Sunteți pe pagina 1din 5

Contents Page

Inapoi la raspunsuri la intrebari

Domnule Crisan Hariton,

Eu sunt un crestin ortodox si va rog frumos sa-mi comunicati si mie,


intr-un mod usor de inteles mie, parerea dumneavoastra cu privire la
urmatoarele notiuni din crestinismul ortodox:

1)rai;
2)iad;
3)moarte vesnica;
4)mantuire;
5)Iisus Hristos, mantuitorul lumii;
6)Tatal, Fiul si Duhul Sfant;
7) Cuvintele lui Iisus:
"Iar Iisus zise catre apostolii sai: <<Luati Duh Sfant. Carora le veti
ierta pacatele, iertate vor fi. Iar celor carora le veti tine, tinute vor
fi>>"

Va multumesc.

Giuliano

Raspuns:

1,2.Bineinteles ca pentru a clarifica aceste notiuni sunt necesare volume intregi-si


tot nu ar fi clarificate-;ele vor putea fi intelese plenar doar prin experimentare directa
,adica prin trairea efectiva a realitatilor evocate. Vom realiza doar o prezentare succinta a
acestor notiuni.
Pentru aceasta avem nevoie de clarificarea notiunilor de bine si rau.
Binele si raul sunt doua categorii subiective, atunci cand este vorba de aprecierea
umana. Caci pentru Dumnezeu ele nu exista. El vede totul “de sus”, are o privire “de
ansamblu” ,daca este sa ne exprimam simplist, si totul are o “ratiune divina”.Noi ,cei de
jos, privim astfel incat ne scapa aceste ratiuni superioare si, de multe ori apreciem ca
nejusta o anumita situatie pe care o intalnim in viata noastra. Un conducator despotic are
la un moment dat o “intuitie” si construieste o biserica. Pentru aceasta va fi rasplatit cu o
inmormantare fastuasa, dupa care merge in planurile infernale (iadul din credinta
crestina) unde plateste nedreptatile facute. Un pustnic care petrece toata viata in post si
rugaciune moare sfasiat de fiare. In felul acesta isi ispaseste putinele pacate care I-au mai
ramas si eliberat fiind de planul fizic este translatat conform legii Karmice (definita de
Iisus prin:”cine seamana vant culege furtuna si cine scoate sabia de sabie va muri”) in
planurile astrale paradisiace unde va fi rasplatit pentru faptele “bune” (raiul).Pentru
Dumnezeu totul este clar, fiacare primind ceea ce a meritat.Pentru muritor in schimb,
situatia poate aparea nedreapta. Cel care a pacatuit moare in fast si bogatie iar cel care a
fost sfant in mizerie si teroare. De aceea, de multe ori ,adevaratii intelepti , actionand in
virtutea unor perceptii subtile, savarsesc fapte care, pentru ignorant, apar ca lipsite de
sens. Ei, inteleptii ,se plaseaza in Realitatea Divina, avand viziunea de ansamblu,
viziunea holistica de care vorbeam in acest site, ignorantii vazand situatia de pe nivelul
faptelor, scapandu-le ratiunile “reale”. Acestia din urma nu vad padurea din cauza
copacilor.
Legea cauzei si efectului este in stransa legatura cu realitatea reincarnarii pe care
biserica ortodoxa nu o recunoaste. Nu vreau sa intram intr-o polemica pro, contra,
reincarnare. Este suficient sa amintim ca in primii ani ai Crestinismului ,misticii crestini
ca Origene, Sf. Clement, Sf. Augustin, Sf. Ieronim (sec IV) si alti parinti credeau in
reincarnare. Ea este negata abia in secolul al VI-lea.
Sa ne mai intrebam la ce se referea Mantuitorul cand vorbea despre greselile
orbului din nastere decat la cele savarsite intr-o alta existenta? Sau ce avrut sa spuna cand
se adresa Discipolilor: “Ma ascultati si ma intelegeti pentru ca m-ati mai ascultat si m-ati
mai inteles?” lucru intarit si de Apostolul Pavel cand spune “dupa cum ne-a ales siesi mai
inainte de intemeierea lumii ca sa fim noi sfinti si desavarsiti inaintea Sa…” caci spiritele
care trebuiau sa colaboreze cu Iisus erau pregatite de mii de veacuri ca, la simpla Lui
chemare, sa-L urmeze.
Raiul si iadul sunt “realitati” paralele cu planul in care traim noi, “paralele” care
paradoxal prezinta puncte de intersectie.Acestea pot fi definite ca adevarate “universuri”
in care traiesc entitatile,fiintele care prezinta similitudini care “se aseamana” (stiind ca
cine se aseamana se aduna).
In primul “univers”din discutie, raiul, traiesc fiintele pure, elevate spiritual, care
respecta legile fundamentale ale lui Dumnezeu si care au o aspiratie constanta de a-L
cunoaste pe Dumnezeu. Principiul de baza aici este cel al Iubirii Universale ce
expansioneaza fiinta conferindu-le o viziune greu de redat in cuvinte.Locuitorii acestor
lumi au un nivel de constiinta corespunzator planurilor in care traiesc, adica unul foarte
inalt.
Atat bucuriile, cat si pedepsele pe care le primim dupa moarte nu pot fi materiale,
deoarece corpurile ramase dupa moarte nu sunt materiale (astral, cauzal etc.); o spune
bunul simt. Aceste pedepse si bucurii nu au nimic carnal si sunt de mii de ori mai intense
si mai vii decat cele incercate de noi pe pamant.
Cunoasterea tuturor lucrurilor; a nu avea ura, gelozie, invidie, ambitie, si nici o
pasiune care conduce la nefericire reprezinta caracteristici ale fiintelor ce locuiesc in
planurile paradisiace.Dragostea ce le uneste este pentru ele izvorul unei supreme fericiri.
Ele nu incearca nici nevoile nici suferintele, nici angoasele lumii materiale; sunt fericite
prin Binele pe care-l fac-de altminteri, fericirea Spiritelor este direct proportionala cu
elevarea lor. Doar spiritele care-l cunosc pe Dumnezeu se bucura cu adevarat de Fericirea
Suprema; insa nici celelalte spirite nu sunt nefericite, intre cele rele si cele perfecte
existand o infinitate de stari unde bucuriile sunt conforme cu nivelul moral propriu
fiecaruia.Cele care sunt suficient de avansate inteleg fericirea celor situate inaintea lor si
aspira la acesta stare. Dar acest lucru reprezinta pentru ele un subiect de emulatie si
nicidecum de gelozie, pentru ca ele stiu bine ca depinde doar de ele sa ajunga acolo si de
aceea ele lucreaza temeinic in acest scop, insa cu calmul bunei constiinte, fiind fericite ca
nu sufera ceea ce indura spiritele rele.
In iad suferintele spiritelor inferioare sunt tot atat de diverse ca si cauzele ce le-au
produs si sunt direct proportionale cu nivelul de inferioritate, asa cum bucuriile sunt
proportionale cu nivelul de elevare. Suferintele indurate de ele se pot rezuma astfel:
invidiaza tot ceea ce le lipseste si nu pot obtine pentru a fi fericite; vad fericirea si nu o
pot atinge;incearca regretul, gelozia, furia, disperarea fata de ceea ce le impiedica sa fie
fericite; sunt chinuite de remuscari si anxietati nelamurite;isi doresc toate bucuriile si nu
si le pot satisface, si aceasta le terorizeaza. Avarul vede aurul pe care nu-l poate avea;
desfranatul, orgii la care nu poate lua parte;orgoliosul, onoruri pe care le doreste si de
care nu se poate bucura.
Omul, neputand reda prin limbajul sau natura acestor suferinte, nu a gasit
comparatie mai puternica decat cea a focului, pentru a zugravi infernul, caci pentru el
focul este modelul celui mai crud supliciu si simbolul celei mai energice actiuni. De
aceea credinta in focul vesnic apare din cele mai indepartate timpuri, fiind mostenita si de
contemporaneitate
3.Conceptul de moarte vesnica nu l-am intalnit si cred ca va referiti la viata
vesnica acesta reprezentand viata in Sinele Suprem care reprezinta o “picatura” din
Dumnezeu. Cum Dumnezeu este etern, imuabil, atotputernic, aceleasi calitati le prezinta
si Sinele nostru Suprem.
4.Mantuirea reprezinta in esenta acelasi lucru cu starea de eliberare, starea de
holism permanentizata, pe care am prezentat-o in cadrul sitului in SECTIUNEA DESPRE
YOGA deci va recomandam cititi acesta sectiune alaturi de sectiunea SCOPUL VIETII ;
5. Iisus Hristos, mantuitorul lumii;
Cand pamantul a fost creat si a devenit apt pentru a fi populat de omenire, fiinta
umana a primit promisiunea eliberarii din lanturile sale si din valurile de carne-prin
interventia PRINCIPIULUI CREATOR. Dupa venirea Mantuitorului, se constata ca in
invizibil numele Principiului Mantuitor, este scris de la constituirea planetei noastre, iar
arheometria lui Saint Yves Alveydre determina cu exactitate faptul ca acest nume in toate
civilizatiile este cel al lui Iisus .
In India, arheometria ne arata ca principiul s-a numit Isva, Salvatorul, de unde
Isvara, Salvatorul-Rege, care mai tarziu a devenit prin analogia contrariilor Siva si Sakti.
In Egipt, el s-a numit Oshi, Stapanul, Oshiri-ri, Stapanul-Rege. Paganii il cunosc
sub numele de Iaccos.
Era deci imposibil ca un adevarat clarvazator sau un adevarat profet, indiferent de
religia sa, sa citeasca in “sufletul” invizibil al planetei noastre, fara sa vada aparand
numele Salvatorului, al Mantuitorului si al istoriei sacrificiului sau mantuitor pentru
omenire.(cand spun sacrificiu nu ma refer doar la crucificare ci si la “sacrificiul” facut de
Dumnezeu cand se incarneaza sub forma umana).
Fiecare rasa a parcurs propriul sau ciclu de initiere care a condus-o la cunoasterea
misterelor Verbului inainte ca acesta sa se intrupeze.
Ciclul acesta cuprinde trei faze:
1. faza de initiere instinctiva facuta de clarvazatori;
2. faza de initiere cerebrala facuta de profeti si de legislatori;
3. faza de initiere cardiaca facuta de un trimis al Cuvantului, sau de Cuvantul
insusi venit in trup.
In sfarsit, dincolo de ciclu, reluarea initierii pentru elementele ce nu au fost
capabile sa participe la revelatia precedenta.
Aceste trei faze respecta legea lui trei despre care am mai vorbit, ea intalnindu-se
pretutindeni in manifestare, fiind regasita si in triada Tatal, Fiul, Sfantul Duh.
Daca analizam doar doua rase: cea galbena si cea alba, vom constata ca la prima
ciclul instinctiv este cuprins in perioada prevedica, ciclul intelectual in perioada vedica-
Legile lui Manu-(Manu,Numa,Minos,Moise,Emmanuel, diferite nume ale acestui ciclu),
iar ciclul revelatiei Verbului in perioada lui Krisna si a ultimului Buddha.
La rasa alba ciclul revelatiei directe a fost cel al patriarhilor cu Abraham si
Melchisedec, ciclul intelectual cel al lui Moise, iar ciclul verbal cel al lui Iisus.
Ignorandu-se existenta acestor cicluri si confundand evolutia unei rase cu evolutia
altei rase s-a ajuns sa se incerce stabilirea unei paralele sau a unei ierarhii intre diversi
maestri spirituali si sa se determine daca de exemplu Manu este superior lui Numa sau lui
Moise. Pentru initiat aceasta este o problema absurda caci el stie ca acelasi principiu, cel
al Tatalui, si-a trimis diferite manifestari pe pamant. Acelasi lucru pentru Iisus care s-a
revelat progresiv diferitelor rase, pana in clipa in care s-a manifesat in persoana in rasa
sintetica sau rasa alba.
6. Tatal, Fiul si Duhul Sfant;
Viziunea Holistica ne face sa intelegem ca Dumnezeu, asa cum ne apare inainte
de toate, este ansamblul a tot ceea ce a existat, exista sau va exista, dupa cum omul este
ansamblul tuturor organelor si al tuturor facultatilor. Dar un adevarat om, Spiritul, Sinele,
este deosebit de corpul fizic, de corpul astral si de fiinta psihica pe care le percepe si le
domina. La fel si Dumnezeu-Unitate este distinct de Natura si de Umanitatea pe care le
percepe si le domina.
Nu este mai putin adevarat ca Spiritul omului se afla in legatura (prin simtul sau
intern) cu cea mai neinsemnata portiune a organismului sau, portiune asupra caruia el nu
poate actiona, dar care aceasta se poate manifesta fiind perceputa ca suferinta. La fel si
Dumnezeu este prezent direct in cea mai mica parte a creatiei sale; El se afla in fiecare
din noi asa cum constiinta umana este prezenta cu titlu de receptor sau de motor in fiecare
din celulele noastre corporale.
Natura si Omul (sau alte entitati si fiinte) actioneaza deci liber inconjurate din
toate partile de actiunea divina, care antreneaza Universul spre progres, fara a interveni in
mod despotic in legile naturale sau in actiunea oamenilor. In Kabbala, se numeste Tatal
principiul divin care actioneaza asupra mersului general al Universului, Fiul principiul in
actiune, in Umanitate, si Sfantul Duh principiul in actiune in natura. Acesta aplicare a
legii lui trei poate avea si alta interpretare: Dumnezeu,Tatal, Fiul este Sinele sadit in
inima noastra, in esenta toti fiind fiii lui Dumnezeu, iar Sfantul Duh este energia
creatoare fundamentala Kundalini Sakti care la nivel individual nu se poate trezi fara
gratia lui Dumnezeu.Iar o a treia interpretare, cea mai putin abstracta in care Dumnezeu
este Tatal, Fiul este Iisus iar Duhul Sfant gratia (puterea) lui Dumnezeu.
7. Prin coborarea Duhului Sfant (trezirea lui Kundalini Sakti d.p.d.v. yoghin)
puterea lui Dumnezeu s-a coborat asupra Apostolilor, conferindu-le (pe langa multe alte
puteri ) si posibilitatea de “ardere a pacatelor”(a karmei) altor fiinte. Fiintele care dau
dovada de suficiente calitati divine-in care principala este umilinta, fiind urmata de
pocainta sincera, constienta, (insotita de constientizarea faptului; “unde am gresit”, “de ce
am gresit” , “cum pot indrepta comportamentul meu in viitor”), cainta pentru pacatele
facute- pot fi iertate de pacatele anterioare. Cele carora le lipsesc aceste calitati pacatele
nu le vor fi iertate si vor trebui sa ispaseasca pentru a intelege mai tarziu, dupa multa
suferinta, unde au gresit