficienta incit este folosita adesea
de manifestantii din intreaga lume.

6
Tulburari interne:

Situatia se complica datorirta deselor suspiciuni dintre hindusi si musulmani,care


s-au dedat la acte grave de violenta in anii 1920. Aceste 2 comunitati au convetuit in
multe zone ale Indiei britanice,insa hindusii erau peste tot in majoritate, cu exceptia nord-
vestului si nord-estului ;si in 1930 unii musulmani au cerut ca,dupa dobindirea
independentii aceste zone sa formeze un stat musulman separat. Acest antagonism a fost
partial promovat de politica britanica si a fost intensificat de aranjamentele politice in
cadrul carora hindusii si musulmanii erau intodeauna reprezentati separate.Acesta a fost
continuat in Guvernul din 1935 al Actului Indian ,care acorda multe drepturi de
autoguvernare indienilor.Congresul National Indian a refuzat orice concesie in fata Ligii
Musulmane,principalul reprezentant al comunitatii islamice , prapastia dintre cele doua
comunitati adincindu-se treptat.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial Marea Britanie era pregatita sa
recunoasca independenta Indiei, cu conditia ca indienii sa coopereze cu englezii
impotriva japonezilor, dar indienii isi doreau libertatea imediata. Congresul a lansat o
miscare de eliberare a Indiei care a fost inabusita, insa un lider mai radical, Subhas
Chandra Bose, a organizat o Armata Nationala Indiana (formata in cea mai mare parte
din indieni, fosti prizonieri ai japonezilor) care a luptat impotriva britanicilor.

Dupa razboi, Marii Britanii i-ar fi fost greu sa refuse independenta Indiei;insa
alegerile generale din 1945 au rezolvat aceasta problema, deoarece noul guvern laburist
britanic a promis retragerea. De fapt, britanicii, preocupati de propria lor tara devastate de
razboi erau nerabdatori sa plece. In 1946, majoritatea musulmanilor au votat in favoarea
ligii, prin urmare, violenta intercomunala a izbucnit. In Congresul, confruntat cu doua
alternative de razboi civil sau impartire teritoriala, a adoptat-o in sila pe a doua. Aceasta a
avut consecinte violente, cu multe victime, iar aproape doua milioane de oameni din
rindul minoritatilor au emigrat pentru a fi alaturi cei de aceeasi religi.

In noaptea dintre 14-15 august 1947, India si Pakistan au devenit independente.


Ambele au ales sa ramina in cadrul Commonwealului britanic, cum era numit acum
vechiul imperiu, iar in Marea Britanie se vorbea despre viitorul rol al acestuia ca asociatie
intre natiuni libere si independente.

Asia de sud-est:

7
Britanicii sau retras si din Ceylon (acum in Lanka) si Birmania evenimentele din
Malaya sau complicat din cauza unei minoritati comuniste inarmate,care a condus o
campanie terorista din adincurile jungliei intre 1940-1960.Ei au fost infrinti la inceputul
anilor 1950,iar independenta din 1957 a fost urmata de largirea federatiei Malaeziei in
1963. In Malaya comunismul se identifica prin minoritatea chineza, dar in Vietnam grupa
comunista a ajuns sa reprezinte rezistenta nationala in potriva Imperialismuli.Incercarea
francezilor de a redobindi controlul din Indochina sa sfirshit printr-un dezastru,lupta de la
Dien Bien Phu(1954).Dupa retragerea francezilor,Vietnamul a fost impartit in nordul
communist si sudul pro-occidental.Sudul, atacat de gherilele comuniste ce primeau ajutor
din nord,era sprijinit de SUA.Acesta era inceputul unei implicarei care sa dovedit a fi
dezastruoasa pentru Vietnam si demoralizatoare pentru SUA .

Africa:

Stapinirea coloniala parea sa dureze mult mai mult in Africa, unde economia era
in general mai putin dezvoltata, iar conflictele dintre triburi adesea divizau
populatia.Multe colonii nu aveau nici o origine geografica sau etnica coerenta, de vreme
ce granitele lor reau niste simple linii drepte trasate de negociatori in numele puterilor
europene rivale pe timpul ‘Luptei pentru Africa’ din anii 1880.Nationalismul avea o
influenta puternica doar in rindurilr grupurilor relative restrinse de intelectuali negri si
angajati civili.Totusi,acestea 2 grupuri au devenit treptat active in anii 1950, iar
atitudenea autoritatilor si a populatiilor africane a inceput sa se schimbe.In Kenya,
britanicii au destrus societatea secreta in Mau Mau, care a desfasurat o campanie terorista
(1952-56) in potriva colonistilor albi care ocupau piminturile cele mai fertile; ina acest
conflict nu era tipic.In 1957, campania politica militanta de tip occidental,condusa de
Kwamae Nkrumah, a determinat UK sa recunoasca independetna Coastei de Aur,
devenita sub numele de Ghana.orice iluzie a UK de a fi o putere mondiala adevarata de
criza Canalului de Suez din UK si franta sau inclus intr-un razboi israeliano-egiptean
pentru a ocupa Canalul de Suez,fiind apoi formata sa se retraga umilitor sub presiunea
SUA “imperialism” si “colonialism” au imceput sa resemneze abuzul unui system
invechit. Prin urmare, discursul primului ministru britanic Harold Macmillan, in care
acesta vorbea despre “vintul schimbarii” care batea prin Africa, a anuntat intentia Marii
Britanii de a se retrage de pe continentul African. Prin 1964 Nigeria, Tanganyka si
Zanzibar, Uganda, Kenya, Rhodesia de nord (Zambia) si Nyasaland (Malawi) au fost
declarate independente. Acelasi vint al schimbariiera prezent si in Jamaica, precum si in
multe alte insule colonizate din Caraibe.

Franta face concesii:

Pentru Franta ,decolonizarea a fost un proces mai dureros.ea a renuntat la


protectoratele asupra Marocului si Tunisiei fara prea multe dificultati,in 1956,dar Algeria
si alte colonii conduse direct, faceau practic parte din Franta. Si ami important era ca in
Algeria existau peste 1 mln.oameni cu stramosi francezi-colonisti-care nu doreau sa se
desparta de Franta,respingind totoodata ideea de a deveni o minoritate intr-un stat

8
dominat de arabii musulmani. Revolta nationalista araba ce a izbucnit in 1954 s-a
transformat in curind intr-o lupta salbatica care a fost atit revolta coloniala cit si razboi
civil.

De Gaulle cedeaza:

Multi lideri ai armatei franceze simpatizau cu colonisti, iar in 1958, cind imaginea
politicienilor francezi a fost zguduita de razboi platit in singe, bani si prestigiu acestia ua
inscenat o revolta care l-a adus pe generalul Charles de Gaulle la putere in Franta. Insa, ei
s-au inselat crezind ca fostul lider,patriotic inflacarat, din timpul razboiului va continua sa
lupte.Cu un realism neasteptat, de Gaulle a recunoscut in cele din urma independenta
Algeriei si , o data cu ‘vintul schimbariii’ al UK , apus capat stapinirii coloniale a Frantei
in intinsele teritorii din sudul Saharei.

Date importante:

1935 Guvernul rezultat din Legea Indiei

1947-49 India,Pakistan,Ceylon (Sri Lanka) ,Birmania si Indonezia isi dobindesc


independenta

1952-56 Mau Mau face ravagii in Kenya

1954 Franta se retrage din Indochina ; incepe revolta algeriana

1956 Esecul Francezilor si englezilor la Canalul de Suez,Marocul si Tunisia nu


mai sunt protect

1957 Malaiezia si Coasta de Aur devin independente.

1958 De Gaulle devine presedinte al Frantiei.

1960 Discursul lui Macmillan despre ‘vintul schimbarii’

1960-65 Majoritatea coloniilor Africane si din Carajbe devin independente

1963 Formarea Federatiei Malaeziei.

1965 Rhodesia ‘alba’ isi proclama independenta,ce este coniderata ilegala de


catreUK

1975-76 Coloniile Africane ale Portugaliei devin independente

1980 Rhodesia devine Zimbabwe

9
1982 Razboiul pentru insulele Falkland

1990 Africa de sud-est Namibia devine independenta

1.Imperiul colonial European

2.Apogeul Imperiului

3.Comert si politica

4. Agitatia pentru Africa

5.De la Cape la Cairo

6.Controlul companiilor

7.Cele mai puternice puteri

8.Redesenarea hartilor

9.Date importante

II

1.Sfirsitul colonialismului European

2.India

3.Tulburari interne

4.Asia de sud-est

5.Africa

6.Franta face concesii

7.De Gaulle cedeaza

8.Date impoatante

10
Bibliografie: ‘Arborele Lumii’

11