Sunteți pe pagina 1din 23

Influenta personalitatii in perceperea bolii

S-a constatat ca exista o serie de suferinte nefundamentate obiectiv si care nu pot fi rezolvate
prin metodele universal valabile; uneori bolile pot fi rezultatul implicarii vietii psihice a
bolnavului in viata lui somatica.

Exista o legatura intre psihologia unei persoane si boala ei; de multe ori viata psihica a
persoanei influenteaza suferinta bolnavului.Chiar bolile organice pot avea un substrat
psihologic.

Totodata putem afirma faptul ca manifestarea unei boli depinde de psihologia bolnavului, de
personalitatea, caracterul sau temperamental sau. Modul cum se manifesta o boala, modul in
care aceasta boala este perceputa si traita este conditionat de viata afectiva, emotionala si
psihica a bolnavului.

Bolile organice sunt insotite si de reactii psihice (de exemplu hipotiroidia se manifesta in plan
psihic prin irascibilitate); astfel, aceeasi boala se manifesta diferit in functie de fiecare
persoana.

Persoanele isi percep boala in mod diferit (spre exemplu un coleric isi poate exagera boala din
cauza trasaturilor sale temperamentale, tot la fel un histrionic isi poate accentua sau chiar
simula unele simptome pentru a fi in centrul atentiei).

Astfel fiecare persoana isi personalizeaza boala si ii confera un aspect particular. De aceea
exista diferente si deosebiri intre persoane care sufera de aceeasi boala: un bolnav poate fi
agitat si nelinistit creandu-si tot felul de scenarii negative privind evolutia bolii, in timp ce
altul poate fi calm si linistit, poate chiar indiferent.

Psihicul are un rol foarte important atat in percererea si trairea unei boli, dar chiar si in ceea ce
priveste declansarea sau crearea respectivei boli; unele boli functionale sau organice pot avea
origine psihica.

Mecanismele psihice ca imaginatia, obsesia, compulsia, depresia etc., pot da nastere anumitor
suferinte cu caracter organic. Perturbarile psihice sunt transpuse in plan organic si astfel dau
nastere anumitor boli somatice.

Factorii psihici pot fi implicati in etiologia unor tulburari somatice intr-o maniera mai mare
sau mai mica, pot cauza, favoriza, determina, ajuta, intensifica boala.

In concluzie putem spune ca orice boala are si o latura psihica, generand anumite trairi
subiective si in acelasi timp putem spune ca multe boli sunt produse si declansate de factori
emotional-afectivi. De aceea, in tratarea oricarei boli, trebuie sa luam in seama atat aspectul
psihic, cat si cel organic.

Ce trebuie sa faca medicii?

Medicul contemporan va trebui sa aiba o abordare exhaustiva; sa trateze bolile organice, dar
sa aiba in vedere si psihologia bolnavului (aspectele psihice pot fi importante atat in stabilirea
diagnosticului, cat si in tratamentul bolii).
Astfel, spre exemplu, tratamentul unei bolnave cu hipertensiune arteriala nu poate duce la
vindecare in cazul in care hipertensiunea arteriala este legata sau cauzata de conflicte
nerezolvate, de traume psihice sau de conditii de munca stresante sau improprii.

Medicul trebuie sa constate existenta sau lipsa unor tulburari psihice la un bolnav somatic.
Tulburarile psihice constatate la un bolnav somatic pot fi atat somatopsihice cat si
psihosomatice; importanta este insa existenta lor; atat unele, cat si celelalte pot avea aceeasi
influenta negativa asupra bolii somatice.

Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt:


aspiratii nerealizate;
deceptii;
nemultumiri;
contrarietati;
situatii conflictuale;
sentimente de culpabilitate;
complexe de inferioritate si superioritate;
dificultati profesionale;
conflicte refulate;
frustrari.

Afectiunile cu cel mai mare impact asupra psihicului sunt: hipertensiunea arteriala, astmul
bronsic, migrena, ulcerul duodenal, etc.

Tabloul simptomatic al unei boli prezentata de catre bolnav este influentat de catre o
multitudine de factori printre care: cunostiintele bolnavului, starea de sanatate psihica,
inteligenta lui, capacitatea de percepere, interpretativitatea, tendentionismul sau etc.

Astfel exista bolnavi care apeleaza la medic la cel mai mic simptom al unei boli, imaginandu-
si consecinte catastrofale pentru ei, dar exista bolnavi care suporta suferinte enorme si doar
atunci cand ajung la capatul puterilor apeleaza la ajutorul unui specialist.

Modul subiectiv de percepere a bolii poate ajuta chiar la vindecare. Un pacient optimist care
se increde in propriile capacitati de vindecare, dar si in competentele medicilor, poate
influenta pozitiv evolutia ulterioara a bolii, in timp ce un pacient pesimist, temator si
deznadajduit poate duce la o stagnare sau chiar la involutie a bolii.

Componenta caracterului denumita atitudine si mai precis atitudinea fata de boala joaca un rol
foarte important in tot tabloul clinic al unei boli de la declansare si pana la vindecare. Luarea
in considerare si a aspectelor psihice implicate in etiologia bolii poate preveni complicatiile,
recaderile si timpul de vindecare.

Factorii psihici implicati in bolile somatice


Factori nepatologici: procese afective, cognitive, volitive, personalitatea si comportamentul
individului.
Factori patologici: tulburari comportamentale, nevroze, psihoze, tulburari ale proceselor
psihice.
Medicina psihosomatica presupune un studiu amanuntit al persoanei, al vietii
Psihosomatica

Ce este psihosomatica?
Psihosomatica este o ramura a stiintei aflata la granita dintre medicina, psihologie, sociologie
si antropologie, care se ocupa de studiul si tratamentul bolilor cu dubla componenta:
psihologica si somatica, a bolilor somatice cu implicatii psihologice, a bolilor psihologice cu
implicatii somatice, a aspectelor legate de somatizare, precum si studiul interactiunilor dintre
minte, corp si mediul social.

Bolile psihosomatice
Bolile cu componenta somatica si psihologica, indiferent de succesiunea factorilor cauzali,
poarta numele de boli psihosomatice.
Atitudinile, credintele si ideile noastre au un rol semnificativ la nivel somatic, adica al
corpului. Studiile arata de exemplu ca persoanele care sunt satisfacute de viata lor au un risc
de 1/10 de a se imbolnavi in comparatie cu persoanele care au insatisfactii cronice. Factorii
emotionali cu cel mai mare impact in aparitia bolilor sunt stressul si suferinta, mai ales daca
sunt insotite de sentimentul singuratatii.

In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a limfocitelor
LTNK (limfocite T natural- killer) si a interferonului.

Datorita descoperirii efectelor starii mentale/ psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat
in secolul 20 si 21 o noua ramura a fiziologiei: psihoneuroimunologia, care se ocupa tocmai
de legatura dintre mintea umana si sistemul imun.

Stressul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama, etc. afecteaza functiile fizologice ale
organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, si asa mai departe.
Psihofiziologia se ocupa de studiul acestor fenomene.

Psihosomatica si psihoterapia

Psihoterapia la persoanele cu boli psihosomatice se refera la psihoteria directionata spre


tratarea factorilor psihologici ai bolii, recunoscand impactul corpului asupra mintii si a mintii
asupra corpului.

Exista situatii in care simptomele fizice prezentate de o persoana sunt strict rezultatul
factorilor psihologici, cum se intampla in fenomenele de somatizare, sau exista boli cu
componenta psihologica importanta si cu componente organice, ca de exemplu astmul bronisc
sau hipertensiunea arteriala esentiala, sau exista boli somatice cu impact psihologic profund,
si agravarea afectiunii somatice, cum este cazul cancerului, SIDA sau hepatitei cronice.
Psihoterapia se adreseaza tuturor acestor situatii.

Modelul biopsihosocial

Modelul medical biopsihosocial este o modalitate de a privi mintea si corpul pacientului ca


fiind doua sisteme importante legate intre ele. Termenul de model biopsihosocial este de fapt
termenul tehnic pentru ceea ce se numeste in mod popular medicina minte- corp.
Modelul medical biopsihosocial a fost dezvoltat de psihiatrul George Engel in 1977.

Conform modelului medical biopsihosocial problemele biologice, psihologice si sociale ale


corpului sunt legate intre ele, in mod asemanator sistemelor formate din organele corpului, ca
de exemplu sistemul cardiovascular sau sistemul respirator.

Se face astfel diferenta intre procesele patologice care pot produce afectiunea si perceptia
pacientului asupra starii sale de sanatate, ceea ce reprezinta boala.

Afectiunea si boala nu sunt neaparat simultane. O persoana se poate simti destul de bine chiar
daca are o anumita afectiune, sau se poate simti rau si atunci este bolnav.

Modelul biopsihosocial pleaca de la presupunerea ca afectiunea si boala au aceeasi


importanta. In afara de semnele biologice si simptome boala este produsa de starea
psihologica si factorii sociali, ca de exemplu relatia cu familia sau mediul social.

Corpul poate afecta mintea si mintea poate afecta corpul. Aceasta inseamna ca exista o
interactiune directa intre minte si corp, precum si interactiuni care au loc prin intermediul
factorilor intermediari.

S-a demonstrat faptul ca mintea afecteaza sistemul imun- domeniu al psihoneuroimunologiei.


Factorii psihologici pot duce la efecte biologice care predispun persoana spre o serie de
factori de risc. De exemplu depresia in sine un produce boli hepatice, dar persoanele care
sufera de depresie au predispozitie spre alcoolism si in consecinta spre boli hepatice.

Desigur afectiunile organice afecteaza la randul lor componenta psihologica. Un este


surprinzator faptul ca multe persoane diagnosticate cu cancer fac depresie, care la randul sau
agraveaza cancerul.

Psihofiziologia

Psihofiziologia studiaza legatura dintre psihologie si fiziologie la om.

Incepand cu anul 1970 studiile s-au concentrat asupra impactului starilor si sistemelor
fiziologie asupra celor psihologice. Psihologia fiziologica studiaza mecanismele fiziologice
care duc la o stare psihologica, in timp ce psihofiziologia studiaza modul in care activitatile
psihologice produc raspunsuri fiziologice.

In trecut psihofiziologii au fost interesati mai ales de raspunsul fiziologic al sistemului nervos
autonom, in timp ce la ora actuala se exploreaza potentialul cortical, neuroimageria,
electroencefalograma, emisia pozitronica, etc.

Situatiile stressante produc efecte asupra sistemului cardiovascular, ca de exemplu


modificarea frecventei cardiace, vasodilatatie sau vasoconstrictie, contractilitatea musculara,
volumul sangvin.

Psihologia fiziologica pe de alta parte studiaza felul in care sistemul cardiovascular de


exemplu poate influenta o alta functie cardiovasculara sau endocrina.

Psihofiziologia este strans legata de neurostiinta si neurostiinta sociala. Psihofiziologia este de


asemenea legata de disciplina medicala numita psihosomatica. La ora actuala psihofiziologia
se situeaza la granita dintre psihologie si medicina.

Psihoneuroimunologia

Psihoneuroimonologia este stiinta interactiunii dintre sistemul nervos, endocrin si imun.


Sistemul imun si cel neuroendocrin pot produce sustante identice (neuropeptide) care
influenteaza atat activitatea neuroendocrina, cat si pe cea imuna. Cele doua sisteme au
receptori comuni cu care aceste subsisteme pot interactiona.

In sistemul imun intervin o serie de celule care “mananca” virusuri sau bacterii. Dintre acestea
foarte importante sunt cele numite limfocite, care emit semnale si substante care spun
celorlalte celule despre bacteriile si virusii care au invadat organismul. Corpul creeaza
limfocite cu memorie, care circula in organism si urmatoarea data cand acelasi virus sau
bacterie patrunde in corp il recunosc imediat.

Ceea ce este caracteristic sistemului imun este ca spre deosebire de alte sisteme ale corpului,
el un este localizat doar intr-un anumit loc, cum este inima de exemplu.

Sistemul imun este influentat de modificarile biochimice din corp, de microorganisme,


hormoni, emotii, comportamente, dieta, sau o combinatie a acestor factori.

Psihoneuroimunologia ca stiinta a aparut accidental. Urmarind la microscop structura splinei


au foat observate zone de celule imune si in mijlocul lor manunchiuri de fibre nervoase. In
urma repetarii microscopiei s-a ajuns la concluzia ca sistemul nervos se conecteaza la nivel
organic cu sistemul imun si ca celulele nervoase vin in contact direct cu celulele imune. Au
fost studiate si conexiunile dintre fibrele nervoase si celulele imune si s-a descoperit ca
receptorii neurotransmitatorilor sunt prezenti un doar pe celulele nervoase, ci si pe suprafata
celulelor sistemului imunitar.

Daca sunt indepartate fibrele nervoase de langa celulele imune, sistemul imun nu mai
functioneaza. Apoi s-a descoperit ca receptorii pentru encefalina si endorfina, despre care se
credea ca actioneaza doar la nivelul sistemului nervos ca antestezice, sunt receptate si de
sistemul imun.

Sistemul imun este afectat si de cel endocrin, care elibereaza ciclic o subtanta numita
melatonina, care reduce imunitatea.

Prin intermediul axului hipotalamo- hipofizo- cortico- suprarenalian sistemul nervos, endocrin
si imun sunt legate intre ele in interiorul corpului. In consecinta s-a descoperit ca tristetea,
vina, depresia, teama si disperarea duc la scadereactivitatii imunitare, iar bucuria, speranta,
iertarea, umorul si entuziasmul la cresterea activitatii sistemului imun. Mania poate afecta
sistemul imun in ambele sensuri.

Conform ultimelor cercetari in domeniu creierul functioneaza ca o glanda, secretand,


combinand si regland substante care un servesc doar la atenuarea durerii, ci si la reglarea
sistemului imun si modificarea cresterii tumorilor. Creierul are atat functii cognitive, cat si
reglatoare.

Boli psihosomatice

Boli oculare

Glaucomul

Glaucomul este o boala a ochiului manifestata prin cresterea presiunii intraoculare, ingustarea
campului vizual si afectarea nervului optic. Cauza nu este bine cunoscuta, la aparitia
glaucomului contribuind degenerarea fibrelor nervoase si tulburarile de irigare vasculara.
Ereditatea se pare ca joaca un rol important. Totusi doar 20% dintre persoanele cu presiune
intraoculara crescuta (factorul principal din galucom) fac boala numita glaucom, iar 30% din
persoanele cu glaucom au presiune intraoculara normala.

Tratamentul galucomului este medicamentos, chirurgical si cu ajutorul laserului.

Totusi, faptul ca un toate persoanele cu glaucom au presiune intraoculara crescuta si un toti


cei cu presiune intraoculara crescuta fac glaucom a dus la ipoteza ca ar exista o componenta
psihologica a bolii. Psihoterapia identifica componenta psihologica presupusa si poate ajuta la
ameliorarea simptomatologiei.

Blefarospasmul

Blefarospasmul este contractura muschiului orbicular al pleoapelor, intermitenta au continua,


determinata de infectii ale conjunctivelor, corpi straini sau inflamatii, si de factori psihologici.

Consultul oftalmologic este necesar si in cazul depistarii infectiei, inflamatiei sau corpilor
straini tratamentul este medicamentos, extractia corpului strain, etc.

Pentru cazurile in care nu sunt depistate cauze locale la nivelul ochiului tratamentul de electie
este psihoterapia.

Boli autoimune

Sindromul Sjogren

Sindromul Sjogren este o boala imuna datorata distrugerii progresive a glandelor exocrine si
care duce la uscaciunea pielii si mucoaselor. Se asociaza de multipl manifestari autoimune.

Sistemul imun reactioneaza impotriva propriului corp in sindromul Sjogren si afectarea este
mutiorganica: renala, neurologica, vasculara, pulmonara, tiroidiana. Aproximativ 10% din
persoanele afectate de acest sindrom prezinta pseudolimfoame.

Tratamentul medicamentos este in general simptomaticsi prognosticul general este in mod


obisnuit bun.

In ultima vreme se considera ca datorita implicarii sistemului imun sindromul Sjogren ar avea
o componenta psihosomatica, motiv pentru care psihoterapia este indicata ca tratament
adjuvant.

Boli neurologice

Boala Parkinson

Boala Parkinson se manifesta simptomatic atunci cand gradul de degenerescenta al neuronilor


atinge un anumit nivel si simptomul cel mai comun sunt tremuraturile la nivelul
extremitatilor. Este o boala neurologica care apare in special la varstnici, dar poate afecta si
persoanele tinere.

Boala Parkinson se asociaza si cu alte simptome si semne: insomnie, depresie, dificultati de


vorbire, senzatie de nod in gat, blocaj motor, pozitie incovoiata a corpului.

Cauza directa este scaderea nivelului de dopamina din creier, datorata distrugerii sau
degenerescentei neuronilor producatori de dopamina. Cauza distrugerii neuronilor nu este
cunoscuta.

Pe langa tratamentul medicamentos in boala Parkinson este indicata psihoterapia, in primul


rand pentru simptomele psihologice asociate si in al doilea rand datorita suspiciunii existentei
unei componente psihosomatice.

Migrena

Migrena este o durere de cap severa, acompaniata frecvent de greturi, varsaturi, tulburari de
vedere si sensibilitate la lumina. Afecteaza preponderent femeile si este legata de nivelul de
serotonina eliberata.

Migrena este produsa de factori de stress, alimentari si senzoriali. Principalii factori de stress
declansatori sunt: depresia, iritabilitatea, furia, socurile emotionale, anxietatea.

In criza tratamentul este medicamentos. In afara crizei se prescrie tratament medicamentos


profilactic si psihoterapie. In mod uzual medicatia nu este suficienta pentru controlarea
stressului si simptomelor pe termen lung. In plus exista frecvent cauze psihologice mai
profunde care declanseaza boala.

Afectiuni din sfera ORL

Hipoacuzia si surditatea

Rar hipoacuzia si surditatea sunt de cauza psihologica. Exista cazuri, in special asociate unor
traume emotionale severe sau psihozelor, dar marea majoritate a persoanelor cu hipoacuzie si
surditate au avut traume sonore sau boli ale urechii in antecedente sau surditatea este
congenitala. Tratamentul medicamentos sau protezarea auditiva sunt necesare.
Pentru cazurile de hipoacuzie sau surditate psihogena tratamentul este in primul rand
psihoterapeutic si psihiatric.

Pentru cazurile de hipoacuzie si surditate “organica” psihoterapia se adreseaza consecintelor


psihologice care pot fi serioase, ducand la anxietate, depresie, si in unele cazuri severe chiar la
comportament suicidar. In plus exista studii care arata chiar si ameliorarea hipoacuziilor dupa
psihoterapie, in special prin utilizarea tehnicilor hipnoterapeutice.

Tinitusul

Tinitusul este zgomotul constant auzit de catre pacient la nivelul urechii, ca venind “din
interior” si foarte deranjant, care il impiedica sa se odihneasca, sa doarma sau sa se
concentreze. Tinitusul poate avea drept cauze leziuni ale urechii sau afectiuni sistemice care
se impune sa fie tratate medicamentos, dar foarte frecvent nu exista o cauza decelabila a
tinitusului.

Tinitusul este greu tratabil prin mijloace medicamentoase sau cu ajutorul dispozitivelor de
“bruiere” a sunetelor auzite in ureche de catre pacient. Se presupune ca tinitusul este o boala
psihosomatica, in care componenta psihologica este atat cauza cat si efect.

Psihoterapia da rezultate in peste 50% din cazurile de tinitus.

Boli renale

Dializa

Dializa sub forma hemodializei si dializei peritoneale sunt mijloace de tratament pentru
pacientii cu afectiuni renale severe la care rinichiul nu mai poate indeplini functiile de filtrare
a substantelor nocive.

Pacientii dializati sunt supusi unui program strict de dializa, necesar mentinerii in viata. La
acesti pacienti apar o multitudine de simptome psihologice, atat datorate dializei in sine,
tratamentului medicamentos, cat si calitatii percepute a vietii. Frecvent pacientii dializati sunt
anxiosi, depresivi, au iritabilitate crescuta si modificari comportamentale.

Psihoterapia individuala si mai ales de grup, care implica tehnici cognitiv- comportamentale,
hipnoterapie, tehnici de relaxare, hipnoanaliza, meloterapie sunt extrem de eficace in
imbunatatirea prognosticului si calitatii vietii la acesti pacienti.

Incontinenta urinara

Incontinenta urinara, adica incapacitatea de mentinere a urinii in vezica urinara, cu scurgere


continua sau cvasicontinua de urina este o boala care afecteaza atata femeile cat si barbatii,
mai ales la varsta a treia. Cauzele incontinentei urinare sunt multiple, dar ceea ce este cel mai
important este modificarea calitatii vietii.

Psihoterapia are doua componente: pe de o parte pacientele sunt invatate sa controleze


muschiul detrusor al vezicii urinare prin intarirea peretelui perineului (exercitiile Kegel) si pe
de alta parte sunt adresate componentele psihologice si psihosomatice asociate: anxietatea,
depresia, scaderea stimei de sine, sentimentul rusinii, etc. Psihoterapia cognitiv-
comportamentala, hipnoterapia si exercitiile Kegel dau in general rezultate foarte bune in
cazurile de incontinenta urinara.

Boli infectioase

Imunitatea deprimata

Imunitatea deprimata este o cauza a multor afectiuni sau paote rezulta ca urmare a unor boli
organice primare.

Imunitatea scade ca urmare a reactiei organismului la stress, respectiv in caz de emotii


negative, depresie, anxietate, fobii. Reactia sistemului imunitar in caz de manie este
ambivalenta.

Psihoterapia este un tratament eficace pentru cresterea imunitatii si cel mai bine cunoscut
program este cel realizat de Simonton si Simonton, initial destinat pacientilor suferizi de
cancer, care se bazeaza pe imageria ghidata.

Hepatita cronica

Hepatita cronica este o boala cronica a ficatului datorata infectiei cu virus hepatic B, C sau D.
Hepatitele cu virus A nu se conicizeaza. Hepatitele cronice se pot datora si alcoolismului sau
bolilor hepatice.

In general cronicizarea hepatitelor virale este datorata virusului, mecanismului autoimun si


agresiunii virale.

Tratamentul medicamentos si igieno- dietetic in hepatitele cronice sunt absolut necesare


pentru a incetini progresia bolii.

Frecvent atat datorita tratamentului cat si perceptiei de scaderea a calitatii vietii apar
simptome psihologice asociate care sunt tratate cu succes prin psihoterapie, atat individuala
cat si de grup (depresia, anxietatea, scaderea stimei de sine, etc.)

Boli cronice

Durerea cronica

Durerea cronica apare intr-o multitudine de boli, de la cele psihosomatice la cancer.

Durerea are o componenta organica, adica impulsurile transmise de-a lungul fibrelor
nervoase, si o componenta psihologica, care se refera la perceptia durerii.
Psihoterapia poate modifica perceptia asupra durerii, ducand la diminuarea sau disparitia
senzatiei de durere. Cele mai utile in acest sens sunt hipnoterapia si imageria ghidata.

SIDA

SIDA este o boala produsa de infectia cu virus HIV, caracterizata de deprimare imunitara, cu
efecte consecutive la diferite nivele, implicand pe rand o serie de organe ale corpului si
crescand susceptibilitatea la infectii care in mod obisnuit nu sunt contractate.

SIDA sau sindromul de imunodeficienta dobandita se asociaza frecvent de simptome


psihologice cum este depresia, neajutorarea, iritabilitatea, suferinta, etc., care sunt o
consecinta a bolii.

Tratamentul medicamentos este absolut necesar. Psihoterapia are beneficii in ce priveste


imbunatatirea performantelor sistemului imunitar, imbunatatirea generala a calitatii vietii si
tratarea simptomelor psihologice asociate. Hipnoterapia si psihoterapia de grup dau cele mai
bune rezultate.

Cancer

Cancerul este cauzat de o “cadere” a sistemului imun. Conform acestei teorii orice afecteaza
sistemul imun, incluzand activitatea creierului, poate fi cancerigen. Celulele canceroase apar
in corp in permanenta, dar sunt in mod normal distruse de leucocite inainte de aparitia unei
tumori. Cancerul apare cand sistemul imun este deprimat si nu mai poate distruge celulele
canceroase. Orice modifica controlul cerebral asupra sistemului imun va promova tumorile.

Cancerul se coreleaza pozitiv cu stressul.

Pornind de la caracteristicile de boala psihosomatica ale cancerului, pentru tratamentul bolii


canceroase, pe langa mijloacele de tratament care implica chirurgia, chimioterapia si
radioterapia, se foloseste la ora actuala psihoterapia. Unul din cele mai cunoscute programe
este cel realizat de Simonton si Simonton, care implica tehnici de imagerie ghidata.
Vizualizarea sistemului imun ajuta la vindecarea cancerului sau ameliorarea prognosticului.

Afectiuni osteoarticulare

Spondiloza cervicala

Spondiloza cervicala este o afectiune degenerativa a coloanei vertebrale datorata “uzarii


oaselor”. Apare atat la femei cat si la barbati, atat la adult cat si la persoanele varstnice, si este
favorizata de postura, traumatisme, ereditate, etc.

Pe langa componenta organica exista o foarte importanta componenta psihologica care tine de
perceptia durerii din spondiliza cervicala. Structura emotionala a persoanei influenteaza
profund modul de perceptie al durerii.

Tratamentul spondilozei cervicale este medicamentos sau chirurgical, functie de gravitate, iar
controlul durerii se realizeaza medicamentos si psihoterapeutic, psihoterapia aducand
beneficii importante atat pentru calitatea vietii cat si pentru evolutia generala a bolii. In
hipnoanaliza tranzationala si terapia partilor se presupune chiar ca spondiloza cervicala ar fi o
boala eminamente psihosomatica, si ca rezolvarea cauzelor psihologice profunde ar duce la
vindecare.

Discopatia lombara

Discopatia lombara este o boala in care se produce degenerarea discurilor intervertebrale,


principala manifestare a bolii finnd durerea care apare mai ales in cazul ridicarii de greutati, la
frig, statul mult in picioare sau in anumite pozitii pe scaun. In cazuri severe la ridicarea de
greutati spatele se poate “bloca” si apare durere intensa la nivelul membrelor inferioare daca
este vorba despre lombosciatica, adica pensarea unui nerv care pleaca de la nivelul coloanei
vertebrale.

Este obligatoriu tratamentul medicamentos sau chirurgical, functie de gravitatea bolii, si mai
ales in puseele acute. Perceptia durerii insa poate fi adresata prin psihoterapie. Programele
psihoterapeutice duc la scaderea perceptiei durerii de catre pacient si evolutia favorabila pe
termen lung, crescand in acelasi timp complianta la tratament.

Spondilita ankilozanta

Spondilita ankilozanta este o boala inflamatorie progresiva care afecteaza articulatiile de la


nivelul coloanei vertebrale si tesuturile moi adiacente. Sunt afectate intotdeauna articulatiile
sacroiliace. Cauza exacta nu este cunoscuta dar s-a demonstrat prezenta antigenului HLA B
27 la aproximativ 95% din pacientii cu spondilita ankilozanta, antigen care este in stransa
legatura cu raspunsul imun al organismului.

Cel mai frecvent boala apare intre varstele de 15 si 40 de ani, rar dupa 50 de ani, si simptomul
principal este durerea la nivelul diferitelor articulatii: spate, sold, fese, etc, care devine atat de
intensa incat impiedica somnul si activitatile curente ale pacientului. In timp apar si alte
modificari organice, renale, vasculare, oculare, etc si deformarea articulara.

Tratamentul este medicamentos in special pentru controlul durerii, chirurgie pentru corectarea
deformarilor, masuri posturale pentru preventia deformarii articulare si psihoterapie.
Psihoterapia se adreseaza in principal controlului durerii si imbunatatirii calitatii generale a
vietii, simptomelor psihologice asociate si modificarii reactiei sistemului imun.

Poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoida este de mult timp cunoscuta ca fiind o boala psihosomatica, cronica si
multisistemica, a carei cauza directa nu este cunoscuta. Se caracterizeaza prin inflamatie,
eroziuni si deformare articulara, de obicei debutand cu oboseala, lipsa de pofta de mancare, si
simptome musculoscheletale discrete. In cursul evolutiei sunt afectate in primul rand
articulatiile mainii, incheieturilor mainii, apoi genunchii si picioarele. Se intampla destul de
frecvent ca afectarea articulara sa ramana limitata doar la cateva articulatii.

Pot apare si manifestari extraarticulare: vasculita, noduli reumatoizi, manifestari


pleuropulmonare, sindromul Felty.
Poliatrita reumatoida este indusa de fenomene imune, evidentiate la nivel articular si sistemic.
Mecanismul de distructie articulara un a fost inca clarificat. Ceea ce se cunoaste la ora actuala
insa este faptul ca poliartrita reumatoida este declansata de factori psihologici, care uneori nu
sunt evidenti, cel putin pentru pacient. In afara de aceasta se pare ca infectia virala cu virusul
Epstein Barr ar juca un rol important, ca si factorul ereditar.

Nici unul din tratamentele medicamentoase in poliartrita reumatoida nu sunt curative. Se pare
ca psihoterapia are cea mai mare rata de succes in tratamentul poliatritei reumatoide, fiind
singura care se adreseaza cauzelor declansatoare (cel putin in lumina cunostintelor actuale).

Boli de nutritie

Diabetul zaharat

In diabetul zaharat psihoterapia este indicata in primul rand pentru a imbunatati complianta la
tratament. Multi din pacientii diabetici neglijeaza indicatiile de regim alimentar si medicatia
sau gasesc dificil si restrictiv sa urmeze prescriptiile medicale. Psihoterapia isi aduce un aport
important in aceasta directie.

Psihoterapia multisistemica se adreseaza familiei diabeticului si mediului de viata. Pentru


familia diabeticului este de multe ori dificil de acceptat boala si apar reactii emotionale.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala este de electie.

Un alt aspect pentru care se indica psihoterapia este asocierea frecventa a diabetului zaharat
cu depresia, care la randul sau agraveaza diabetul. A fost demonstrat faptul ca frecventa
complicatiilor in diabetul zaharat este mult mai scazuta pentru diabeticii inscrisi in cadrul unui
program psihoterapeutic, in mod special grupele de suport.

Afectiuni dermatologice

Eczemele

Persoanele care au eczeme, pe langa factorii organici implicati au adesea o


importanta componenta psihologica a bolii.

Foarte frecvent s-a constatat ca la persoanele care sufera de eczeme exista un


nivel crescut al anxietatii si pe masura ce nivelul anxietatii este diminuat se amelioreaza si
boala de piele.

Tratamentul psihoterapeutic este in primul rand prin imagerie ghidata si hipnoterapie.

Pruritul

Pruritul (senzatia de mancarime) la nivelul pielii este de cauze multiple.


De multe ori insoteste boli de piele sau afectiuni sistemice.
Tratamentul medicamentos al pruritului este uneori dificil, cel mai adesea folosindu-se
preparate locale si antihistaminice pentru componenta alergica.

Interventiile psihoterapeutice pot modifica senzatia de prurit si psihoterapia este utilizata mai
ales in cazurile cu componenta alergica- atopica si pruritul greu tratabil

Ihtioza vulgara

Ihtioza vulgara este o boala transmisa genetic, cel mai frecvent cu debut in
copilarie si se manifesta prin descuamari ale pielii. Un numar mare de cazuri
se asociaza cu dermatia atopica, mai rar cu rinita alergica si astmul bronsic.
Evolutia este variabila.

Cauzele un sunt foarte clar precizate: se pare ca exista modificari biochimice si histologice la
nivelul pielii pe baza genetica, anomalii in metabolismul lipidelor si proteinelor.

Psihoterapia este utilizata ca tratament adjuvant

Hiperhidroza

Hiperhidroza este transpiratia excesiva, care se manifesta mai ales la nivelul fetei, axilelor,
palmelor si talpilor. O caracteristica sunt crizele sudorale, cu transpiratie abundenta, in caz de
socuri emotive, stress, anxietate. Cauza se pare ca este genetica.

Tratamentul medicamentos este local.

Psihoterapia se adreseaza componentei psihologice evidente- exacerbari in perioade de stress


si situatii anxietante. Principalele metode psihoterapeutice sunt hipnoza si trainingul autogen.

Herpes simplex

Herpesul este o infectie virala care se manifesta brusc prin eruptii veziculoase. Herpesul poate
apare la nivelul pielii si mucoaselor fetei si aproximativ toate persoanele sunt infectate dar in
2/3 din cazuri infectia este inaparenta, adica nu apar simptome.

Tratamentul medicamentos nu duce la rezolvarea recidivelor si consta din antivirale sub


forma de unguente si tratament sistemic in formele severe.

Una din caracteristicile herpesului este aparitia simptomelor in perioade de stress,


postmenstrual si premenstrual, si in cazul factorilor emotionali diversi.

Psihoterapia este utila pentru reducerea disconfortului in herpes si scaderea recurentelor, mai
ales daca sunt implicati si factori emotionali declansatori. Hipnoza si trainingul autogen sunt
utile ca tratament adjuvant.

Glosodinia

Glosodinia se manifesta prin dureri, intepaturi si arsuri la nivelul limbii. Cel mai frecvent
apare la femei dupa menopauza sau dupa tratament cu antibiotice, candidoza, tranchilizante,
la purtarea de proteze dentare. Caracteristic este absenta leziunilor vizibile.
Evolutia este de lunga durata si in timp pote duce la psihoze obsesive si cancerofobie.
Tratamentul este adesea gresit orientat catre o candidoza. Uneori se obtin rezultate cu
antidepresive si electrocoagularea zonelor dureroase, dar rezultatele sunt doar temporare.

De multe ori durerea orala are componenta psihogena si in aceste cazuri psihoterapia este
tratamentul de prima intentie. In caz de existenta a unor leziuni organice psihoterapia duce la
scaderea durerii.

Furunculi

Furunculii sunt de cauza infectioasa si apar mai ales pe fondul unor factori de teren
favorizanti: debilitate, convalescenta dupa boli alergizante, stari sau afectiuni imunodepresive,
diabet, proasta igiena corporala.

Tratamentul este in primul rand cu antibiotice si psihoterapie nu inlocuieste tratamentul


antibiotic. Psihoterapia are rolul prevenirii recaderilor.

De multe ori furunculoza se asociaza cu imaginea de sine negativa. Tratamentul


psihoterapeutic eficace pentru prevenirea recaderilor foloseste hipnoza si autohipnoza, cu
imagerie ghidata. Se normalizeaza astfel raspunsul imun. Psihoterapia se utilizeaza
intotdeauna in conjunctie cu terapia antibiotica in puseele acute.

Eritromelalgia

Eritrodermiile se caracterizeaza prin roseata generalizata persistenta cu aspect inflamtor si


adesea cu evolutie cronica.

Cauzele sunt secundare altor boli, datorate reactiilor alergice de hipersensibilitate sau
asimilate unor forme de limfoame maligne (cancer).

Tratamentul medicamentos include tratament etiologic, simptomatic si patogenic iar in cazuri


severe administrare de Methotrexat. Psihoterapia eficace utilizeaza in mod special hipnoza si
autohipnoza.

Dermatita dishidrotica sau dishidroza

Este o boala idiopatica, respectiv de cauza neclarificata, relativ frecventa, si care se manifesta
prin erupti localizate mai ales la nivelul palmelor si fetelor laterale ale degetelor, mai rar si la
plante (picioare), cu debut brusc si senzatie accentuata de prurit (mancarime).

Apare destul de frecvent la adolescenti, adulti tineri si persoane cu iritabilitate psihica. Uneori
apare pe teren atopic- alergic.

Toate acestea indica existenta componentei psihologice.

Tratamentul medicamentos include antihistaminice, corticoterapie, dermocorticoizi, solutii


sicative reductoare.
Avand o importanta componenta psihosomatica, psihoterapia si in mod special hipnoza ajuta
la diminuarea severitatii bolii.

Eritrodermia congenitala ichtiosiforma

Eritrodermia congenitala ichtiosiforma este o boala a pielii care debuteaza la nastere sau a
scurt interval dupa nastere si este transmisa genetic. Caracteristic este eritemul generalizat
(roseata pielii), uneori cu zone de piele alba.

Evolutia bolii este indefinita cu pusee periodice. La nivelul pliurilor piele se ingroasa, si in
timp se macereaza devenind urat mirositoare.

Tratamentul medical da rezultate destul de modeste. Cercetari recente arata ca psihoterapia in


conjunctie cu tratamentul medicamentos da rezultate mai bune. Se folosesc in general sugestii
directe de curatare a pielii, si hipnoza da rezultate destul de bune.

Alopecia aerata

Cea mai evidenta manifestare a alopeciei aerata este existenta unor zone de alopecie (cadere a
parului) in diferite zone ale scalpului.

La pacientii cu alopecie aerata exista se pare o corelatie crescuta intre reactivitatea la stress si
depresie. Din acest motiv tehnicile psihoterapeutice dau rezultate in ce priveste tratamentul,
mai ales in conjunctie cu tratamentul medicamentos.

Rata de succes a psihoterapiei pentru cresterea parului este de 25%, dar este de 100% pentru
imbunatatirea parametrilor psihologici. Spre deosebire de alte boli dermatologice in care
hipnoterapia da cele mai bune rezultate, in cazul alopeciei aerata hipnoza este mai degraba
utila doar pentru reducerea stressului si nu este tratamentul de prima intentie.

Acneea rozacee

Acneea rozacee este o afectiune acneiforma cronica care afecteaza pielea si ochiul,
caracterizata de componente vasculare si papulo- pustulare.

Rozaceea se caracterizeaza prin episoade de exacerbare, cu papule si pustule, atunci cand


exista un consum mai mare de alcool sau condimente.

Cauzele acneei rozacee se considera ca sunt multiple: factori gastro- intestinali, psihologici,
infectiosi, imunologici. Cercetarile recente arata ca este vorba despre o reactie de
hipersensibilitate.

Tratamentul medicamentos are drept scop controlarea bolii, iar psihoterapia este o metoda de
tratament care se adreseaza componentei psihologice, adesea foarte importanta in geneza
bolii.

Urticaria

Urticaria este o boala a pielii manifestata prin zone umflate, rosii si pruriginoase. Cele mai
deranjante aspecte pentru pacient sunt de cele mai multe ori aspectul pielii si pruritul
(mancarimea).

Cauzele urticariei sunt in primul rand alergice: diferite alimente, intepaturi de insecte,
medicamente, boli atoimune, disproteinemii, etc. In aproape toate cazurile este implicat
sistemul imunitar, urticaria fiind astfel o boala de tip psihosomatic.

Tratamentul in urticarie este medicamentos cu anthistaminice, preparate de cortizon, sedative,


tranchilizante, si mai nou psihoterapie.

Psihoterapia este utila mai ales pentru urticaria cronica, care poate fi blocata prin sugestii
hipnotice si folosirea tehnicilor de relaxare.

Psihoterapia duce la imbunatatire in urticarie in aproximativ 80% din cazuri

Negii
(veruca vulgaris)

Negii sau veruca vulgaris sunt tratati prin mijloace chirurgicale, medicamentoase si
psihoterapeutice.

Tratamentul psihoterapeutic pleaca de la premiza existentei componentei psihosomatice in


aparitia negilor, avand in vedere ca pielea este unul din cele mai expuse organe ale corpului
uman la aparitia bolilor cu componenta psihologica.

Dintre formele de tratament prin psihoterapie cele mai bune rezultate s-au obtinut prin
hipnoterapie, de tip hipnoanaliza, vizualizare, terapia partilor si tehnici de relaxare

Vitiligo

Vitiligo este o boala de piele manifestata prin aparitia unor zone depigmentate, sub forma de
placi de culoare alba- sidefie, adesea cu o zona hiperpigmentata la periferie.

Cauza nu este bine cunoscuta: se presupune ca este vorba despre un mecanism autoimun si la
multi pacienti s-a constatat scaderea numaruli de limfocite T ajutatoare. In plus exista o
componenta neurogena, datorita mediatorilor de la nivelul terminatiilor nervoase adesea
probabil sub influenta socurilor emotionale.

Tratamentul este prin iradieri cu ultraviolete, psoraleni, topice corticoidice, si mai recent
acupunctura si psihoterapie.

Aspectele psihoneuroimunologice din vitiligo justifica includerea psihoterapiei printre


mijloacele de tratament si unele cazuri se amelioreaza prin utilizarea hipnoterapiei

Psoriazis

Psoriazisul este o afectiune cutanata cronica, cu evolutie de lunga durata, caracterizata prin
aparitia unor placi rosii (eritematoase), proeminente, bine delimitate, acoperite de scuame
groase („coji”), albe-sidefii, usor detasabile.
Psoriazisul afecteaza, în general, zonele de extensie ale corpului (coate, genunchi, lombe,
zona de insertie a parului la nivelul scalpului), sau unghiile, dar psoriazisul poate afecta orice
alte zone ale corpului. De asemenea, psoriazisul poate sa se însoteasca de afectarea
articulatiilor in cazul psoriazisului artropatic sau artritei psoriazice.

Stressul este un factor de debut, exacerbare si prelungire a evolutiei psoriazisului.

75% din cazurile de psoriazis se amelioreaza prin utilizarea tehnicilor hipnoterapeutice care
fac apel la imagerie. Se pot folosi tehnici de hipnoanaliza, sau imagerie senzoriala care
reproduce senzatiile la nivelul pielii din timpul expunerii la soare.

Dermatita atopica

Dermatita atopica este manifestarea cutanata a alergiei, sau mai bine spus a atopiei.

Triada atopica tipica este constituita din astm bronisc, rinoconjunctivita si dermatita atopica.
In aceasta categorie a atopiilor sunt incluse si alte manifestari cum sunt: urticaria cronica,
migrena, afectiunile gastro- intestinale si crizele epileptoide (ultimele fiind controversate).

Datorita legaturii certe dintre sistemul nervos central si sistemul imun, care mediaza
manifestarile atopice, psihoterapia este eficace in tratamentul acestor afectiuni.

Dermatita atopica se trateaza prin masuri igienice generale, tratament topic cu corticosteroizi
si antipruriginoase, tratament medicamentos sistemic cu corticosteroizi, antihistaminice,
interferon, etc, si psihoterapeutic. Dintre metodele psihoterapeutice utilizate in tratamentul
dermatitei atopice se pare ca una din cele mai eficace este hipnoterapia. Se mai utlizeaza
psihoterapia comportamentala, tehnici de reducere a stressului, tehnici de relaxare si
psihoterapia de grup, ultima avand eficacitate deosebita in tratamentul dermatitei atopice.

Afectiuni ale ap respirator

Rinita alergica

Rinita alergica este o alta boala din categoria alergiilor (bolilor atopice), ca si astmul bronsic
si febra de fan. Rinita alergica se caracterizeaza prin stranut, rinoree, obstructie a cailor
nazale, uneori prurit conjunctival si laringian, si lacrimare. De multe ori este numita febra de
fan, cele doua boli fiind de fapt una si aceeasi.

Fiind o boala psihosomatica datorita legaturilor dovedite dintre sistemul nervos, imunitar si
endocrin, rinita alergica beneficiaza de tratament medicamentos, de desensibilizare la alergeni
si psihoerapie. Cu ajutorul psihoterapiei se raporteaza o rata a vindecarii de 93% din cazuri.
Psihoterapia eficace cuprinde tehnici hipnoterapeutice, psihoterapia cognitiv-
comportamentala si psihanaliza.

Febra de fan

Febra de fan este o boala de tip atopic, bazata pe reactiile sistemului imunitar la polen. Se
spune ca sistemul imunitar “ia o decizie gresita” si lupta impotriva a ceea ce un ar trebui sa
lupte.
Febra de fan se manifesta primavara si toamna, cand exista in aer cele mai mari cantitati de
polen si apare stranutul, rinoree, uneori si simptome respiratorii: tuse seaca, febra, senzatie de
sufocare.

La ora actuala febra de fan este in general considerata o boala psihosomatica, datorita
legaturilor dintre sistemul nervos, sistemul endocrin si sistemul imunitar. Pe langa terapia
medicamentoasa si de desensibilizare la polen se indica psihoterapia, care in multe cazuri
poate duce la rezolvare definitiva

Astmul bronisc

Astmul bronisc, cel mai frecvent alergic, este o boala respiratorie manifestata prin crize “de
lipsa de aer”, dispneea fiind expiratorie. Factorii declansatori in astmul bronisc sunt cel mai
frecvent alergeni, efortul fizic si emotiile.

Astmul bronisc este de multa vreme cunoscut ca fiind o boala psihosomatica. In timp ce in
criza de astm bronisc psihoterapia nu este eficace si tratamentul medicamentos este absolut
necesar, in afara crizei de astm rezultatele tratamentului sunt semnificativ imbunatatite daca
tratamentul medicamentos este insotit de psihoterapie.

Exista si situatii de astm bronisc psihogen, fara modificari la nivelul aparatului respirator, in
care tratamentul de prima intentie este prin psihoterapie.

Afectiuni cardiace

Aritmiile cardiace

Aritmiile cardiace sunt de multiple tipuri: bradiaritmii, tahiaritmii, etc.


cauza aritmiilor cardiace este defectul de conducere a impulsurilor la
nivelul inimii. Aritmiile de cauza organica si cele severe au indicatie
absoluta de tratament medicamentos (exemple sunt fibrilatia atriala, extrasistolele ventriculare
bigeminate si trigeminate, blocurile de ramura sau atrioventriculare, etc).

Pe langa cauzele organice clar definite ale aritmiilor cardiace exista si o componenta
psihologica importanta, mai ales in situatiile in care pacientul percepe palpitatiile in situatii de
stress emotional (uneori inconstient) cu electrocardiograma normala. Alteori extrasistolele
decelabile pe ECG nu au cauza aparenta si singura cauza este psihologica.

Psihoterapia se adreseaza cazurilor fara cauze organice decelabile si in care este vorba desre
somatizari. In asemenea cazuri psihoterapia da rezultate foarte bune

Sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud se manifesta prin aparitia palorii, cianozei si apoi eritemului (rosetii) la
nivelul mainilor dupa expunerea la rece. Se insoteste de senzatie de amorteala. Este o
afectiune datorata vasospasmului, si frecvent se asociaza cu sclerodermia.

Tratamentul este in primul rand preventiv: pacientul este sfatuit sa se fereasca de situatiile
care pot declansa criza.

Cercetari mai recente arata ca sindromul Raynaud ar putea fi asociat factorilor psihologici,
care in anumite duc la hipersensibilitate si vasospasm. Psihoterapia incluzand hipnoterapia
este utila pentru cazurile in care se deceleaza existenta componentei psihologice.

Cardiopatia ischemica

Cardiopatia ischemica este o afectiune cardiovasculara care adesea se asociaza cu nivele


crescute de stress. Exista si un asa numit fenomen “Lunea neagra”, care se refera la faptul ca
cele mai multe infarcte de miocard si atacuri vasculare cerebrale apar Luni dimineata in jur d
eora 9.00. Explicatia este aceea ca se schimba ritul circadian si factorii emotionali, inclusiv
stressul intoarcerii la lucru.

Insatisfactia pe termen lung la locul de munca, personalitatea de tip A, factorii de risc


ocupationali, capacitatea cognitiva de tip pesimist, lipsa de fericire in viata personala, sunt
unii din cei mai importanti facori in geneza afectiunilor cardiovasculare.

Psihoterapia pentru pacientii cardiaci poate duce la ameliorare semnifcativa si implica


imageria si tehnicile de relaxare, managementul stressului, psihoterapia familiala si
hipnoterapia.

Hipertensiunea arteriala de halat alb

Hipertensiunea arteriala de halat alb este o forma de hipertensiune arteriala in care valorile
tensionale sunt normale in afara cabinetului medical si cresc doar la masurarea tensiunii
arteriale de catre un cadru medical. Uneori tensiunea arteriala este normala doar atunci cand
insasi persoana o masoara, si creste atunci cand este masurata de oricare alta persoana.

Studiile arata ca persoanele cu hipertensiune arteriala de halat alb sunt predispuse spre aparitia
unei hipertensiuni arteriale esentiale daca nu se trateaza.

Hipertensiunea arteriala de halat alb are cauze strict psihologice si se trateaza psihoterapeutic.
Importanta tratamentului rezida in pericolul de aparitie in timp a hipertensiunii arteriale
esentiale constituite.

Hipertensiunea arteriala esentiala

Hipertensiunea arteriala esentiala este acea forma dehipertensiune arteriala (de altfel si cea
mai frecventa) in care nu exista cazue organice clare. Se presupune ca exista o serie de factori
care contribuie la declansarea hipertensiunii arteriale esentiale, printre care factorii ereditari,
sensibilitatea la aportul de sare, fumatul, alcoolul, alimentatia, factorii emotionali.

Ceea ce se cunoaste este ca pacientii hipertensivi tind sa raspunda la stressul psihosocial prin
cresterea presiunii sangvine, spre deosebire de normotensivi.

Psihoterapia evalueaza impactul mediului, interactiunile familiale, conflictele intrapsihice,


raspunsurile maladaptative. Sunt utile psihoterapia cognitiv- comportamentala, tehnicile de
relaxare si hipnoterapia
Afectiuni gastro-intestinale

Hemoroizii

Hemoroizii sunt vase sangvine dilatate la nivel anorectal. Hemoroizii pot fi interni sau externi.
Frecvent se asociaza cu sarcina sau ciroza, datorita cresterii presiunii sangvine la nivelul
sistemului venos. Cele mai deranjante simptome sunt durerea si hemoragia.

Cele mai multe cazuri raspund la terapia conservatoare, iar in caz contrar rezolvarea este
chirurgicala.

Psihoterapia este utila mai ales pentru cazurile recidivante, in care pot apare componente
psihologice sau in care afectiunea in sine are consecinte psihologice care trebuie rezolvate.

Colita ulcerativa

Cauzele colitei ulcertive nu sunt cunoscute, se presupune ca este vorba despre


mecanisme imune si o componenta psihologica.

Principalele simptome sunt diareea sangvinolenta si durerea abdominala, uneori


insotite de febra si pierderea in greutate. Tratamentul medicamentos este in
primul rand cu utilizarea de antiinflamatoare, sulfasalazina, corticosteroizi si terapie
imunosupresiva.

Managementul pe termen lung al bolii impune psihoterapia, recomandata de majoritatea


tratatelor de medicina interna. Interventiile psihoterapeutce sunt pe termen lung.

Gastrita

Gastrita poate fi eroziva sau neeroziva, si hipertrofica, cu mai multe subclase: boala
Menetriere, sindromul Zollinger- Ellison, gastropatia hipersecretorie, gastrita coroziva si
gastrita flegmonoasa.

Una din formele siptomatice cele mai comune este gastrita manifestata prin hemoragie si
durere epigastrica. Cauzele nu sunt inca complet elucidate, si s epare ca stressul contribuie in
proportie serioasa la aparitia gastritei. Stressul se refera un doar la stress psihologic, ci si fizic,
ca urmare a arsurilor, infectiilor, traumatismelor, ingestiei de alcool, etc.

In caz de hemoragie se impun masuri medicale de urgenta.

Psihoterapia se adreseaza in primul rand cazurilor in care un exista factori fizici decelabili si
in care se presupune ca principal factor declansator cel emotional, in asemenea cazuri
rezultatele obtinute prin psihoterapie fiind foarte bune.

Ulcerul peptic

Dintre formele de ulcer la nivelul aparatului digestiv cel mai frecvent ulcerul duodenal este
legat de factori psihologici.

Desigur exista mai multi factori favorizanti si cauzali in ulcerul peptic, incluzan infectia cu
Helicobacter pylorii. Totusi s-a demonstrat ca nu toate persoanele care au infectie cu
Helicobacter fac ulcer si nu toate persoanele cu ulcer au infectie cu Helicobacter.

Stressul este considerat unul din factorii favorizanti, ca si emotiile negative, hipersecretia
acida, etc.

Psihoterapia se adreseaza componentei psihosomatice, factorilor emotionali, managementului


stressului, traumelor psihologice, prelucrarii materialului inconstient

Colonul iritabil

Sindromul de colon iritabil are o importanta componenta psihologica in foarte multe cazuri.
Principalele manifestari sunt durerea abdominala, insotita in unele cazuri de pusee diareice, in
altele de constipatie, sau de alternanta dintre constipatie si diaree.

Tratamentul medicamentos este destul de frecvent ineficace in sindromul de colon iritabil, in


mod special in cazul existentei unei puternice componente psihologice.

Psihoterapia este frecvent indicata in colonul iritabil si metodele cel mai des folosite sunt
hipnoterapia, imageria ghidata, tehnicile de relaxare si terapia analitica

Tulburari alimentare

Bulimia

Bulimia se manifesta prin crize de mancat excesiv, care se repeta de cateva ori pe saptamana,
pe luna, sau zilnic, urmate de obicei de voma autoindusa. Se insoteste de scadere sau crestere
in greutate.

Cauza este psihologica, se asociaza cu stima de sine scazuta, stressul emotional, tulburarile de
schema corporala, depresia, anxietatea, sentimentul de vina si rusine. Uneori persoanele
bulimice ajung chiar la datorii financiare pentru a-si putea cumpara suficienta mancare.

Tratamentul bulimiei este psihoterapeutic.

Anorexia

Anorexia se manifesta prin scaderea constanta in greutatedatorita refuzului de a manca. Apare


preponderent la femei, atat in adolescenta cat si la femeile adulte. Este o boala de cauza
psihologica asociata cu tulburarile de imagine corporala.

Persoanele cu anorexie rar apeleaza singure la psihoterapie si in general sunt aduse de catre
familia ingrijorata, datorita faptului ca pot apare consecinte medicale serioase, chiar decesul.

Anorexia se asociaza frcevent cu anxietatea, depresia, stima de sine scazuta, izolarea sociala.
Tratamentul anorexiei este psihoterapeutic.

Afectiuni psihiatrice

Dismorfofobia

Dismorfofobia este boala in care pacientul crede ca are o deformitate corporala desi
infatisarea lui nu are nimic caracteristic. Cel mai frecvent pacientii sunt convinsi ca au o
deformatie a fetei, nasului, sanilor, parului sau organelor genitale. Se insoteste de anxietate
mai ales in situatii sociale.

In general acesti pacienti refuza tratamentul. Multi dintre ei doresc sa apeleze la servicii de
chirurgie plastica. Tratamentul este pe termen lung, cu antidepresive, inhibitori de
monoaminooxidaza si psihoterapie.

Ipohondria

Ipohondria este o preocupare excesiva fata de boala cu interpretarea nerealista a simptomelor


si senzatiilor fizice, chiar daca nu exista nici o afectiune medicala care sa justifice aceasta.

Simptomele includ plangeri legate de multiple prgane si sisteme, credinta ca exista o boala
serioasa, simptome de tipul durerii, simptome gastro- intestinale si cardio- vasculare.

Prognosticul este destul de rezervat si tratamentul include farmacoterapia si psihoterapia.

Durerea somatoforma

Durerea somatoforma este durerea intensa si prelungita care nu are nici o explicatie medicala.

In general exista o preocupare intensa referitoare la durere, durerea are distributie atipica, si
frecvent se asociaza cu depresia majora.

Tratamentul este in primul rand de reabilitare: se folosesc analgezicele, sedative, anxiolitice,


programe de control a durerii, psihoterapie si biofeedback.

Conversia

In conversie exista o pierdere sau modificare a functionarii corpului care rezulta dintr-un
conflict sau o nevoie psihologica. Simptomele corporale nu pot fi explicate prin mecanisme
fiziopatologice.

In conformitate cu teoria psihanalitica conversia se datoreaza reprimarii materialului


inconstient.

Simptomele sindromului de conversie sunt parestezii si anestezie, mai ales la nivelul


extremitatilor, antestezia in manusa, miscari anormale, paralizii.

Tratamentul este cu anxiolitice si in primul rand psihoterapie.