Invata sa spui ceea ce simti, invata sa fii tu insuti!

Dupa ani de « M-am saturat sa inghit ce zice mama », « nu mai vreau sa fac si la 23 de
ani ce zice tata », gata ! fa ceva pentru tine : invata sa fii tu insuti/insati ! Cum ? E
simplu : deja stii foarte bine ce le place si ce nu le place celor apropiati, au trecut prea
multi ani in care ai facut ca ei si ai trait indirect viata lor si nu pe a ta. A sosit momentul
sa-ti iei inima in dinti si sa le spui ce simti si ce crezi despre regulile lor, impunerile lor,
dar mai presus de orice a venit momentul sa-ti traiesti propria viata.
A nu se intelege gresit, nu mergi acum si-i torni mamei toate frustrarile si nemultumirile
ce ti le-a creat de-a lungul vietii, nici gand, doar ca iti vei schimba atitudinea. Vei incerca
sa nu-i ranesti pe ceilalti dar nici pe tine, caci daca tu esti ranit, de ce folos ai mai putea
fi ?
Stiu o domnisoara la 33 de ani, care pana acum 4 ani, deci cand avea 29, inca merga cu
parintii la tara, ceea ce nu este de condamnat, insa nu a zis niciodata nu pentru ca parintii
i-ar fi tinut teorie catev aore, s-ar fi ajuns la plansete si tipete si ar fi fost toata lumea
nefericita. Ea a ales sa le faca pe plac pentru a nu crea conflicte inutile. Insa, din pacate
aceasta atitudine i-a dus propria viata, in special cea personala pe un drum pe care a ajuns
sa-l deteste. Pe scurt, cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o cu parintii, fara a mai
avea timp si chef de ea, de frumusetea ei, de sufletul ei, de trairile ei, fiind mult prea
coplesita de problemele, gandurile si nemultumirile parintilor care ajungeau de fiecare
data si in primul rand pe capul ei.
Schimbarea a avenit acum 4 ani, cand am discutat cu ea, fiind intr-o stare de nefericire
maxima si cu dorinte de suicid. Nu a fost usor, dar a promis ca va incerca sa schimbe
lucrurile. Etapele pe care le-a urmat au fost pe cat de simple in aparenta, pe atat de
dificile in profunzime, insa rezultatele au fost uimitoare.
Primul lucru a inceput sa faca si ea reguli, de exemplu nu mai mergea doar ea sa cumpere
paine. Da suna banal, dar cand tu esti singurul care face acest lucru dintr-o familie, la un
moment dat iti dai seama de ce au ceilalti mai mult timp decta tine : pentru ca tu te duci
sa cumperi MEREU paine, tu platesti INTOTDEAUNA facturile, tu faci curat IN
FIECARE WEEK-END in toata casa si lista ar putea continua pagini in sir...
Schimbarile au continuat : si-a propus ca saptamanal sa faca ceva pentru ea : isi cumpara
o carte, mergea la film, la prajitura cu prietenele, la o piesa de teatru, ba chiar s-a inscris
si a urmat si un curs de dans.
E adevarat ca la inceput parintii evident ca au obiectat, insa in cateva saptamani au
inceput sa se obisnuiasca sa mai fac si ei lucruri pe care le facea NUMAI ea de ani de
zile.
Rezultatul : a castigat timp, multumire sufleteasca, si-a imbunatatit aspectul fizic si
vestimentar si in plus, avea un alt aer si un alt chef de viata.
Monotonia distruge fericirea, casnicia, dragostea, sufletele. Ea era intr-un fel “sluga la
stapan”, da, suna dur, dar este foarte realist.
Credeti ca a fost usor ? Nicidecum, dar cand a inceput sa culeaga roadele schimbarii, a
inceput intr-adevar sa-si traiasca propria viata.
Parintii nostri nu au drept de posesie asupra noastra, nici sotii, nici fratii si nici iubitii.
Fiecare in aceasta lume suntem sulfete ce au nevoie in primul rand de dragoste, de liniste
si de multumire, daca oricare dintre acestea este tulburat sau lipseste cu desavarsire
dizarmonia apare la toate nivelele : fizic, psihic si spiritual. Nu ne mai arde de nimic, nu
ne mai place nimic, nu avem dorinta de viata, ne pierdem, ne detestam propria viata.
Pentru ca aceasta sa nu ni se intample si chiar daca am ajuns intr-un moment delicat in
viata, doar noi suntem cei care putem schimba ceva, caci primim atunci cand cerem :
« cere si ti se va da ». In primul rand cere de la tine schimbarea, binele, frumosul si se vor
pune si ceilalti in miscare.
Nu exista retete pentru fericire, dar sute de studii au dovedit ca fericirea e in noi, daca
vrem sa o avem, sa o urnim, sa o inflorim, depinde doar de noi cat din fericire ni se
citeste pe fata si in suflet. Restul «  e vanare de vant ».