Nimic nu e mai greu decat sa intelegi pacatul cand esti in adanc de patimi (Parintele Arsenie Boca).

Nesimtirea duhovniceasca = neintelegerea saraciei in care ne coboara pacatul + nepriceperea harului. In

primul rand de sfinti are nevoie Dumnezeu, ca sa Se vada in lume (pe fetele sfintilor). Sf. Arh.Stefan este
mucenicul evidentei; pe fata lui Se stravede Dumnezeu. Sfintii sunt filozofii Duhului Sfant
(Sf.Macarie).Din ei curge Duhul,ei au devenit insusi Duhul. Sfantul este un mic Dumnezeu in noroi(ul
trupului) (Sf.Iustin Popovici). Omul are nevoie de sfinti pentru ca acestia dobandesc statura lui
Hristos(taina omului). Sfantul e singurul raspuns la problematica omului (nu
sociologia,antropologia,psihologia), in el se masoara comportamentul uman. In vietile sfintilor ne putem
regasi si putem afla leacul bolii noastre. Scopul sfinteniei (modelului) este transformarea omului in Om
(Parintele Arsenie). Istoria este chemarea la judecata a umanitatii de catre Dumnezeu. Prin sfinti
natiunile se pot purifica.Ei intarzie Judecata de apoi. Sfintii sunt intrarea Imparatiei lui Dumnezeu in
timpul nostru istoric. Biserica are nevoie de sfinti pt.ca ei certifica ramanerea lui Hristos in biserica. O
comunitate religioasa care nu genereaza sfinti e doar omeneasca,inutila. Sfintii sunt carmaci autentici ai
bisericii (unicii).Fara ei biserica ajunge doar o insitutie sociala (ca la catolici,protestanti).Sfintii arata
cauza inechitatilor sociale =degradarea relatiei om / Dmnezeu. Biserica nu e chemata sa faca revolutii, ci
sa transfigureze umanul, sa-l scoata din moarte. Sfintii ne arata masura la care suntem (pe nicaieri), nu
numai pe cea la care trebuie sa ajungem. Noi stam in casa painii si murim de foame.Avem in fiecare zi
unul sau mai multi sfinti si nu ii cunoastem, chemam. Sfintii striga: de ce va temeti? Noi suntem
imposibilul! Istoria poate sa asfinteasca frumos sau sa apuna urat. Sfintii sunt mireasma vietii
mirenilor,sunt masura, slava si judecata lor. Sfintii sunt cei care pastreaza normalitatea umanului (si in
stiinta). Cultura poate sa animalizeze - sfintii sunt masura culturii, ei o pot face fata a Invierii lui Hristos,
o pot scapa de patimi. Sfintii au parcurs drumul cel mai lung, de la iad la rai, de la diavol la Dumnezeu-
Limitele omului sunt limitele sfinteniei ale.(Parintele Arsenie). Omul care iubeste nu se roaga PENTRU
celalalt, ci IN LOCUL celuilalt.Ce sunt ale unuia sunt si ale celuilalt. Cand iti gasesti rostul
(indumezeirea)nu-ti mai ajunge timpul sa ti-l faci. Rostul vietii e despatimirea; pe masura ce scapam de
patimi, ajungem sa iubim mai mult.