Sunteți pe pagina 1din 10

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ


(Hog Cholera, Swine Fever, Peste du Porc)

1. ASPECTE GENERALE

Pesta porcină clasică este o boală virală, extrem de contagioasă, care afectează atât porcii
domestici, cât şi porcii mistreţi. Cel mai adesea boala evoluează în forma sa acută, cu rate de
morbiditate şi mortalitate ridicate.
Până la stabilire naturii sale virotice „ pesta porcină” a fost confundată cu pasteureloza şi
salmoneloza porcului, fiind cunoscută sub numele de pneumoenterita infecţioasă a porcului.
Boala a fost semnalată prima dată în anul 1833 lângă Cincinati, în statul Ohaio din
America de Nord, fiind descrisă sub numele de „hog-chorela”, caracterizată ca fiind o epizootie
cu mare difuzibilitate.
În următoarele 2 decenii, după prima ei apariţie, boala s-a extins în toate statele Americii de
Nord producând pagube mari. Ea continuă să fie confundată cu alte boli din grupa bolilor roşii
ale porcului (rujetul, pasteureloză, salmoneloză).
Schimburile între statele industriale şi comerţul între S.U.A. şi Anglia, mai ales importul de
reproducători, au dus la introducerea bolii în Anglia unde a fost semnalată prima dată în 1862,
lângă Windsor. Din Anglia, prin reproducatorii importaţi, boala pătrunde mai târziu în:
Norvegia(1882), Suedia(1882), Elveţia(1886), Germania(1893), Olanda şi Danemarca.
Până la sfârşitul secolului al-XIX-lea, boala s-a extins în toate ţările din Europa.
În Romania boala a fost constatată prima data la ferma Bragadiru, lângă Bucureşti de
către Storcovici şi Rugler(1893), care au făcut la noi în ţară prima descriere clinică şi anatomo-
patologică a “pestei porcine”.
Pesta porcină clasică face parte din lista A a Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea
Animalelor (OIE), aspect ce implică numeroase măsuri de constrângere pentru ţările în care
boala evoluează.
Din punct de vedere economic, pesta porcină clasică este una din cele mai importante,
dacă nu cea mai importantă, boală a porcilor domestici, cauzând epidemii devastatoare, mai ales
în ţările libere de pestă porcină şi care nu practică vaccinarea suinelor împotriva virusului pestos.
Porcul, deopotrivă cel domestic şi cel sălbatic, este singura specie susceptibilă la infecţia
naturală şi reprezintă sursa cea mai importantă în răspândirea bolii.

1
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
2. ETIOLOGIE

Agentul etiologic al pestei porcine clasice face parte din familia Flaviviridae, genul
Pestivirus.
Virusul pestos este un virus de dimensiuni mici (40-60 nm), „cu anvelopă şi genom ARN
monocatenar, cu polaritate pozitivă”.(Doina Daneş, 2005)
Acesta „acţionează asupra pereţilor vasculari, în special asupra capilarelor, determinând în
primul stadiu tumefierea celulelor endoteliale, degenerescenţă mucoidă, fibrinoidă şi apoi
hialină, cu obliterarea lumenului, hiperpermeabilizarea şi fragilizarea peretelui vascular”. (Ioan
Paul, 1982)
Virusul pestei porcine clasice este relativ sensibil în excreţiile umede ale porcilor
infectaţi, în carcasele de porc şi în unele produse din carne de porc. Virusul prezent în sânge este
inactivat după 30 de minute la 60oC, în dejecţiile porcilor acesta poate supravieţui 2 săptămâni la
4oC şi peste 6 săptămâni la 4oC.
Este inactivat rapid sub acţiunea detergenţilor, solvenţilor lipidici şi a substanţelor dezinfectante
obişnuite. Rezistă parţial la temperatură moderată (56oC), este inactivat de pH-ul mai mic de 3.0
şi mai mare de 11.0, virusul fiind considerat stabil la pH acid.
Este sensibil la eter, cloroform, β- propiolactonă 0,4% , este inactivat de crezol, hidroxid
de sodiu (2%), formol(1%),carbonat de sodiu(4% anhidru sau 10% cristalin, cu 0,1% detergent).
Virusul pestos supravieţuieşte bine la rece şi poate rezista luni de zile în unele preparatele
din carne (maturate şi afumate).

3. SURSE ŞI CĂI DE INFECŢIE

Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin salivă, secreţie lacrimală, jetaj, urină şi
fecale, anterior apariţiei semnelor clinice, pe toată durata bolii, până la moartea animalului.
Virusul pestos poate fi eliminat şi prin spermă.
Porcii care supravieţuiesc elimină virusul până la apariţia anticorpilor specifici. În cazul
infecţiilor produse de tulpini înalt patogene, eliminarea masivă a virusului se realizează timp de
10-20 de zile postinfecţie, în timp ce în infecţiile produse de tulpini slab patogene perioada de
excreţie este mai scurtă.
Pesta Porcină Clasică (P.P.C.) se poate transmite pe distanţe lungi, prin intermediul
materialelor care au intrat în contact cu animalele bolnave sau cu produsele din carne infestate:
• P.P.C. se transmite prin contact direct dintre porcii domestici sau sălbatici, bolnavi şi cei
sănătoşi;
• P.P.C. se răspândeşte prin contactul cu secreţiile (lacrimi, salivă) şi fecalele animalelor
infectate;
• Virusul poate fi vehiculat între adăposturi şi ferme de către îngrijitori, personal veterinar,
fermieri, mijloace de transport şi prin echipamente contaminate;
• Virusul poate fi purtat de la porcii bolnavi către cei sănătoşi în cadrul mişcărilor
necontrolate sau ilegale a animalelor (transport, vânzare, târguri) şi de către oameni,
păsări, insecte;
• Virusul P.P.C. se transmite de la porcii aparent sănătoşi, cu 2-4 zile înainte de apariţia
semnelor de boală;
• Infecţia poate fi contactată prin intermediul resturilor alimentare din porc, netratate
termic sau resturi ce conţin fragmente de porc infectat cu virusul P.P.C..
• Virusul poate fi diseminat la mari distanţe prin carcase proaspete sau congelate, prin
produse conservate prin sărare, afumare, uscare.

2
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
Principala cale naturală de pătrundere a virusului în organism este cea oro-nazală, atât prin
contact direct cât şi prin contact indirect cu porcii infectaţi sau prin consumul de hrană
contaminată cu virus.

4.TABLOU CLINIC

4.1. Incubaţia
Perioada de incubaţie a virusului variază între 2 şi 14 zile, conform OIE.
În formele acute severe, perioada de incubare este de 2- 6 zile, iar moartea survine în 10- 20
de zile postinfecţie.

4.2.Forme clinice
Manifestările clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile datorită faptului
că tulpinile virusului pestei porcine clasice înregistrează mari variaţii de patogenitate.
Evoluţia bolii este în strânsă legătură cu vârsta animalului infectat (tineretul porcin
dezvoltă forme mai severe de boală), statusul imun, starea de îngrăşare şi rasă.
A) Forma acută
Această formă este întâlnită mai frecvent la purceii cu vârsta de12 luni sau mai puţin.
Boala debutează cu anorexie, letargie, febră (41oC), conjuctivită, tumefierea
limfonodurilor, semne respiratorii şi constipaţie pasageră alternând cu diaree, vomitări
ocazionale. Uneori hemoragii tipice ale pielii sunt observate la nivelul urechilor, al cozii,
abdomen şi pe partea internă a membrelor în timpul celei de-a doua şi a treia săptămâni de la
infecţie. Frecvent apar semne neurologice:ataxie, pareze şi convulsii.
Moartea survine după 5-15 zile de la apariţia semnelor clinice, iar rata mortalităţii poate
atinge 100%.
B) Forma cronică
Această formă apare atunci când porcii nu pot dezvolta un răspuns imun împotriva
virusului pestei porcine clasice. Iniţial semnele unei infecţii cronice sunt similare cu cele ale
infecţiei acute. Porcii infectaţi prezintă apatie, apetit capricios, pirexie, diaree prelungită. Aceşti
porci prezentă refacere aparentă cu eventuale recăderi şi moarte, în final.
Animalele pot supravieţui 2-3 luni.
Anticorpii sunt detectaţi temporar în prima lună după infecţie, apoi aceştia dispar, nemaiputând fi
detectaţi.
C) Forma congenitală
Scroafele infectate cu virusul pestei porcine clasice după 50-70 de zile de gestaţie, vor da
naştere la purcei normali din punct de vedere clinic, cu viremie persistentă şi fără răspund imun,
sau la purcei care prezintă tremurături congenitale. După 2-11 luni de viaţă, purceii mor.
Aceşti purcei răspândesc virusul până la moarte.
D)Forma moderată la scroafe:
Atunci când infectarea cu virusul pestei porcine a scroafelor gestante se realizează până
în cea de-a 50-a zi a gestaţiei, acestea prezintă avort, naşterea fetuşilor morţi, mumificare sau dau
naştere la purceii cu malformaţii.

5.TABLOU LEZIONAL

În formele acute şi subacute de boală tabloul lezional este cel al unei boli septicemice,
caracterizat prin hemoragii multiple şi de dimensiuni variabile, care histopatologic sunt
consecinţa degenerescenţei hidropice urmată de necroză a celulelor endoteliale din sistemul

3
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
vascular, iar în plan hematopoetic se datorează deficienţelor în mecanismul de coagulare
(trombocitopenie).
Forma acută se manifestă prin dermatită hemoragică pe mucoase, limfonodită hemoragică
periferică sau totală.
În splină apar infarcte roşii marginale şi albe. Infarctele sunt rezultatul distrugerii fluxului
sanguin într-o anumită regiune, ca urmare a ocluziei capilarelor sangvine cu trombi. Pot apărea
infarcte şi la nivelul vezicii biliare şi al tonsilelor, în acestea din urmă producându-se necroze ce
se complică cu invazii bacteriene şi generează tonsilite supurative. La nivel renal se constată
nefrozonefrită hemoragică la nivel cortical, uneori în piramidele renale şi hil se constată
hemoragii.
Forma pulmonară este caracterizată prin leziuni congestiv hemoragice, diateză pe seroase
şi în cavitatea toracică.
Constant se observă hiperplazia formaţiunilor limfoide. În SNC se constată
meningoencefalită nepurulentă, manşoane perivasculare, proliferarea celulelor endoteliale,
microglioză şi necroză focală.
În forma subacută sunt prezente leziuni hemoragice mascate de infecţii bacteriene
(Salmonella), rezultând tiflite şi colite fibrino-necrotice nodulare („butoni pestoşi”).
Cordul este flasc şi prezintă zone de congestie a miocardului.
La porcii care au murit consecutiv infecţiei cu virusul pestei porcine clasice stomacul este
lipsit de conţinut intestinal, fiind prezent numai un fluid bilos-gălbui. Suprafaţa mucoasei poate
prezenta peteşii şi eroziuni, mai mult sau mai puţin severe.
Vasele de sânge mezenterice sunt ectaziate şi la nivelul tubului digestiv apar ulceraţii la nivelul
vălului palatin, limbei, tonsilelor, faringelui, glotei şi esofagului.
În infecţiile cronice, persistente, hemoragiile şi infarctele sunt mai puţin evidente sau
lipsesc, deşi degenerarea endoteliului vascular este prezentă,
Cea mai frecventă leziune în acest tip de infecţie este atrofia timusului şi depleţia limfocitară
severă în organele limfoide periferice.
La nivelul cecumului şi colonului de înregistrează necroză şi ulcere cu aspect de butoni şi leziuni
costale – calcificări în regiunile cartilaginoase.
În forma congenitală se constată erori în formarea mielinei din SNC, hipoplazie
cerebrală, microencefalie, hipoplazie pulmonară, hidropizie şi alte malformaţii.

6.DIAGNOSTIC

6.1. Diagnostic de laborator


Pentru identificarea agentului cauzal în pesta porcină clasică se utilizează următoarele
metode (conform OIE):
a) Metode imunologice:
• imunofluorescenţă;
• tehnica imunoperoxidazei pentru diferenţierea pestivirusurilor cu anticorpi
monoclonaţi;
b) Teste serologice
Într-un studiu efectuat de către Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Pesta Porcină
Clasică din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, au fost testate „96 de probe
(extract de măduvă sternală, tonsile, rinichi, limfonoduri) provenite se la porcii din focare de
pestă porcină clasică
S-au efectuat următoarele teste:
• testul de identificare a antigenului viral prin imunofluorescenţă directă (IFD) pe frotiu de
măduvă sternală,

4
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
• testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali (IPO),
• testul de izolare a virusului pe culturi celulare – linie stabilizată PK15 şi RT- PCR clasic.
Din 96 probe testate prin IFD pe frotiuri de măduvă sternală, 65 au prezentat rezultate
pozitive, 26 - negative şi 5 - neconcludente .
Cele 65 probe cu rezultat pozitv la IFD pe frotiuri de măduvă sternală au fost supuse testului IPO
pentru diferenţierea de alte pestivirusuri sau tulpini de virus vaccinal, rezultatul fiind pozitiv la
toate probele.
La testul RT-PCR clasic s-au obţinut 75 rezultate pozitive şi 26 negative. La examenul
virusologic pentru A130 pe culturi celulare -linia PK15 s-au obţinut 65 rezultate pozitive şi 31
negative.
S-a constatat concordanţă între rezultatele obţinute prin IFD, IPO, RT- PCR clasic şi
izolare de virus.” (Mona Morcov, E. Olaru, D. Donescu, R. Moţiu, Cl. Diaconu)

6.2. Diagnostic diferenţial


Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de:
• Pesta porcină africană care nu se poate distinge numai pe baza semnelor clinice şi
anatomopatologice ; este esenţială trimiterea probelor pentru examenul de
laborator.
• Infecţia cu virusul BVD-MD (diareea virală bovină – boala mucoaselor ).
• Salmoneloză.
• Erizipel.
• Pasteureloză acută.
• Alte ancefalomielite virale.
• Leptospiroză.
• Intoxicaţia cu substanţe cumarinice, sare.

7.PROFILAXIE

Se realizează prin măsuri sanitar-veterinare(profilaxia generala) şi prin imunizarea


porcilor impotriva pestei porcine.
7.1. Măsuri de profilaxie generală
Pentru porcii mistreţi (conform ANSVSA ):
• supravegherea prin recoltarea de probe de la mistreţii vânaţi, accidentaţi sau găsiţi morţi;
• controlul centrelor de colectare a vânatului sălbatic;
• urmărirea valorificării şi procesării cărnii de mistreţ;
• carantina mistreţilor înainte de introducerea lor în fondurile de vânătoare, rezervaţii sau
în alte locuri special amenajate;
• obligativitatea ecarisării fondurilor de vânătoare;
În fermele de porci:
• izolarea grajdurilor de porci altor unităţi, de drumurile de circulaţie, măsuri pentru
oprirea accesului în incinta crescătoriei a persoanelor străine, vehiculelor;
• măsuri de supraveghere sanitară a porcilor şi de dezinfecţii periodice profilactice;
• personalul îngrijitor va utiliza îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie care la
plecarea din incinta unităţii, va fi lăsată la filtrul vestiar şi luată la începutul zilei de
muncă.
Metoda cea mai indicată în protecţia împotriva pestei porcine clasice este biosecuritatea.
Biosecuritatea reprezintă un complex de măsuri necesare protejării porcilor împotriva
contactului cu virusul pestei porcine.

5
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
Conform ANSVSA, paşii care sunt imperios necesari a fi urmaţi sunt:
a) Igienizarea:
• menţinerea închisă în adăpost a porcilor şi izolarea prin gard a exploataţiei;
• asigurarea echipamentelor de protecţie lucrătorilor, precum şi dezinfecţiei
încălţămintei înainte de accesul în adăposturi;
• adăpostul trebuie construit corespunzător;
• evacuarea şi depozitarea gunoiului de grajd;
• evitarea contactului cu alte animale;
• amenajarea căilor de acces spre adăposturile de animale şi asigurarea mijloacelor
de transport (curăţate şi dezinfectate) pentru animale;
• asigurarea igienei corporale a lucrătorilor.
b) Izolarea animalelor:
• izolarea porcilor nou cumpăraţi, cel puţin 30 de zile;
• izolarea porcilor bolnavi şi anunţarea imediată a medicului veterinar.
c) Asigurarea securităţii exploataţiei:
• interzicerea accesului persoanelor sau animalelor străine, în zonele de hrănire şi creştere
ale porcilor;
• plantarea de garduri în jurul locaţiei, pentru prevenirea contactului cu porcii sălbatici sau
alte animale care ar putea fi potenţiale purtătoare ale bolii;
• păstrarea echipamentului necesar (haine, încălţăminte, apă, perii, dezinfectant, etc.) la
intrarea în incinta fermei;
• curăţarea şi dezinfectarea echipamentului la intrarea şi ieşirea din locaţie. Înlăturarea
noroiului înaintea dezinfectării vehiculelor;
• curăţarea şi dezinfectarea interiorului vehiculelor sau a echipamentelor (pedale, preşuri,
etc.);
• câinii pot fi responsabili de transmiterea bolii. Asiguraţi ferma şi împiedicaţi accesul altor
câini în incintă.
d) Hrana:
• nu se hrănesc porcii cu resturi alimentare menajere;
• implementarea unei strategii de reducere a rozătoarelor şi insectelor;
• asigurarea protecţiei furajelor de contactul cu alte animale, inclusiv porci mistreţi.
Conform H.G. 1600/2006, Anexa. Nr. 3:
”1.Măsurile de biosecuritate sunt obligatorii pentru exploataţiile profesionale comerciale de
porcine, autorizate sanitar-veterinar, şi pentru exploataţiile de porcine cu profil de creştere,
autorizate sanitar-veterinar, destinate popularii exploataţii lor nonprofesionale.
2.Respectarea măsurilor de biosecuritate este un criteriu obligatoriu pentru
acordarea de despăgubiri pentru animalele tăiate, ucise, moarte sau altfel afectate
ca urmare a confirmării pestei porcine clasice.”

7.2. Imunoprofilaxia
Vaccinarea cu tulpini de virus viu atenuat este eficace în prevenirea pierderilor în ţările în
care evoluţia pestei porcine clasice are caracter enzootic, dar este puţin probabil să elimine
infecţia în totalitate. În ţările care sunt indemne de pestă porcină clasică, sau în cazul în care
boala este în curs de eradicare, vaccinarea este interzisă.

Tabel nr.1 – Argumente pro şi contra vaccinare (conform ANSVSA)


În caz de vaccinare În caz de nevaccinare
Reducerea semnificativă a numărului de Apar probleme datorită costurilor foarte
animale afectate. ridicate (aproximativ 200.000.000 RON) şi

6
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
În caz de vaccinare În caz de nevaccinare
aplicării programul de eradicare care este dur şi
nepopular.
Reduce numărului de animale moarte, ucise Dacă măsurile nu sunt aplicate rapid şi
sau altfel afectate, care trebuie compensate. corespunzător, se poate ajunge la pierderi
importante ale efectivelor de porcine.
Reducerea costurile legate de ecarisarea Atât în exploataţiile non profesionale, cât şi în
teritoriul şi distrugerea cadavrelor. cele comerciale care nu respectă regulile de
biosecuritate, în condiţiile diagnosticării
infecţiei se ucide întregul efectiv din
exploataţie.
Costurile eradicării în situaţia vaccinării sunt Trebuie menţionat faptul că, inclusiv fermele
mult mai scăzute aproximativ 16.000.000 care respectă regulile de biosecuritate, nu sunt
RON. ferite de infectarea efectivelor cu virusul
sălbatic.
Pentru vaccinarea de urgenţă se utilizează Începând din 1 ianuarie 2006 în România au
numai tipurile de vaccin antipestos porcin ce s- fost afectate 358 localităţi din 35 judeţe
au dovedit a fi eficiente în combaterea bolii şi însumând un total de 716 focare.
recomandate de către Comisia Europeană.
O parte din dozele vaccinale sunt asigurate de
către Comisia Europeană, (7.000.000 vaccin
marker pentru exploataţiile profesionale şi
1.000.000 doze vaccin tulpină de virus viu
atenuat convenţional pentru exploataţiile
nonprofesionale).
Astfel, odată cu vaccinarea se va reduce
numărul de animale moarte, ucise sau altfel
afectate, care trebuie compensate şi se vor
reduce costurile legate de ecarisarea teritoriul
şi distrugerea cadavrelor.

8. PESTA PORCINĂ CLASICĂ ÎN ROMÂNIA

Pesta porcină clasică a apărut pentru prima dată în România în anul 1893, producând
pierderi economice semnificative datorită ratei mari a mortalităţii. Astfel, în anul 1899 s-au
înregistrat 15211 cazuri de pestă porcină clasică, cu o rată a mortalităţii de 71%.
România se află în continuare pe harta ţărilor în care boala continuă să evolueze.
Prezenţa pestei porcine în România are implicaţii economice deosebit de importante, mai
ales în ceea ce priveşte exportul sau comerţul intracomunitar cu carne de porc.
Adoptarea şi implementarea aquis-ului comunitar a constituit o nouă provocare pentru
România, una din normele impuse de UE fiind aceea de eradicare pestei porcine clasice.
Pentru a respecta cele agreate în cadrul negocierilor de aderare din perioada 2001 - 2004
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat Programul
strategic privind monitorizarea pestei porcine clasice în România, prin care se interzicea
vaccinarea antipestoasă a porcinelor pe teritoriul României, începând de la 1 ianuarie 2006.

7
PESTA PORCINĂ CLASICĂ
Punerea în aplicare a acestui program a condus la înregistrarea unui număr foarte mare de focare
de pestă porcină clasică în primele 9 luni, situaţie care a devenit un risc inacceptabil atât pentru
serviciile veterinare, cât şi pentru eforturile bugetare pentru controlul acestor focare.
Analiza realizată împreună cu experţi ai Comisiei Europene a concluzionat necesitatea
campaniei vaccinării de urgenţă a tuturor porcinelor domestice şi sălbatice.
În acest sens, se elaborează un program stategic de monitorizare, control şi eradicare a pestei
porcine clasice. Acest program are următoarele obiective, conform Art.3 din H.G. 1600/2006:
„Art. 3
a)implementarea politicii de eradicare a bolii, cu utilizarea vaccinării de urgenţă;
b)aplicarea rapidă a măsurilor adecvate şi eficiente de combatere şi eradicare;
c)înregistrarea, monitorizarea, procesarea şi utilizarea datelor epidemiologice în relaţie cu pesta
porcină clasică;
d)monitorizarea corespunzătoare a efectivelor de porcine privind pesta porcină clasică.”
Eficienţa şi oportunitatea acţiunilor de vaccinare a porcinelor din gospodăriile populaţiei
şi din complexele industriale , au condus la crearea unei protecţii imunologice corespunzătoare şi
la absenţa oricărei suspiciuni de boală, după data de 30 aprilie 2007, dată până la care au fost
înregistrate 13 focare de pestă porcină clasică în localităţile: (Luica 1 caz, Chiselet 8 cazuri, Vlad
Ţepeş – 1 caz, Călăraşi – 1 caz, Cuza Vodă – 1 caz, Grădiştea – 7 cazuri, Chirnogi – 2 cazuri de
boala ).
Producătorii români de carne de porc nu puteau exporta în UE pentru că fie evolua pesta
în ţară şi exista riscul ca şi alte zone ale Uniunii să fie contaminate, fie porcii se vaccinează
pentru ca boala să fie ţinută în frâu, situaţie în care carnea era bună pentru consum,
considerându-se că vaccinul viu atenuat are impact asupra sănătăţii oamenilor.
„România va putea începe, de la 1 ianuarie 2010, exporturile de carne proaspătă de porc
şi de produse care conţin carne proaspătă de porc provenită din zonele libere de pestă porcină
clasică.
Decizia a fost luată, miercuri, 04.11.2009, cu unanimitate de voturi, în cadrul reuniunii
Comitetului Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală (SCFCAH), desfăşurată la
Bruxelles.
(…)
În întâlnirile avute cu oficialul european, atât primul-ministru Emil Boc, cât şi preşedintele
ANSVSA, Marian Zlotea, au cerut ca, începând cu 1 ianuarie 2010, unităţile de procesare a
cărnii de porc, care prelucrează carne provenită din zonele europene oficial libere de pestă
porcină clasică, să poată livra pe piaţa unică europeană produse purtând mărci româneşti,
condiţia aprobării acestora fiind capacitatea de a demonstra trasabilitatea cărnii materie primă şi
a producţiei destinate exportului.
(…)
În condiţiile votului de miercuri, Comisia Europeană a menţionat că, la începutul anului 2010,
vor avea loc mai multe inspecţii comunitare în România pentru a urmări în continuare evoluţia
pestei porcine clasice după oprirea vaccinării precum şi capacitatea unităţilor de procesare
aprobate, de a implementa sistemul lohn în condiţii de siguranţă şi transparenţă.” (Comunicat de
presă ANSVSA- 06.11.2009)

8
PESTA PORCINĂ CLASICĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Doina Daneş; Boli infecţioase transfrontaliere; Editura ALL; Bucureşti, 2005.


2. Ioan Paul; Diagnostic Morfologic Veterinar; Editura Ceres; Bucureşti,1982.
3. ***Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – Pesta
porcină clasică - http://www.ansvsa.ro/?pag=26
4. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor –Media –
Comunicate de presă -
http://www.ansvsa.ro/index.php?pag=47&id_t=96&id_d=5020
http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=10120
http://www.ansvsa.ro/?pag=47&id_t=96&id_d=10183
5. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor –
Manual Operaţional Mistreţi 2009 -http://www.ansvsa.ro/index.php?
pag=53&id_t=98&id_d=5559
6. *** Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – Listă
boli – Pesta porcină clasică - http://www.ansvsa.ro/?pag=415
7. ***Center for Food Security and Public Health -
http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/disease.php?name=classical-swine-
fever&lang=en
8. ***Revista Română de Medicină Veterinară - Vol. 18, Nr. 2,Aprilie - Iunie 2008 -
http://www.agmvr.ro/RRMV/index.htm
9. The Merk Veterinary Manual - http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?
cfile=htm/bc/53400.htm&word=swine%2cfever
10. ***The University of Georgia – College of Veterinary Medicine-
http://www.vet.uga.edu/vpp/ivm/eng/CSF/index.php
11. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service (USDA
– APHIS) - http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/index.htm
12. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service (USDA
– APHIS)
-http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/CSF_PM_2007_AppendB_SurvPlan.pdf
13. ***U.S. Department of Agriculture – Animal and Plant Inspection Service
(USDA – APHIS)
-http://www.aphis.usda.gov/vs/nahss/swine/csf/CSF_PM_2007_AppendB_SurvPlan.pdf
14. ***The Centre of Food Security and Public Health(CFSPH) -
http://www.cfsph.iastate.edu/DiseaseInfo/disease.php?name=classical-swine-
fever&lang=en
15. ***World Organization for Animal Health (OIE)- Animal diseases data-
http://www.oie.int/eng/maladies/fiches/a_A130.htm
16. ***World Organization for Animal Health (OIE)-
http://www.oie.int/fr/normes/mmanual/2008/pdf/2.08.03_CSF.pdf
17. *** H.G. nr. 1700 din 29 noiembrie 2006 pentru aprobarea Programului
strategic privind monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice în
România

9
PESTA PORCINĂ CLASICĂ

10