Sunteți pe pagina 1din 10

1 Imaginea patrimoniului

întreprinderii

Patrimoniul firmei este reflectat scriptic în bilanţul contabil; sinteza, în


expresie bănească, a activităţii de pe parcursul unui an este redată de contul de
rezultate.

Nevoile de analiză financiară au impus reflectarea structurii patrimoniului şi


după alte criterii decât cel ce stă la baza bilanţului contabil (figura 1). Astfel, în
analiza financiară sunt definite în plus bilanţul financiar şi bilanţul funcţional.
(i) bilanţul funcţional este realizat ca instrument al unei analize interne, cu
scopul de a reda – din perspectiva întreprinderii – capacitatea ei de a-şi continua
activitatea, de a fi viabilă;
(ii) bilanţul financiar este realizat ca instrument al unei analize externe, cu
scopul de a reda – de regulă din perspectiva unei bănci creditoare sau posibil
creditoare – şansele ca, în caz de faliment/lichidare, să poată fi obţinute lichidităţi
cu care să fie onoraţi creditorii acesteia.
Atât bilanţul funcţional, cât şi cel financiar se realizează pe baza bilanţului
contabil. Pentru fiecare din cele două tipuri de bilanţ se face o analiză specifică a
bilanţului contabil sau chiar a soldului fiecăruia din conturile ce sunt incluse într-un
punct din bilanţul contabil; specificitatea analizei se referă la studiul acestor conturi
prin prisma criteriului ce defineşte respectivul bilanţ; astfel fiecare element
component al bilanţului contabil este reîncadrat în posturile specifice respectivului
bilanţ.
De exemplu: în bilanţul contabil în postul „Creanţe” identificăm trei din
sumele alcătuitoare astfel:
– suma x este o datorie de încasat rezultată din vânzarea unui lot de produse
finite a cărei scadenţă este peste 18 zile;
– suma y este o datorie de încasat rezultată din închirierea întâmplătoare a
două din camioanele firmei şi a cărei scadenţă a fost depăşită cu trei luni;
– suma z este o creanţă din vânzarea cu 15 luni în urmă a unor produse finite
către un client rău platnic.
În cazul bilanţului funcţional sumele x şi z şi vor regăsi la „Active circulante
din exploatare”, iar suma y la „Active circulante în afara exploatării”, deoarece
primele două creanţe provin dintr-o operaţiune legată de obiectul de activitate al
firmei, iar cealaltă sumă dintr-o operaţie nelegată de acesta.
Gestiunea financiară a întreprinderii

Criteriul
Tipul de bilanţ Structura activului Structura pasivului
de structurare
contabil natura mijloacelor Imobilizări Capital propriu
şi a surselor y necorporale y capital social
y corporale y rezerve
y financiare y prime
Active circulante de emisiune
y stocuri y rezultat reportat
y avansuri y rezultatul
y clienţi exerciţiului
y capital subscris Provizioane pentru
nevărsat riscuri şi cheltuieli
y valori mobiliare Datorii
de plasament y financiare
y disponibilităţi y furnizori
Conturi y fiscale
de regularizare y sociale
y credite
de trezorerie
Conturi de
regularizare
funcţional funcţia căreia îi Activ fix Resurse
este afectat un Activ circulant permanente
anumit mijloc, y de exploatare y resurse proprii
respectiv sursă y în afara y datorii
exploatării financiare
Trezorerie activă Datorii circulante
y de exploatare
y în afara
exploatării
Trezorerie pasivă
financiar lichiditate, Active imobilizate Capital permanent
exigibilitate, cu durată mai mare y capital propriu
solvabilitate de un an y datorii pe
Active cu durata termen lung
mai mică de un an Datorii cu
y valori de scadenţa sub un an
exploatare
y valori realizabile
y valori
disponibile
Figura 1 Tipurile de bilanţ – comparaţie sintetică
Imaginea patrimoniului întreprinderii

În cazul bilanţului financiar numele z şi y se vor regăsi în „Active cu durată


mai mică de un an”, iar suma z în „Active imobilizare cu durata mai mare de un
an”.
Este evident că structura clasică a bilanţului contabil se poate schimba
semnificativ, prin astfel de redistribuiri. Scopul acestora este de a crea o nouă
imagine a patrimnoiului şi a surselor din care este finanţat, respectiv o imagine
dintr-un alt unghi:
– cel al funcţionalităţii, adică al realizării obiectului de activitate (în primul
rând), dar şi al celorlalte funcţii ale firmei;
– cel al capacităţii de continuare a activităţii şi de plată a datoriilor scadente.
Contul de rezultate redă sinteza tuturor veniturilor şi cheltuielilor legate de
activitatea de ansamblu a firmei, adică imagine bănească a oricărei operaţiuni
realizată de firmă şi care a angajat în orice fel patrimoniul ei.
Privit prin prisma direcţionării în raport cu firma a fluxurilor băneşti pe care
le sintetizează, contul de rezultate este un tablou de „intrări” (venituri) – „ieşiri”
(cheltuieli), o balanţă financiară a rezultatelor firmei.
Contul de rezultate înscrie pe de o parte cheltuielile şi pe de altă parte
veniturile, ambele clasificate în patru clase (fig. 2):
(i) de / din exploatare;
(ii) cota parte din eforturile privind operaţiuni efectuate în comun cu alţi
agenţi economici;
(iii) financiare;
(iv) excepţionale.
În ce priveşte cheltuielile reprezentând consumul material circulant, în
contul de rezultate se include consumul real (C):
C = SI + A – SF (1)
unde: SI = stocul iniţial al componentei de activ circulant (materie primă, material,
ambalaj, utilităţi etc.);
A = aprovizionările de peste an cu respevctiva componentă;
SF = stocul final al menţionatei componente.
În ce priveşte valoarea producţiei stocate, ea se determină ca stoc final
existent la finele anului (SF):
SF = SI + I – V (2)
unde SI = stocul iniţial de producţie stocată;
I = intrările în magazie de producţia finită din cursul anului;
V = vânzările de peste an de producţie finită.
Observaţie: În categoria producţie stocată se includ nu numai produse finite, ci
orice alt gen de rezultate materiale care se stochează şi sunt generate
de activitatea curentă a firmei: produse intermediare, producţie
neterminată, produse reziduale.
Gestiunea financiară a întreprinderii

Cheltuieli Venituri
(i) – de aprovizionare (mărfuri, (i) – vânzări de mărfuri;
materii prime, furnituri – vânzarea produselor finite;
consumabile, furnituri – valoarea producţiei stocate;
nestocabile, ambalaje); – producţia imobilizată (valoarea
– variaţii de stoc; produselor proprii utilizate pentru
– servicii externe (chirii, propria dotare);
reparaţii, asigurări, onorarii, – venituri nete din operaţiuni pe
publicitate, transport, poştă); termen lung (cota parte a anului
– impozite şi taxe; de bilanţ încasată pentru
– de personal (drepturi, diurne, operaţiuni extinse pe mai mulţi
pregătire); ani);
– alte cheltuieli ale gestiunii – subvenţii de exploatare;
curente (redevenţe, jetoane de – alte venituri din gestiunea curentă
prezenţă); (redevenţe primite, chirii încasate
– amortizări şi provizioane; din închirierea unor capacităţi de
(ii) – (fără subclase) producţie);
(iii) – dobânzi şi cheltuieli asimilate; – reluări asupra amortizărilor şi
– pierderi de curs din schimb provizioanelor;
valutar; – transferuri de cheltuieli;
– cheltuieli nete din cesiunea (ii) – (fără subclase)
valorilor mobiliare de (iii) – din participaţii;
plasament; – din active circulante financiare;
– amortismente şi provizioane – reluări din amortismente şi
financiare (amortizarea provizioane financiare;
împrumuturilor obligatare, – transferuri de cheltuieli
provizioane pentru titluri financiare;
financiare); – venituri nete din cesiunea
(iv) – din operaţiuni de gestiune valorilor mobiliare de plasament;
(amenzi fiscale sau penale, (iv) – din operaţiuni de gestiune
creanţe devenite (penalităţi încasate, donaţii,
nerambursabile); degrevări de impozite);
– din operaţiuni de capital – din operaţiuni de capital (venituri
(pierderea prin nerecuperarea din cedarea unor elemente de
din amortizări a oricărei activ, cota parte din subvenţiile de
imobilizări amortizabilă); investiţii aferentă anului de
– amortizări şi provizioane bilanţ);
excepţionale. – reluări asupra amortizărilor şi
provizioanelor excepţionale.

Figura 2 Sinteza contului de rezultate


Imaginea patrimoniului întreprinderii

APLICAŢII LA CAPITOLUL 1
1. Tipurile de mijloace regăsite în activul bilanţului contabil sunt:
A) active corporale; B) active fixe; C) active necorporale;
D) active imobilizatoare cu durata peste un an;
E) active circulante; F) active financiare; G) trezorerie activă;
H) active imobilizatoare cu durata sub un an; I) lichidităţi.

Răspuns: a) B, E, G; b) D, h; H; c) A, C, F, I; d) A, C, D, h; e) D, G, I.

2. Grupele de imobilizări, aşa cum sunt definite în bilanţul contabil sunt:


A) necorporale; B) corporale; C) activul fix;
D) active imobilizate cu durata peste un an;
E) financiare; F) de plasament; G) stocuri;
H) provizioane pentru deprecierea imobilizărilor.

Răspuns: a) A, B, D, C; b) A, B, E, H; c) E, F; d) C; e) D, E, H.

3. Investiţiile în maşini, utilaje, echipamente şi instalaţii necesare pentru comer-


cializarea produselor finite ale firmei se regăsesc în bilanţul contabil în:
a) pasivul de exploatare; b) activele circulante;
c) imobilizări corporale; d) imobilizări financiare;
e) active imobilizate cu durata peste un an.

4. Titlurile de participaţie sunt:


a) valori mobiliare de plasament;
b) titluri achiziţionate pentru valorificarea diferenţei de curs;
c) titluri cumpărate strict pentru accesul la un divident despre care se ştie că ar
putea fi tentant;
d) obligaţiuni ale trezoreriei;
e) plasamente ce au ca obiectiv accesul la controlul unei alte societăţi
comerciale.

5. Relaţia între valoarea netă contabilă (VNC) şi valoarea de achiziţie (VA) a


unei imobilizări financiare este:
a) VNC = VA; b) VNC = VA (1+d)n; c) VNC = VA + P;
d) VNC = VA – P; e) VNC = VA + (Pc-VA (1+d)n),
unde: d = rata dobânzii; n = durata imobilizării;
P = provizioane; Pc = preţ curent de piaţă.
Gestiunea financiară a întreprinderii

6. Activele circulante, în sensul bilanţului contabil, sunt cele caracterizate prin:


A. lipsa corpului material;
B. existenţa corpului material;
C. nu are importanţă materialitatea corpului lor;
D. pot fi sau nu băneşti;
E. sunt diferite de mijloacele băneşti;
F. nu au caracter durabil;
G. nu are importanţă durabilitatea lor.

Răspuns: a) C, D, H; b) B, D, G; c) B, E, G; d) B, E; e) C, E.

7. Capitalul subscris nevărsat se înscrie în bilanţul contabil în:


a) active imobilizate; b) active circulante;
c) capital social (în roşu); d) capital propriu;
e) pasiv, în partea privind datoriile.

8. Capitalul social al unei firme reprezintă:


a) contribuţia membrilor fondatori;
b) valoarea de piaţă, la data bilanţului, a acţiunilor emise;
c) valoarea nominală a acţiunilor emise;
d) valoarea de emisiune a acţiunilor emise;
e) valoarea la zi a acţiunilor emise.

9. În capitalul propriu din bilanţul contabil se includ (printre altele):


A) rezervele; B) rezultatul reportat;
C) împrumutul obligatar; D) orice împrumut pe termen lung;
E) provizioanele de orice fel; F) primele de emisiune.

Răspuns: a) D; b) A,D,E; c) C; d) A, B, F; e) A, B, D, E.

10. Datoriile de tip comercial se referă strict la cele privind:


a) clienţii creditori, furnizori şi băncile; b) băncile;
c) clienţii creditori şi furnizorii; d) băncile, statul şi asigurările sociale;
e) furnizorii şi băncile.

11. Clasificarea patrimonială în bilanţul funcţional se face după criteriul:


a) tipul de mijloace şi lichiditatea lor;
b) provenienţa sursei şi exigibilitatea ei;
c) funcţia de care este legată sursa şi căreia îi serveşte mijlocul;
d) tipul de mijloace şi provenienţa sursei;
e) lichiditate, exigibilitate şi solvabilitate.
Imaginea patrimoniului întreprinderii

12. Activul bilanţului funcţional cuprinde:


A) activul fix; B) activul circulant; C) trezoreria activă;
D) sursele exigibile ale firmei;
E) sursele de finanţare a mijloacelor din patrimoniu.
Răspuns: a) E; b) E mai puţin D; c) A, B; d) A, B, C e) toate.
13. Clasificarea patrimonială în bilanţul financiar se face după criteriul:
a) tipul de mijloace şi exigibilitatea lor;
b) sursa financiară şi lichiditatea ei;
c) funcţia de care este legată sursa şi căreia îi serveşte mijlocul;
d) tipul de mijloace şi provenienţa sursei;
e) lichiditate, exigibilitate şi solvabilitate.
14. Lichiditatea este:
a) capacitatea firmei de a-şi transforma activele în disponibilităţi;
b) capacitatea firmei de a-şi respecta scadenţa la datorii;
c) capacitatea firmei de a-şi achita datoriile;
d) capacitatea firmei de a se autofinanţa;
e) existenţa lichidităţilor în casă şi în cont.
15. Bilanţul financiar:
A) este de regulă o analiză externă făcută, de obicei, de o bancă;
B) este de regulă o analiză internă făcută de însăşi firma;
C) este făcut în perspectiva continuării activităţii;
D) este făcut în perspectiva încetării activităţii;
E) este obligatoriu prin legea contabilităţii.
Răspuns: a) A, C, E; b) B, D, E; c) A, D; d) B, C; e) B, C, E.
16. Scopul bilanţului financiar este de a şti dacă:
a) întreprinderea este solvabilă în perspectiva continuării activităţii;
b) întreprinderea este solvabilă în perspectiva încetării activităţii;
c) întreprinderea are caracteristica de lichiditate şi îşi poate continua
activitatea;
d) întreprinderea are caracteristica de exigibilitate;
e) întreprinderea are rezultate financiare satisfăcătoare pentru acţionari şi
pentru autofinanţare.
17. În activul bilanţului financiar se includ:
a) mijloacele în ordinea crescândă a lichidităţii lor;
b) mijloacele în ordinea descrescândă a lichidităţii lor;
c) sursele în ordinea crescândă a lichidităţii lor;
d) sursele în ordinea descrescândă a lichidităţii lor;
e) mijloacele în ordinea crescândă a exigibilităţii lor;
f) mijloacele în ordinea descrescândă a exigibilităţii lor.
Gestiunea financiară a întreprinderii

18. Pasivul bilanţului financiar este ordonat după:


a) lichiditate; b) exigibilitate; c) solvabilitate;
d) durabilitate; e) valoare; f) randament.

19. Cheltuielile legate de utilităţi şi servicii externe se înscriu în contul de rezultate în:
a) cheltuieli de exploatare; b) cheltuieli financiare; c) cheltuieli excepţionale;
d) nu se înscriu; e) cheltuieli în avans.

20. În cheltuielile financiare din contul de rezultate se înscriu:


a) cheltuielile de aprovizionare;
b) cheltuieli de personal;
c) cote părţi din cheltuielile privind operaţiuni desfăşurate în comun;
d) cheltuieli nete din cesiunea valorilor mobiliare de plasament;
e) amortismente şi provizioane.

21. Veniturile din producţia stocată (VPS) se determină, pentru înscrierea în contul
de rezultate, după relaţia:
a) VPS = SI + I; b) VPS = I – V; c) VPS = SI – V;
d) VPS = SI + I – V; e) VPS = SI + I + V; f) VPS = V,
unde: SI = valoarea stocului iniţial;
I = valoarea intrărilor pe parcursul anului;
V = valoarea producţiei vândute.

22. Veniturile din vânzarea producţiei se înscriu în contul de rezultate la:


a) venituri din exploatare; b) venituri financiare;
c) venituri din vânzarea mărfurilor; d) venituri excepţionale;
e) disponibilităţi băneşti în cont sau casă.

23. În veniturile excepţionale se înscriu:


A) subvenţii pentru producţie; B) venituri din producţia imobilizată;
C) cota parte din veniturile din operaţiuni efectuate în comun;
D) impozite şi taxe; E) degrevări de impozite;
F) venituri din diferenţe de curs de schimb.
Răspuns: a) A, B, D; b) toate; c) E; d) B, F; e) nici una.

24. Din documentele contabile rezultă că în decursul anului intrările de produse


finite în magazie sunt 93,8 mld. lei şi că vânzările de produse finite sunt de
88,4 mld. lei. Stocul la 31.12 precedent a fost de 1,6 mld. lei. Care este
valoarea producţiei stocate care se regăseşte în contul de rezultate (în mld. lei)
la 31.12. curent?
Răspuns: a) 183,8; b) 5,4; c) 180,6; d) 7,0; e) nu se înscrie în acest cont.
Imaginea patrimoniului întreprinderii

25. În bilanţul funcţional elaborat la finele trimestrului 2 al anului se regăsesc


(mil. lei): activ fix 1213,4; resurse proprii 1191,3; active circulante 512,9;
datorii financiare 111,1; datorii circulante 473,2; trezoreria activă 68,2;
trezoreria pasivă 18,9. Să se determine valoarea surselor de finanţare pe care
le utilizează firma şi valoarea surselor permanente.

Răspuns: a) nu se determină la bilanţul trimestrial, ci numai la cel anual;


b) 1794,5 şi 1302,4; c) 111,1 şi 584,3;
d) 1775,6 şi 1302,4; e) 1794,5 şi 1775,6.

26. Bilanţul funcţional previzional pentru 31.12 arată un patrimoniu de 791,2 mil.
lei, la un volum de 618,9 mil. lei resurse proprii şi o trezorerie pasivă estimată
la 2,9 mil. lei. Ce alte categorii de surse ar putea utiliza firma, în caz de
nevoie, şi la ce volum?

Răspuns:
a) nu este nevoie de alte surse de finanţare;
b) active imobilizate de 169,4 mil. lei:
c) active circulante de 172,3 mil. lei;
d) emisiune suplimentară de acţiuni de 172,3 mil. lei;
e) datorii de 169,4 mil. lei.

27. O firmă contractează un împrumut obligatar prin titluri cu valoarea nominală


de 1.000.000 lei emise la un curs suprapari de 102. Întreaga emisiune de
10.000 titluri se vinde. Care este prima de rambursare cu care firma se
înregistrează în bilanţul anual şi în ce parte a bilanţului o va înregistra? Dar
restul împrumutului?

Răspuns:
a) nu se înregistrează cu primă de rambursare, iar în pasiv la datorii financiare
se înregistrează cu 10,2 mld. lei;
b) se înregistrează în activ în contul de la bancă cu 10 mld. lei şi în pasiv în
alte datorii cu prima de rambursare de 0,2 mld. lei;
c) se înregistrează în pasiv în datorii financiare cu 10 mld. lei şi nu se
înregistrează cu primă de rambursare;
d) se înregistrează în pasiv în datorii financiare cu 10 mld. lei şi în activ în
conturi de regularizare cu 0,2 mld. lei primă de rambursare;
e) se înregistrează în datorii financiare cu 10 mld. lei şi în prima de emisiune
cu 0,2 mld. lei, ambele pasiv.
28. Firma SC se constituie printr-un tiraj de 100.000 de acţiuni cu valoarea de
emisiune de 10.000 lei/buc. Grupul fondator stabileşte datele de 15 febr.
pentru un vărsământ de 40% şi 15 mai pentru un vărsământ de 35%. Până la
Gestiunea financiară a întreprinderii

data bilanţului s-au vărsat 380 mil. lei de la primul termen şi 320 mil. lei de la
al doilea termen. La 30 iunie se încheie bilanţul contabil. Cum se vor reflecta
în el rezultatele financiare ale acestor operaţiuni?
Răspuns:
a) se înregistrează în pasiv capital social 1 mld. lei;
b) se înregistrează în pasiv capital social 1 mld. lei şi în activ în contul de la
bancă 1 mld. lei;
c) se înregistrează în pasiv în capital social 1 mld. lei şi în activ în active
circulante 300 mil. lei;
d) în bilanţul trimestrial nu se înregistrează astfel de operaţiuni;
e) în bilanţul contabil se face înregistrarea capitalului social numai după ce a
fost vărsată întreaga lui valoare.