Bisericile sapate in

piatra din Lalibela

Micutul oras Lalibela,

situat in Etiopia, este
caminul unora dintre
cele mai
impresionante
locasuri de cult din
lume: acestea sunt 11
biserici sapate in
piatra, fiecare dintre
ele fiind sapate dintr- click tasta enter pentru animatie
un bloc unitar de
granit, acoperisul Pentru audio – clic pe >
 Orasul Lalibela era
cunoscut in vechime sub
denumirea de Roha.
Vechiul nume a fost
inlocuit de cel actual in
secolul al XII-lea, in
momentul in care regele
Lalibela a hotarat saparea
minunatelor biserici ce
uimesc pana si astazi.
Regele Lalibela era un
membru al dinastiei
Zagwe, care a ajuns sa
ocupe tronul Etiopiei in
jurul anului 1000. In
momentul in care
dusmanii acestuia au
inceput sa creasca in
putere, regele Lalibela
a simtit nevoia sa
apeleze la rugaciunea
Bisericii Etiopiene,
spre bucuria careia a
ordonat saparea
bisericilor de o
unicitate
Pe langa nadejdea
in rugaciunea
Bisericii, regele
Lalibela a mai
gandit un rost al
bisericutelor, si
anume, acela de a
veni in sprijinul
celor care nu isi
puteau permite sa
ajunga sa viziteze
Locurile Sfinte.
Acest "Nou
Ierusalim" a fost
punerea in fapta a
ideii de oras sfant
 Conform unor
inregistrari
istorice, regele ar
fi mers la Locurile
Sfinte si ar fi
ramas profund
impresionat de ce a
vazut acolo. Cu
toate acestea,
regele nu a
incercat catusi de
putin sa copieze
ceea ce a vezut in
Tara Sfanta.
Arhitectura
religioasa a
regelui Lalibela nu
ar putea fi mai
originala si mai
unica decat este.
Bisericile de piatra din Lalibela nu sunt
construite, ci sapate, excavate. Fiecare
biserica a fost lucrata sapandu-se, in
primul rand, un sant adanc in jurul
zonei cu pricina, iar mai apoi, cu multa
minutiozitate s-a trecut la saparea
interiorului blocului de piatra ramas in
centru. Cea mai incapatoare biserica
este inalta de 12.50 metri. Toate
lucrarile au fost realizate cu ciocanul si
 O traditie populara
marturiseste ca, in
fiecare noapte, cand
mesterii mergeau sa
doarma, ingerii coborau
si continuau lucrarea
acestora pana
dimineata. Una dintre
bisericute, Bet
Maryam, pastreaza o
coloana din piatra pe
care se vede chipul
regelui Lalibela. La
baza coloanei, regele a
incizat secretele
constuirii bisericutelor -
aceste texte sunt
scrise cu aur, iar
asupra lor se pot uita
decat preotii.
 Intentia primara
a regelui
Lalibela, si
anume aceea de
a castiga de
partea sa
Biserica, a avut
doua urmari
neprevazute si
impresionante:
crearea unui loc
sfant de o
frumusete
neegalata si cu o
arhitectura unica
in lume, si
convertirea
regelui la o viata
religioasa.
 Dupa 20 de ani
de conducere,
regele Lalibela a
abdicat de la
tron, ajungand
eremit si intrand
intr-o pestera
unde manca
numai radacini si
legume. Pana in
ziua de astazi,
Biserica Etiopiana
Crestina il
priveste pe
Regele Lalibele
drept unul dintre
cei mai mari
sfinti ai ei.
 In bisericutele de
piatra din Lalibela se
slujeste in mod
neintrerupt inca din
secolul al XII-lea,
cand acestea au fost
terminate.
Primii exploratori europeni
ce au vizitat aceste
minutate locuri sunt niste
portughezi care au ajuns
aici in anul 1520. Unul
dintre acestia, descriind
locul, in jurnalul sau,
spune: "atat de minunat
este acest loc incat imi
este teama ca cei care vor
citi descrierea mea, ma vor
suspecta de inflorire si de
minciuna".
 Bisericile sapate in piatra din Lalibela -
locruri unice in lume
Acoperisurile bisericutelor din piatra se afla la
nivelul solului, pe acestea ajungandu-se cu
ajutorul unor mici podete de lemn. Bisericile
sunt legate intre ele prin tunele si galerii sapate
tot in piatra bruta a granitului. Coloanele din
interiorul bisericutelor au fost usor tocite de
catre mainile inchinatorilor.
de simple, pe atat
de frumoase.
Dintre elementele
de arhitectura, iei
in evidenta
ferestrele micute
si firave sapate in
peretii laterali,
avand forme si
dimensiuni
diferite. Pe langa
acestea mai gasim
si cruci, svastici
(motiv
arhitectural
religios din
Rasarit) si broderii
 Fiecare biserica are
calugarul ei rezident,
care apare in usa
pentru a intampina
pe tot pelerinul ce ii
calca pragul. Acesta,
tinand in mana una
dintre crucile mari
de procesiune ale
bisericii, neobisnuit
facute din argint,
pozeaza cu bucurie
alaturi de pelerini.
 In total, in Lalibela, se afla 11 bisericute sapate in piatra.
Dintre acestea, cea mai impresionanta este cea a Sfantului
Gheorghe (Bet Giorgis). Situata in partea de vest a vaii cu
bisericute, coboara 12.50 metri de la nivelul solului. Tavanul
acesteia ne infatiseaza forma unei cruci grecesti. Aceasta a
fost construita dupa moartea regelui Lalibela (c.1220) de catre
sotia sa, drept memorial al sfantului rege. Biserica Sfantului
Gheorghe reprezinta culmea arhitecturii acestui loc unic in lume.
In "Grupul Nordic", peste drumul ce trece
pe langa Biserica Sfantul Gheorghe, se
afla Biserica Beta Medhane Alem, locul in
care se pastreaza crucea regelui Lalibela.
Aceasta se crede a fi cea mai larga
biserica monolitica din lume. Se mai spune
ca aceasta este o copie a Bisericii Sfanta
Maria de Zion din Axum.
Bete Medhane Alem
este legata de catre
Beta Maryam printr-
un tunel sapat in
piatra. Aceasta din
urma se crede a fi
cea mai veche
dintre toate de aici.
Elementele
arhitecturale ale
acesteia sunt si ele
foarte simple si
frumoase: ferestre
sculptate, cruci
malteze, stele de
tipul celor din Axum,
cruci latine si
ferestre simple
 In apropierea Bisericii Sfanta Maria se afla Beta Golgotha,
cunoscuta in special pentru picturile acesteia murale, in care sfintii
sunt reprezentati in marime naturala. De asemenea, biserica
pastreaza si mormantul regelui Lalibela, peste care se afla o
lespede de piatra. Din grupul Vestic de bisericute mentionad doar
Capela Selassie si Mormantul lui Adam.
"Grupul Estic" include urmatoarele locuri de
inchinaciune: Bete Amanuel (posibil sa fi
fost capela regala), Bete Merkorios
(probabil sa fi fost inchisoare la inceput),
Bete Abba Libanos si Bete Gabriel-Rufael.
 Pelerinii ce sosesc pe aceste meleaguri trebuie
sa fie constienti ca drumurile intre bisericute
sunt uneori abrupte, cu trepte rigide sau inalte,
prin urmare au nevoie sa aiba o oarecare
dexteritate. In interiorul bisericutelor se intra
fara incaltaminte, aceasta ramanand la intrare in
grija monahului ce sta mereu la intrare.