Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ed. Delfosse
SECTIUNEA 3
-----------------------------
PLATA DATORIILOR
272. Articolul 6 din lege operează în centrul Secţiunii 3 o distincţie între datoriile co-
părtaşilor (art 864 şi 867) şi celelalte datorii (art. 870 până la 882).
1. Datoriile co-părtaşilor
273. Aceste dispoziţii absolut noi (203) codifică jurisprudenţa şi practica notarială
relative la „reportarea datoriilor”. Această ultimă expresie este abandonată în măsura în
care acest mecanism, chiar dacă contribuie la egalitatea partajului, este de natură diferită
faţă de liberalităţi.
In fapt, „reportarea datoriilor” nu este o operaţiune preparatorie a partajului, ci o
operaţiune de partaj propriu-zisă care priveşte compoziţia loturilor. De asemenea, contrar
reportării unei donaţii în sumă de bani, regula referitoare la o datorie în sumă de bani este
cea a nominalismului monetar şi nu a valorii (204).
274. Mai multe categorii de datorii. Datoriile între co-părtaşi pot fi clasate în trei grupuri,
şi anume:
- cele fată de defunct (205) – spre exemplu, un împrumut acordat de către defunct
unuia dintre moştenitorii săi (206);
- cele faţă de indiviziune (207) – datorii care au luat naştere pe parcursul indiviziunii,
spre exemplu, perceperea fructelor sau uzufructul privativ al bunurilor indivize de
către unul dintre inidvizari) şi între indivizari;
- cele dintre co-moştenitori (208) (209).
275. O extincţie prin confuzie. Dacă masa de partajat cuprinde o creanţă împotriva unuia
dintre co-părtaşi (210), acestuia din urmă i se alocă proporţional din partaj până la
concurenţa drepturilor sale din masa succesorală. In această proporţie, datoria se stinge
prin confuzie. Dacă totalul acesteia este superior, se datorează plata soldului în condiţiile
şi termenele care afectau obligaţia (art. 864, al. 2).
Pg. 117
Este neimportant dacă datoria este exigibilă imediat sau dacă succesorul este un
moştenitor ab intestat sau un moştenitor testamentar (211).
Legea nouă consacră tehnica de imputare care pune comoştenitorii debitorului la
adăpost de riscul insolvabilităţii (212).
In schimb, această reportare a datoriilor este exclusă în cazul renunţării
moştenitorului care va trebui să-şi plătească datoria ca orice alt debitor.
EXEMPLU:
277. Totalul dobânzilor. Sumele reportabile produc, în principiu, dobânzi la rata legală
(213) (art. 866, al. 1).
Aceste dobânzi curg începând cu:
- Zziua deschiderii succesiunii dacă este vorba despre o datorie a moştenitorului
faţă de defunct (214) (215).
- Ziua exigibilitatii datoriei dacă este vorba despre o datorie intervenită pe
parcursul indiviziunii (216).
O stipulare contrară poate totuşi să prevadă ca sumele reportate să nu genereze
dobânzi.
278. O compensaţie. Legea nouă evocă în cele din urmă cazul unui co-părtaş care este
simultan creditor şi debitor cu privire la succesiune (art. 867). In această situaţie, nu îi
este atribuită datoria decât dacă, făcând bilanţul, contul prezintă un sold în favoarea
masei indivize.
Pg. 118
Pg. 119
1. Situaţia anterioară
281. Creditorii defunctului şi legatarii în sume de bani (228) continuă, în anumite condiţii
(229), să beneficieze de un drept de preferinţă asupra activului succesoral. Bunurile
succesiunii rămân astfel afectate din punctul de vedere al priorităţii creditorilor
succesorali.
Creditorii personali ai moştenitorului. De acum înainte, creditorii personali ai
moştenitorului pot solicita şi ei să fie preferaţi oricărui creditor al defunctului cu privire la
bunurile moştenitorului neculese cu titlul de succesiune (art. 878, al. 2). Elementele de
activ care constituie patrimoniul personal al moştenitorului devin şi ele gaj preferenţial ai
creditorilor săi personali.
Termenul de „separare a patrimoniilor” este abandonat, ca fiind parţial inexact în
profitul celui cu „drept de preferinţă”. In realitate, această regulă nu creează o veritabilă
partiţionare a patrimoniilor, ci acordă doar un drept de preferinţă asupra unei mase de
bunuri determinate fiecărui grup de creditori, succesorali sau personali.
b) Modalităţi
282. Acest drept de preferinţă poate fi exersat prin orice act prin care un creditor îşi
manifestă faţă de creditorul concurent intenţia sa de a fi preferat cu privire la un bun
determinat (art. 879) (230) (231). Exercitarea acestui drept nu impune acţiunea în justiţie.
Pentru mobile, prescrierea dreptului de a cere „separarea patrimoniilor”, atât
pentru creditorii personali cât şi pentru cei succesorali este redus la doi ani, calculând de
la data deschiderii succesiunii (art. 881, al. 1).
Referitor la imobile, regula rămâne neschimbată. Acţiunea se poate exersa dacă
bunurile rămân în mâinile moştenitorului (Vezi remarcile de mai sus privitor la
necesitatea de înscriere a privilegiului) (232).
In paralel cu aceste modificări, privilegiul asupra imobilelor (vechiul privilegiu de
separare a patrimoniilor) prevăzut la punctul 6 din articolul 2374 (233) este bilateralizat
(art. 878, al. 3). Articolul 2383 care se referă la înscrierea privilegiilor este de asemenea
reformulat in acest sens (234).
Creditorii solicitanţi pot totuşi să renunţe la privilegiul beneficierii de dreptul de
preferinţă (art. 880) (235).
283. Remarci. Aceste măsuri completează regulile deja adoptate la instaurarea procedurii
de acceptare până la concurenţa activului net. Ele tind astfel să realizeze un echilibru mai
bun între: