Se cere o schimbare

Pana cand va mai ingadui Dumnezeu ca soarele sa rasara in fiecare dimineata,

si pana cand luna va mai lumina intunericul noptii? Cata rabdare mai are
Dumnezeu cu noi? Cand vom inceta sa mai fim egoisti, pesimisti si asa de falsi?
Parca traim in Venetia la bal mascat unde, a avea masca pe fata este obligatoriu.
Ei bine, nu traim in Venetia dar mastile de pe fata tot nu le dam jos; poate ne
place cu ele. Cineva spunea ca atunci cand oamenii isi dau mastile jos, distractia
inceteaza.

    Am ajuns sa fim prea superficiali, am coborat standardele mult prea jos si inca
ne miram de ce ratacim asa de tragic? “Bun venit” in lumea reala, rea, care se afla
intr’un continuu regres care promoveaza cu succes, din pacate, prostia si
incultura. Mare’i prostia…poate chiar prea mare deja. Cred ca nu e gresit sa spun
ca moralitatea este sub nivelul marii. Moralitate? Ce e aia?

    E bine de stiut mai ales acum cand suntem mai jos decat am fost vreodata ca se
poate schimba ceva, ca putem alege ceva diferit, ca putem face o diferenta
vizibila, ca ne putem lasa amprenta pozitiva asupra lucrurilor si oamenilor. Cred
ca putem sta impotriva curentului, cred ca putem fi oameni cu coloana
vertebrala, cred ca putem trai dupa legile morale, cred ca se poate schimba
lumea. Cred ca putem sa tinem piept “valului de noroi” care pateaza haina,ce era
candva curata, a lumii.

    Nimeni nu a spus ca va fi usor, dar implinirile si realizarile care vor urma, vor fi
cu adevarat deosebite. Sunt sigur de asta. Merita sa fim lumina si sa schimbam
intunericul in lumina. Lucrurile vor fi diferite si schimbarea va fi numai in bine…
Ce zici? Luptam pentru binele tuturor? Merita!

Titu Palut