Sunteți pe pagina 1din 41

Îndrumator: Absolvent:

Onose Cătălina

iulie 2008

1
POTENŢIALUL
TURISTIC AL
JUDEŢULUI SUCEAVA

2
CUPRINS

Argument...........................................................................................................................................4

Capitolul I
Probleme generale ale geografiei turismului
1.1 Definiţii şi concepte în turism..........................................................................................................5
1.2 Consideraţii asupra dezvoltării turismului.......................................................................................7
1.3 Tipuri şi forme de turism.................................................................................................................9
Capitolul II
Judeţul Suceava: prezentare generală,ofertă turistică
2.1 Prezentare generală…………………………………………………………………….............12
2.1.1 Relieful……………………………………………………………………………………........14
2.1.2 Clima…………………………………………………………………………………………...14
2.1.3 Precipitaţiile…………………………………………………………………………………....14
2.1.4 Reţeaua hidrografică…………………………………………………………………………...15
2.1.5 Resursele subsolului…………………………………………………………………………....15
2.1.6 Flora şi fauna.Rezervaţii……………………………………………………………….............15
2.2 Scurt istoric……………………………………………………………………………………...16
2.3 Civilizaţie.Cultură……………………………………………………………………………....17
2.4 Turismul şi obiectivele turistice ale judeţului Suceava…………………………………….....17
2.4.1 Turismul cultural…………………………………………………………………………….....18
2.4.2 Agroturismul…………………………………………………………………………………...18
2.4.3 Turismul în scop terapeutic………………………………………………………………….....19
2.4.4 Turismul de pelerinaj…………………………………………………………………..............19
2.4.5 Turismul sportiv………………………………………………………………………………..19
2.4.5.1 Descrierea pârtiilor de schi din judeţul Suceava……………………………………………..20
2.4.6 Obiectivele turistice…………………………………………………………………………....20
2.4.6.1 Obiectivele turistice generale………………………………………………………………...21
2.4.6.2 Staţiuni…………………………………………………………………………………….....22
2.4.6.3 Vestigii istorice……………………………………………………………………………....25
2.4.6.4 Edificii religioase………………………………………………………………………….....27
2.4.6.5 Muzee şi case memoriale………………………………………………………………….....30
2.4.7 Festivaluri şi sărbatori……………………………………………………………………….....32
Capitolul III
Conceperea de produse turistice
3.1 Circuitul turistic.Programul ofertă………………………………………………………...….35
3.2 Analiza de preţ…………………………………………………………………………..............36
3.3 Promovarea produsului turistic……………………………………………………………......37
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………....41

3
Argument
Turismul se manifestă astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezenţa tot mai activă în
viaţa economică şi socială, cu o evoluţie în ritmuri dintre cele mai înalte. Generator al unor transformări
profunde în dinamica socială, turismul s-a afirmat totodată ca factor de progres şi civilizaţie, ca
promotor al relaţiilor internaţionale şi, mai recent, ca argument al globalizării şi dezvoltării durabile.
Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurată în
alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem
de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar,
antrenând deopotriva economişti , geografi, psihologi şi sociologi.
Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin acesta, atracţia
asupra turiştilor autohtoni şi străini.
Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul elementelor
regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun în evidentă
posibilităţile de amenajare complexă a acestora.
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic –
diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în
practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat
pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de
sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de
iarna; turismul de cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali
(izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea
monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a
cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi
vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale
sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional,
având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi internaţionale , până la
manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.);
turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi
Latine, în teritoriile artice şi antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată
de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu
diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al
Terrei.
România are multe de oferit din punct de vedere turistic. Din punct de vedere cultural, ţara este
extrem de diversificată - se pot vizita fortăreţe medievale, mănăstiri bizantine, casteluri şi case ţărăneşti
decorate după specificul regional.
Mi-am ales aceasta temă pentru proiect deoarece Suceava reprezintă un important centru
cultural,istoric şi religios,impunându-se prin bisericile şi mănăstirile care au cucerit lumea.
Oraşul Suceava se numară printre cele mai vechi şi mai importante aşezari ale ţării, în care a
pulsat mereu şi puternic o autentică viaţă românească. Capitală a statului feudal Moldova, oraşul a dat
patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în istoria ţării pagini glorioase,
rămase durabil în conştiinţa neamului. Datorită rolului jucat ca fostă capitală a Moldovei, oraşul Suceava
apare ulterior menţionat în numeroase izvoare documentare ale vremii.
Proiectul este alcatuit din trei capitole. În primul capitol se trateaza problemele generale ale
geografiei turismului,in al doilea capitol se expune totul despre oraşul Suceava(prezentare generală şi
oferte turistice),iar in al treilea capitol conceperea de produse turistice.

4
CAPITOLUL I
PROBLEME GENERALE ALE GEOGRAFIEI TURISMULUI

1.1 Definiţii şi concepte în turism


Termenul de turism işi are originea în semnificaţiile următoarelor cuvinte latinesti: tornare = a se
întoarce şi turnus = o mişcare circulară ce nu presupune schimbarea rezidenţei.Turismul este o latură a
sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfăşurarea
călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni, include
toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi de servicii ale turiştilor. loisir = petrecerea
timpului liber lessure = activitatea prestată în timpul liber.
Turismul include activitatea unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit pentru
mai puţin de o perioadă suficientă de timp şi al cărui scop este altul decât exercitarea unei activităţi
remunerate la locul de vizitare.
Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odata cu schimbările ce au loc in
cadrul economiei naţionale.Turismul este o ramură de interferenţă (are legături cu multe alte sectoare de
activitate economica) şi o ramură de consecinţă (se sprijină pe rezultatele obţinute în alte ramuri de
activitate).

Subiecţii relaţiilor turistice


Conform recomandărilor Conferinţei Mondiale a Turismului, în activitatea turistică se utilizează
termenul de vizitator. Vizitatorul reprezintă orice persoană care se deplasează într-un loc, altul decât
acela al mediului sau obişnuit pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui scop de călătorie este altul decât
exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat. Acest termen de vizitator include alţi 2 termeni
specifici, respectiv turistul şi excursionistul.
Turistul este acea persoana care călătoreste pentru cel puţin 24 de ore şi care înnopteaza într-o
unitate de cazare.
Excursionistul reprezintă acel vizitator temporar al cărui sejur este mai mic de 24 de ore.

Turismul intern, naţional şi internaţional


Turismul intern reprezintă o activitate turistică practicată în interiorul unei ţări şi vizitează atât
turismul realizat de rezidenţii acelei ţări care viziteaza propria lor ţara, cât şi turismul receptor care
include vizitele nonrezidenţilor pe teritoriul acelei ţări.
Turismul naţional reprezintă activitatea turistică inclusa în categoria de turism intern, la care se
adaugă turismul emiţător, care se refera la rezidenţii acelei ţări care vizitează alte ţări.
Turismul internaţional include turismul receptor sau exportul de turism şi turismul emiţător sau
importul de turism.

Conceptul de produs turistic


Produsul turistic este realizat prin valorificarea unor resurse naturale, în condiţii specifice “de
producţie”, care includ activităţi ce permit “transformarea” lor în marfă, acesta urmând sa fie vândută
consumatorului potenţial.
Conceperea şi comercializarea produselor turistice se realizează în etape succesive,începand de
la politicile de marketing şi terminând cu analizele de preţ şi eficienţă.

5
Definirea conceptuală a produsului turistic are în vedere un ansamblu de bunuri materiale şi
servicii capabil să satisfaca nevoile de turism ale unei persoane,între momentul plecării şi momentul
sosirii în locul de deplasare.
Bunurile materiale la care se face referinţa sunt concretizate in:
• patrimoniul de resurse naturale,culturale,artistice,istorice,arheologice,tehnologice,medicale etc.,
care formează cadrul fizic de bază şi care vor manifesta o atracţie pentru turişti;
• anumite elemente de infrastructură sau echipamente care, deşi nu generează motivaţia sau
cererea de turism, contribuie în mod hotărâtor la satisfacerea acesteia (hoteluri, resturante,
terenuri sau săli de sport, de spectacol, de conferinţe etc.);
• unele facilităţi de acces,legate de mijloacele de transport(de vehicule şi căi de comunicaţii)alese
de turişti pentru a ajunge la obiectivele dorite.
Produsul turistic nu este deci definit prin elementele materiale ca atare, ci prin serviciile sau
prestaţiile realizate prin intermediul lor(transport,cazare,agrement).
Serviciile care dau conţinut produsului turistic- denumite servicii turistice-se constituie într-un
ansamblu de cel puţin patru tipuri de bază,total diferite ca natura,cum ar fi:servicii de trasport, de cazare,
de alimentaţie si de agrement.Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil
este serviciul de agrement, în lipsa căruia, celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.
În afara serviciilor de bază,produsul turistic se distribuie şi prin viu grai sau prin diferite
suporturi (pliante,ghiduri,broşuri).
Serviciile de intermediere, de genul rezervărilor de locuri în mijloace de transport, în hoteluri şi
restaurante, la manifestări cultural-artistice şi sportive etc,închirierilor(de mijloace de trasport, de schiuri
sau de alte mijloace de practicare a diverselor sporturi şi jocuri), asigurărilor pe timpul călătoriilor etc.,
sunt, de asemenea,componente ale produsului turistic.
Toate componentele produsului turistic au menirea de a asigura consumatorilor satisfactie, ceea
ce înseamnă nu tocmai un lucru uşor de realizat.Pentru a crea aşa ceva, acesta trebuie să corespundă
motivaţiilor turiştilor, care sunt extrem de eterogene.
Piaţa produsului turistic este compusă din bunuri şi servicii concepute să satisfacă cererea de
vacanţe şi călătorii de afaceri.Tour-operatorii lanseaza pachete turistice care sunt vândute direct, prin
propria reţea de distribuţie sau prin agenţiile de voiaj(detailişti) pe baza unui comision.
Ansamblarea serviciilor turistice în produsul turistic oferă acestuia particularităţile care îl
caracterizează îndeosebi prin: individualizare la nivelul grupului, dinamism înalt, substituirea
elementelor componente, eterogenitate, participarea unui număr mare de prestatori la realizarea
produsului turistic şi consumul produsului turistic într-o ordine riguroasă.
• Individualizarea produsului turistic la nivelul grupului este determinată de motivaţiile variate ale
cererii, ca şi de comportamentul diferit al turiştilor faţă de fiecare componentă a produsului
turistic creându-se produse adaptate specificului fiecărui client. Caracteristica de individualizare
a produsului turistic nu exclude,totuşi, posibilitatea determinării unor componente standard, în
raport cu care sa se stabilească tipurile de bază ale prestaţiei.
• Urmărind îndeaproape evoluţia cererii, produsele turistice se caracterizează şi printr-un
dinamism înalt.Deosebit de sensibile la mutaţiile înregistrate în dezvoltarea economico-socială,
dar şi la schimbările comportamentale, serviciile turistice şi implicit produsul turistic rezultat
cunosc ritmuri superioare evolutiei de ansamblu a fenomenului turistic.Totodata, ele manifestă o
puternică fluctuaţie sezonieră, rezultat al oscilaţiilor cererii turistice, al concentrării acesteia pe
anumite perioade.
• Produsul turistic se caracterizează si prin complexitate; el este rezultatul diferitelor combinaţii
între elementele ce decurg din condiţii naturale şi antropice specifice fiecărei ţări sau zone şi

6
serviciile furnizate de organizatori .Aceste elemente pot intra în proporţii diferite în alcătuirea
produsului turistic final, dupa cum se şi pot substitui.
• Caracteristica de substituire a unor activităţi trebuie fructificată în scopul stimulării interesului
pentru consumul turistic şi nu pentru acoperirea unor deficienţe organizatorice sau de altă natură.
• O altă particularitate a produsului turistic, dependenţa de structura sa complexă, este
eterogenitatea şi respectiv, participarea unui număr mare de prestatori la realizarea acestuia.
Principalele activităţi ce alcătuiesc produsul turistic pot fi sintetizate astfel:
• activităţi economice implicate în serviciile de cazare-masă;
• activităţi economice implicate în transportul turiştilor;
• activităţi şi mecanisme privind serviciile de diverstisment.
Din simpla enumerare a acestor activităţi rezultă prezenţa, în structura produsului turistic, atât a
elementelor specifice, cât şi a unora nespecifice,precum şi importanţa şi locul fiecăruia.
Consumul produsului turistic se realizează într-o ordine riguroasă determinată de specificul
prestaţiei serviciului ce facilitează alcătuirea lui,de locul şi momentul acţiunii,de forma de turism etc.

1.2 CONSIDERAŢII ASUPRA DEZVOLTĂRII TURISMULUI


În evoluţia economiei mondiale de la acest început de mileniu, turismul ocupă un loc important,
atât în comerţul internaţional, cât şi în economia naţională a majorităţii statelor lumii.
Prin contribuţia sa la realizarea produsului mondial brut şi la ocuparea forţei de muncă, turismul
se situează printre cele mai de seamă componente ale economiei mondiale.
Datorită modului eficient de valorificare a resurselor şi efectelor benefice pe plan economic,
social şi cultural, guvernele multor ţări dau turismului atenţia cuvenită atunci când stabilesc programele
de dezvoltare la nivel macroeconomic.
Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de a căror
calitate depinde reuşita acestei acţiuni, care se poate concretiza în creşterea cererii interne şi
internaţionale pentru turism.
Ca şi în alte domenii, conceptul de strategie este integrat conducerii previzionale a activităţii
din turism, iar între strategiile la nivel macroeconomic, naţional şi cele de la nivelul organizaţiilor şi al
staţiunilor de turism există o strânsă interdependenţă.
Datorită potenţialului turistic deosebit, ţara noastră nu poate face excepţie de la regulă şi, încă
din 1994, printr-un program Phare s-a realizat un „Plan strategic de dezvoltare a turismului în România”,
care acordă importanţa cuvenită şi turismului balnear,formă de turism cu un potenţial de excepţie şi cu
perspective, după părerea noastră, net superioare turismului clasic.
Turismul a înregistrat în ultimele decenii ritmuri anuale de creştere foarte ridicate la sosiri şi
încasări turistice. Chiar dacă atentatul de la 11 septembrie 2001 şi alte atentate, ca cele de la Madrid şi
Londra, războiul din Iraq, gripa aviară sau alte evenimente de acest fel au generat scăderea ritmului de
creştere, iar în 2003, la nivel mondial s-a înregistrat chiar o scădere de 1,7 % faţă de 2002 la sosiri turişti
şi tot atât la încasări, turismul rămâne printre cele mai importante componente ale comerţului
internaţional. De asemenea, prin efectul multiplicator, turismul antrenează alte ramuri economice a căror
evoluţie depinde de această activitate ( construcţii, transporturi, industria alimentară, agricultura,
industria prelucrării lemnului, serviciile, etc.).
În aceste condiţii, poziţia şi contribuţia pe care turismul, ca ramură a sectorului terţiar, o poate
avea la produsul intern brut al unei ţări, efectele sale benefice pe plan social, cultural şi al mediului,
impun integrarea sa între priorităţile pe care orice guvern le are când stabileşte strategia generală a
dezvoltării economice.

7
Datorită evoluţiei sale la nivel mondial, turismul a devenit pentru multe ţări un factor important
de dezvoltare economico-socială. Amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi celelalte
ramuri ale economiei naţionale impun guvernelor armonizarea acestora cu ocazia elaborării strategiei
generale de dezvoltare economico-socială.
Conform studiilor realizate de Organizaţia Mondială a Turismului efectele turismului se
grupează în trei categorii:
 efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei ţări (zone) sau efecte
globale;
 efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor,sectoarelor,
variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei;
 efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu rezultate
economice indirecte
Datorită legăturilor complexe dintre industria turistică şi celelalte ramuri ale economiei,
turismul are şi un important efect de antrenare , de stimulare a producţiei înalte domenii.
Pe lângă faptul că permite o valorificare superioară a resurselor naturale şi antropice (forme
de relief, peisaje, factori naturali de cură, monumente istorice, etc.), prin dezvoltarea şi exploatarea
resurselor de mici dimensiuni, dispersate, turismul contribuie la dezvoltarea economiilor locale. Astfel
devine o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale atât la nivel naţional cât şi mondial.
Efectele economice ale turismului se manifestă şi prin contribuţia sa la asigurarea unei
circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional.
Un alt rol deosebit, pe care turismul îl are în economiile naţionale, este acela de a genera locuri
de muncă şi a contribui la scăderea şomajului.
Contribuţia turismului pe plan socio-uman este la fel de importantă ca cea din plan economic.
Acţiunea sa se răsfrânge atât asupra turiştilor cât şi asupra populaţiei zonelor vizitate cu efecte în planul
consumului, instruirii şi educaţiei, utilizării timpului liber,calităţii mediului, legăturilor dintre naţiuni. În
general efectele sale sunt pozitive, benefice,dar nu sunt excluse, datorită complexităţii sale, nici
incidenţele negative.
Răspunzând unor cerinţe de ordin social turismul are o importanţă deosebită în:
 satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale oamenilor, influenţând
pozitivdimensiunile şi structura consumului;
 utilizarea timpului liber, reprezentând una din cele mai complexe şi benefice metode din
acest punct de vedere;
 exercitarea unei influenţe pozitive şi/sau negative asupra mediului, ca totalitate a
factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane, ca materie primă a turismului;
 intensificarea şi diversificarea legăturilor dintre naţiuni.
Sarcinile esenţiale ce revin statului în domeniul politicii privind dezvoltarea şi promovarea
turismului sunt, în principal:
.1 definirea şi elaborarea principiilor fundamentale ale politicii turistice, respectiv determinarea
bazei deciziilor de luat (statistici, studii ale serviciilor de specialitate) şi a strategiei (concept şi
program);
.2 antrenarea participării serviciilor statului pentru crearea unui mediu favorabil turismului, posibilă
a se realiza numai printr-o activitate strânsă de coordonare şi colaborare între acestea;
.3 catalizator al promovării turistice; este incontestabil faptul că activitatea de comunicare necesară
comercializării unei destinaţii naţionale are nevoie de o susţinere publică centralizată, crearea şi
protejarea unei „ imagini de marcă” pentru o ţară turistică fiind un bun public; Cu cât comercializarea
destinaţiei trebuie să fie orientată şi formulată spre piaţă, cu atât devine esenţial de a putea conta pe
cooperarea şi sprijinul financiar al sectorului privat;

8
.4 dezvoltarea ofertei în domeniul formării profesionale, considerată de
asemenea o sarcină a statului; evident, în acest context, trebuie aplicat principiul subsidiarităţii, pentru
că este vorba în cea mai mare parte de obligaţii către societate, ce revin fie guvernului, fie autorităţilor
regionale şi locale de care depind;
.5 statul are în mod special datoria de a susţine întreprinderile mici şi mijlocii implicate în
activitatea turistică. Susţinerea înterprinderilor individuale de către stat este în contradicţie cu principiile
unei politici axate pe regulile de piaţă; adesea însă, acest sector cheie nu este în măsură să finanţeze
investiţiile necesare recurgând la piaţa de capital. Este necesară intervenţia statului care să ajute aceste
firme să-şi acopere lipsa de finanţare.
Implicarea hotărâtă a statului este însă justificată de importanţa pe care turismul o are în
dezvoltarea globală a fiecărei economii naţionale şi datorită faptului că experienţa internaţională a
dovedit că ţările care nu au o politică turistică şi nu depun eforturi pentru dezvoltarea şi promovarea
turismului îşi pierd cu timpul poziţia pe piaţa internaţională, în profitul concurenţei internaţionale, iar
soluţiile ulterioare, în materie de politică turistică,necesare recâştigării pieţei sunt greu de găsit.

1.3 TIPURI ŞI FORME DE TURISM

FORME DE TURISM:

Turismul cultural - Turismul cultural reprezintă un fenomen care s-a dezvoltat extrem de mult
în ultimele decade. Turismul cultural a fost identificat ca fiind un produs extrem de lucrativ în cadrul
industriei turistice. Organizaţiile culturale, comunităţile locale au îmbrăţişat acest fenomen caracterizat
ca fiind un potenţial factor economic generator de activităţi economice şi noi locuri de muncă într-un
secol XXI, în care datorită evoluţiei industrializării, forţa de muncă este în continuă scădere. În acest
sens, muzeele nu trebuie să-şi limiteze activităţile şi acţiunile la funcţiile de bază, ci din contră, trebuie
să preia iniţiativa, prin dezvoltarea unei strategii ce trebuie să demonstreze importanţa lor în cadrul
comunităţii sau a regiunii în care îşi desfăşoară activitatea

Agroturismul - Agroturismul este acea forma de turism în care persoana (sau grupul) se
deplasează, cazează şi îşi desfăşoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească prin
implicarea turiştilor în viaţa gospodăriei şi furnizarea acestora de servicii si activităţi (masă, cazare,
interacţiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei ţărăneşti, fără a-i conturba acesteia specificul.

Turismul de sănătate - Turismul de sănătate (de tratament) este o formă specifică a turismului
care îmbina diferite forme de cură şi tratament balneo-medical, şi se practică în staţiunile balneo-
medicale şi climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri, cu efecte
terapeutice, situate de obicei în zonele cu microclimat specific.

Turismul de afaceri - Turismul de afaceri este cea mai solidă ramura a industriei turismului din
România. Acest tip de turism, care include team-building-urile, călătoriile de afaceri, participările la
programe de training, reprezintă o importantă sursă de venituri pentru operatorii români.

9
Turismul sportiv - Turismul sportiv este un mijloc ideal atât preventiv cât şi curativ de păstrare
a sănătăţii şi constituie o adevărată şcoală uneori aspră , care impune : disciplină , curaj , abnegaţie şi
spirit de echipă

Turismul de sejur – de lunga durată-peste 30 zile; de durată medie-4-30 zile; de scurtă durată-
1-3 zile

Turismul de circuit

Turismul de tranzit

După locul de provenienţă a turistilor există:

1. Turism naţional. emiţător (pasiv, de trimitere) = import de turism


2. Turism internaţional receptor (activ, de primire) = export de turism

După gradul de mobilitate al turismului se practică:

1. Turism de sejur: - rezidenţial (staţionarea în zonă mai mult de 1 lună)

 de durată medie (când staţionarea este mai mică de 30 zile)

 scurt (1-3 zile)

2. Turism itinerant presupune o mişcare permanentă.


3. Turismul de tranzit este motivat de necesitatea cunoaşterii unei ţări.

Alte forme de turism:

1. După momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice, există:


 turism organizat (contractual);
 turism neorganizat;
 turism semiorganizat.

2. După modul manifestării cererii sau după sezonalitate:

 turismul de vară;
 turismul de iarnă;
 turismul ocazional (de circumstanţă).

3. După motivaţia care genereaza călătoria se practică:

a. turismul de odihnă şi recreere;


b. turismul de agrement;
c. turismul balnear;
d. turismul sportiv;

10
e. turismul de reuniuni;
f. turismul de afaceri;
g. turismul ştiintific;
h. turismul cultural.
4. După caracteristicile social-economice ale cererii:

 turismul particular;
 turismul social;
 turismul de masă.

5. După vârsta participanţilor:

 turism pentru tineret;


 turism pentru adulţi;
 turism pentru vârsta a III-a.

6. După perioada când se desfaşoară:


 turism de week-end (itinerant);
 turism de vacanţă.

7. După mijlocul de transport folosit:

 drumeţia;
 turism rutier;
 turism naval;
 turism aerian.

11
CAPITOLUL II
Judeţul Suceava:Prezentare generală,oferta turistică

2.1 Prezentarea generală

12
Judeţul Suceava se află în nord-estul României şi are graniţa la nord şi est cu Ucraina, la sud
cu judeţele Neamţ şi Mureş, la sud-est cu Iaşi, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa. Judeţul
Suceava are o suprafaţă de 8.553 km 2 (3,6% din suprafaţă ţării) fiind al doilea ca marime din ţara.
Dealurile şi munţii sunt formele de relief predominate. Suprafaţa fondului forestier reprezintă 53% din
cea a judeţului, ocupând din acest punct de vedere primul loc pe ţara.

Capitală a Moldovei din 1388 şi până în 1566, centru cultural şi comercial


important, Suceava a fost şi este o adevarată "Cetate ".
Oraşul Suceava se numară printre cele mai vechi şi mai importante aşezări
ale ţării, în care a pulsat mereu şi puternic o autentică viaţă românească.
Timp de două veacuri, resedinţa principală a statului Moldova, oraşul a dat
patrimoniului naţional inestimabile valori materiale şi spirituale, a înscris în
istoria ţării pagini glorioase, rămase durabil în constiinţa neamului. Datorită
rolului jucat ca fostă capitala a Moldovei, oraşul Suceava apare ulterior menţionat în numeroase izvoare
documentare ale vremii.
Oraşul Suceava face parte din vechile oraşe ale ţării. Prin complexitatea şi caracterul divers al
elementelor componente, specifice structurii urbane, prin pastrarea lor de-a lungul veacurilor, prin
tradiţiile de bază în arhitectură, prin caracterul de continuitate, ca şi prin monumentele înnoirii sale,
istoria oraşului Suceava, atât cea trecută, cât şi cea prezentă, este direct legată de istoria ţării. Desigur,
creatiile arhitecturale, ca şi întreaga cultură urbană a Sucevei s-au realizat în decursul veacurilor într-un
cadru general dat, care îşi are limitele sale geografice, etnice şi de timp.
Astăzi, oraşul Suceava are o imagine nouă, ce contrasteaza cu cea a vechiului târg multisecular.
Căi de acces in judeţ:
- aeriene: Aeroportul Internaţional "Ştefan cel Mare" situat la 14 km de oraşul
Suceava, cu posibilităţi pentru traficul internaţional şi asigurare, la cerere, a
serviciilor de vamă-graniţă. Aeroportul Floreni situat la 10 km de oraşul Vatra
Dornei, 4 helioporturi în localitatile Putna, Voroneţ, Vatra Moldoviţei şi Suceviţa.
- rutiere: drumul european E 85 Bucureşti - Suceava - Cernauţi şi drumul
european E 58 Halmeu - Suceava - Sculeni.
- feroviare: magistrala Bucureşti - Suceava - Vicşani - Kiev - Varşovia - Moscova. Calea
ferata Cluj - Suceava - Iaşi.
Prima atestare documentară scrisă despre Suceava datează din 11 februarie 1388. Concentrarea
de aşezari în aceasta zonă a dus, pe plan politic, la constituirea formaţiunii statale de tip feudal şi mai
apoi la formarea statului feudal.
Odată cu domnia lui Petru Musat (1375-1391) statul feudal Moldova se consolidează. Apar
construcţii impunătoare din piatră, în primul rând cetăţile, dintre care, se evidenţiază, cele de la Siret,
Scheia şi mai ales Cetatea de Scaun a Sucevei. În aceasta perioadă, capitala a fost mutată la Suceava,
care a devenit, centru politic, economic şi militar al ţării, iar Cetatea de Scaun, principala fortificaţie a
Moldovei.
Domnia lui Alexandru cel Bun a facut ca Ţara Moldovei să cunoască o nouă etapă de
consolidare şi dezvoltare sub toate aspectele.
Sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) au fost ridicate noi ctitorii, opere de mare
importanţă artistică şi de o remarcabilă originalitate, multe dintre ele -Baia, Voroneţ, Putna, etc.-
aflându-se pe teritoriul judeţului.În perioadele care au urmat a fost continuată tradiţia marelui voievod,
atât în politica interna, cât şi în cea externa, de apărare a independenţei şi suveranităţii.

13
În anul 1775, în urma razboiului ruso-turc, Imperiul Otoman fiind învins, Bucovina a fost
trecută în stapânirea Imperiului Austriac timp de un secol şi jumătate, până în anul 1918, când şi-a
recăpătat independenţa şi s-a reintegrat, prin proprie voinţă, României Mari.
Prin pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat în anul 1940, partea de nord a Bucovinei a trecut în
componenţa fostei Uniuni Sovietice, în prezent fiind inclusa în teritoriul Ucrainei.

2.1.1 Relieful

Relieful cuprinde două mari unităţi de relief: regiunea muntoasa şi regiunea de podiş. Munţi:
Obcinele Bucovinei (spectaculos sistem de culmi muntoase), Rarău-Giumalău (1.857 m), Stânişoarei,
Bistriţei, Călimani (munţi vulcanici). Între munţi se află Depresiunea Vatra Dornei. Regiunea de podişş
este reprezentată de Dealul Marginea-Ciungi, Podişul Dragomirna, Podişul Suceava-Fălticeni. Ca unităţi
de relief mai importante se remarcă regiunea montană, integrata în lanţul Carpaţilor Orientali, Rodna,
Rarău şi Giumalău- şi regiunea de podiş care coboară, prin Obcinile împadurite ale Bucovinei spre văile
Moldovei, Sucevei şi Siretului. Armonia şi frumuseţea peisagistică, prin marea varietate şi bogăţie a
formelor de relief: munţi, depresiuni intramontane, culuare întinse, dealuri molcome, podişuri, câmpii,
văi, terase, lunci, etc., prin diversitatea şi proportionalitatea retelei hidrografice, a tipologiei solurilor şi a
mozaicului geologic, prin resursele şi bogaţiile naturale, prin tezaurul forestier, prin flora şi fauna,
judeţul Suceava este el însuşi o excelentă sinteza a darniciei şi mirificului spaţiu românesc.

2.1.2 Clima

Clima este continental-excesivă cu variaţii mari în functie de relief. Ninsori abundente iarna şi
ploi reci primavara şi toamna. Temperatura maximă înregistrata a fost de 39,8 grade C (iulie 2000),
minimă absolută -37,2 grade C (1957 Carlibaba). Clima este una temperat continentală. Venind dinspre
vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeala în timpul traversarii Carpaţilor Orientali, încât în partea
estica a judeţului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine
nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primavara şi toamna. Din est, judeţul primeşte influenţe climatice
continentale cu seceta vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna. Temperaturile minime coboară uneori până
la - 38,5°C, iar temperatura cea mai ridicată a fost de 39,8°C (iulie 2000).

2.1.3 Precipitaţii

Precipitaţiile căzute sub formă de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici
cantităţi de precipitaţii se înregistreaza in luna februarie, iar cantităţile cele mai abundente sunt de obicei
în lunile mai şi iunie. Regimul vânturilor este determinat de sistemul terasat al reliefului. În partea
superioară a culmilor muntoase domină vântul de vest, iar în regiunea de podiş direcţia vântului este
influenţată de orientarea curenţilor de vale. Zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase iarna şi primavara.

14
2.1.4 Reţeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică este formată din râuri, pâraie, lacuri, iazuri, mlaştini şi importante rezerve
de ape subterane. Toate apele care dreneaza teritoriul judeţului sunt tributare râului Siret. Devin astfel,
principali afluenţi râurile Suceava, Moldova, Bistriţa, Dorna care îşi au zonele de obârsie în coroana de
munţi înalţi de la Vest şi Nord - Vest, în timp ce afluenţii mai mici îşi au izvoarele în regiunea deluroasa.
Reţeaua hidrografică are o densitate care depaşeşte frecvent 1 km/kmp în zona de munte, scăzând sub
0,5 km/kmp în zona de podiş.
Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care dreneaza împreuna cu afluenţii
săi 35% din suprafaţa judeţului. Urmează ca marime Bistriţa (30%), Suceava (30%), Siretul (10%).
Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri antropice, iazuri pentru piscicultură, acumulări industriale,
mlaştini. Cele mai importante acumulari antropice sunt cele 6 lacuri din lungul Somuzului Mare, între
care şi vestitul lac "Nada Florilor". Teritoriul judeţului înglobează cantităţi inepuizabile de ape minerale
şi mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase şi clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există
peste 40 izvoare minerale, renumite fiind deja, cele din Vatra Dornei, Saru Dornei, Poiana Negri, Cosna
ş.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broşteni, Gura Humorului, Solca.

2.1.5 Resursele subsolului

O importantă bogaţie a judeţului o reprezintă resursele subsolului. Aici se află numeroase


rezerve de minereuri polimetalice - aur, argint, plumb, zinc, uraniu, mari cantităţi de sulf, sulfuri
complexe, mangan, baritina, carbuni inferiori, importante rezerve de sare, materiale de construcţii şi
balastiere.

2.1.6 Flora şi fauna.Rezervaţii

Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabila frumuseţe şi atractivitate. Ponderea


vegetaţiei o alcătuiesc pădurile care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului, cu o compoziţie de 79,4%
raşinoase şi 20,6% foioase.
Pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacan şi o
mare diversitate de arborisuri. În amestec se gasesc plopul, paltinul, sorbul, malinul, scorusul şi mai rar
tisa. Dintre arbuşti amintim zmeurul, afinul, măceşul şi merişorul. Exista şi câţiva arbori ocrotiţi:
Stejarul din Casvana (500 ani), Stejarul din Botosana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc
(500 ani).

15
Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul şi
cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de
mesteacan, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe.
Râurile de munte adapostesc specii rare de peşti - lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana,
cleanul, scobarul s.a. Sub egida Academiei Romane sunt protejate şi ocrotite peste 20 de rezervaţii
naturale:
• Rezervaţii geologice - Cheia Moara Dracului; Stratele geologice de la Pojorita; Clipa triasica de
pe paraul cailor - Fundu Moldovei.
• Rezervaţii forestiere - Codrul multisecular de la Slătioara; Pădurea multiseculara de pe masivul
Giumalău; Pădurea de la Zamostea; Tinovul mare de la Poiana Stampei şi Saru Dornei.
• Rezervaţii floristice - Fânetele seculare de la Ponoare - Bosanci; Fânetele seculare de la
Frumoasa-Moara; Fânetele seculare de pe muntele Todirescu - Masivul Rarău; Mestecanişul
pitic de la Lucina; Strugurele ursului de la Benea - Moldova Suliţa; Complexul de nuferi din
Salcea.
• Rezervaţii mixte - Complexul natural-geologic de la Zugreni; Complexul geologic din Calimani;
Turbaria de la Gradinita.

2.2 Scurt istoric

Teritoriul oraşului Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările
arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o aşezare a
dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane.
În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe
aceste meleaguri, iar în sec. XIV, în 1388, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei.
Începând cu domnia lui Petru I (circa 1395 - 1391), cetatea Sucevei a devenit principala cetate
de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592 - 1595),
Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu, reşedinţa domnească s-a mutat
la Iaşi.

Lângă oraş s-au aflat două cetăţi, una mai veche la Şcheia, alta puţin mai
nouă, ce se vede şi astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a
sec. XIV, oraşul. Cetatea Şcheia, una dintre cele mai vechi cetăţi din
Moldova, dar cu o existenţă scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru
cel Bun. Cetatea de Scaun a avut timp de trei secole un rol important în viaţa
politică a Moldovei.
În evul mediu, oraşul era populat cu români, dar şi cu germani, maghiari şi
armeni, ultimii având dreptul de a-şi alege un şoltuz propriu (ce purta numele de "voit").
În 1775, odată cu restul părţii de nord a Moldovei ce va purta numele de Bucovina, mare parte
din Suceava a fost încorporată în Austria habsburgică, revenind la ţara-mamă în 1918 (graniţa cu
România trecea chiar pe la sud-est de oraş).
Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus ţara timp de 32 de ani, mărind cetatea şi întărindu-i
zidurile. În 1401, aici s-a stabilit şi Mitropolia Moldovei.
În 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar oraşul Suceava era
menţionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum şi a unor mărfuri de export ale
Moldovei.

16
Epoca de apogeu avea sa fie însă în timpul lui Ştefan cel Mare (1437 - 1504). În vara anului
1476, ambiţiosul Mohamed II şi-a încercat norocul sub zidurile cetăţii, dar dârza rezistenţă a
moldovenilor i-a frânt voinţa victoriei şi l-a silit să se retragă în mod ruşinos. Ştefan făcuse din Suceava
un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile şi nopţi în şir, tunurile leşilor au bătut în
ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forţa armelor.
La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai Ioan Capturi,
noul pârcălab al Sucevei, jură credinţă marelui voievod care se intitula „domn al Ţării Româneşti şi
Ardealului şi a toată Ţara Moldovei“.
Suceava trăieşte pentru o clipă marele vis devenit realitate, primind oştile marelui voievod
Mihai. Apoi, asupra oraşului s-au aşezat vremuri grele, intrând tot mai mult în anonimat.
În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care Austria a avut-o în timpul conflictului
militar dintre Turcia şi Rusia (1768 - 1774), a primit o parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care
se află şi Suceava. Timp de un secol şi jumătate acest teritoriu a stat sub stăpânire habsburgică.
Aşa cum o cunoaştem astăzi, Suceava e o importantă urbe a Moldovei, oraş frumos şi primitor.

2.3 Civilizaţie.Cultură
Bogatul patrimoniu de valori culturale de interes intern şi internaţional, creaţii reprezentative
ale geniului românesc concentrate pe aceste meleaguri sunt ilustrate în expoziţiile şi colecţiile unor
moderne şi remarcabile unităţi muzeale, care atrag an de an tot mai numeroşi vizitatori din ţară, din
străinătate precum şi personalităţi din diferite domenii de activitate şi din toate colţurile lumii.
Între aceste adevarate sanctuare ale spiritului, amintim:
 Muzeul Naţional al Bucovinei şi Muzeul Etnografic din Suceava,
 Galeria Oamenilor de Seamă şi Muzeul de Artă "Ion Irimescu" din Fălticeni,
 Muzeul Apelor Fălticeni şi Muzeul tehnicilor populare bucovinene din Rădăuţi,
 Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc,
 Muzeul Etnografic din Gura Humorului,
 Muzeul Cinegetic şi Muzeul Etnografic din Vatra Dornei,
 Casele şi fondurile memorial-documentare "Simeon Florea Marian" din Suceava, "Nicolae
Labiş" din Malini, "Ciprian Porumbescu"- la Stupca, azi Ciprian Porumbescu,
 Casa muzeu Solca, Colectiile "Cornel Ciornei"- Suceava, "Ion Tugui" - Câmpulung
Moldovenesc, "Toader Hrib"-Arbore, etc.

2.4 Turismul şi obiectivele turistice ale judeţului Suceava


Judeţul Suceava este un pământ al legendelor, locul de naştere a unei vechi civilizaţii, cunoscut
sub numele de Bucovina, un loc unde istoria este prezentă în pământul îmbibat de glorie.Una din
trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o suprafaţă restransă se gasesc un mare număr de
atracţii turistice, se găsesc facilităţi pentru practicarea sporturilor de iarna, pentru pescuit şi vânătoare,
dar mai ales pentru odihnă şi recreere.
Munţii judeţului Suceava au un potenţial deosebit, fiind variaţi şi pitoresti. Drumul ce trece prin
masivul Căliman (Vf. Pietrosu), Masivele Giumaslău şi Rarău. Privelişti minunate oferite de cheile
râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, apele învolburate prăvălindu-se peste rocile din albii.

17
Puncte de interes turistic: Cetatea Princiară Suceava, Mănăstirea Sf. Ioan din Zamca, Biserica
Sf. Dumitru şi Biserica Miruli. Muzeul Naţional Bucovina cu exponate arheologice şi istorice valoroase.
Zona Dornei poate fi considerată una din cele mai frumoase îmbinari intre natura şi creaţia
umană, rezervaţiile naturale, printre care şi pădurea seculara de la Slatioara ce ofera o remarcabilă
privelişte a naturii desfăşurate, monumentele pictate incluse de UNESCO între capodoperele de arta ale
lumii.
Printre aceste monumente se distanţează Mănăstirea Voroneţ (1488). La mica distanţă una de
alta, se gasesc mănăstirile ortodoxe: Humor (1530), Moldoviţa (1532), Suceviţa (1584) vizitate de
iubitorii de artă şi cultură. De asemenea se mai gasesc Mănăstirile Dragomirna (1609), o broderie în
piatră, Putna (1469) construită de Voievodul Ştefan cel Mare, care adaposteşte mormântul acestuia.
Alte mănăstiri de mare valoare istorică şi religioasă sunt cele de la Stănişoara, Slatina, Rasca şi
Pobota.
Un loc special îl ocupa satul Marginea, unde olari îndemanatici realizează faimoasa ceramică
neagra, renumită în toata lumea.

2.4.1 Turismul cultural


Ţinuturile Bucovinei înglobeaza pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente
unice şi meştesuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a
locuitorilor acestor meleaguri.
Zona este presărată pe toata întinderea ei cu biserici şi mănăstiri renumite pentru picturile
exteriore şi interioare, edificii unice în lume (au primit în 1975 premiul „Marul de Aur” acordate de
Uniunea Internaţionala a Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Turism). Mănăstirile au fost ridicate aproape
toate în secolele XV – XVI în timpul domniei voievozilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Fiecare dintre
acestea are o culoare dominantă („albastrul de Voroneţ”, „verde de Suceviţa” etc.) si prezinta scene
unice prin compozitia lor grafică, scene care descriu scene importante din religie sau care oglindesc
momente din istoria Europei (Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza la Voroneţ, Scara
virtuţilor la Humor, etc.).
Turismul cultural în România este în general de natura religioasă, practicat în cea mai mare
măsură de turiştii străini, atraşi de frumuseţea şi de încarcatura cultural-istorică a obiectivelor turistice
(mănăstiri, biserici, muzee, etc.). Această formă de turism comportă o latură informaţională, turiştii fiind
motivaţi de ideea de a învata şi de a cunoaşte lucruri noi despre aceste locuri.

2.4.2 Agroturismul
Turismul rural (agroturismul) deţine o pondere considerabilă. Acesta este concentrat în jurul
zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului şi în general în localităţile
învecinate mănăstirilor.
Turismul rural din judeţul Suceava se caracterizează prin mai mulţi factori determinanţi: dintre
cei mai importanţi factori am putea aminti:
Calitatea peisajului natural şi numeroasele obiective turistice de factură religioase. La acestea se
adaugă calitatea aerului şi a apelor, mai ales a vestitelor izvoare cu apa minerală. Un element cheie este
ospitalitatea oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni.

18
Datorită unui exces de spaţiu în gospodăriile ţărăneşti (mai ales în zona de munte a judeţului)
există posibilitatea găzduirii turiştilor în gospodărie, acestora oferindu-se camere aranjate şi mobilate în
stil bucovinean tradiţional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită.
Demn de reţinut este faptul că în cadrul gospodariilor agroturistice sucevene, turiştii au ocazia să
servească produse alimentare 100% naturale, fără aditivi, conservanţi sau compuşi chimici sintetici.
O caracteristică a agroturismului din judeţul Suceava este faptul că valorifică în întregime
produsele realizate în gospodărie.
Ceea ce este, însă, specific, este reprezentat de faptul că turistul are posibilitatea să servească
din preparatele culinare şi băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulţi turişti se reîntorc
pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse.
Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute şi apreciate, curele de produse alimentare naturale,
curele de plante medicinale.
Un alt element de atracţie pentru turismul rural este artizanatul, tradiţiile şi obiceiurile locale.
Totuşi, pentru turismul rural se manifestă înca o cerere relativ scăzută, această situaţie fiind determinată
de lipsa mijloacelor financiare (în rândul turiştilor români) şi de insuficienta promovare (în rândul
turiştilor străini).

2.4.3 Turismul în scop terapeutic


Un loc important îl ocupa apele minerale, renumite de multă vreme datorită efectelor lor
terapeutice într-o gamă de afecţiuni ale organismului uman. Între acestea se remarcă apele carbogazoase,
în Depresiunea Dornelor existând peste 40 de izvoare. Zona Vatra Dornei este bogată, de asemenea, în
ape carbonatate-feruginoase, ceea ce a facut din localitatea cu acelaşi nume una dintre cele mai vechi şi
mai cunoscute staţiuni balneare din Carpaţii Orientali.
Apele de suprafaţă cuprind o bogată reţea de râuri, dintre care mai importante sunt Moldova,
Bistriţa, Siretul şi Suceava. Reţeaua hidrografică a judeţului este completată de lacuri mici, iazuri şi
numeroase izvoare.

2.4.4 Turismul şi pelerinajul


Turismul de pelerinaj, este practicat în majoritatea cazurilor de turişti români. Aceştia sunt
motivaţi de considerente spirituale şi se manifestă mai ales cu ocazia sărbătorilor religioase tradiţionale
(Paşti, Crăciun, hramuri bisericeşti).

2.4.5 Turismul sportiv


Vânatoarea şi pescuitul şi-au găsit din totdeauna condiţii, datorită varietăţii formelor de relief,
desimii reţelei hidrografice, gradului mare de împadurire a suprafeţei judeţului.
Suceava deţine cel mai mare fond de vânatoare din ţară:
 Munţii Bistriţei;
 Rarăul;
 Giumalăul;
 Călimanul;

19
 Suhardul.
În podis, se vâneaza (pe lânga unele rapitoare), iepurele şi în ultima vreme fazanul (Patrauti).
Judeţul participă cu peste 18% la planul de carne de vânat pe ţară.
Râurile judeţului oferă condiţii deosebit de favorabile pentru pescuit. În apele de munte, locul
principal îl ocupă păstravul şi lipanul, iar în cele de podiş cleanul, mreana, crapul, avatul şi ştiuca.
Calaria se practică la herghelia din localitatea Rădăuţi, situată pe strada Bogdan Vodă. Vizitatorii pot
încerca valoarea cailor de rasă în manejul amenajat în incintă. Pe hipodromul de lângă crescatorie se
organizează concursuri hipice.
Sporturile de iarnă se practică pe tot cuprinsul zonei, dar în special în staţiunea balneo-
climaterică Vatra Dornei, care fiind avantajată de poziţia sa (la o altitudine de 802 m ), dispune şi de
pârtii de schi şi saniuţe amenajate (pe pantele munţilor Dealu Negru, Runc şi Bârnarel). Aici se gasesc
pârtii atât pentru începatori, cât şi pentru avansaţi.

2.4.5.1 Descrierea pârtiilor de schi din judeţul Suceava

Principala staţiune de schi din nordul Moldovei este Vatra Dornei, unde se gaseşte şi cea mai
lungă pârtie de schi din ţara. In judeţul Suceava alte domenii schiabile se mai gasesc in apropierea
localităţilor Carlibaba, Câmpulung Moldovenesc şi Suceviţa.

2.4.6 Obiective turistice


Biserici şi Mănăstiri:
 Biserica Sfânta Înviere

20
 Biserica Sfântu Dumitru
 Biserica Sfântu Ioan Botezatorul
 Biserica Mirăuţi
 Biserica Sfânta Cruce
 Biserica Sfântu Ilie
 Biserica Sfântu Nicolae
 Mănăstirea Zamca
Statui:
Statuia lui Ştefan Cel Mare-este amplasată în apropierea cetăţii de scaun Suceava, pe o
platformă de unde se poate admira întreg oraşul. Statuia ecvestra a domnitorului a fost sculptată de
Eftimie Bârladeanu şi dezvelită în 1977.

Muzee:
Complexul Muzeal Bucovina a fost înfiinţat în 1895 şi este compus din:Muzeul de Istorie-
adăposteşte o valoroasa colecţie de exponate prezentând istoria Sucevei în general şi a Bucovinei în
particular.Tot aici este deschisă şi o galerie de arta cu lucrări ale unor artişti de marcă din ţară şi din
Bucovina.
Muzeul Etnografic”Hanul Domnesc”- monument datând din secolul al XVII-lea prezintă
principalele zone etnografice ale judeţului.Expoziţia permanentă de la parter reconstituie atmosfera de
epocă a unui han din secolul al XVIII-lea loc de popas pentru oameni renumiţi, negustori aflaţi în trecere
prin Suceava.Hanul cuprinde un salon de oaspeţi, bucătărie, cameră de odihnă, camară, pivniţă. La etaj
sunt expuse piese importante de etnografie şi artă populară.
Muzeul de Ştiinţe ale Naturii-prezintă într-o manieră modernă potenţialul natural al
Bucovinei.Se disting colecţiile de flori de mina şi principalele animale din zonă încadrate în habitatul lor
de vegetaţie.
Cetatea de Scaun a Sucevei –sistemul de fortificaţii construit în Moldova până în secolul al
XIV-lea cuprindea în scopul apărării în faţa pericolului otoman întărituri de pământ şi lemn dispuse în
jurul aşezărilor. Între aceste întărituri Cetatea de Scaun a Moldovei s-a evidenţiat datorită gloriei
militare.
Planetariul cuprinde sala ecuatorială, terasa de observaţii, o bibliotecă de specialitate şi săli de
expoziţie temporară.

Fondul Memorial Cultural include:


 Casa Memorială “Nicolae Labiş” Malini
 Casa Memorială ”Eusebiu Camilar”
 Casa Memorială ”Simion Florea Marian”
 Casa Memorială Solca
 Complexul Muzeistic ”Ciprian Porumbescu”, Stupca.

2.4.6.1 Obiective turistice generale


Pământ al legendelor, acesta este pentru vizitatorii acestei părti a României,cunoscută sub
numele de Bucovina, un loc unde istoria e prezentă pretutindeni.

21
Trăsatura caracteristică a acestui judeţ este că pe o suprafaţă restrânsă se găsesc
un număr mare de atracţii turistice.
Bucovina este una din zonele României care exceleaza printr-o cultură populară impresionantă
şi încă vie, materializată în arhitectura populară, port, meştesuguri tradiţionale, numeroase obiceiuri
calendaristice şi obiceiuri din ciclu vieţii.

2.4.6.2 Staţiuni
VATRA DORNEI

Vatra Dornei, staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, se află


în ambianţa bogatelor păduri de conifere şi de foioase ce acoperă dealurile şi masivele muntoase ce o
înconjoară. Staţiunea este aşezată în Depresiunea Dornelor, la confluenţa râurilor Dorna şi Bistriţa, la o
altitudine de 800m.
Apele minerale din Vatra Dornei, utilizate de multă vreme de localnici, au devenit cunoscute şi
de autotorităţile Imperiului Habsburgic. În 1806, medicul Ignatz Pluschit a facut primele analize,
dovedind calităţile curative ale acestora; în scurt timp, mai precis în 1808, au fost înfiinţate instalaţii
balneare. Astfel, Vatra Dornei devine o staţiune balneoclimaterică de renume, în 1812 au fost
îmbuteliate aici 50.000 de sticle cu apă minerală, pentru expedierea lor în diverse oraşe ale Europei. În
anul 1845 a fost construit primul stabiliment balnear, în 1862 au fost efectuate alte analize chimice ale
apelor minerale, iar în 1895 a fost construit, în stil baroc, un modern sanatoriu balnear. Numărul
vizitatorilor creştea constant, astfel că în 1899 staţiunea a fost vizitată de 587 de persoane, iar în 1905 a
fost vizitată de 2.144 de persoane. Primul război mondial a afectat staţiunea prin distrugerile provocate.
După primul război mondial, staţiunea cunoaşte o nouă înflorire şi încep să se construiască noi spaţii de
tratament şi de cazare. Cel de al doilea război mondial produce pagube foarte mari staţiunii prin
distrugerea instalaţiilor balneare.
În statiunea Vatra Dornei se pot practica sporturile de iarna: schiatul şi săniuşul se pot practica
pe Dealul Negru, Runc şi Bârnarel. Aici se găsesc pârtii pentru începători şi avansaţi. Pe Dealul Negru
este construit un telescaun cu o lungime de 3 km. De-a lungul traseului sunt amenajate 3 pârtii de schi şi
o trambulină. Din Vatra Dornei se pot organiza excursii cu autocarul către Pasul Mestecaniş, către
Ciocăneşti şi Cârlibaba, către Cheile Zugreni. Se pot efectua trasee turistice în Munţii Suhardului, în
Munţii Rarău-Giumalău, în Munţii Bistriţei, în Munţii Călimani.
Cazarea curanţilor şi a turiştilor în staţiunea Vatra Dornei se poate efectua la hoteluri, vile şi
pensiuni turistice.

22
Climatul zonei în care se afla staţiunea Vatra Dornei este de depresiune intramontană, cu veri
răcoroase şi ierni geroase. Temperatura medie anuală este de 5°C, temperatura medie în luna ianuarie de
-6°C, iar cea din luna iulie de 15°C. Precipitaţiile însumeaza aproximativ 650 mm/anual. Numărul
mediu anual al zilelor cu zăpadă este aproximativ 120.
În cele două baze de tratament ale staţiunii (Complexul balnear Dorna şi Hotel Căliman) se pot
efectua băi calde cu ape minerale în vane, împachetari calde cu nămol şi parafină, electroterapie
(diadinamice, galvanoionizări, ultrasunete, ultraviolete), hidroterapie (afuziuni, duş-masaj, duş
subacvatic, băi de plante, băi ascendente), băi de lumina, masaje, gimnastică medicală, sauna, inhalaţii,
etc. Pentru cura internă cu ape minerale sunt amenajate buvete. Apele minerale sunt utilizate atât pentru
cura internă, cât şi pentru cea externă.
Factorii naturali de cură ai staţiunii Vatra Dornei sunt: climatul de depresiune intramontană,
tonic, cu aer bogat în aerosoli răşinosi, izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab
bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone şi nămolul de turbă (transportat de la Poiana
Stampei) bogat în substanţe minerale şi organice (răşini şi uleiuri eterice).
Vatra Dornei este recomandată pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare (stări dupa infarct
miocardic în stadiu de postconvalescenţă, cardiopatie ischemică, insuficienţă mitrala aortică
compensată, valvulopatii, hipertensiune arterială, varice, sechele după flebită, arteriopatii periferice
ateroscleroza, boala Raynaud), afecţiunilor reumatismale (spondiloze cervicale, dorsale şi lombare,
artroze, poliartroze, tendinoze s.a.), neurologie periferice şi centrale (pareze uşoare, sechele minore după
polineuropatii, sechele vechi după semipareze sau după pareze), ale celor post-traumatice (stări după
entorse, luxaţii şi fracturi), endocrine (stări prepubertale la copiii hiperreactivi, hipertiroidie benignă,
boala Basedow în stadiu incipient), ginecologice (sindrom ovarian de menopauză), respiratorii (nevroze
respiratorii), metabolice şi de nutriţie, digestive etc.

GURA HUMORULUI

Staţiune balneoclimaterică aflată în judeţul Suceava, Gura Humorului se află la o altitudine de


472 m. În apropiere se află Mănăstirea Voroneţ şi Pietrei Pinului.
Din Gura Humorului se pot organiza excursii la Mănăstirea Humorului (1530), Mănăstirea
Voroneă, monumentul natural de la Piatra Pinului şi parcul dendrologic de pe malul râului Moldova.
Climatul staţiunii Gura Humorului aparţine tipului de climat de dealuri, sedativ-indiferent.
Gura Humorului are izvoare de ape minerale carbogazoase slab sulfuroase şi oligominerale.
Aceste izvoare cu ape minerale curative sunt folosite pentru tratarea diferitelor maladii.

SOLCA
Localitate în judeţul Suceava, Solca dispune de factori care ii conferă un ridicat potenţial
balnear.

23
Staţiunea Solca oferă spre vizitare mai multe obiective turistice. Dintre acestea se remarcă:
biserica fostei mănăstiri Solca (ctitoria lui Ştefan Tomsa, 1622-1651), Casa Cotrubaşi (secolul al XVII-
lea), Piatra Muierilor (943 m).
Localitatea Solca a devenit în 1866 staţiune balneoclimaterică, cu stabilimente şi instalaţii
pentru tratament. Acestea au fost distruse în timpul primului razboi mondial şi nu au mai fost refacute.
Mai exista în localitate şi un sanatoriu TBC. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată într-
un act emis la cancelaria lui de Alexandru cel Bun (1418).
Staţiunea Solca dispune de izvoare cu ape minerale sulfatate, calcice, hipotone si aluminoase.

SARU DORNEI

Localitate balneoclimaterică, Saru Dornei se afla în judeţul Suceava, la 10 km de staţiunea


balneoclimaterică Vatra Dornei
Cazarea turiştilor în staţiunea Saru Dornei se poate face la pensiuni turistice.
Aflată la o altitudine de 903 m, staţiunea Saru Dornei beneficiază de un climat de munţi
mijlocii, tonic-stimulent.
Apele minerale existente în staţiunea Saru Dornei prezintă mai multe concentraţii de minerale,
fiind calcice, clorurate, arsenicale, bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, hipertonice. Aceste ape
curative au valoare terapeutică, fiind folosite pentru tratamente balneare ale unor anumite afecţiuni. Apa
minerala îmbuteliata este transportată şi valorificată în comerţ.

CÂMPULUNG MOLDOVENESC

24
Staţiune balneoclimaterică şi oraş în judeţul Suceava, Câmpulung Moldovenesc se află la
altitudinea de 600-650 m.
Localitatea Câmpulung Moldovenesc oferă spre vizitare mai multe obiective turistice, precum:
Casa Gramada (1817), Casa de Lemn Prudeanu (secolul XIX) etc.
Climatul caracteristic este de depresiune intramontana, tonic-stimulent.
Staţiunea Câmpulung Moldovenesc are izvoare de ape minerale carbogazoase.

2.4.6.3 Vestigii istorice


Cetatea de scaun
Situată pe un platou înalt, în partea de est a oraşului, restaurată în ultimii ani, este o ctitorie a
voievodului Petru I Musat, menţionată pentru prima oara într-un document din anul 1388; construită din
piatră, a fost întărită ulterior de Ştefan cel Mare cu ziduri de peste 10 m şi o grosime de aproape 4 m.

Hanul Domnesc
Hanul Domnesc este una dintre cele mai vechi construcţii civile din Moldova, parterul şi
pivniţele datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. Clădirea a fost
destinată mai întâi adăpostirii dregătorilor şi negustorilor sosiţi în zonă, iar mai apoi, în perioada
secolului al XVII-lea şi al XIX-lea a servit ca han, casă domnească, casă de vânătoare pentru împaratul
Franz Josef.

Monumentul de arhitectură medievala Mirăuţi


Biserica Mirăuţi este cel mai vechi monument religios din Suceava, operă a domniei lui Petru
Musat I. Odată cu crearea Mitropoliei Moldovei şi aducerea în 1402 de către Alexandru cel Bun a
moaştelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava, lăcaşul devine catedrală mitropolitană şi implicit loc de ungere a
viitorilor domni ai ţării. Distrusă de turci, probabil la 1476, Ştefan cel Mare o reclădeşte dându-i o nouă
înfăţişare.

Muzeul de artă populară


Funcţionează în clădirea fostului han Domnesc, construcţie de la sfârşitul sec XVI; adăposteşte
colecţii de etnografie şi artă populară.

Muzeul de istorie
Înfiinţat în anul 1900, expune interesante piese care evocă trecutul bogat în evenimente şi fapte
eroice al locuitorilor meleagurilor sucevene, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; un interes
aparte îl reprezintă "Sala tronului", în care, mobilierul, costumele şi alte obiecte reconstituie atmosfera
de la curtea lui Ştefan cel Mare.

Parcul central
Aflat în inima oraşului, adăposteşte două lucrări de artă: bustul compozitorului Ciprian
Porumbescu (operă din anul 1933 a sculptorului Ioan Cirdei) şi bustul voievodului Petru Rareş (realizat
în 1977 de sculptorul Gavril Covalski).

Ruinele Palatului Domnesc


Se află la numai câţiva zeci de metri de biserica Sf. Dumitru. Odată cu stabilirea reşedinţei
domneşti de la Siret la Suceava, Petru Musat I construieşte în extremitatea vestica a aşezarii o casă

25
domnească şi un turn - locuinţa din piatră pentru supravegherea drumului de acces în oraş, prin
includerea vechilor clădiri de zid, dar şi prin noi construcţii definitivează ansamblul Palatului Domnesc
prin care Curtea Domneasca de la Suceava a devenit cel mai reprezentativ monument de gen din
întreaga Moldova.

Statuia ecvestra a lui Ştefan cel Mare


Operă a sculptorului Eftimie Barladeanu, dezvelită în anul 1977, amplasată pe înăltimea de
unde Cetatea de Scaun domină oraşul.

Casa muzeu Solca


Situată pe drumul de acces spre mănăstirile Arbore, Humor este un monument reprezentativ în
ce priveşte arhitectura tradiţională şi cultura şi civilizaţia populară bucovineană. Casa este de tip cameră-
tindă-cameră cu foişor şi prispa lutuită. Bucătăria are un cuptor tradiţional cu vatră şi plită reconstituit
după tipologia mijloacelor de încălzit din zonă.

Casa muzeu Bilca din zona etnografică Rădăuţi


În localitatea cu acelaşi nume fiind reprezentativă pentru aşezările din zonă. Interioarele sunt
amenajate cu mobilier tradiţional poliţe, laiţe, blidare, ţesăturile de interior (scoarţe, lăicere, grindăraşe)
înfrumuseţând pereţii din căsuţă şi din casa mare. Obiectele din lemn şi ceramică, de uz casnic
completează inventarul casei.Casa a fost donată de către George Muntean şi Adela Popescu.

Muzeul Satului Bucovinean din apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei,pune în valoare


patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în
aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul bucovinean
dispunea de nenumărate monumente de arhitectura populară dar din păcate activitatea – concretizată
prin transferul mai multor obiective şi reconstruirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă.

Casa memorială Simion Florea Marian


Situată în centrul municipiului Suceava, “câştigată cu condeiul” de marele etnograf si folclorist,
cum scrie pe o placă memorială, cumparată cu banii proveniţi din premiul acordat, în anul 1883, de
Academia Română, pentru lucrarea “Ornitologia Poporană Romana”.

Casa memorială Ciprian Porumbescu


Sat Ciprian Porumbescu, com. Ciprian Porumbescu, jud. Suceava Casa Memorială “Ciprian
Porumbescu “, inaugurată în 1953, este adapostită într-o anexă originală – singura care s-a păstrat – a
fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) , locuită de familia preotului, scriitorului şi
militantului român din Bucovina, Iraclie Porumbescu, între anii 1865 – 1883.

Casa memorială Nicolae Labiş Sat Mălini , com. Mălini Jud. Suceava
Inaugurată în 1975, Casa Memorială este amenajată în locuinţa din centrul satului Mălini, care a
aparţinut părinţilor poetului şi unde acesta a trăit un timp din scurta şi fulgeratoarea sa viaţă, zămislind
aici poate cea mai semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri poetice.

Muzeul Ciprian Porumbescu


Sat Ciprian Porumbescu, com. Ciprian Porumbescu, jud. Suceava Muzeul Memorial “Ciprian
Porumbescu“, inaugurat în 1971, este organizat într-o clădire impozantă nu numai prin vechime (datează
de la începutul sec.XIX), ci şi prin coordonatele neoclasice ale stilului arhitectonic.

26
2.4.6.4 Edificii religioase

BISERICA DE LEMN A MĂNĂSTIRII PUTNA

Primul care menţionează acest vechi şi important munoment religios este Nicolae Costin
(1660 - 1712). În "Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601", el arată mai întâi ca
despre "Domnia lui Dragos-Voda, a scrie pre largu cu anevoie iaste", deoarece nimeni "den vecii de
atunce nemic n-au insamnat... nice ce s-au lucrat in zilele lui... nice unde au murit".

BISERICA SFÂNTA TREIME SIRET

Siretul, aşezat în zona de coline a podişului moldovenesc, este unul dintre cele mai vechi oraşe
ale Moldovei, contemporan, probabil, ca data de întemeiere cu Baia şi Rădăuţi. Situat pe unul dintre
marile drumuri ale ţării a fost totdeauna loc de popas pentru negustori străini veniţi din îndepartate
meleaguri, iar uneori şi loc de aşezare.

27
BISERICA SFÂNTUL NICOLAE BALINEŞTI

Biserica Sfântul Nicolae din Balineşti este unul din monumentele istorice reprezentative
pentru arta Moldovei din cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea. Arhitectura acestei biserici este
singulară în epoca şi exprimă convingător gustul ales şi sigur al ctitorului Ioan Tautu.

MĂNĂSTIRI BUCOVINA

Datorită picturilor murale care împodobesc atât pereţii interiori cât şi cei exteriori ai bisericilor,
Bucovina este deţinătoarea unor locaşuri de cult unice în întreaga Europă. Mănăstirile se armonizează cu
natura înconjurătoare şi amintesc de timpurile marelui domnitor Ştefan cel Mare şi cele a urmaşului său
Petru Rareş. Razboaiele purtate în această perioadă pentru păstrarea independenţei culturale şi politice în
faţa expansiunii otomane sunt imortalizate prin scenele pictate pe pereţii bisericlor.

MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA

28
Moldoviţa se individualizează prin câteva elemente de ordonanţă iconografică, prinstilul
picturii şi prin tonalitatea cromaticş dominanta roşu-brun, faţă de albastrul Voroneţului şi verdele
Arborei sau de roşu-ocru al Humorului.

MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA

Construită cu patru secole în urmă,din poruncă domnească, ca o cetăţuie în care să nu poată


pătrunde picior de păgân, Mănăstirea Suceviţa, cu zidurile şi turnurile sale, cu biserică şi sutele de
picturi care-i acoperă pereţii exteriori,este una dintre bijuterile Bucovinei şi culme a artei feudale
moldoveneşti. Legenda locului spune, pentru a motiva misterul unei porţiuni de zid lăsata nepictată, că
ea a rămas aşa din timpul ctitoririi lăcaşului, când schela s-a prăbuşit, iar zugravul a murit îngropat sub
resturile acesteia.

MĂNĂSTIREA VORONEŢ

Nu departe de oraşul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei a fost ridicată acum
mai bine de cinci veacuri una dintre cele mai frumoase mănăstiri. Frescele care decoreaza exteriorul şi

29
interiorul, originalitatea picturilor şi nu în ultimul rând culoarea albastră - atât de albastră - denotă
genialitatea artiştilor moldoveni care cu un acut simţ artistic au facut din Voroneţ simbolul Moldovei.

MĂNĂSTIREA PUTNA

Despre Mănăstirea Putna se ştie că este prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Mai mult,
domnitorul a vrut ca ea sa fie locul de veşnică odihnă. Astfel, la fel ca Bogdan I şi Alexandru cel Bun,
Ştefan cel Mare a dat ctitoriei sale menirea de necropola domnescă. Prin numeroasele danii facute,
Domnitorul Ştefan cel Mare şi-a arătat preţuirea faţă de biserică.

2.4.6.5 Muzee şi case memoriale


MUZEUL APELOR "MIHAI BACESCU" FĂLTICENI
Bun pedagog, cu dragoste faţă de mediul înconjurator, profesorul emerit Vasile Ciurea a
întemeiat, în 1914, primul muzeu din Fălticeni. Unul dintre elevii profesorului Vasile Ciurea este
academicianul Mihai Bacescu care nu şi-a uitat niciodată primul iniţiator în tainele naturii, dar nici
locurile natale. Astfel, la 17 August 1982 lua fiinţă la Fălticeni, în "semn de iubire şi recunoştinţă”
profesorului Vasile Ciurea, Muzeul de stiinţe naturale.
Din 28 Martie 1993, muzeul nu numai că se va numi muzeul apelor, dar va primi şi numele
ctitorului său Mihai Bacescu. Se împlinea astfel o dorinţă şi o definire elocventă, precum şi un gest de
aleasă gratitudine şi preţuire celui care şi-a închinat viaţa cercetării mediului acvatic şi a dat culturii
fălticenene dimensiuni valorice perene.
Muzeul cuprinde compartimente structurate organic, de un real interes ştiinţific. Astfel, preţuind
tradiţiile muzeistice fălticenene, în doua săli rememorăm aspecte ale primului muzeu din localitate,
câteva exponate rămase evocând natura pasiunilor şi preocupărilor înaintaşilor noştri, în special ale
ctitorului de muzeu, Vasile Ciurea.
Aici sunt reprezentate aproape toate secţiile vechiului muzeu: arheologie, istorie, arme vechi,
etnografie, carte veche, numismatica şi fotografii. Trăsurică, un exponat de mare valoare, executată de
Leon Comnino timp de 35 de ani numai din briceag, şi expusă în 1937 în expoziţia universală de la
Paris, impresionează şi reţine îndelung atenţia vizitatorului prin maiestria execuţiei şi migala creatorului
ei.
Muzeul prezintă lumea cercetătorilor Emil Racoviţă, Grigore Antipa, Paul Bujor şi Ion Boreca,
exponatele de aici reliefând contribuţiile ştiinţei româneşti în domeniul hidrobiologiei. Participând la

30
numeroase expoziţii oceanice, descoperind numeroase specii de peşti şi crustacei, academicianul Mihai
Bacescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate. Toate acestea sunt expuse în două săli, ca un omagiu
adus savantului Mihai Bacescu, muncii sale de cercetare şi autor a peste 475 de lucrari stiinţifice
originale publicate singur sau cu colaboratori din ţară şi străinatate.
Bucuria nespus de mare a vizitatorilor, mai cu seamă a celor tineri, este atunci când ajung la
partea vie a muzeului: acvariile. În cele 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri de apa, trăiesc
numeroase specii de peşti indigeni şi exotici, broaşte ţestoase, scoici şi raci. Zestrea muzeului este
îmbogatita pe deplin şi cu un glob geografic, unic în lume, prin faptul că redă la scară, alaturi de relieful
uscatului, configuraţia reliefului subacvatic. Donat în 1986, globul geografic a fost executat cu maiestrie
şi cu o exactitate milimetrică, pe parcursul a cinci ani şi jumătate, de către profesorul de geografie Isaic
Neculai din Vadul Moldovei.
S-a afirmat pe buna dreptate că în muzeu se întâlneşte muntele cu marea. Dar ca sa te convingi
de autenticitatea acestei sintagme, trebuie să intri în el, să vezi, să asculţi, să nu uiţi.

MUZEUL DE ARTĂ "ION IRIMESCU" FĂLTICENI

Inaugurat la 10 Februarie 1975, Muzeul de Artă "Ion Irimescu" din Fălticeni conţine 313 lucrări
de sculptură, peste 1.000 de lucrări de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală (peste 1.500 de
volume) şi o colecţie de pictură şi grafică în dezvoltare.

Muzeul este o instituţie unică în România, prin faptul că e cea mai bogata colecţie de autor din
ţară.

Pe terasa din faţa uşii monumentale maestrul savurează parfumul îmbătător al teilor înfloriţi şi
îşi aminteşte de vremea când… "Aici era prefectura. Nici nu îndrăzneam să ridic privirea… Clădirea era
păzită. Oameni importanţi, grăbiţi, îi treceau pragul. Era un gard, iar la poartă stătea un jandarm. Unde
este acum policlinica era un parc mare. Nu am visat niciodată să fiu eu stăpân aici".
Oricine vine să viziteze colecţia de artă a muzeului rămâne impresionat de frumuseţea clădirii. Curioşi,
mulţi vizitatori ar dori să afle istoria acesteia. Clădirea este construită într-un stil arhitectural sobru,
eclectic. Povestea ei dureaza de secole, construcţia fiind începută în 1846. A fost ridicată din cărămidă,
pe o temelie solidă. În 1909 clădirea a devenit sediul palatului administrativ al judeţului Suceava. După
ocupaţia habsburgică, reşedinţa judeţului a devenit pentru o vreme Fălticeniul. În 1923, clădirea devine
sediul Prefecturii Judeţului Baia, iar între 1950 şi 1968, sediul Consiliului Popular Raional Fălticeni.
Odata cu desfiinţarea raioanelor, în urma reorganizarii teritoriale, clădirea devine sediul Casei
Pionierilor.
Un şir de întâmplări, voinţa oamenilor, dar mai ales cursul destinului au dus în cele din urmă
la o alegere. Maestrul Irimescu devine Patriarhul de drept al locului care urma sa se transforme în
"Ermitaj"ul fălticenean.
"Aveam multe lucrări în atelierul meu de la Bucureşti. Ideea înfiinţării unui muzeu mă stăpânea
de multă vreme. Am oferit oraşului lucrările, dar am cerut în schimb un spaţiu de expunere adecvat.
Oficialităţile vremii, reprezentate de un om care iubea arta şi întelegea menirea ei, Miu Dobrescu, mi-au
facut o propunere peste aşteptările mele. M-au intrebat atunci: "Clădirea fostei prefecturi vă convine?"
Nu-mi venea să cred. Clădirea avea nevoie de o reorganizare a spaţiilor, de mai multe schimbări. Au
dispărut uşile interioare şi a fost creeat un circuit de vizitare. Sălile de expoziţie au luat locul birourilor
de altădată. Au fost înlocuite duşumelele cu parchet, s-a introdus un iluminat corespunzător, încălzire
centrala şi spaţiul s-a transformat în muzeu. Nu-mi venea să cred că este adevarat. În clădirea în care

31
altădată nu cutezam să intru acum sunt stăpân. Viaţa este plină de neprevăzut, totul depinde de un
context de împrejurări, de întâmplări, dar mai ales de oameni…".
Colecţia s-a îmbogăţit an de an. Astăzi clădirea adăposteşte cea mai mare colecţie de autor din
ţara şi ascunde "marele clocot al vieţii" retras în adâncimile imperceptibile ale formelor şi care
izbucneste indirect, întruchipat într-o imensa lume de semnificaţii.

MUZEUL DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI CINEGETICĂ VATRA DORNEI

Muzeul de Ştiinţe ale Naturii şi Cinegetică prezintă într-o formă expoziţională interesant,
exemplare din flora şi fauna zonei Dornelor, precum şi valoroase trofee cinegetice recoltate de-a lungul
anilor din această regiune a Carpaţilor.
Muzeul oraşului, înfiinţat în 1954, în prezent deţine trei secţii: arta plastică contemporană,
ştiinţele naturii şi cinegetică. Secţia de artă este amenajată în impunătoarea cladire a primăriei, construită
în 1896-1897 pentru a comemora succesul obţinut de dorneni în procesul purtat timp de un secol cu
autorităţile austriece, secţia de ştiinţele naturii este axată pe prezentarea faunei şi florei dornene: peşti şi
batracieni din bazinul Bistriţei, păsări, mamifere. Se remarcă două diorame, care reprezintă un cerb
atacat de lupi şi o familie de căpriori, iar secţia de cinegetică se referă la fondul de vânătoare al zonei,
fiind organizată tematic: istoric, resturi ale unor animale dispărute, unelte de vânătoare, îngrijirea
vânatului şi trofee.

MUZEUL SATULUI CIOCĂNEŞTI sat Ciocăneşti, judeţul Suceava


Chiar dacă Ciocăneştiul pare un simplu sat de munte, locuitorii au făcut din comuna lor un
adevărat obiectiv turistic. Călătorii care au trecut pe aici au ramas impresionaţi de Muzeul Satului, o
casă veche care aparţine bătrânei Leontina. Între zidurile decorate cu motive populare sunt aşezate la loc
de cinste covoare, carpete şi ştergare lucrate într-o viaţă de ţăranca. Micul muzeu cuprinde şi costume
populare tradiţionale din zona Bucovinei, păstrate cu grijă de gazda. Pe mesele din cele două cămăruţe
sunt expuse fotografii înramate cu grupurile de străini care au trecut pragul muzeului. Bătrâna Leontina,
trecută de 80 de ani, locuieşte în casuţa de alături, într-o cămăruţă cu un singur pat, care ţine loc şi de
bucătărie. Îşi duce singură bătrâneţile şi se bucură cand turiştii îi vizitează casa şi ies pe poartă cu lumina
şi încântare în suflet.

2.4.7 Festivaluri şi sărbători

32
De secole, în prag de an nou, bucovinenii transfigurează prin măşti şi jocuri îndeletnicirile
zilnice, momentele cele mai importante din viaţa omului (naşterea, căsătoria, moartea), ironizează
prostia şi urâtul, critică asupritorii şi laudă gospodarii de seama ai comunităţii.
O data cu trecerea anilor, masca tradiţională bucovineană a devenit obiect de artă şi, deşi unele
semnificaţii stravechi au început să dispară din conştiinţa creatorilor contemporani, s-au păstrat, în mod
aproape miraculos, structurile plastice ale fiecărui tip de însemne ceremoniale. Ceata mascaţilor,
prezenta, în seara de ajun a Anului Nou, a măştilor pe uliţele satelor bucovinene nu este determinată
doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci are o motivaţie mult mai profundă, convingerea că respectând
şi ducând mai departe obiceiurile străbunilor, oamenii vor avea parte, în anul care vine, de holde
îmbelşugate şi livezi rodnice, de sănătate şi putere. În satele bucovinene se obişnuieşte ca în ziua de ajun
a Anului Nou pe uliţe să umble mascaţii, într-o singură ceată, denumită diferit de la o aşezare la alta.
Ceata reuneşte toate personajele mascate: ursul, capra, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii,
bunghierii etc. Dupa lăsarea serii, ceata cea mare se fărmiţează, iar bandele rezultate încep să meargă din
casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi. Învierea ursului redă
metaforic succesiunea anotimpurilor. Unul dintre cele mai impunătoare personaje din Bucovina este
ursul. Cultul ursului este moştenit de la geto-daci, care considerau acest animal ca fiind sacru. De altfel,
chiar numele lui Zalmoxis este derivat de la blana de urs, "zalmos!", însemnand chiar "blana de urs."
La Gura Humorului s-a păstrat obiceiul ursului de paie. Cel care se mascheaza în urs de paie
este îmbracat în ajun de Anul Nou cu frânghii care au fost răsucite din paie de grâu sau secară. El
însoţeşte ceata ursului în toată noaptea de Anul Nou. În dimineaţa de Sf. Vasile se obisnuieşte ca aceste
franghii de paie de secara sau grâu, care se coseau pe haine, să fie arse. Cei care joacă ursul nu au voie
să se dezbrace pana la trecerea în noul an", ne spune Vera Romaniuc, directorul Muzeului Etnografic
Gura Humorului.
Pregătirea ursului se bucură de o atenţie specială în Bucovina. În zona Câmpulung
Moldovenesc, forma capului de urs se obţine întinzând o piele de viţel peste o căldare metalică, în timp
ce la Bosanci şi Udeşti se foloseşte ca suport un schelet metalic, peste care se aşeaza o blană de viţel sau
de miel.De la gât în jos, corpul celui care se mascheaza în urs este acoperit cu blană, cusută direct pe
haine sau cusută ca un costum care se îmbracă cu uşurinţă. Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre
toate jocurile animalelor întalnite în cetele bucovinene. Urşii joacă la comanda ursarilor, tineri chipesi,
îmbrăcaţi cu haine cât mai colorate, care poartă pe spate o mantie şi pe cap au şepci de genul celor
militare, pe care sunt lipite sfere împodobite cu oglinzi şi globuri. Sub comanda ursarilor, ursii joacă în
cerc, se rostogolesc, lovesc pământul cu picioarele şi, într-un final, mor. Apoi învie miraculos, moment
ce redă metaforic succesiunea anotimpurilor, succesiune care, în credinţa bucovineana, stă sub semnul
acestui animal, capabil să învingă iarna şi care ştie când vine, cu adevarat, primăvara.
"Vindecarea" caprei simbolizează sosirea Anului Nou. Un alt personaj foarte răspândit în cetele
din satele bucovinene este capra, care se caracterizează printr-o vitalitate excesivă, prin care reuşeşte să
capteze atenţia asistenţei. Asemănător cu capra, din punctul de vedere al dansului şi al costumului, este
cerbul. Masca de cerb sau capră se compune din cap, cu maxilar clămpănitor şi un trup realizat dintr-un
covor sau o pătură. Un trofeu de cerb sau coarne de capra se regasesc în partea superioară a măştii. Între
coarne se realizează compoziţii decorative deosebite, la care se folosesc margele, oglinzi, beteala, flori
etc. Capra (sau cerbul) este însoţită de personaje care simbolizeaza ciobanii, moşnegi sau babe, precum
şi de dansatori în costume populare. În cursul dansului caprei exista un moment în care animalul se
îmbolnaveste şi cade la pamant. Ciobanul intra în panică şi poartă un dialog extrem cu capra, dialog
care, în unele localităţi este chiar un descântec. Cât timp capra este în agonie, membrii alaiului sunt
îngrijoraţi, dar odată cu însănătoşirea animalului, reapar bucuria şi veselia. Acest moment din dansul
caprei semnifică "moartea" anului care tocmai se încheie şi naşterea anului care vine.

33
Calul înlătură spiritele rele. În zonele sudice se întalneste, la pragul dintre ani, dansul caluţului.
Calul este animalul care înlatură spiritele rele. La casele din Bucovina, la capătul grinzilor de la case
sunt sculptate capete de cai pentru că înlătură spiritele rele.
Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat şi de confruntarea spiritelor rele cu cele bune.
Şi atunci este nevoie ca spiritele rele sa fie înlăturate fie prin prezenţa unor personaje, a unor animale
care au această putere apotrofaica, fie prin zgomote care se fac cu biciul de la plugusor, cu tălăngile, cu
buhaiul". Dansul caluţilor este foarte energic, foarte exuberant, cu mişcări foarte rapide. Tinerii aleşi să
poarte această costumaţie sunt dansatori excelenţi. Ei se îmbracă în cămăşi de culoare albă, imaculată,
culoarea sincerităţii. Capul şi gâtul animalului sunt acoperite cu pânză albă, peste care se lipeşte coama
din păr de cal. Profilul capului de cal este împodobit cu panglici, oglinzi, flori naturale sau artificiale, o
exuberanţă de culori, o explozie de bucurie.
În recuzita de Anul Nou se întâlneşte şi "pluguşorul", mai la îndemâna copiilor. La sate,
"pluguşorul" este însa extrem de complex, şi alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un
plug.
Darurile care se oferă de Crăciun se fac din covrigi, colaci, colacii rotunzi ca soarele şi luna.
Colacii rotunzi ca soarele şi luna sunt o reminiscenţă a vechiului cult păgân al lui Mitras. Zeul Mitras, al
Soarelui, era sărbatorit pe 25 Decembrie. Iniţial, Crăciunul nu era pe 25 Decembrie. A pendulat între
această dată şi 6 Ianuarie, a şasea zi din an, ziua când şi în Biblie se spune Facerea Lumii. Iisus Hristos
venind pe lume în chip de om a acceptat aceasta data, de 6 Ianuarie. Numai că la 6 Ianuarie se
suprapuneau două evenimente: naşterea şi botezul lui Iisus. Botezul era privit ca o naştere spirituală, pe
când naşterea propriu-zisă era una materială. Şi atunci, părinţii teologi au transferat această dată a
naşterii, de la 6 Ianuarie pe 25 Decembrie, tocmai pentru a îndeparta obiceiurile păgâne ale Zeului
Mitras. Dar din aceste obiceiuri pagane s-au mai păstrat colacii rotunzi, simbolizând soarele şi luna.
Şi, bineînţeles, datinele şi obiceiurile care fac din Bucovina, la fiecare sfârşit de an, o scenă pe
care se desfăşoară un spectacol unic, în care elementele mitice şi cele cotidiene sunt prezentate într-un
recital de culori şi de imaginaţie.

34
CAPITOLUL III:Conceperea de produse turistice

3.1 Circuitul turistic.Programul ofertă


Itnerariu:Suceava-Rădăuţi-Marginea-Suceviţa-Pasul Ciumarna-Moldoviţa-Câmpulung Moldovenesc-
Vama-Voroneţ-Gura Humorului-Vatra Dornei-Suceava.
Durata:4 zile:25 aprilie-28 aprilie 2008
Mijloc de transport:autocar
Termen limita de înscriere:10 martie 2008
Grup:15 persoane

Paşte în Bucovina:25 aprilie-28 aprilie 2008

Ziua 1: 25 aprilie 2008


● întâlnire la ora 6:30 în faţa Hotelului Gloria
● vizitarea Mănăstirii Pătrăuţi,Mănăstirea Dragomirna
● mic dejun la Mănăstirea Dragomirna ora 8:00
● plecare spre Rădăuţi
● vizitarea hipodromului,parcului zoologic,Muzeul Tehnicii Populare Bucoviniene
● dejun în Rădăuti la Restaurantul Hotelului Fast
● plecare spre Marginea
● vizitarea Mănăstirii Suceviţa
● cazare la Pensiunea Luxor*** la ora 17:30
● cina la Pensiunea Luxor la ora 20:00

Ziua 2: 26 aprilie 2008


● mic dejun la Pensiunea Luxor ora 8:00
● plecare spre Câmpulung
● vizitarea Muzeului Arta Lemnului
● plecare spre Vama
● vizitarea Centrului Etnografic al Bucovinei
● dejun la Pensiunea Irina la ora 13:00
● vizitarea Mănăstirii Voroneţ
● cazare la Pensiunea Maria la ora 16:00
● cina la Pensiunea Maria la ora 19:00
● participarea la Slujba de Înviere la Mănăstirea Voroneţ
● masa festivă la ora 3:30-se vor servi mâncăruri tradiţioanale de Paşte

Ziua 3: 27 aprilie 2008


● mic dejun la Pensiunea Maria la ora 9:00
● plecare spre Gura Humorului
● vizitarea parcului Arinis şi Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina
● dejun la Pensiunea Andreea la ora 12:30

35
● vizitarea Mănăstirii Humorului
● cazare la Pensiunea Casa Areta*** la ora 18:00
● cina la Pensiunea Casa Areta la ora 20:00

Ziua 4: 28 aprilie 2008


● mic dejun la Pensiunea Casa Areta la ora 8:00
● plecare spre Vatra Dornei
● dejun la Pensiunea Cris la ora 12:30
● vizitarea staţiunii Vatra Dornei
● plecare spre Suceava
● sosire Suceava ora 20:30

Servicii incluse:
● transport cu autocarul
● şofer+ghid turistic
● cazări la pensiuni de 3*

Nu sunt incluse în preţ:


● alte servicii decât cele menţionate

Pensiunea cuprinde:
● mic dejun=15 RON
● dejun=35 RON
● cina=20 RON

Pret=550,91 RON/pers

3.2 ANALIZA DE PREŢ


15 turişti
25.04.2008-ora 6:30
28.04.2008-ora 17:00
Autocar:300 km
2 RON/km
Mic dejun=15 RON
Dejun=35 RON
Cina=20 RON
Cazare:60 RON/persoana/zi
4 Muzee:1.5 RON intrarea la fiecare muzeu
Comisionul agenţiei:10%
T.V.A:19%
Şofer+Ghid
Preţul unei excursii/persoană=?

36
Transport:300x2=600 RON/15 persoane
600:15=40 RON/persoană

Mic dejun Dejun Cina


25.04.2008 x x x
26.04.2008 x x x
27.04.2008 x x
28.04.2008

Mic dejun=4x15=60 RON/persoană


Dejun=4x35=1400 RON/persoană
Cina=3x20=60 RON/persoană
Total masă=260 RON/persoană

Cazare:3x60=180 RON/persoană
Muzeu:4x1.5=6 RON/persoan

Total/persoană=486 RON/persoană

Ghid+Şofer=446 RON/persoană
=446x2=892 pentru 2 persoane
892:15=59,44 RON/persoană

Total/persoană=486+59,44=545,46 RON

Comision:10/100x545,46=54,54 RON/persoană
T.V.A:19/100x54,45=10,36 RON/persoană

TOTAL CHELTUIELI PENTRU UN TURIST=486+54,54+10,36=550,91 RON

3.3 PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC

„In inima Carpţilor, acolo unde batrânele păduri adânci şi pâraiele vesele mai spun poveşti
despre eroi puternici, acolo unde urşii se ascund în luminişuri şi cocoşii de munte cântă triluri
desăvârşite în soarele care tainic apune, acolo a dus Dumnezeu o bucată de paradis. Această ţară
minunată cu o natură si mai minunată, posedă puteri necunoscute şi o strălucire secretă, care dau
putere trupului şi încântă sufletul. “Bucovina de aur” este un dar ceresc. O lume vrajită, cum nimeni nu
ar mai crede că există, pe care o poţi descoperi pur şi simplu la fiecare pas cu privirea.”

10 MOTIVE PENTRU A ALEGE OFERTA ŞI PENTRU A VIZITA SUCEAVA:

Aşezarea geografică a judeţului este deosebit de favorabilă dezvoltării turismului:


• relief foarte variat (zonă de munte 53%; zonă de podiş 30%, zonă de luncă 17%);

37
• acces facil:

• din sudul ţării se poate ajunge la Suceava cu mijloace auto, pe drumul european E85
(DN2), cu trenul pe ruta Bucureşti - Suceava, iar cu avionul la aeroportul Salcea;

• din vestul ţării se ajunge la Suceava pe drumul european E576 (DN17) Cluj-Napoca -
Suceava şi pe calea ferata Cluj Napoca- Suceava;

• din nord-vestul ţării, din Maramureş se ajunge la Suceava prin pasul Prislop, pe drumul
naţional DN18 Baia Mare – Sighetul Marmaţiei - Iacobeni;

• judeţul Suceava se află amplasat la intersecţia a două magistrale europene: E85 -


Giurgiu - Bucureşti - Suceava - Siret şi E576 - Suceava - Dej – Cluj Napoca.

• în jurul mănăstirilor sunt cinci heliporturi, iar la Floreni (Vatra Dornei) este un mic
aeroport pentru avioane de capacitate redusă.

Protecţia continuă a mediului înconjurator face ca zona sa fie nepoluată:


• puritatea aerului din Bucovina nu se regăseşte nicăieri în Europa;

• multe din produsele alimentare fabricate în Suceava sunt ecologice, zona nefiind poluată;

• râurile şi pâraiele de munte sunt curate şi populate cu diverse specii de peşti.

Cele şapte monumente incluse în patrimoniul UNESCO, la care se adaugă numeroase


alte mănăstiri, biserici, muzee şi elemente ale arhitecturii tradiţionale, fac ca zona sa fie extrem
de atractivă pentru turişti:
• patrimoniul UNESCO include mănăstirile, Humor, Moldoviţa, Probota, Sfântul Ioan cel Nou
din Suceava, Voroneţ precum şi bisericile Pătrăuţi şi Arbore;

• alte mănăstiri atractive: Suceviţa, Risca, Slatina, Putna, Slătioara;

38
• muzee: Complexul Muzeal Bucovina Suceava, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni,
Muzeul „Arta Lemnului” Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Etnografic Suceava, Muzeul Tehnicii
Populare Rădăuţi, Muzeul „Apelor” Fălticeni, Muzeul Satului Bucovinean Suceava etc.;

• arhitectura caselor şi agrementarea specifică a interioarelor.

Numărul mare de rezervaţii naturale – 23 de rezervaţii în suprafaţa de 4.457,20 ha –


bucură privirea şi sufletul oricarui turist: 6 rezervaţii botanice, 8 rezervaţii forestiere, 5 rezervaţii
geologice, o rezervaţie paleontologică, o rezervaţie ştiinţifică şi 2 rezervaţii mixte.
Condiţiile geografice favorabile, alături de peisajele naturale atractive şi obiectivele
naturale originale, conduc la practicarea mai multor forme de turism, inclusiv cel de aventura
(extrem): alpinism, lansări cu parapanta şi deltaplanul, navigatie, caving, river rafting etc.
• Vatra Dornei – staţiune balneoclimaterică;

• Câmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului – staţiuni turistice de interes naţional atrag


turiştii pe tot parcursul anului, datorită cadrului natural deosebit de frumos, a pârtiilor de schi, a
posibilităţilor de drumeţie şi petrecere în mod agreabil a timpului liber.

• Echitaţia se poate practica datorită creşterii cailor de rasă în două herghelii cu renume: Rădăuţi
şi Lucina.

Existenţa a peste 400 de hoteluri, pensiuni, case de vacanţă etc, care oferă condiţii de
cazare excelente, la preţuri accesibile pentru o paletă largă de turişti.
Oferta gastronomică deosebită, prin bucătăria „bucovineană”, de un specific aparte:
plăcinte „poale în brâu”, ciorbă „rădăuţeană”, „ochiuri în smântână”, ciupercuţe (hribi) cu
smântână, cobză de păstrav, balmos etc.
Satele apărute din timpuri străvechi, care au păstrat şi mai păstrează încă aspecte şi
manifestări tradiţionale, date şi obiceiuri străbune, elemente valoroase de etnofolclor etc., în care
se desfăşoara activităţi specifice turismului rural şi turismului ecologic:
• Calendar bogat de târguri tradiţionale şi manifestări folclorice pe tot parcursul anului;

39
• În perioada 20-30 aprilie 2008, la Cetatea de Scaun a Sucevei, se organizează cea de-a doua
editie a Festivalului de Artă Medievală “Ştefan cel Mare”. Acest eveniment încearcă să readucă în
actualitate viaţa şi spectacolul trupelor ambulante ale evului mediu, renascentist şi baroc, dar şi
tradiţiile acestor vremuri rămase în constiinţa populară;

• Conservarea elementelor vechi de civilizaţie rurală şi transpunerea lor în viaţa de zi cu zi;

Suprafaţa mare a pădurilor, râurile repezi de munte fac ca atât fondul de vânătoare, cât
şi cel piscicol să fie deosebit de bogate:
• 27 fonduri de vânătoare, de un deosebit interes cinegetic: cerb, căprior, urs, mistreţ, râs, cocoş
de mesteacan etc.;

• 41 fonduri de pescuit: lostriţă, păstrav, ştiuca, crap, clean, etc.

40
Bibliografie
CĂRŢI:

1.Octav Monoranu,Suceava-mic îndreptar turistic,Editura Sport-Turism,Bucureşti 1999.

2.Mariana Bucur Sabo,Marketing Turistic,Editura Irecson,Bucureşti 2006.

3.Mihai Mincu,Economia Turismului,Editura Uranus,Bucureşti 2005.

4.Silviu Neguţ,Geografia Turismului,Editura Meteor Press,Bucureşti 2007.

INTERNET:

1.www.orasulsuceava.ro

2.www.prosuceava.ro

3.www.bucovinaturism.ro

41