Sunteți pe pagina 1din 16

CAPITOLUL 6

6.1 Conţinutul cererii şi instrumentele de analiză

6.2 Legea generală a cererii

6.3 Elasticitatea cererii

A. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

B. Elasticitatea cererii în funcţie de venit

C. Elasticitatea încrucişată

Pachet pedagogic
Cererea

CEREREA

Consumatorul este prezent pe piaţă ca agent al cererii microeconomice,


cea care se manifestă, de fiecare dată, pentru un anumit bun: x, y, z, ş.a.m.d.

6.1 Conţinutul cererii şi instrumentele de analiză

În sens microeconomic, cererea exprimă o intenţie, având corespondenţă


în nevoi, venit şi existenţa bunurilor marfare; cererea desemnează cantitatea
dintr-un bun pe care un consumator (cererea individuală) sau toţi consumatorii
dintr-un spaţiu economic (cererea pieţei) sunt dispuşi să o achiziţioneze, într-o
perioadă de timp, în condiţiile preţului unitar şi a altor factori (venitul menajelor,
preţurile altor bunuri, perspectivele preţului şi venitului, intensitatea nevoilor,
preferinţe şi gusturi, numărul şi structura populaţiei ş.a.m.d.).
Cererea în sens microeconomic este o variabilă dependentă, în funcţie de
preţ (exprimată prin legea cererii) şi alte împrejurări (numite factorii cererii), şi
sintetizată în relaţia:

Cx = f (Px, alte împrejurări: economice şi extraeconomice)

legea cererii factorii cererii

Studierea relaţiei cerere/preţ se face cu instrumentele:


- baremul cererii – tabel care surprinde intenţiile de cumpărare ale bunului
x la diferite niveluri ale preţului unitar;
- funcţia cererii – relaţie matematică prin care este surprinsă dependenţa
cantităţii cerute din bunul x faţă de preţul său unitar. În general are forma:
Cx = a – bx în care a şi b sunt parametrii, iar px = preţul unitar. De exemplu:
Cx = 10 – 2 px înseamnă că cererea pentru bunul x depinde de preţul său (multiplicat
cu 2) faţă de care se află în relaţie negativă şi de o gamă largă de alte împrejurări care
fiind date se constituie în constanta 10. Cifra 10 din acest exemplu concentrează
influenţa tuturor factorilor, alţii decât preţul, care afectează nivelul şi dinamica cererii.
Fiecare menaj are propria funcţie a cererii pentru fiecare categorie de bunuri, în care
Teorie economică generală ● Microeconomie

atât a, cât şi b se modifică în timp. În prezentul curs introductiv de Economie


considerăm un menaj dat – ca tipic – cu o funcţie definită, pe baza căreia se determină
cererea individuală. Pentru ansamblul menajelor, cererea pieţei pentru bunul x se
determină prin adiţionarea tuturor cererilor individuale la fiecare nivel de preţ;
- diagrama cererii – se construieşte pe baza instrumentelor anterioare şi
exprimă locul geometric al tuturor alternativelor de achiziţie din bunul x la diferite
niveluri ale preţului unitar.

Exemplu: Funcţia cererii pentru bunul x este: Cx = 10-2 Px

Baremul cererii
Tabelul 6.1
Px 5 4 3 2 1
Cx(buc)
Menajul A 0 2 4 6 8

N.B.
1. Baremul cererii poate fi construit pentru
fiecare menaj, iar prin adiţionare, pentru
întreaga piaţă.
2. Funcţia cererii – liniară sau neliniară –
exprimă o relaţie negativă între cerere şi
preţul unitar.
3. Diagrama cererii are în mod normal
pantă negativă.
LQx

Figura 6.1 Diagrama cererii

6.2 Legea generală a cererii

Reflectă în mod esenţial comportamentul consumatorului raţional sub


forma regularităţii care există între cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul său
unitar, când factorii cererii sunt daţi (ceteris paribus). Se poate formula astfel:

Pentru bunurile normale şi majoritatea bunurilor inferioare cererea se află în relaţie


negativă cu evoluţia preţului (ceteris paribus).
Cererea

Cererea se extinde când preţul scade şi se contractă când preţul creşte.


De exemplu, când px se reduce de la 4 la 2 u.m., cantitatea cerută din
bunul x se extinde de la 2 buc. la 6 bucăţi; din contră, dacă preţul creşte de la 1 la
3 u.m., cererea se contractă, de la 8 bucăţi la 4 bucăţi.

Bunuri normale – sunt acelea pentru care cererea se modifică în acelaşi sens cu
venitul.
Bunuri inferioare – sunt acelea pentru care cererea se modifică în sens contrar
evoluţiei venitului. O categorie de bunuri inferioare sunt bunurile Giffen, care fac excepţie
de la legea generală a cererii: la ele cererea este în relaţie directă (pozitivă) cu preţul.
Asemenea bunuri deţin o pondere importantă în consumul şi cheltuielile menajelor aflate
sub pragul sărăciei, cererea pentru ele creşte la majorarea substanţială a preţului.
Distincţia bunuri normale - inferioare este relativă şi arată cum se modifică
cererea diferitelor menaje în funcţie de venit; ea nu pune la îndoială utilitatea economică
şi tehnică a bunului respectiv.
Exemplu: La venitul de 1.000 u.m. lunar menajul A achiziţionează, ca regulă,
5 unităţi din bunul „x”; se achiziţionează 6 unităţi când venitul devine 1.200 u.m. şi 8 la
un venit de 1.500. La un venit mai mare de 1.500 u.m. achiziţiile şi consumul din acest
bun se reduc (sau chiar sunt abandonate), familia preferând un alt bun „y” substituibil,
care îi aduce o satisfacţie adecvată noului statut financiar.
În plaja de venit 1.000 -1.500 u.m. bunul x este normal; la un venit mai mare de
1.500 u.m., devine inferior pentru acest menaj.

Relaţia negativă dintre preţul unitar – variabilă independentă – şi cantitatea


cerută – variabilă dependentă – se explică prin comportamentul normal al
consumatorului raţional, care acţionează pe criterii de eficienţă.
⎛ U mgx U mgy ⎞
Dacă el are o stare de echilibru ⎜ = ⎟, iar preţul bunului x
⎜ P Py ⎟
⎝ x ⎠
creşte, echilibrul se rupe; se caută un nou echilibru reducând achiziţiile din x (Umgx
va creşte) şi mărind achiziţiile din y sau alte bunuri substituibile (Umgy va scădea),
ale căror preţuri nu s-au modificat ori s-au modificat, dar preţul relativ devine mai
avantajos. Un preţ mai mic al bunului x, în condiţiile când celelalte variabile nu se
schimbă, conduce la sporirea atractivităţii acestui bun, prin bunul x fiind substituite
alte bunuri ale căror preţuri relative cresc. Concomitent se modifică şi venitul real
al consumatorului, variaţia venitului real antrenând modificarea programului de
consum al menajului.
În concluzie: relaţia negativă preţ-cerere intră în ultimă instanţă sub
incidenţa efectului de substituire şi a efectului de venit.
În acest context este necesară revederea conceptelor efect de substituţie şi
efect de venit în delimitarea lor grafică (vezi capitolul 5).
Teorie economică generală ● Microeconomie

Efectul de substituire va încuraja cumpărătorul să substituie alte bunuri


cu produsul mai ieftin (dacă preţul s-a micşorat) sau produsul devenit mai scump
(dacă preţul creşte) cu altele care au devenit relativ mai ieftine. Efectul substituţiei
este totdeauna non-negativ în sensul că el are o evoluţie firească pentru situaţiile
normale. În situaţii de ceteris paribus, menajul cumpără mai mult din marfa mai
ieftină (şi nu mai puţin) şi invers.
Efectul de venit poate fi pozitiv sau negativ. Când venitul real creşte
tindem să cumpărăm mai mult din majoritatea bunurilor (şi invers dacă venitul real
scade). Dar sunt şi unele mărfuri şi situaţii când, mărirea venitului real (datorită
reducerii preţurilor) ne modifică stilul de viaţă, ne modifică programele de consum,
astfel că unele mărfuri vor fi cerute mai puţin. În aceste situaţii, efectul de venit
este negativ. Este cazul bunurilor inferioare şi a situaţiilor de paradoxuri ale cererii.
• Excepţii (paradoxuri) de la legea generale a cererii. Desemnează
situaţiile când cererea este în relaţie pozitivă cu preţul, iar diagrama cererii are
pantă pozitivă.
a) Paradoxul Giffen – fundamentat în secolul al XIX-lea de economistul
irlandez R. Giffen prin bunurile Giffen: când are loc creşterea generalizată a
preţurilor, menajele aflate sub pragul sărăciei îşi reduc consumul din bunurile
alimentare cu valoare nutritivă ridicată, sporindu-şi achiziţiile din bunuri cu valoare
nutritivă redusă. Dacă preţul acestor bunuri creşte substanţial, venitul real scade
atât de mult încât efectul de venit este mai mare ca efectul de substituire, iar
cantitatea cerută creşte.
b) Paradoxul de snobism (Veblen) surprinde comportamentul atipic al
indivizilor cu atitudinea de „snob effect” care, pentru a-şi etala „statutul”, cumpără
mai ales bunuri ale căror preţuri cresc şi renunţă la achiziţia bunurilor ale căror
preţuri relative scad şi devin astfel accesibile unui cerc mai larg de consumatori.
c) Paradoxul Rugină – bazat pe curbele anormale sau frânte ale cererii,
care se manifestă în economiile grav dezechilibrate, cu inflaţie intensă şi
persistentă. Aşa cum prezentăm în figura 6.2, prin creşterea preţului de la 4 la 8,
cererea se contractă (în logica legii generale a cererii), de la 15 la 10 bucăţi, iar în
perspectiva unei creşteri şi mai substanţiale a preţurilor, presupunem la 12 u.m.,
cumpărătorii încearcă să achiziţioneze mai mult din respectivul bun ca măsură de
protecţie parţială faţă de inflaţia deschisă, iar curba cererii se „frânge”, devenind
anormală, cu pantă pozitivă (segmentul BC).
Cererea

Figura 6.2 Curba „frântă” a cererii

Caseta 6.1 Surplusul consumatorului

Px A Diagrama cererii din figura 6.1 indică sumele


5 pe care consumatorul respectiv ar fi dispus să le
4 plătească pentru a achiziţiona două bucăţi din
bunul x (pentru care ar plăti 4 u.m. întrucât
3 Umg a acestora este mai ridicată graţie
2 intensităţii ridicate a nevoilor); pentru patru
bucăţi el ar fi dispus să plătească doar câte 3
1D B u.m., ceea ce confirmă legea utilităţii marginale
. . . .. . ... . . C
Qx descrescânde. În realitate, pe piaţă se formează
Q 2 4 5 6 7 8 9 10 11 12 un anumit preţ – cel de tranzacţie, al pieţei – pe
care consumatorul îl plăteşte efectiv. Apare
Fig. 6.3 Surplusul consumatorului
astfel o diferenţă între ceea ce consumatorul ar
fi dispus să plătească pentru fiecare doză necesară din bunul x şi ceea ce el efectiv
plăteşte la preţul pieţei pe care el îl compară cu Umg a ultimei doze achiziţionate.
Această diferenţă reprezintă surplusul consumatorului. El are caracterul de câştig
potenţial. Suma totală pe care consumatorul ar fi dispus s-o plătească este aria de sub
diagrama cererii, adică OABC, prin care se exprimă şi utilitatea totală pe care o scontează
prin consumarea celor opt doze din bunul x. Dacă preţul pieţei este (presupunem) 1 u.m.,
ceea ce el plăteşte este aria haşurată ODBC; surplusul consumatorului este DAB, adică:
OABC – ODBC, respectiv zona nehaşurată de sub diagrama cererii şi aflată deasupra
preţului de tranzacţie. Unii economişti apreciază că surplusul consumatorului ar
reprezenta o pierdere pentru producător (tot potenţială), întrucât nu poate încheia
tranzacţii la preţuri diferenţiate atât pentru fiecare doză din bunul x, cât şi cu fiecare
cumpărător în parte, în funcţie de utilitatea marginală a fiecărei baze şi intensitatea
nevoilor fiecărui client.
Teorie economică generală ● Microeconomie

• Condiţiile (factorii) cererii

Definiţie: Condiţiile (factorii) cererii sintetizează toate împrejurările –


altele decât preţul –, care influenţează nivelul şi evoluţia cererii.
Sub incidenţa lor, la un preţ dat diagrama cererii se deplasează la dreapta
(când creşte) şi spre stânga (când scade), ceea ce arată că cererea individuală şi a
pieţei creşte, respectiv scade, aşa cum rezultă din diagrama 6.4. Implicit, se
modifică şi funcţia matematică a cererii.

Iată câţiva factori:

 numărul de consumatori şi structura lor (pe vârste, sexe, profesiuni):


relaţie pozitivă;
 gusturile şi preferinţele menajelor: relaţie pozitivă;
 nivelul venitului disponibil pentru consum: relaţie pozitivă pentru bunurile
normale şi negativă pentru cele inferioare;
 evoluţia preţurilor la bunurile substituibile şi complementare: relaţie
pozitivă faţă de evoluţia preţurilor la bunurile substituibile şi negativă în
cazul celor complementare;
 perspectivele conjuncturii economice şi a locului de muncă (inclusiv
statutul social şi profesional): relaţie pozitivă;
 mărimea venitului naţional şi modul distribuţiei lui în rândul populaţiei; la
un venit mediu pe locuitor identic, cererea pieţei pentru bunuri este mai
ridicată în societăţile unde repartiţia efectivă a venitului este relativ
egalitară (nu egală) şi mai redusă în societăţile în care repartiţia efectivă a
venitului este profund inegalitară. Creşterea cererii în ţările capitaliste
dezvoltate se explică şi prin tendinţa de reducere a inegalităţilor de venit
între diferite categorii ale populaţiei înregistrată în ultimii 50 de ani;
 evoluţia în viitor a preţului la bunul a cărui cerere se analizează (relaţie
pozitivă);
 modificarea informaţiei privind piaţa şi efectele bunului asupra sănătăţii.
Cererea

Comentariu
Sub incidenţa unor factori, la
acelaşi preţ (Pox) cantitatea cerută,
după caz, creşte (de la 10 la 14)
sau scade (de la 10 la 7).
C’1

7 10 14

Figura 6.4 Modificarea cererii sub incidenţa factorilor

6.3 Elasticitatea cererii

Exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului unitar şi a factorilor


săi.
Forme de elasticitate a cererii:
A) Elasticitatea cererii în raport de preţ (Ec/Px) indică sensibilitatea
modificării cererii (cantităţii) la modificarea preţului. Se apreciază cu ajutorul
coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de preţ (Kecx/Px), care se determină
ca un raport între modificarea (ΔC) relativă sau procentuală a cererii şi modificarea
(ΔP) relativă sau procentuală a preţului folosind una din relaţiile:
C1 − C 0
C0 Δ %C
K ecx / p x =− ; K ecx / p x = −
P1 − P0 Δ% P
P0
Exemplu: La creşterea preţului cu 10%, cererea săptămânală din bunul x se
reduce de la 1000 buc. la 800 buc.
20%C x
K ecx / p x = − =2
10%Px
Este utilă distincţia între panta curbei cererii (care se determină ca raport între
⎛ ⎞
variaţia absolută a cantităţii şi a preţului ⎜ ΔPx ⎟ şi elasticitatea cererii în raport de preţ.
⎜ ΔQ ⎟
⎝ x ⎠

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ = 1 P


x
pantă Q
Teorie economică generală ● Microeconomie

Ca regulă, de-a lungul diagramei cererii, Kecx/Px. are valori supraunitare în


partea sa superioară, valori unitare la mijloc şi subunitare în jumătatea inferioară.
În funcţie de valoarea Kec/p, distingem:
- cerere elastică: Kec/p > 1;
- cerere inelastică: Kec/p < 1;
- cerere unitară: Kec/p =1;
- cerere perfect elastică: Kec/p = ∞;
- cerere perfect inelastică: Kec/p = 0.

c
Px
b
d

a a) cerere perfect elastică


b) cerere perfect inelastică
c) cerere mai puţin elastică în comparaţie cu d
0 Qx d) cerere mai elastică în comparaţie cu c

Figura 6.5 Tipuri


de elasticitate a cererii
în raport de preţ

A.1 Importanţa cunoaşterii tipului de elasticitate a cererii în funcţie


de preţ

În funcţie de tipul de elasticitate a cererii, în funcţie de preţ şi de sensul


modificării preţului, veniturile vânzătorului (cheltuielile cumpărătorului) cresc
sau scad.
Incidenţa modificării preţului asupra evoluţiei procentuale a venitului total
(Δ%VT) se determină prin relaţia:

Δ %VT = (1 - Kec/P) x Δ %P
Cererea

Relaţia: tipul de elasticitate, evoluţia preţului şi a venitului


Tabelul 6.2
Impactul asupra
Tipul de cerere Kec/p Modificarea preţului
venitului total (VT)
creşte scade
elastică >1
scade creşte
creşte creşte
inelastică <1
scade scade
>
creşte

unitară 1
>
scade

Concluzie:

- la o cerere elastică, veniturile vânzătorului cresc dacă preţurile scad şi


scad dacă preţurile cresc;
- la o cerere inelastică, veniturile vânzătorului cresc dacă preţurile cresc şi
scad dacă preţurile scad.

A.2 Împrejurări de care depinde tipul de elasticitate a cererii


în funcţie de preţ:

a) gradul de substituibilitate a bunului:


- bun uşor substituibil ⇒ cerere elastică;
- bun greu substituibil ⇒ cerere inelastică;
b) natura bunurilor:
- bunuri de primă necesitate ⇒ cerere inelastică;
- bunuri superflue ⇒ cerere elastică;
c) locul bunurilor în consum:
- se consumă cotidian ⇒ cerere inelastică;
- se consumă periodic ⇒ cerere elastică;
d) ponderea pe care o deţin în bugetul familiei cheltuielile pentru bunul
respectiv:
- pondere mare ⇒ cerere elastică;
- pondere redusă ⇒ cerere inelastică;
Teorie economică generală ● Microeconomie

e) timpul care a trecut de la modificarea preţului:


- perioadă scurtă ⇒ cerere puţin elastică;
- perioadă lungă ⇒ cererea devine mai sensibilă la modificarea
preţului, pentru că, la modificarea preţului se schimbă profund şi
programele (reţele) şi preferinţele de consum ale menajelor.

Pentru bunurile de folosinţă îndelungată (autoturisme, mobilă etc), pe


termen scurt cererea este sensibilă la modificarea preţului şi mai puţin sensibilă pe
termen lung.

B. Elasticitatea cererii pentru un bun (x) în raport de venit (Ecx/V)


exprimă sensibilitatea cererii individuale (şi a pieţei) la modificarea venitului. Se
apreciază cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii în raport de venit
(Kecx/V), care se determină ca raport între variaţia procentuală sau relativă a cererii
(ΔC) şi modificarea procentuală sau relativă a venitului (ΔV).

C1 − C 0
Δ %C C0
K ecx / V = =
Δ% V V1 − V0
V0
Exemplu: în condiţiile iniţiale de preţ şi venit, cererea săptămânală din bunul x
este de 500 bucăţi. Dacă Px este constant, iar venitul creşte cu 10% cererea săptămânală
devine 600 buc.
20%
K ecx / v = =2
10%

Interpretare: cifra 2 înseamnă că cererea se modifică în acelaşi sens cu


venitul, dar de două ori mai intens.
În funcţie de relaţia dintre modificarea venitului şi cererii distingem:
Bunuri normale: Kecx/V > 0 Kecx/v > 1 – bunuri superioare, de lux ⇒ cerere
elastică în funcţie de venit;
Kecx/v < 1 – bunuri de larg consum ⇒ cerere
inelastică;
Kecx/v = 1 – articole nealimentare de uz şi confort
personal ⇒ cerere unitară.
Bunuri inferioare: Kecx/V < 0.
Cererea

Relaţia dintre Kecx/V, modificarea venitului şi a ponderii cheltuielilor pentru


bunul x în bugetul total al cumpărătorului este surprinsă în tabelul nr. 6.3.

Tabelul 6.3
Tipul de Valoarea Evoluţia Evoluţia % cheltuielilor
elasticitate/venit Kecx/V venitului pentru bunul x în buget
creşte creşte
- elastică >1
scade scade
creşte scade
- inelastică <1
scade creşte
creşte constantă
- unitară 1
scade constantă

Δ% a cheltuielilor pentru marfa „x” în bugetul familiei= (Kecx/V - 1) x Δ% V

Dacă se modifică preţul, venitul, numărul de consumatori ş.a.,


cunoscându-se elasticitatea cererii în raport de preţ, de venit, de numărul de
consumatori ş.a., influenţa agregată a acestor împrejurări asupra cererii se
determină prin relaţia:

Δ%C x = Δ%C x/p ± Δ%C x/v ± ΔC x/nr consumator i ....

C. Elasticitatea „încrucişată” a cererii exprimă sensibilitatea cererii


bunului „x” la modificarea preţului altor bunuri (de pildă y).
Se calculează cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii bunului x în
raport de modificare a preţului bunului y (preţul bunului x constant) Kecx/py:

C 1x − C 0 x
Δ%C x C 0x
K ecx / py = =
Δ%Py P1x − P0 x
P0 x

Când - are valoare pozitivă, bunurile x şi y sunt substituibile;


Kecx/py : - are valoare negativă, bunurile x şi y sunt complementare;
- are valoare nulă, bunurile x şi y sunt indiferente unul în raport cu
celălalt în programul consumatorului dat.
Teorie economică generală ● Microeconomie

Concluzie:
Importanţa practică a cunoaşterii elasticităţii cererii:
- cunoaşterea tipului de elasticitate influenţează evoluţia veniturilor şi
profitului obţinut de vânzător (producător); evoluţia profitului depinde de tipul
de elasticitate a cererii în raport de preţ şi de raportul dintre dinamica costului
total şi a venitului total, având în vedere relaţia:
Dacă cererea este elastică, iar preţul scade => VT creşte; iar
dacă: Δ%CT < Δ%VT ⇒ Profitul total creşte
Δ%CT > Δ%VT ⇒ Profitul total poate fi > ca cel precedent.

PACHET PEDAGOGIC

CUVINTE-CHEIE

• Bunuri inferioare • Paradoxurile cererii


• Bunuri normale • Elasticitatea cererii
• Cererea individuală • Cerere elastică în raport de venit
• Cererea pieţei • Elasticitatea încrucişată a cererii
• Legea cererii • Factorii cererii
• Funcţia cererii • Surplusul consumatorului
• Diagrama cererii • Funcţia cererii
• Bunuri Giffen

ÎNTREBĂRI

ƒ De cine depinde cererea pentru un anumit bun?


ƒ Comparaţi cererea individuală şi cererea pieţei în sens microeconomic.
ƒ Alegeţi un bun oarecare. Arătaţi în ce sens se modifică cererea în funcţie de diferiţi
factori.
ƒ Caracterizaţi elasticitatea cererii în raport de preţ şi de venit pentru produsele
alimentare de necesitate strictă şi zilnică.
ƒ Delimitaţi şi reprezentaţi grafic extinderea respectiv creşterea cererii. Faceţi acelaşi
lucru pentru contracţia, respectiv reducerea cererii.
ƒ Caracterizaţi elasticitatea cererii în raport de venit pentru bunurile normale.
ƒ Cum explicaţi că pentru majoritatea bunurilor cererea este în relaţie negativă cu
preţul?
Cererea

APLICAŢII

1. Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat,
venitul total obţinut de vânzător:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbat.
Indicaţi şi argumentaţi răspunsul corect.

2. Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade iar Py – este constant. Cererea


săptămânală pentru bunul y:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată.
Argumentaţi.

3. Bunul x este un bun Giffen. Dacă venitul consumatorului scade, cererea pentru acest
bun (ceteris paribus):
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată; de ce?

4. Elasticitatea cererii pentru automobile este 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de
veniturile consumatorilor. În t0 cererea anuală de automobile = 10.000 bucăţi.
În t1 se scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%.
Cantitatea de automobile cerute (ceteris paribus):
a) creşte cu …% şi devine …;
b) scade cu … % şi devine …;
c) rămâne neschimbată.

5. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă:


a) preţul unitar creşte;
b) preţul unitar scade;
c) veniturile medii ale menajelor cresc;
d) preferinţele consumatorilor pentru acest bun scad;
e) preţurile factorilor de producţie din care se obţine scad;
f) dividendele acţionarilor cresc.

6. Producătorii de aspirină şi farmaciştii decid să reducă preţul la aspirină (în medie cu


10%, dar diferenţiat în funcţie de sortiment). Dacă celelalte împrejurări nu se
schimbă, încasările lor:
a) cresc;
b) scad;
c) rămân neschimbate.
Argumentaţi.
Teorie economică generală ● Microeconomie

7. În t1, preţul unui bun normal este 90% Po, iar cantitatea cerută este 1,2 Qo. De aici
rezultă că:
a) venitul total creşte;
b) cererea este elastică, iar Kec/p este 2;
c) venitul se reduce cu 8%;
d) profiturile producătorilor şi vânzătorilor în mod sigur vor creşte.

8. Pentru menajul „Titanii” cererea lunară pentru bunul x (buc.) în funcţie de evoluţia
venitului (mii. RON lei) se prezintă astfel:

Venitul Cererea săptămânală


2 40
2,1 45
4 47
5 46
6 43
7 40

Determinaţi: a) Kec/V la modificarea venitului lunar; b) pentru această familie bunul


x este: 1) normal; 2) de lux; 3) inferior; 4) de larg consum.

9. Cererea pieţei pentru un bun oarecare, să presupunem agroalimentar este comparativ


cu nevoile pentru acest bun: a) identică; b) superioară; c) inferioară.
Argumentaţi.

10. În 2001-2002 vest-europenii au fost îngrijoraţi de apariţia bolii vacii nebune. Cum a
acţionat această îngrijorare asupra curbei cererii de carne de vacă. Dar asupra cererii
de carne de pui şi de peşte?
Argumentaţi.

11. Se anticipează că în următorii ani preţurile carburanţilor auto vor înregistra un trend
ascendent puternic. Descrieţi modul cum se va deplasa cererea de autoturisme de
mic şi, respectiv mare litraj (capacitate cilindrică).

12. Kec/v pentru bunul „x” reprezintă 1,2 pentru menajele de intelectuali. Se anticipează
că veniturile acestor menaje vor creşte cu 10% în anul viitor. Ca rezultat, ponderea
cheltuielilor pentru bunul „x” în bugetul familiilor de intelectuali: a. creşte cu …%;
b. scade cu …%; c. rămâne neschimbată.

13. Cererea pentru bunul „x” are valoarea 1,4 şi se anticipează că preţul, va scădea cu
10%. Pe fondul creşterii cererii şi a producţiei din bunul „x” CTx va creşte cu 8%.
Ca efecte, profitul obţinut de către producătorii bunului „x”:
a. creşte?;
b. scade?;
c. rămâne neschimbat;
d. nu se poate răspunde, informaţiile sunt insuficiente.
Cererea

14. Pentru studenţii care nu au acces la internet, cererea pentru cursuri (manuale)
universitare, în raport de preţ este:
a. elastică;
b. inelastică;
c. de elasticitate unitară?

15. Pentru cetăţenii care au acces la Internet şi sunt pasionaţi să se informeze din presa
centrală, cererea acestora pentru ziarele (cotidianele) centrale când preţul creşte se
manifestă ca fiind:
a. elastică?
b. inelastică?
c. de elasticitate unitară?
Argumentaţi.

16. Dacă Kecx/py are valoarea pozitivă, bunurile x şi y sunt:


a. complementare;
b. substituibile;
c. indiferente.

17. Atunci când Kecx/py are valoarea negativă, bunurile x şi y sunt:


a. substituite;
b. complementare;
c. indiferente.