SPONDILOZA DORSALA.

Definitie si generalitati

Spondiloza dorsala (dorsartroza sau dorsalgia) reprezinta localizarea procesului

degenerativ la nivelul coloanei dorsale , atat in sectorul discosomatic cat si
interapofizar, pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza difuza.
Se manifesta sub forma de episoade evolutive , ca durere difuza sau localizata, inalta
sau joasa , discala sau interapofizara , iritanta sau nu , reflectand tulburarea ansamblului
osteo-musculo-ligamentar al coloanei dorsale.
Este cea mai rara dintre toate formele de spondiloza dar, si celelalte forme , predomina
la sexul feminin , intre 40- 60 ani si se manifesta prin nevralgii intercostale.

Etiopatogenie

Cauza principala a durerii rezida in modificarile degenerative ale articulatiilor si

discurilor ,cu afectarea structurilor anatomice inervate ale rahisului dorsal ( ligamente,
musculature, vase sanguine).

O pondere mai mare in etiologie o au:

*tulburarile de statica rahidiana ( pozitii gresite in munca profesionala)
* traumatismele vertebrale majore au minore ( microtraumatismele)
*solicitari sportive de performanta
*boala Scheuermann ( spondiloza juvenila , la copii sub 10 ani si care evolueaza spre
cifoza )
*anomalii congenitale ( sindromul Forestier-Rotes , caracterizat printr-o osteofitoza
giganta si formarea de punti osoase , realizand un adevarat “ bloc vertebral “ )
*varsta inaintata
*obezitatea

Sunt prezenti si noduli Schmorl si vertebrele cuneiforme , conferind coloanei o

rigiditate deosebita.
Leziunile degenerative afecteaza frecvent coloana dorsala , dar expresia lor clinica este
mai rar intalnita , asa incat in fata unor dureri ce par a avea suport artrozic trebuie
eliminate cauzele de ordin visceral , neurologic sau inflamator.
Spondiloza dorsala este intalnita frecvent la docheri si hamali .

Anatomie patologica.

Odata cu varsta se sintetizeaza in exces fibrele de colagen de tip I, in structura inelului

fibros , cu rol in geneza spondilozei si discopatiei .
Examenele biochimice indica prezenta de enzime proteolitice in interiorul discului ,
cum ar fi colagenaza , gelatinaza , elastaza , cu rol degenerativ .
Masurandu-se presiunea in nucleu si inelul fibros , s-a constatat ca ea creste in posturi
vicioase , ortostatism , eforturi fizice si cu gradul de degenerare , fiind responsabila de
durerea coloanei vertebrale .
Nervii care inconjura inelul fibros se gasesc adiacent de ligamentul longitudinal
posterior , putand fi o sursa algica in prolapsul si degenerescenta discala.

Pot avea loc mici hemieri ale nucleului , care raman intradiscale sau, in urma unui efort
fizic intens, fragmentul hemiat poate ajunge subligamentar , fiind blocat. Secundar ia
nastere o reactie inflamatorie cu proliferarea conjuctivovasculara , care poate resorbi un
fragment de nucleu si produce un tesut cicatriceal. Fisurile vechi ale inelului fibros
sufera un process de metaplazie cartilaginoasa.
Pensarea discala , condensarea si osteofitoza se dezvolta mai ales in zonele de presiune
maximala , adica in partea anterioara a discului si a platourilor vertebrale si in
concavitatea curburii dorsale . Artroza dorsala este o artroza de origine statica,
complicand o cifoza dorsala fiziologica .
Dezvoltarea osteofitelor limiteaza miscarile coloanei . La subiectii tineri , artroza
dorsala survine pe o cifoza consecutive epifizitei vertebrale , la femeia dupa menopauza
complica cifoza cu hiperlordoza lombara , iar la varstnici se intalneste cifoza senila ,
prin osteoporoza coloanei.

Tabloul clinic .

Se remarca prin saracia semnelor subiective si obiective. Manifestarile se concretizeaza

in sindroamele locale si radiculare.

Simptomatologia este cronica, elementul dominant fiind durerea care se repercuteaza

negativ asupra comportamentului statokinetic al bolnavului. Pe fondul de dorsalgia
cronica apar acutizari ce se insotesc de contracture reflexa si limitare functionala ,
accesele sunt generate de asemenea de factorii mecanici si expuneri la frig.
Mai rar apar simptome de tip radicular intercostal , traduse prin algii ale peretului
toracic si abdominal , mai intense pe traiectul unei radacini.

1) Dorsalgia cronica . In etapa 30-40 ani spondiloza difuza apare mai ales la sexul
feminin creind o stare de disconfort toracic posterior . Segmentul interscapular
este cel mai afectat . Factorii psihici si terenul trebuie luati in considerare , ei
putand conferi o importanta coloratura simptomatologiei . Dorsalgia cronica mai
poate avea si origini musculare ( muschii scaleni . trapezi , romboizi)
 ligamentare , deranjamentul minor intervertebral , entorsele costale . Dorsalgia
interscapulara poate fi si de origine cervicala prin leziunile segmentului inferior.

2) Dorsalgia acuta . Puseurile congestive pot genera dureri acute , cel mai adesea in
zona medie , cu un pronuntat caracter mecanic si rasunet nefavorabil asupra
capacitatii statokinetice.

3)Nevralgia intercostala . Hiperproductiile discoosteofitice si interapofizare pot irita

nervii intercostali generand o simptomatologie de tip nevralgic .

Examenul fizic poate evidentia o deviatie in plan frontal sau sagittal de amplitudine
mica, adesea ireductibila . Palparea remarca zone de sensibilitate , de contracture
limitata sau atrofii ale muschilor paravertebrali .
Tot examenul clinico-functional precizeaza la fiecare bolnav modificarile
fiziopatologice care determina simptomatologia algica :
*reducerea elasticitati tesuturilor moi (muschii, fascii, ligamente )
*reducerea fortei si rezistentei unor grupe de musculare sau scaderea coordonarii
lor,cu disfunctii de transfer si mers .
*reducerea mobilitatii coloanei vertebrale .
Examenul fizic , pe linga tulburarea de statica , subliniaza durerea la presiunea pe
spinoasele T5-T6 si T9-T10 .

Examene paraclinice.

Explorarea radiologica este principalul argument in diagnostic.

Tabloul radiologic este dominat de diminuarea in inaltime a interliniei articulare
( pensare globala ), de osteocondensare si de osteofitoza marginala . Discartrozele
mecanice sunt localizate , iar cele degerative sunt multiple , supraetajate.

a) diminuarea in inaltime a interliniei articulare indica o distrugere a fibrocartilajului

discal, diagnosticul radiologic bazandu-se pe studiul modificarilor asociate :
osteocondensarea si osteofitoza .
b) alterarile structurale ale vertebrei in vecinatatea discului constau intr-un proces de
condensare osoasa juxtadiscala .
c) osteofitoza marginala , in special pe segmentul T5-T9 , este expresia majora a
artrozei si constitue cel mai concludent semn radiologic de artroza.
Aceste modificari radiologice consta in :

*calcificari ale nucleului

*artroza interapofizara .

Diagnostic diferential .

Sindromul dureros dorsal poate apare ca urmare a prezentei la nivelul formatiunilor

osteoarticulare , ligamentare si musculare ale rahisului si a unor leziuni : inflamatorii ,
ischemice , infectioase sau tumorale .
De cele mai multe ori , afectiunile viscerale pot fi cauza unor dureri toracice trenante si
rebele .
*cancerele de pancreas , stomac si duoden ,
*afectiunile pulmonare ,
*bolile cardiace se pot manifesta o perioada prin dureri toracice difuze.
*unele afectiuni vertebrale de tipul osteoporozei ,
*mielomul multiplu si metastazele pot provoca dorsalgia persistente.

Evolutia si prognosticul .

Sunt benigne , cu toate acestea simtomele necesita masuri terapeutice care sa contribute
la ameliorarea starii bolnavului si la preintampinarea complexarii lui sub raport psihic .
Evolutia depinde de :
*evitarea eforturilor fizice ,
*conditii meteorologice nefavorabile ,

Sub actiunea factorilor de risc , boala se poate croniciza ajungandu-se la manifestari

precum impotenta functionala . Pentru a stopa evolutia si a imbunatati starea de sanatate
trebuie un tratament si diagnostic corect in puseurile de acutizare , terapie de intretinere
condroprotectoare in perioadele de acalmie , profilaxie secundara a recidivelor .

Problemele apar numai in formele cu deficit neuromotor accentuat si incapacitate

temporara de munca crescuta si variaza de la caz la caz .

Profilaxie .

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea exercitiului

fizic ca mijloc de intretinere a starii de sanatate , a integritatii si functionalitatii normale
a organismului . Ea este indicata indiferent de varsta , sex sau pregatire fizica anterioara.

Obiectivele urmarite sunt :mentinerea mobilitatii articulare , fortei si rezistentei

musculare; posturi corecte; capacitate de efort; coordonarea si abilitatea miscarilor.

Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea

patologica a coloanei vertebrale in general ( obezi, femei gravide, persoane cu munca
fizica grea ).
Cateva indicatii in acest sens sunt:
*scaderea greutatii corporale ,
*tonifierea musculaturii paravertebrale , fesiere, abdominale,
*corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi corecte
si aliniament al corpului.

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice ,

medicamentoase , balneofizioterapice si kinetice.

Tratamentul igienic consta in repaus la pat in puseurile de acutizare . In stadiile de

remisiune se recomanda evitarea unor miscari contraindicate. Educatia bolnavului
este o componenta esentiala a programului de recuperare . Bolnavul trebuie instruit cu
privier la biomecanica corpului , posturile corecte in ortostatism si in pozitia asezat
pentru mentinerea lordozei si protectia structurilor lezate , modalitatile concrete de
ridicare din clino- in ortostatism , ca si posturile corecte in diferite activitati uzuale .

Tratamentul medicamentos vizeaza :

-combaterea durerii ,
-combaterea inflamatiei periradiculare,
-combaterea contracturii musculare,
-sedarea pacientilor .

Se administreaza :
-antiinflamatoare nesteroidiene in posologii diferite ( oral, supozitoare, sau
intramuscular)
-medicatie antalgica la nevoie ( Algocalmin, Paracetamol)
-Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon
acetat , betametazon
-medicatie decontracturanta ( Clorzoxazon, Mydocalm) este de obicei asociata cu
folos.
-terapia sedativa cu tranchilizante , barbiturice sau neuroleptice este deasemenea
utila .

Medicatia condroprotectoare constitue o terapie moderna de fond in procesul

degenerativ cartilaginos ; ea se aplica intramuscular la doua zile , in serii de 15- 20 fiole
, cu preparate ca Arumalon, Rumalon .

Tratamentul ortopedic-chirurgical este indicat foarte rar. Se pot practica osteotomii,

artroplastii , artrodeze.
Tratamentul balneofiziokinetic.

Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari , cu cele mai eficiente rezultate .
Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice ,
excluzand binenteles numai formele complicate ( cardiaci, pulmonari) .
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei , termoterapiei si
balneoterapiei .
Tratamentul functional are ca scop promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei , de
armonizare a curburilor fiziologice si de tonifiere a musculaturii paravertebrale .
Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana , preintampinand
progresia proceselor degenerative si aparatia puseurilor acute .
In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate in considerare :
1.Tipuri de leziuni , anumite deficiente , infirmitati sau diformitati pot fi
hotaratoare in perspectivele individului in ceea ce priveste orientarea sa profesionala ,
cat si gradul sau de recuperare.
2. Interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste capacitatea
de participare active a procesului de recuperare.
3.Precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea este cu atat
mai usoara si mai favorabila cu cat tratamentul este inceput mai devreme , dupa
instalarea deficientei . Pe de alta parte , acest lucru va preveni instalarea atrofiilor
musculare , a redorilor articulare si a tulburarilor psihice ; pe de alta parte procesul de
refacere , de corectare sau de recuperare functionala , este mai usoara in primele faze.

Bolnavii care apeleaza la serviciile medicale de recuperare pot fi impartiti in trei

categorii :
1.bolnavi, deficienti fizici in urma unui accident sau al uneo boli care dupa un
tratament chirurgical , ortopedic sau medicamentos , au nevoie de recuperarea
integritatii functionale cu mijloace fizico-terapice.
2.bolnavii care au o infirmitate stabilizata, congenitala sau din timpul vietii
extrauterine. Acestia sunt beneficiarii recuperarii functionale motorii si a serviciilor
psihologice , de invatamant , profesionalizare.
3.bolnavii cu afectiuni evolutive ce trebuie sa apeleze la recuperarea medicala
functionala in mod regulat si intermitent.

Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt :

-combaterea durerilor
-combaterea redorilor si retractiilor
-stabilizarea procesului de artroza
-recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale .

Electroterapia este folosita sub diferite forme :

-curenti de joasa frecventa – galvanizari ,

-ionizari cu novocaine , clorura de calciu , histamina,
-curenti cu impulsuri ( TENS)
- curenti diadinamici ,
-curenti interferentiali de medie frecventa .
Electroterapia este acea parte a fizioterapiei , care studiaza utilizarea actiunii diverselor
forme ale energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic.
Aplicarea energiei electrice se face , fie direct prin curentul continuu sau alternativ si
derivatele lor , fie indirect , transformand in alte forme de energie , ca cea radianta ,
calorica sau luminoasa.

Ultrasunetele au efecte deosebite in artroze , datorate propietatii ce o au de a polimeriza

complexele macromoleculare cu efect deosebit asupra fibrelor de colagen prin
combaterea fibrozei si sclerozei capsulei articulare.
Tehnica de aplicare :
Pe regiunea de tratat se aplica unguent ( fenilbutazona , indometacin) , se face miscarea
capului emitatorului incet si lipit pe suprafata respective .
Durata 5-6 minute , Numar sedinte 8-10 zilnic sau la 2 zile .

Curentul galvanic. Prin curentul electric înţelegem o deplasare de sarcini electrice

dealungul unui conductor (un corp prin care poate să treacă un curent electric continuu,
adică o scurgere de electroni).Dacă sensul de deplasare al electronilor este acelaşi
menţinându-se la o intensitate constantă este vorba despre un curent continuu.

Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic:

- efect termic
- efect termoelectronic
- efect magnetic
- electroliza şi electroforeza

În tehnica de aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie să avem în vedere:

bolnavul şi regiunea de tratat (coloana vertebrala), aplicarea electrozilor şi legătura cu
sursa, manevrarea aparatului
Bolnavul va sta în decubit anterior pe o canapea de lemn cu saltea de cauciuc îmbrăcată
cu cearşaf curat. Electrozii vor fi aplicaţi întotdeauna, fie numai prin intermediul unui
strat hidrofil îmbibat cu apa (tifon, pânză, flanelă, burete gros de 2 cm), fie prin
intermediul apei în cazul băilor electrice (baia generală Stranger; baia galvanică
completă)
Nu se va aplica niciodată electrodul de metal sau de cărbune direct pe tegument sau
mucoase.
Intensitatea curentului trebuie să ajungă la pragul de toleranţă al bolnavului.
Durata 30 min., zilnic sau la două zile.

Ionizarile sunt proceduri prin care introducem in organism , cu ajutorul curentului

electric diferite substante medicamentoase cu actiuni farmacologice .
Tehnica de aplicare:
Pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita la galvanizare ,
folosind substante medicamentoase: clorura de calciu, xilina .
Durata 10-15 minute , 10 sedinte.
Curentul diadinamic este o forma derivata din curentul de 50 Hz, care a suferit o serie
de modificari .

Tratamentul cu curenti diadinamici in spondiloza cuprinde: diafazat- tratament

preliminar obligatoriu cu efect spasmolitic si analgezic temporar;

perioada scurta folosit in traumatisme articulare , vasculopatii, nevralgii , perioada

lunga , folosit in atrofii ale musculaturii netede.

Efectele curentului diadinamic sunt : vasodilatator , decontracturant si antiinflamator.

Aplicatii pe zona dureroasa : pe regiunea de tratat se aplica strat hidrofil bine imbibat ,
bine stors si fara asperitati , peste el se aplica electrodul ce trebuie sa fie neted , fara
taieturi sau indoituri si mai mic decat stratul hidrofil . Acestea sunt fixate cu ajutorul
unor saculeti de nisip. Durata unei sedinte este de 6-8 minute , numar de sedinte 6-10
sedinte pe serie. Electrozii sunt din plumb ,aluminiu .

Curentii interferentiali ( curenti de medie frecventa ).

Sunt indicati pentru efectul lor miorelaxant , trofic , analgezic , excitomotor .

Durata unei sedinte esre de 15-20 minute , 6-8 sedinte pe serie.
Efecte: decontracturant , miorelaxant .
Tehnica de aplicare : statica sau cinetica .
Statica- electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si asupra lor se exercita o
presiune constanta.
Se folosesc doua tipuri de electrozi :
- electrozi clasici = cei placa
- electrozi pernita = constau dintr-un suport de material plastic pe care
sunt fixati 2-4 electrozi .

Termoterapia

Curentii de inalta frecventa au efect de termoterapie de conversie in profunzime .

Caldura superficiala ( radiatii infrarosii ) sau termoterapia prin impachetari cu parafina
sau namol exercita efecte sedative locale asupra receptorilor cutanati si profunzi ,
producand :
*vasodilatatie arteriala cu cresterea fluxului capilar,
*cresterea aportului energetic ,
*eliminarea de acid lactic din muschi.
Astfel se produce decontracturarea musculara .

Masajul este indicat in zonele dureroase , la inceput superficial , devenind gradat

profund .
In artroza interapofizara posterioara ca si in “deranjamentele intervertebrale minore “
un rol deosebit il au manipularile , care implica o mobilizare pasiva fortata fortata ,
ducand elementele unei articulatii sau ansamblul ei pina la limita anatomica posibila
prin miscari de rotatie , lateroflexie , flexie sau extensie , izolata sau combinata asupra
unui segment vertebral ales .
 Ea se poate efectua direct din decubit ventral cu talonul mainii executorului asezat la
nivelul apofizei transverse si spinoase sau indirect prin presiune progresiva asupra
bazinului si umarului din decubit lateral, cand se realizeaza o miscare de torsiune a
coloanei lombosacrate . Manipularea este o metoda nedureroasa , efectuata printr-o
miscare contrara , in scopul restaurarii unei amplitudini normale .

Hidrokinetoterapia – mobilizarea activa si pasiva in apa la temperature de indiferenta

35˚C , cel mult 36˚C – antreneaza o descarcare de greutate si presiune la nivelul
articulatiilor artrozice .

Kinetoterapia

Este absolute indispensabila in tratamentul artrozelor. Miscarea se foloseste metodic ,

sub toate formele sale : miscari passive , active, active –ajutate si cu rezistenta .
Mobilizarile passive se aplica inj artroza dreroasa atunci cand miscarea activa este
imposibila sau insuficienta , avand drept scop combaterea stazei,edemului si retractiilor
musculoligamentare.
Mobilizarile active sunt indispensabile in reeducare , evitand atrofia musculara si
crescand forta si volumul muschiului normal sau atrofiat.
Exercitiile de extensie sunt incepute din pozitie ventrala , in decubit ventral , cu perna
sub piept apoi sprijit pe coate . Se executa miscari de extensie ale coloanei , precedate
de inclinari laterale.
Se continua programul de exercitii de extensie in ortostatism.
Exercitiile de flexie ( exercitiile Williams) reduc sarcinile compressive in partea
superioara a discului si deschid gaura femurala . Sunt bine tolerate de majoritatea
bolnavilor.
Se mai foloseste tehnica Hold – Relax pe diagonalele Kabath in formele acute sau
aceeasi tehnica cu exercitii din programul Williams, in formele subacute de dorsalgia
prin discopatii.

Exercitii de gimnastica medicala in dorsartroza :

A.din pozitia decubit dorsal cu genunchii indoiti :

1. cu bratele pe linga corp , apropierea si departarea omoplatilor( de 10-15
ori)
2. ridicarea regiunii cervico-dorsala de pe sol , capul ramane punct de sprijin
(de 8-10 ori)
3. ridicarea lenta a bratelor prin lateral, pina ajung in prelungirea trunchiului –
insiratie; coborarea bratelor – expiratie ( de 10-15 ori)
B.din pozitia pe genunchi , sprijin pe palme :
1.indoirea coatelor , cu apropierea pieptului de sol ( de 10 ori)
2.mers in patru labe cu pieptul cat mai aproape de sol
3.aplecarea trunchiului inainte cu mainile la ceafa (8-10 ori )
 C. din pozitie departat stand cu fata la spalier:
1. mainile asezate pe spalier la nivelul umerilor : indoirea si intinderea
bratelor (10-15 ori )
2. cu spatele la spalier : a) indoirea genunchilor concomitent cu ridicarea
bratelor – inspiratie
b) revenire cu expiratie ( se repeat exercitiul de 8-10
ori )

Terapia ocupationala .

Ergoterapia urmareste ca , prin munca sau prin orice alta ocupatie la care participa
bolnavul , sa-i restaureze sau sa-i mareasca performantele si starea de sanatate.
La bolnavii cu afectiuni la sistemul locomotor , terapia ocupationala isi propune sa
corecteze disfunctiile motorii determinate de boala si de inactivitate, urmareste
prelungirea exercitiilor de kinetoterapie pentru mobilizarea articulara si/sau tonifierea
musculara ,utilizand o serie de activitati complexe , atractive sau care capteaza atentia si
rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp .
In general , aceste activitati se executa cu mainile , dar forta motrica este realizata de
membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare : pedalaj pe bicicleta , pedalaj prin
apasare verticala de sus in jos , alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund , miscare
laterala ( abductie- adductie ) , urcatul scarilor si genoflexiuni .

Cura balneara.

Asocierea factorilor naturali (apa minerala , namol terapeutic, climatul ) este benefica si
impreuna cu programele de kinetoterapie adecvate, vor asigura prevenirea recidivelor .
In tara noastra exista o serie de statiuni cu profil antireumatic :
*Felix – bai oligometalice , slab mineralizate si radonice,
*Herculane, Pucioasa – bai termale si sulfuroase
*Govora – bai sulfuroase, iodate si sarate,
*Bazna – bai iodate si sarate
* Sovata , Amara , Eforie – bai sarate si cu namoluri

Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti : termic , fizic si chimic .
*Techirghiol care are namol sapropelic ;
*Amara , Sovata, Telega , Bazna – namoluri de lacuri sarate.
SPONDILOZA DORSO_LOMBARA .

Generalitati .

Spondiloza dorso-lombara , reprezinta localizarea procesului degenerativ sau a unei

anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare , atat in sectorul
discosomatic cat si interapofizar ; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza
difuza.
Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale mobile care prezinta
cartilajul articular ca un element important al articulatiei .
Evolueaza in final spre impotenta functionala articulara .
Este cea mai frecventa suferinta reumatica , incidenta ei crescand cu varsta, femeile
intre 40-60 ani fiind des afectate decat barbatii .
Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ , bolnavii
afectati de aceasta boala nu se mai vindeca , doar se incearca o stabilizare a starii lor de
sanatate.
Artroza interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important datorita
vecinitatii unui element anatomic important , radacina nervoasa , de aici frecventa
nevralgiilor determinate de atroza interapofizara.
Etiopatogenie .

Cauza principala a durerii rezida in modificarile degenerative ale articulatiilor si

discurilor , cu afectarea structurilor anatomice inervate ale rahisului dorso-lombar.

O pondere mai mare in etiologie o au :

* tulburari de statica rahidiana ( pozitii gresite in munca profesionala )
*traumatisme vertebrale majores au minore
*varsta inaintata
* obezitatea
* solicitari sportive de performanta .

Procesul de uzura la nivelul coloanei vertebrale afecteaza atat discul intervertebral ,

determinand o discartroza sau artroza meniscosomatica , cat si articulatia interapofizara
producand o artroza posterioara.
Artroza dorso-lombara este o artroza de origine statica , complicand o cifoza dorsala
fiziologica . Dezvoltarea osteofitelor limiteaza miscarile coloanei .
La subiectii tineri , atroza dorso-lombara suvine pe o cifoza consecutive epifizitei
vertebrale ( boala Scheuerman) , la femeia dupa menopauza complica cifoza cu
hiperlordoza lombara , iar la varstinici se intalneste cifoza senila .

Examenul clinic – semne subiective si obiective.

Se remarca prin saracia semnelor subiective si obiective . Manifestarile se concretizeaza

in sindroame locale si radiculare. Artrozele intervertebrale se traduc frecvent prin
rahialgii si un grad variat de impotenta functionala . Rareori ele pot determina unele
complicatii dintre care cele mai frecvente sunt sindroamele radiculare.
Durerile vertebrale sunt difuze , de tip mecanic, vag localizate , cu debut insidios,
evolutie indelungata si intensitate moderata ,sunt mai vii dimineata la miscari sau catre
seara , dupa oboseala .
Ele se actentueaza in ortostatism , mers prelungit , transportul unor obiecte grele si
lucrul prelungit la birou.
Aceste manifestari algice iradiaza de obicei spre regiunile fesiere sau sacru , iar alterori
pe membru inferior , sub forma unei sciatici si nevralgii crurale.
Durerile se amelioreaza sau chiar dispar in repaus , in pozitia de decubit pe un plan
dur.
Punctele cele mai dureroase sunt cele de la nivelul lui L4-L5 si L5- S1.
Uneori spondiloza dorso-lombara se poate asocial cu jena respiratorie si hipertrofie
compensatoare a musculaturii interscapulare .
Sunt posibile de asemenea radieri dureroase precordiale care se localizeaza frecvent .
Simptomatologia este cronica , elementul dominant este durerea care se repercuteaza
negativ asupra comportamentului statikinetic al bolnavului.
Examenul clinic al unui bolnav cu spondiloza dorso-lombara , este relativ sarac. Se
recomanda o oarecare limitare a miscarilor coloanei vertebrale . La palparea coloanei ,
care se va efectua atat dealungul liniei apofizelor spinoase se va constata prezenta unor
puncta dureroase mediane sau latero-verticale.
Bolnavii cu spondiloza dorso-lombara au o stare generala buna , sunt normo- sau chiar
hiperponderali . Pentru acest examen, bolnavul va fi pus in decubit ventral in pozitie
sezanda sau in picioare.
Palparea remarca zone de sensibilitate , de contractura limitata sau atrofii ale muschilor
paravertebrali.

Tot examenul clinico-functional precizeaza modificarile fiziopatologice :

*reducerea elasticitatii tesuturilor moi
*reducerea fortei si rezistentei unor grupe musculare sau scaderea
coordonarii lor , cu disfunctii de transfer si mers.
*reducerea mobilitatii coloanei vertebrale.

Investigatii paraclinice .

Examenele biochimice indica prezenta de enzime proteolitice in interiorul discului ,

cum ar fi colageneza , gelatinaza , elastaza cu rol degenerativ.
Examenul radiologic constitue principalul mijloc de evidentiere a artrozelor
intervertebrale . Spondiloza dorso-lombara se caracterizeaza prin prezenta de osteofite
care prezinta o concavitate externa crescuta orizontal.
Radiografia coloanei poate evidentia si unele anomalii precum si anumite leziuni
discale raspunzatoare de unele nevralgii rebele.
Explorarea radiologica este principalul argument de diagnostic.
Tabloul radiologic este dominat de diminuarea in inaltime a interliniei articulare, de
osteocondensare si de osteofitoza marginala.
Alte modificari radiologice constau in :
*calcificari ale nucleului
*artroza interapofizara.

Evolutie si prognostic.

Evolutia si prognosticul sunt benigne . Spondiloza dorso-lombara are o evolutie lenta ,

leziunile degenerative ale coloanei vertebrale accentuandu-se odata cu varsta.
Prognosticul e in general favorabil . Una din complicatii o constituie si sindroamele de
compresiune medulara , care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o
diminuare a sensibilitatii profunde , iar la nivelul membrului superior printr-un tablou
amiotrofic sau senzitivo-motor.
Tratament balneofiziokinetic.

Tratamentul profilactic. Kinetoprofilaxia primara este indicate indiferent de varsta , sex

sau pregatire fizica anterioara. Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor
persoane pentru afectarea patologica a coloanei vertebrale in general ( obezi, femei
gravide) . Scopul tratamentului consta in :
*scaderea greutatii corporale ,
* tonifierea musculaturii paravertebrale , fesiere, abdominale.
* corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi
corecte si aliniament al corpului.
Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice,
Medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice.

Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat in puseurile de acutizare . In stadiile

de remisiune se recomanda evitarea unor miscari contraindicate.
Educatia bolnavului este o componenta esentiala a programului de recuperare.

Tratamentul medicamentos vizeaza:

*combaterea durerii ,
*combaterea inflamatiei periradiculare,
*combaterea contracturii musculare ,
*sedarea pacientilor.
Se administreaza : *antiinflamatoare nesteroidiene in posologii diferite ( oral ,
supozitoare sau intramuscular)
*medicatie antalgica la nevoie ( Algocalmin)
*medicatie decontracturanta
*terapie sedativa cu tranchilizante , barbiturice .
Medicatia condroprotectoare constitue o terapie moderna de fond in procesul
degenerativ .

Tratamentul ortopedic este indicat foarte rar. Se pot practica osteotomii, artrodeze .

Principiile si obiectivele tratamentului balneofizioterapeutic .

Obiectivele recuperarii sunt:

*combaterea durerilor
*combaterea retracturilor si a redorilor
*stabilizarea procesului de artroza
*recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale
*promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei
*armonizarea curburilor fiziologice
*tonifierea musculaturii paravertebrale
*crearea unui comportament igienic si ergonomic pentru a proteja coloana .
 Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari , cu cele mai eficiente rezultate . Nu
exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii atrozice , excluzand binenteles
numai formele complicate ( cardiaci , pulmonari decompensati) .

Mijloacele cele mai folosite sunt :

*electroterapie
*termoterapie
*balneoterapie .

Tratamentul prin hidro-termoterapie . Indicam impachetarile uscate generale cu sticle

calde, 30-60 minute.

Impachetarile cu parafina .
Tehnica de aplicare : se topeste intr-un vas o cantitate de parafina . Cu ajutorul unor
mansoane prevazute cu orificiu prin care se toarna , cu ajutorul unei palnii , parafina
topita .
Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura .
Durata este de 30-60 minute Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si
uniforma a tesuturilor .

Baia kinetoterapeutica este o baie calda , la care se asociaza miscari in toate articulatiile
bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare , care se umple ¾ cu apa la temperatura
36-37 grade C. Se incepe cu degetele membrului inferior de partea opusa , apoi pe rand
se imprima miscari si celorlate articulatii, se trece apoi la membrul inferior de aceeasi
parte .Manevrele se continua apoi la membrele superioare , intai cel de partea opusa ,
apoi cel de aceeasi parte . Toate aceste miscari se executa timp de 5 minute, iar durata
baii este de 20-30 minute , dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.

Bai medicinale .
Modul de actiune : factorul termic, chimic si mechanic . Bai cu ingrediente chimice –
temperatura apei 35-37 grade C, durata 10-20 minute .

Baia cu iod – se face in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca
numai capul bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de
iod.
Modul de actiune : iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si
scazand tensiunea arteriala , mareste puterea de aparare a organismului determinand
reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor contribuind la reducerea fenomenelor
inflamatorii.

Impachetarile cu namol
Materiale necesare :pat sau canapea , patura , panza impermeabila , cearceaf.
Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pana se realizeaza o masa
vascoasa. La temperature indicate in prescriptie se aplica namolul pe cearceaf in
grosime de 2-3 cm , peste acest strat de namol se aseaza regiunea de impachetat a
bolnavului , se aplica namolul pe partile laterale si anterioare ale corpului evitand
regiunea precordiala.
Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata este de
20-40 minute.dupa terminare se practica o procedura de curatire.
Aceste impachetari au actiune:
*termica
*chimica
*mecanica.

Baile cu abur.
Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura
radicand intr-un timp relative scurt temperature corpului . Pentru ca baile de abur sa fie
mai usor suportate se pleaca de la o temperature initiala de 38-42 de grade C si se urca
treptat la 50-55 grade C. durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului,
de la 5 la 30 minute, iar daca dorim sa marim transpiratia dam bolnavului 250 -500 ml
ceai sau apa. .
In timpul procedurii se pune o compresa la cap , ceafa , inima . Baia de abur se termina
cu o procedura de racire , baie sau dus rece.
Baile de abur pot fi complete sau partiale .

Tratamentul prin electroterapie.

Electroterapia este folosita sub diferite forme :

*galvanizari
*ionizari cu novocaine,histamine
*curenti cu impulsuri
*curenti diadinamici
*curenti interferentiali de medie frecventa
*curenti de inalta frecventa ( ultrasunetul , ultrascurte)

Ionizarea este o procedura prin care introducem in organism , cu ajutorul curentului

electric diferite substante medicamentoase cu actiuni farmacologice .
Tehnica de aplicare : pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita in
galvanizare , folosind substante medicamentoase ca : Clorura de calciu , xilina .
Numar de sedinte = 10
Timp = 10-15 minute

Ultrasutetul
Tratamentul cu ultrasute este una din cele mai bune proceduri ale fizioterapiei , in care
este vorba de transmiterea vibratiilor mecanice pendulare pe o frecventa deosebit de
mare , produse de un generator de ultrasunete . Efectele lor sunt deosebite fata de cele
ale diverselor forme de curenti electrici (faradic, galvanic).
Ultrasunetul este un curent de inalta frecventa care are calitatile de a fi fibrinolitic si
decontracturant .
Tehnica de aplicare : pe regiunea de tratat se aplica unguent ( indometacin ) se face
miscarea capului (emitator ) incet si lipit pe suprafata receptiva.
Timp de aplicare 5-6 minute
Numar de sedinte 8-10 zilnic sau la 2 zile
Efecte : efect termic , efect de difuzie , efect analgezic , efect antiinflamator si efect
vascular .

Curentii interferentiali sunt indicati pentru efectul lor miorelaxant , trofic , analgezic .
Durata unei sedinte 15-20 minute
Numar de sedinte 6-8 pe serie
Efecte : *decontracturant
*miorelaxant
*trofic .
Tehnica de aplicare :
Curentul interferential rezulta din incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu
amplitudini constante , dar cu frecvente diferite .
In zona de intalnire a celor doi curenti cu frecvente diferite se produce un camp electric.
Exista doua tehnici de aplicare : statica sau cinetica .
Statica – electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si asupra lor se exercita
o presiune constanta .
Se folosesc doua tipuri de electrozi :electrozi clasici – cei placa si electrozi pernita –
constau dintr-un suport de material plastic pe care sunt fixati 2-4 electrozi utilizati .

Roentgen terapia

Este indicata pentru efectele sale analgezice si antiinflamatorii , dar aplicata numai in
cazul in care durerile nu cedeaza la tratamentul antiinflamator si analgezic .
Numar sedinte 5 la frecventa de 50 R.

Tratamentul prin masaj

Pentru masaj bolnavul este asezat in pozitie ventral ape un pat de masaj , intptdeauna se
pune o perna sub abdomen pentru ca musculatura si coloana sa fie cat mai relaxante .
Se incepe cu netezire cu ambele palme pornind de la partea inferioara a feselor ,
muschii paravertebrali , lombari pina la coastele false , iar a doua netezire se face pe
partile laterale cu terminatia T12.
Dupa netezire urmeaza framantarea – se porneste de la coccis cu mana peste mana ,
urmarind santul superior al fesierilor pina la creasta iliaca . Tragem apoi palmele
muland din nou pe coastele false catre T12 , dupa care se intorc mainile la 180 de grade
si mulam din nou pe coastele false pana la creasta iliaca , de la care ne tragem mainile
pe linia superioara a fesierilor catre coccis de 5-6 ori .
Urmeaza framantarea , cu o mana se porneste de la partea inferioara a feselor pe
paravertebrali , apoi directis 2 pe patratul lombar si directia 3 pe partea laterala a
fesierilor si a psoasiliacului iliac si o parte din dintati .
Pe aceeasi directie se face si framantarea cu doua maini si contratimp .
Geluirea se executa cu doua degete departate , pornind de la coccis pe santul superior al
fesierilor pana la creasta iliaca . Urmeaza frictiunea , pe aceleasi directi cu geluirea ,
care se executa cu degetele apropiate pornind de la coccis la crestele iliace .
Se mai face frictiunea pe paravertebralii lombari .
 - indreptarea coloanei lombare .

-masarea omoplatului drept si a muschilor

dorso-lombari.

Kinetoterapia – se fac miscari pasive , extensia coloanei si miscari active – bolnavul

se aseaza in sezut , face flexia toracelui in fata , flexia laterala stanga si dreapta .
Mobilizarea articulatiilor este absolut indispensabila in tratamentul artrozelor .
Exercitiile de extensie sunt incepute din pozitie ventrala , in decubit ventral , cu o perna
sub epigastru . Se progreseaza accentuand extensia , respectiv mutand perna sub piept
apoi in sprijin pe coate ; se executa miscari de extensie ale coloanei , precedate de
inclinari laterale. Programul de exercitii de extensie in ortostatism .
Exercitiile de flexie reduc sarcinile compresive in partea superiora a discului .

A. exercitii indicate de Lucille Daniels de la Universitatea Standford- SUA .

1. culcat pe sol , cu genunchii flectati , gatul este intins in ax , barbia in unghi
drept cu gatul se cauta aplatizarea cuburii cervicale ; umerii in contact cu
solul .
2.decubit ventral cu bratele pe langa corp , fata privind in jos , se ridica capul
cativa centimetri , de la sol si se executa intinderea axiala a gatului ; se roteste
capul cand spre umarul stang cand spre umarul drept apoi se lasa capul in jos.

B. exercitii pentru mobilizarea coloanei dorsale :

1. din pozitie cvadripeda , ridicarea in extensie maxima a membrelor
inferioare (alternativ ) , concomitent cu flectarea membrului superior din cot
2.din pozitie cvadripeda , bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral .
 C. exercitii pentru mobilizarea coloanei lombare .
1.din decubit ventral se efectueaza repetate extensii ale membrelor inferioare
cu genunchii in extensie.
2.din pozitie sezand , cu genunchii flectati se efectueaza flexii anterioare ale
trunchiului urmate de redresari , membrele superioare fiind extinse.

Terapia ocupationala.

Terapia ocupationala este o forma de tratament care foloseste mijloace si metode

specifice pentru a desvolta , ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile
necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice.
Terapia ocupationala indruma indivizi sa se ajute singuri si sa faca ceea ce trebuie,
adica ceea ce ii este necesar cu ceea ce au.
Evaluarea reprezinta cel mai important moment pentru terapia ocupationala pentru ca
de calitatea ei depinde alegerea mijloacelor si aplicarea tratamentului al carui scop il
reprezinta ameliorarea starii de sanatate a lui.
Evaluarea in terapia ocupationala difera de celelalte modalitati de evaluare medicala.
La evaluarea initiala participa si familia pacientului, ingrijitorul, medicul, profesorul
care l-a trimis precum si alte persoane care-l cunosc bine si pot da relatii privind
comportamentul, aptitudini, activitati, infirmitati, hobby-uri.
Terapia ocupationala dispune de tehnci, adica parti gestuare extrase din ocupatiile
practice umane astfel:

-Tehnici de baza adica gestualitati extrase din diferite meserii(olarit , prelucrarea

lemnului sau fierului, impletituri), pe care orice om fara o pregatire deosebita le poate
invata usor si profesa;
-Tehnici complementare care cuprind intreaga gestualitate sau numai parti din ea,
din restul de activitati folosite in serviciile de terapie ocupationala;
-Tehnici de readaptare sunt cele care serefera la activitatile de autoservire zilnica
(spalat, pieptanat, imbracat etc);
-Tehnici de aplicare in care sunt incluse activitati artistice (desen, pictura,
muzica);
-Tehnici recreative frecvent utilizate in pauzele de lucru sau in timpul liber al
bolnavului;
-Tehnici sportive care constau fie in practicarea integrala a unor ramuri sportive
sau numai a unor elemente tehnice accesibile si necesare in acelasi timp recuperarii
deficitului functional.

Programul de tratament prin mijoacele terapiei ocupationale va trebui sa urmareasca in

general realizarea urmatoarelor obiective:
-Imbunatatirea activitatilor vietii zilnice prin care bolnavul sa-si asigure o
independenta in cadrul familiei;
-Practicarea aceleiasi profesiuni fie si numai cu program redus pentru a-si pastra
statutul in societate si o oarecare independenta materiala;
 -Continuarea activitatilor recreative si a hobby-urilor in vederea prevenirii sau
combaterii fenomenelor psihice negative(astenii, nevroze)
In cadrul sponilozei dorso-lombare, recuperarea functionala prin terapia ocupationala
se face fie internare intr-un serviciu specializat fie la domiciliul bolnavului situatie in
care acesta va fi instruit cu mijloacele necesare imbunatatirii stari lui de sanatate.

Tratamentul balneologic .

Spondiloza dorso-lombară beneficiază mult de tratamentul balnear. Alegerea staţiunii şi

individualizarea tratamentului se vor face în funcţie de vârsta bolnavului, de starea
neurovegetativă ca şi de bolile asociate.
Putem să indicăm – apele termale simple, uşor radioactive de tipul Felix; apele sărate -
iodurate de la Breaza, Olanesti, Govora; heliotermale de la Sovata şi Ocna Sibiului,
apele sulfuroase termale de tipul Herculane şi cele atermale de la Govora, Olănesti,
Pucioasa, nămolul de tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Amara, Sovata, Ocna
Sibiului.
Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic
(mecanic) şi chimic.
*Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
*Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate);
*Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
*Govora (nămol silicos şi iodat);
*Geoagiu (nămoluri feruginoase)
Pentru nămol temperatura este de 40-44 grade Celsius, durata 30-40 minute. Se
asociază cu proceduri fizioterapeutice şi helioterapeutice, de la caz la caz.