Sunteți pe pagina 1din 12

Sechelele osoase

posttraumatice
Sechelele osoase
posttraumatice
 pseudartroza

 calusul vicios

 osificarea subperiostală

 osteoporoza de imobilizare

 necroza aseptică
Pseudartroza
 Lipsa de consolidare a unei fracturi poate avea
multiple cauze, ca :
 apoziţie imperfectă a fragmentelor ;
 interpoziţie de ţesuturi moi între fragmente ;
 distanţarea prea mare a capetelor de fractură (extensii
prelungite);
 existenţa unei boli osoase locale;
 infecţia ;
 tulburări de vascularizaţie ale unuia sau ambelor capete de
fractură;
 smulgeri ale periostului (uneori determinate chiar de
intervenţia chirurgicală);
 osteoporoză accentuată;
 reacţia inhibitorie osteoblastică la prezenţa materialului de
osteo-sinteză metalică ;
 absenţa hematomului dintre capetele de fractură ;
 imobilizare insuficientă sau imperfectă.
Pseudartroza
 În noţiunea de fractură neconsolidată intră
2 aspecte :
1. fractură „vindecată" printr-un ţesut fibros, dar
care mai păstrează un potenţial de consolidare osoasă
dacă se realizează o imobilizare internă suficient de
lungă şi sînt îndepărtate unele din condiţiile locale
care împiedică osificarea ;
2. pseudartroză veritabilă, ca o falsă articulaţie cu
capsulă şi o cavitate ca cea sinovială. Capetele de
fractură, rotunjite de mobilizarea lor continuă (aceasta
fiind de fapt cauza principală a instalării
pseudartrozei) se sclerozează, apărînd net delimitate
pe radiografii.
Pseudartroza
 problema consolidării fracturii are mare importanţă
 mobilizarea fragmentelor antrenează o hiperemie
reacţională, ce va determina resorbţie osoasă cu
mărirea spaţiului între fragmente.
 pseudartroza instalată nu mai poate fi agravată de
metodele recuperatorului
 imobilizarea unei pseudartroze este inutilă,
deoarece fără îndepărtarea chirurgicală a ţesutului
scleros şi densificat al extremităţilor osoase,
procesul de granulaţie nu poate reîncepe=>
trebuie restabilite condiţiile anatomice ale unei
fracturi recente, după care trebuie să se asigure o
imobilizare perfectă.
Calusul vicios
 o deformare osoasă posttraumatică prin deplasarea
unei fracturi care schimbă rapoartele anatomice
normale,
 aduce dezaxări ale oaselor sau articulaţiei,
 consecinţe importante au calusurile fracturilor
articulare şi juxtaarticulare care pot compromite
funcţia articulară putînd induce şi o artroză.
 poate prinde sau compresa nervi, artere sau
tendoane, cu consecinţele respective.
 nu poate fi tratat decît chirurgical
 consecinţele lui (mai ales cele articulare) pot face
obiectul terapiei fizicale de recuperare, dar, fără
îndepărtarea calusului, rezultatele în timp ale
tratamentului conservator rămîn insuficiente.
Osificarea subperiostală
 Cauze:
 fracturi,
 smulgeri ale inserţiei tendoanelor unor muşchi,
 desinserţii capsulare,
 rupturi ligamentare în zona juxtaosoasă,
 luxaţii repuse cu întîrziere,
 elongaţii pasive intempestive pentru mobilizări
articulare
 Numai mobilizarea activă este permisă !
Osteoporoza de
imobilizare
 Fenomenul devine vizibil după a 3-a, a 4-a
săptămînă de imobilizare
 în 6 luni, se poate ajunge la pierderea de 1/3 din
masa trabeculară osoasă şi, uneori, de 50% a
corticalei osoase
 Pentru recuperaţionist, osteoporoza de imobilizare
prezintă importanţa unui semn de avertizare
asupra intensităţii kinetoterapiei (mai ales a
manevrelor pasive, elongaţiilor şi mecanoterapiei),
deoarece există pericolul de fractură secundară, pe
os patologic de această dată (Watson-Jones).
 introducerea precoce a kinetoterapiei active se
impune pentru prevenirea sau limitarea agravării
acestei osteoporoze.
Necroza aseptică ischemică
 o complicaţie de temut în traumatologie
apărînd ca urmare a unei embolii, unei
tromboze sau unei fracturi
 foarte frecvent întîlnim aceste situaţii la
articulaţiile portante: şold şi genunchi mai
ales
 este contraindicată orice încercare
terapeutică conservatoare !!!
 intervenţia operatorie este obligatorie pentru
a salva viitorul funcţional articular
Principiile şi obiectivele
recuperării sechelelor osoase
posttraumatice
1. În cazul consolidărilor întîrziate se
poate acţiona fizical prin:
 Diapulse: înaltă frecvenţă pulsată
 Ultrasunetul a fost preconizat şi
utilizat de asemenea în consolidarea
fracturilor
Principiile şi obiectivele
recuperării sechelelor osoase
posttraumatice
2. Prevenirea osteoporozei de imobilizare:
 executarea contracţiilor musculare sub
aparatul gipsat
 mişcării active a tuturor articulaţiilor
membrului traumatizat care pot fi mobilizate.
 Kinetoterapia se începe uneori chiar înaintea
consolidării fracturii, utilizînd aparate gipsate
bivalve, care permit de cîteva ori pe zi
aplicarea mişcărilor pasive sau active ajutate,
ca şi aplicarea electroterapiei excitomotorii
Principiile şi obiectivele
recuperării sechelelor osoase
posttraumatice
3. Tratamentul hematoamelor
subperiostale:
 Diapulse: cît mai precoce, deasupra
zonei traumatizate, frecvenţa de 500—
600 pulsaţii, penetrare de 4—5, 10—30
minute, 4—6 şedinţe.