Sunteți pe pagina 1din 9

[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Concursul de creativitate în Fizică şi Tehnologii


„Ştefan Procopiu”
Faza Naţională - Constanţa

DINCOLO DE LIMITE

Secţiunea : Compoziţie ştiinţifică

Elev: Profesor
coordonator:
Spataru Marian, clasa a XI-a C
Paraschiv Daniela

1 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Liceul Teoretic “Al. I. Cuza” - Iaşi

CUPRINS

Capitolul 1. Planul profesorului


S…………………………………………………………..3

Capitolul 2. Fizica sentimentului (Rezumatul eseului


profesorului S) …..…...5

Capitolul 3. Marele moment…………………………………………………...


…………......6

Capitolul 4.Renaştere……………………………………...
……………………………….......7

2 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Anexă
(desene).............................................................................................
......................9

-----------------------------------------------------CAPITOLUL
1--------------------------------------------------

PLANUL PROFESORULUI S

,, Suntem lacrimile căzute din ochii lui Ra, raza sa de Soare înfiptă în Pământ
după lupta crâncenă cu întunericul, suntem visul zeului Vishu ce dormea pe cobra
Sheha fixată în haos sau poate suntem contopirea a două elemente yin (principiul
feminin, simbol al întunericului) şi yang (principiul masculin simbol al luminii şi al
primăverii), îmbinarea a două însuşiri una ce aparţine universului teluric ce ne
defineşte slăbiciunea, fragilitatea şi una ce aparţine universului astral, stând ca
mărturie a forţei şi eternităţii spiritului uman. Întrebările-mi bântuie tenebroasele
odăi goale ale minţii, goale lipsite de lumina adevărului, de forţa de a lupta, de a
fura răspunsul creatorului. Dar îl voi învinge, îi voi fura acea cutie a Pandorei ce
va aduce pieirea şi adevărul''
,,Gândurile profesorului rătăcesc prin întinsa câmpie a imaginaţiei ‘’, îşi
spunea elevul cel nou. Profesorul sorbise iar licoarea dulce amăruie a visului şi
uitase de elevul său. Cu un gest rapid din mână îi dă voie elevului să plece.
Acesta luminat de un zâmbet larg iese din camera întunecoasă şi rece în care
păienjeniş de ecuaţii şi teorii îl derutau ,de la ideia că ar fi mai bine dacă părinţii
angajau un robot să-i predea.
Elevul va găsi o cale de scăpare,dar eu nu voi risipi timpul voi profita de
momentul de visare al profesorului pentru ,a diseca asemeni unui chirurg
3 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

rădăcina gândurilor sale cu scopul de a expune cititorului raportul complet al


concluziilor.Profesorul S căuta o cale de a depăşi graniţele impuse de anatomie,
dorea să transforme cărbunele numit creier într-un diamant. Nerăbdătoare prin
noţiune, inamică a timpului fiinţa umană nu putea urma exemplu marelui fizician
Albert Einstein ce ,după o muncă îndelungată nu atinsese procesul maxim de
dezvoltare al intelectului. Calea sa dovedit a fi lungă, deci ineficientă. Profesorul
căuta o ideie măreaţă o sclipire de geniu. Ochii plini de febra suferinţei, simţurile
căută cu însetare un răspuns. Priveşte fereastra, vede acel material amorf format
din dioxid de siliciu şi silicaţi ai diferitelor metale numit :sticlă şi dincolo de
aceasta, vede mulţimea: sinapse la dimensiuni gigantice, torentul ce putea
răsturna uriaşi şi clădi principii de nedoborât . Luată în particular componenta sa-
individul- este slab, fragil,însă împreună sunt puternici, sunt asemeni moleculelor
ce crează obiecte compacte şi dure .Timpul alocat expunerii a expirat, profesorul
se trezeşte uşor din visare. Nu are umerii lăsaţi, faţa tristă, ci o văpaie, un foc
intens îi răzbate prin trup, prin corzile vocale şi capătă formă prin cuvinte expuse
unui auditoriu imaginar.
- Creierul este un sistem centralizat complex la un nivel superior ce
coordonează comportarea organismului în funcţie de informaţiile primite. Din
punct de vedere biologic este format din patru sisteme ce îndeplinesc funcţii
variate: sistemul nervos central, periferic, somatic şi vegetativ. Realizeză operaţii
uimitoare cu o viteză uimitoare. Am învăţat totul dar nimic nu se ascunde în
spatele definiţilor sau a noţiunilor.
Umbra sfârşitului ,numit eşec se materializează, îşi întinde ghearele
ascuţite, metalice ce absorb cu însetare lumina şi perforează tendoanele,
roşiatice, ocrotitoare numite control; pulsul creşte, tonul iritat atinge limita, totul
se accelerează, sângele inundă muşchii, unchiile sfâşie fără oprire, mâinile sunt
controlate de demoni, criza de isterie ia proporţii. Eprubetele, creaţiile scheletice
lipsite de trup solid, sau invenţiile ce nu au încă o coloană puternică dezvoltată îşi
găsesc sfârşitul la impactul cu pereţii: le striveşte. Rodul muncii piere într-o clipă.
Nu sunt cruţate, nu sunt iertate, toate sunt vinovate, nu au glas să-i spună ,să-i
strige, ,, priveşte în colţul cel uitat şi vei găsi ce ai căutat’’. Criza devorează orce
resursă şi lasă trupul zăcând de transpiraţie, vlăguit de forţe în mijlocul
dezastrului. Din ochi cad nestemate cu reflecţii de suferinţă, hainele strigă
indignate că au fost sfâşiate, dar totuşi... orce sfârşit este un început orce materie
ce a trecut prin procesul distrugerii renaşte, deschide porţile unui nou viitor.
Momentul de rătăcire al profesorului face posibilă descoperirea maşinii de clonat
în acel ,,colţ uitat’’. Găsirea ei retrezeşte visul căzut în hibernarea fiinţei,dă
impuls corzilor vocale.Glasul are un ton răguşit ,străin urechilor şi zgârâie aerul
transformând cuvintele în zgomote.
- Cum poţi accentua ceva? Punând lângă el aceeaşi nuanţă, vor fuziona între
ele şi se va naşte o nuanţă nouă mai puternică. O primă etapă ar fi clonarea.Mă
voi clona în şapte exemplare şi voi implementa fiecărei clone cunoştinţe diferite
dar complexe, astfel voi evita suprasolicitarea unui singur individ. Mă amăgesc,
4 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

îmi văd deja coroana de lauri pe cap când ar trebui să aflu ce demon mă sâcâie
cu o ideie fără rost. Nu are nici un scop?
Gândurile alunecǎ în ceaţa amintirilor .Impulsurile electrice ce strǎbat
autostrada sinapselor devin imagini ce se imprimǎ pe folia fotosensibilǎ a
creierului.În urmǎ cu 10 ani auzise o discuţie cel captivase şi-l intrigase .Subiectul
discuţiei era marele iluzionist X ce intrase în topul preferinţelor publicului şi se
bucura de o reputaţie de magician datoritǎ faimosului truc de dispariţie.Secretul
fusese demascat în cadrul unei anchete amănunţite a poliţiei .Structura
anatomicǎ a iluzionistului era copiatǎ de o maşinǎ ce se afla sub scenǎ ,copia
apǎrea în diferite colţuri ale sǎlii dupǎ ce originalul dispǎrea într-un nor de fum .La
deschiderea unei trape iluzionistul cǎdea într-o cuvǎ plinǎ cu apǎ şi se
.îneca.Acelaşi spectacol în fiecare searǎ ca un uriaş ,tragic joc de domino
Teleportarea suferise transformǎri radicale, în privinţa mecanismului dar
procesul nu diferă cu mult de epoca trecutǎ.Acelaşi sfârşit barbar era revervat
celor ce doreau sǎ guste din nectarul dulce al succesului .Datoritǎ scanǎrii
instantanee materia era surprin-să ca într-o capsulǎ a timpului ,astfel se evita
pericolul modificǎrii locului atomilor în timpul procesului..Prin venele metalice ,ce
brǎzdau scheletul ruginit al teleportatorului pulsa antimateria .Acest neobişnuit
lichid curgea prin câmpuri de forţe pure ce erau rǎcite şi alimentate de oxigen
lichid.Doar un gram de antimaterie era necesar realizǎri unei cǎlǎtorii intergalac-
.tice,dar ce risipǎ ar fi fost
- Dar este interzisă !!
Ultima fărâmă de umanitate de moralitate, sau dacă vreţi să spunem de
credinţă sa pierdut în această afirmaţie.
- Nu contează dacă e interzis voi reuşi doar aşa. Voi teleporta toţi cei şapte
subiecţi în acelaşi timp şi ca în cazul unei matrici fiecare imperfecţiune va fi
înlocuită rezultând un singur subiect mult mai complex.
Oricât de interesante sunt cele două etape ale experimentului nu voi putea
înfăţişa nimic, nu am fost înzestrat cu talentul de a fi inventator şi mă tem că
descrierea proceselor şi-ar pierde farmecul în mâinile unui necunoscător,deci voi
concluziona acest proiect cu ultimul punct de pe listă: teleportarea. Voi profita de
acest moment,şi voi expune rezumatul eseului profesorului S ,datorită căruia a
devenit celebru.

---------------------------------------------------- CAPITOLUL
2--------------------------------------------------

FIZICA SENTIMENTULUI (REZUMATUL ESEULUI PROFESORULUI S)

Ce este trupul?
5 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Un mecanism complex ce are rol de susţinere, apărare, de îndeplinire a unor


comenzi primite de la efectori. Trupul a putut fi copiat şi înbunătăţit, oasele
fragile ce se rup la impacte dure pot fi înlocuite cu titanul rezistent ce nu
rugineşte şi nu îmbătrâneşte; sistemele cartilaginoase au fost îmbunătăţite, pot fi
înlocuite cu uşurinţă când se erodează. Chiar şi inima poate fi înlocuită cu un
mecanism mai bun. Sângele conţine microroboţi ce gestionează vindecarea
organismului, reglează activitatea organelor interne şi transportă oxigenul. Putem
crea un robot o creaţie complet mecanică. Dar sentimentele pot fi copiate?Pot
sentimentele să răzbată prin mecanisme şi să-şi atingă scopul?
Sediul fiecărui sentiment este creierul. Sentimentul este rezultatul modului de
înţelegere a lumii înconjurătoare şi a eului. Din vârful degetelor ce se înfioară,de
la atingere unei mâini până la ochi, toate fac parte din înţelegerea sentimentului.
Sunt prima frontieră ce captează informaţiile lumii înconjurătoare, sunt
asemeni instinctului primordial. O explozie atomică este echivalentă
sentimentului de iubire. Poate crea şansa unei noi renaşteri, apariţia frumuseţii
sau poate să lase doar urme adânci ce nu pot fi şterse, urme ce vor iradia
suferinţă la cea mai mică atingere. Dorinţa este asemeni unui recipient ermetic
aflat sub presiune ,aşteptând deschiderea unui orificiu pentru a cuprinde totul.
Inocenţa un sentiment ce se apropie de puritate, de condiţia de geniu. Geniile
sunt inocente, sunt asemeni unor vlăstari ce nu cunosc lumea plină de griji
materiale.
Unele întrebǎri în privinţa detaliilor proiectului nu şiau gǎsit rǎspunsul sau
spre dezamǎgirea mea neavând un rǎspuns le-am respins, catalogǎndu-le ca
afirmaţii fǎrǎ scop .Drep exemplu pot folosi inofensiva întrebare a prietenului meu
:Lorentz,ce a determinat ruperea legǎturilor de prietenie
- Sentimentele sunt imprevizibile, dar şi mecanismele pot fi?
Mǎrturisesc cǎ nu am reuşit sǎ gǎsesc rǎspunsul ,dar l-am descoperit mai târziu
în opera sa.Îşi dedicase întreaga viaţǎ rezolvǎrii enigmei, de aceia voi folosi drept
rǎspuns rezulatele studiului sǎu:
,,Orce lucru este supus teorii haosului. Chiar dacă am cunoaşte condiţiile
iniţiale, am avea un rezumat al procesului care va fi parcurs de sistem nu putem
spune cu exactitate rezultatul. Am construit un calculator cu un set de 12 ecuaţii
.Calculatorul a stocat în memorie numere cu până la 6 zecimale,pentru a
economisi hârtie a imprimat doar primele 3 zecimale.Aceată eroare a făcut
posibilă apariţia fractalilor si a teoriei haosului.''Termenul de haos nu este
sinonim cu cel de dezordine sau anarhie ci înseamnă o apropiere de ceea ce este
natural.
Da putem face din sentiment un proces fizic, un lanţ de interacţiuni între
diferite sisteme dar rezultatul nu-l pot prezice cu exactitate. Suntem puşi în faţa
naturii ce modelează şi uneori este modelată .

6 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

----------------------------------------------------CAPITOLUL 3---
-----------------------------------------------

MARELE MOMENT

Planul a fost urmat cu exactitate. Proiectul ia răpit ore, zile, luni şi treptat sa
transformat din coordonator în supusul unei idei. A uitat de familie, de rude, de
prieteni.
Strigǎtele vieţii sau stins ,ecoul lor a pierit de mult ,deveniserǎ fǎrǎ valoare
.Amintirile unui cǎmin,unei existenţe trecǎtoare sau învǎlmǎşit prin lama de
bomfaier a ecuaţiilor ce continuau sǎ taie ,sǎ sfideze legile fizicii ,sǎ le dǎrâme de
pe piedestalul lor prǎfuit .
Marele moment a sosit, cei şapte se aflau în faţa maşinii de teleportare.
Acceleratorul de vârstă făcuse minuni, toţi aveau aceeaşi vârstă. Erau creatii
perfecte, dar în ochii profesorului îşi pierduseră rangul de fiinţe :erau cobai. Omul
devenise Dumnezeu crease viaţa, dar înţelepciunea Creatorului îi lipseşte. Nu
depăşise stadiul de sămânţă ce incă germinează sub pământul uscat de arşiţa
aşteptării.
Sunt scanaţi cu precizie;undele trec prin fiecare por, prin fiecare fibră şi
pătrund mai adânc în profuzime asemeni unui vierme ce forează în căutare de
hrană. Suntem martorii momentului creaţiei omului perfect, omului ce va trece de
graniţele creierului şi ale trupului. Cu o simplă apăsare de buton, cu o simplă
inhibare a muşchilor flexori şi extensori ai mâini totul se terminase. Ochii caută cu
disperare rezultatul , văd o creatură ciudată, scundă şi urâtă.De sub grămada de
haine iese un cap ce seamană cu un cartof, doi ochii mici şi răi sclipesc ca două
cioburi de sticlă, privesc cu ură în jur.
- Cine eşti tu?
- Eu? Nu ştii?. Naivule sunt tu... tu, numai tu. Un zâmbet larg apăru pe faţa
zbârcită, era mulţumit.Înainte de aşi şterge zâmbetul hidos de pe faţă îşi văzu
creatorul cuprins de criza de isterie. Acestă nouă criză se născuse din ură şi avea
drept scop distrugerea acelei fiinţe. Lupta era inevitabilă.Nişte ochi cunoscuţi îi
privea, îi observa din umbră.Lângă cele două trupuri unul al creatorului ce se
încâlcise în pânza crizei şi celălat al ciudatei creaturi ce murise, se afla omul
perfect;corpul este incapabil de a depǎşi graniţa terestrǎ, de aceea doar printr-o
tăiere adâncă şi profundă a cordonului ombilical ce ne leagă de viaţă putem
atinge perfecţiunea.Omul părăsise rangul de fiinţă pământeană şi devenise
spectru.Era superior universului de percepţie a ochiului uman ,radiaţiile
electromagnetice infraroşii depǎşiserǎ orce frecvenţǎ cunoscutǎ.
Uşa laboratorului se deschide cu greu,producând zgomote tot mai ascuţite.În
cadrul ei se vede o siluetǎ micuţǎ, ce întreabǎ cu naivitate şi teamǎ:
-Bunicule eşti aici?

7 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

În cadrul ei apare o a doua siluetǎ,cea a unei femei bătrâne.Se opreşte o


clipǎ şi priveşte laboratorul întunecos şi prǎfuit.Cu o voce blândǎ şi calmǎ,ce trǎda
o notǎ de suferinţǎ îi rǎspunde copilului:
-Bunicul se joacǎ cu ,,pǎpuşi''.
Ecoul afirmaţiei se aude mult timp dupǎ ce uşa fusese închisǎ de femeie.
Spectrul priveşte cu indiferenţă la profesorul ce suferă şi se îndreaptă spre cer.

--------------------------------------------------CAPITOLUL 4
-------------------------------------------------

RENAŞTERE

Ce dezamăgire ‼ nu era nimic. Doar întunericul domnea pe tronul său poleit


cu particole de praf şi încrustat cu meteoriţi.Parfumul misterului ce fermeca încă
acea întindere, nu trezea în piept dorinţă, curiozitate, ci era purtat pe aripile
vântului nepăsării. Acel gigantic abis, acel titan al strălucirii, creaţiei şi distrugerii
nu-şi găsea oglindirea în spirit, era opac, sau asemeni unei găuri negre înghiţea
lumina cu însetare şi o trimitea în adâncuri stranii.
.Viteza cu ,care se deplaseazǎ este inimaginabilǎ
?Dar oare ,el se mişca sau poate însuşi universul
Spaţiul din spatele sǎu se dilate, imaginile devin gigantice mărite parcă de o
lentilă biconcavă , în timp ce spaţiul din faţǎ se contractă ,determinând o vitezǎ
de 10 ori mai mare decât cea a luminii ,fǎrǎ a avea vreun efect negativ.Stelele
deveneau imagini opace ,căzute în torentul genezei,amintirile vise încă
.…nenăscute.Şi se tot duce
Cǎlǎtoria în timp … un vis imposibil de realizat în coordonatele universului
omenesc,dar posibilǎ în acestǎ lume a invizibilului. Spiritul este în spaţiu ?poate a
?cǎzut în abis
Fǎrǎ coordonate temporale ,fǎrǎ dimensiune .Se află înainte de mare şi de
Pǎmânt şi de cerul care le înfǎşoarǎ cu totul,natura are aceeaşi înfǎţişare în
universul întreg şi i se zice Haos:o grǎmadǎ grosolanǎ,informǎ,inertǎ,în care zac
amestecate fǎrǎ nici o legǎturǎ de armonie elementele potrivnice.Soarele încǎ nu-i
împrumutǎ lunii lumina lui Phoebe nu vedea încǎ,în rotirile noi ,discul acestuia
renǎscându-se şi crescând;Pǎmântul încǎ nu plutea atârnat în oceanul
vǎzduhurilor.,,Elementele nu au o formǎ desluşitǎ ele se vatǎmǎ unele pe altele;şi
în acelaşi corp ,frigul şi cǎldura se rǎzboiau,la fel ca şi umezeala cu uscǎciunea.Un
zeu sau poate natura mai puternicǎ pune capǎt luptei.Aruncǎ un interval între cer
şi pǎmânt''(Ovidiu,Metamorfoze,I).
Atomi se ciocnesc ,norii de praf se contractă sub acţiunea forţei gravitaţionale
.Masa uriaşǎ de materie capǎtǎ formǎ şi se rǎceşte,se contopeşte cu elemente
stranii, necunoscute.Un gând, poate voinţa spectrului se aude în abis
8 |Pagina
[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

- Să fie lumină. Întunericul se risipeşte uşor, ca o ceaţă, cade asemeni unei


fiare din mătase străpunsă de săgeţile luminii.
- Ce forţă ‼ ce energie .
Din materia genezei se nasc bacterii anaerobe, plante uriaşe, animale,apar
mituri înrădăcinate în solul uriaşei planete de azur, sorbind din esenţa spectrului
vise, speranţe şi viaţă. Sau născut primele creaturi.Fiinţa Obârşiei a adus
pǎr,oase,tendoane,carne şi mǎduvǎ ca sǎ facǎ un trup întregit cu
picioarele.Cap,mânǎ şi obraz ,limbǎ,ceafǎ,vertebre toate le întocmeşte împreunǎ
Întocmitoarea cea Mare.
Timpul se scurge rapid ca într-o clepsidrǎ.În sfera ei strâmtă condiţionată de
legi fiinţa mănâcă ,visează,vorbeşte,evoluiază …atinge graniţele .Încearcǎ să
fisureze sigiliul protector al lumii sale,perceput ca o închisoare .Reuşeste ,însǎ
moartea îi este preţul;planeta colapsează .
Steaua cei oferea lumină şi ocrotire, moare şi se transformă în pulsar, emiţând
energie sub forma unui flux de particule electromagnetice, concentrat la polii
magnetici ai stelei.Radiaţiile gamma lovesc spectrul , energia imensă îl absoarbe
în pulsar.Gura fiarei este mai aproape ,tot mai mare , spectrul se agaţă de spaţiu
,ca şi cum ar fi o frânghie salvatoare.Spaţiul se contractă, se subţiază asemeni
unui fir şi se rupe sub presiunea uriaşă.Se naşte o gaură neagră ,ce-l absorbe .
Rǎtǎceşte prin abis cǎutându-şi destinaţia, poate învǎţând cum sǎ o
creieze.Este un foton,un atom sau poate reflexia unei stele pe oglinda universului
,un străin în universul antimateriei.

SFÂRŞIT

9 |Pagina