Sunteți pe pagina 1din 11

Participarea tertilor in procesul civil

Daca, de regula, hotararea judecatoreasca produce efecte relative, adica


numai intre partile litigante, cele care s-au judecat si nu produce efecte fata
de alte persoane, straine de proces, sunt unele situatii in care solutia este
diferita. Astfel, unele hotarari judecatoresti produc efecte erga omnes (de
exemplu in materie de stare civila), sau este opozabila nu numai partilor
litigante, ci si altor persoane. Aceste persoane, fata de care hotararea
judecatoreasca este opozabila, pot cere chiar ele introducerea lor in proces,
sau pot fi chemate in judecata, in garantie, sau poate fi aratat titularul
dreptului.
Trebuie remarcat ca instanta nu poate introduce tertele persoane in proces,
dar poate pune in discutia partilor necesitatea ca ele sa cheme in proces sis
alte persoane. Aceste persoane, intrand in proces, dobandesc calitatea de
parti.
In provinta formelor de interventie putem distinge:
a. formele de drept comun
b. formele specifice
Formele de drept comun se impart in interventie voluntara si interventie
obligatorie. Ele sunt prevazute in codul de procedura civila.
Formele specifice sunt acelea prevazute in acte normative cu caracter special
sau cele consacrate in practica, de exemplu, introducerea in cauza a unui tert
intr-un litigiu de munca
Participarea tertilor in proces presupune un singur proces in curs, in cadrul
caruia se formuleaza cereri incidentale.
 
 
1. Interventia voluntara
Interventia voluntara este o forma de drept comun, reglementata in art. 49-56
c.p.c. Ea poate fi de doua feluri:
a. in interes propriu
b. in interesul uneia dintre parti
Potrivit art. 49 c.p.c., “oricine are interes poate interveni intr-o pricina care
se urmeaza intre alte persoane”.
a) Interventia in interes propriu este definita in art. 49 alin 1 c.p.c :
“interventia este in interes propriu atunci cand cel ce intervine invoca un
drept al sau” . Adevaratul criteriu de distinctie este, insa dreptul invocat, si
nu interesul, care trebuie sa fie intotdeauna propriu, al intervenientului.
La interventia in interes propriu, numita si principapa, dreptul invocat
apartine tertului, sau cel putin asa pretinde. Spre exemplu, in cazul unei
cereri de revendicare, tertul solicita introducerea sa in proces, pentru
recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra imobilului ce formeaza
obiectul litigios, situatie in care atat dreptul pretins cat si interesul apartin
tertului.
In cazul interventiei principale, tertul urmareste realizarea sau conservarea
unui drept al sau, vrand sa castige pentru el obiectul procesului. Dupa cum
se observa, cererea de interventie principala se face impotriva ambelor parti
initiale (reclamant, parat).
Potrivit art. 50 c.p.c., cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in
forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
Ea se poate face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea
dezbaterilor. Totusi, se poate face si in apel, cu invoirea partilor.
Se remarca faptul ca aceasta exceptie este si o exceptie de la art. 294 alin 1
c.p.c, potrivit caruia “in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza si
obiectul cererii de chemare in judecata, si nici nu se pot face alte cereri
noi". In mod exceptional, in materie de poprire nu este necesar acordul
partilor, deoarece art. 459 c.p.c dispune ca “orice creditor al debitorului va
putea interveni la judecare de poprire printr-o simpla cerere pana ce nu s-a
dat o sentinta definitiva asupra validarii”.
b) Interventia in interesul altei persoane este definita in art. 49 alin 3 c.p.c.,
potrivit caruia “ea este in interesul uneia dintre parti atunci cand spreijina
numai apararea acesteia”.
De exemplu, in cazul unei cereri in revendicare, tertul vanzator cere
introducerea sa in proces pentru a-l apara pe paratul care a cumparat bunul
de la el, situatie in care dreptul pretins apartine paratului, iar interesul
apartine intervenientului. Daca n-ar fi intervenit in proces, paratul ar fi fost
evins si s-ar fi intors impotriva lui cu o cerere in garantie.
Interventia in interesul altei persoane, numita si interventie accesorie, are
scop limita, intervenientul tinzand ca, prin apararile pe care le face, solutia
sa se dea in favoarea partii pentru care a intervenit.
Interventia accesorie este o simpla aparare. Ea se poate face “chiar inaintea
instantei de recurs”. Codul de procedura civila nu prevede conditii speciale
de forma pentru acest tip de interventie.
Cererea de interventie voluntara, fie ca este principala sau accesorie, este o
cerere incidentala, fiind de competenta instantei sesizate cu cererea
principale.
Dupa ascultarea partilor, si a celui care intervine, instanta va hotara asupra
incuviintarii in principiu a interventiei.
Instanta pronunta o incheiere ce poate fi atacata doar o data cu fondul, si
care are caracter interlocutoriu (instanta ce a pronuntat-o nu mai poate reveni
asupra ei).
Daca incuviinteaza in principiu, instanta va dispune comunicarea partilor
initiale si, in cazul in care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul
in care aceasta va trebui depusa. Partile initiale pot depune intampinare, iar
daca este vorba de o interventie principala, pot depune si cereri
reconventionale.
Interventie se judeca o data cu cererea principala. Atunci cand judecarea
cererii ar fi intarziata prin interventia in interes propriu, instanta poate hotara
despartirea ei, spre a fi judecata deosebit.
Prin admiterea cererii in principiu, tertul devine parte in proces, va lua
procedura in starea in care se afla, iar actele de procedura urmatoare se vor
indeplini si fata de el. Intervenientul poate sa se foloseasca de toate actele
indeplinite pana in momentul interventie sale, sa invoce toate probele
administrate in proces, pana la intrarea sa.
Intervenientul accesoriu poate face doar actele de procedura ce profita partii
in favoarea careia a intevenit in proces.
Apelul sau recursul declarat de intervenientul accesoriu este neavenit daca
partea pentru care a intervenit n-a facut, ea insasi, apelul sau recursul.
Aceeasi este solutia si atunci cand apelul sau recursul partii in favoarea
careia s-a intervenit, s-a anulat.
In practica judiciara s-a aratat ca “in cazul in care paratii in favoarea carora
a fost formulata cererea de interventie nu au declarat recurs, sau recursul
lor este nul, recursul intervenientului este inadmisibil”. Intrucat unul dintre
intimatii in favoarea carora a formulat cerere de interventie, nu a atacat cu
recurs decizia, iar recursul celuilalt este nul, fiind nemotivat, recursul
intervenientului a fost respins ca inadmisibil.
 

Interventia principala Interventia accesorie

Calitatea de parte Calitatea de parte

Independent fata de parat si de Subordonat partii in favoarea


reclamant careia a intervenit

Nu este influentata de renuntarea In aceste cazuri ea ar ramane


recalamntului la judecata, la lipsita de obiect sau de interes
dreptul subiectiv pretins, de
achiesarea paratului la pretentiile
reclamantului

Cand s-au solutionat impreuna Cand s-au solutionat impreuna cu


cu cererea principala, se da o cererea principala, se da o singura
singura hotarare opozabila hotarare opozabila tuturor partilor
tuturor partilor

Daca, prin judecarea ei, ar fi Este o aparare, in concluzie se


intarziata judecata cererii judeca intotdeauna impreuna cu
principale, instanta poate hotara cererea principala.
disjungerea
In ceea ce priveste interventia principala, nu pot fi admise concomitent cererea
reclamantului si interventia principala, atunci cand au acelasi obiect. In acest caz, pot fi
ambele respinse ca neintemeiate, sau admise numai in parte.

Interventia accesorie

In favoarea paratului In favoarea reclamantului


S-a admis Se respinge Se admite Se admite
cererea interventia cererea interventia
principala accesorie principala principala

Se respinge Se admite Se respinge Se admite


cererea interventia cererea interventia
principala accesorie principala principala

 
 
2. Interventia fortata
Interventia fortata se regaseste sub urmatoarele forme:
a. chemare in judecata a altor persoane
b. chemare in garantie
c. aratarea titularului dreptului.
a) Chemarea in judecata a altor persoane
Chemare in judecata a altor persoane este reglementata in art. 57 – 59 c.p.c.
Potrivit art. 56, “oricare din parti poate sa cheme in judecata o alta
persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul”.
Deci, cu alte cuvinte, reclamantul sau paratul poate sa-l cheme in judecata pe
tert numai daca aceste ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si
reclamantul.
 
Exemple
In cazul cesiunii de creanta, atunci cand exista pluralitate de creditori,
debitorul are interes sa se judece deodata cu toti acei ce ar putea sa-l
actioneze anterior. La fel in ipoteza in care tertul cesionar notifica cesiunea
de creanta debitorului, iar vechiul creditor il cheama in judecata pe debitor,
debitorul are interes sa ceara introducerea in proces a tertului cesionar,
pentru a evita o plata nevalabila.
In ipoteza in care vechiul creditor i-a notificat creditorului ca nu recunoaste
ca valabila cesiunea si sa nu faca plata pretinsului cesionar, cesionarul il
cheama in judecata pe debitor, iar acesta din urma are interesul de a cere
introducerea in proces a cedentului, pentru a evita o plata nevalabila.
In cazul pluralitatii de creditor, atunci cand debitorul are motive sa refuze
plata si el este chemat in judecata de un singur creditor, el va avea interes sa
ii introduca in proces si pe ceilalti creditori, pentru a obtine o singura
hotarare opozabila tuturor creditorilor sai.
Atunci cand creditorul cesionar, care l-a chemat in judecata pe debitorul
cedat, care ii opune interdictia de a plati, notificata de cedent, are interes sa-l
cheme in judecata pe cedent.
 
 
Prin intermediul cererii de chemare in judecata a altei persoane, nu se poate
obtine introducerea in proces a unui nou parat, ci, potrivit art. 57 c..p.c,
trebuie sa fie vorba de un tert “ce are putea formula aceleasi pretentii ca si
reclamantul”, in caz contrar instanta urmand se respinga cererea ca
inadmisibila.
Cererea de chemare in judecata a ltei persoane ce aqr putea pretinde acelasi
drepturi ca si reclamantul, poate fi facuta de parat o data cu intampinarea,
sau cel mai tarziu, la prima zi de infatisare, iar de reclamant pana la
inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Nerespectarea termenelor se sanctioneaza cu judecarea separata a cererii
indreptate impotriva tertului. Exceptie: atunci cand partile consimt sa se
judece impreuna.
Reclamantul, prin aceasta cerere, cheama in fata instantei price persoane
careia vrea sa-i faca opozabila hotararea. Se poate intampla ca necesitatea
chemarii in judecata a altor persoane sa se iveasca in cursul judecatii cererii
principale, mai ales ca pana la prima zi de infatisare, paratul poate face
cerere reconvetionala. De aceea lui i se permite sa formuleze cererea
intemeiata pe art. 57 pana la inchiderea dezbaterilor.
Cererea va fi motivata si se va comunica atat celui chemat cat si partii
potrivnice.
Deci tertului i se comunica cererea de chemare in judecata, copii de pe
cererea de chemare in judecata, copie de pe intampinare, copie de pe
inscrisurile aflate la dosar. El dobandeste calitatea de intervenient in interes
propriu, iar hotararea ii va fi opozabila.
In cazul in care paratul este debitor de buna credinta, chemat in judecata
pentru o datorie baneasca, pe care o recunoaste, si declara ca vrea sa o
execute fata de cel ce isi va stabili judecatopreste dreptul, va fi scos din
proces, daca depune suma datorata, iar judecata va continua intre reclamant
si tertul introdus in proces.
Daca partea care a formulat cererea de interventie fortata renunta la judecata,
intervenientului i se va solutiona cererea respectiva, intrucat el are calitate de
intervenient principal si o pozitie independenta in proces, asupra lui neavand
efect renuntarea partii.
 
 
b) Chemarea in garantie
Chemarea in garantie este reglementata in art. 60-63 c.p.c.
Potrivit art. 60 "partea poate sa cheme in garantie o alta persoana
impotriva careia ar putea sa se indrepte in cazul cand ar cadea in
pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire".
In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate, la randul sau, sa cheme in
garantie o alta persoana.
Aplicativitatea acestei forme de interventie priveste drepturile garantate legal
(in urma vanzarii, schimbului, cesiunii de creanta, mandat, partaj succesoral)
sau conventional (ca urmare a contractelor incheiate de parti) sau atunci
cand partea care ar cadea in pretentii ar putea sa se indrepte impotriva altei
persoane cu o cerere in despagubiri (raspunderea comitentului pentru fapta
prepusului).
De exemplu, in urma incheierii unui contract de vanzare-cumparare, care a
avut ca obiect un imobil, o persoana revendica imobilul, chemandu-l in
judecata pe cumparator. Cumparatorul, la randul sau, il poate chema in
garantie pe vanzator, cerandu-i sa-l apere de evictiune, prin respingerea
cererii introduse de reclamant. Daca este admisa cererea persoanei,
vanzatorul va trebui sa-l despaguberasca pe cumparator.
Un alt exemplu il priveste pe comitentul chemat in judecata sa raspunda in
temeiul art. 1000 alin 3 c.civ. de fapta culpabila a prepusului sau, care va
putea sa-l cheme in garantie pe prepus. Cererea de chemare in garantie este o
cerere incidentala, de competenta instantei sesizate cu cererea principala. Ea
va fi facuta in conditii de forma pentru cererea de chemare in judecata. Ea
poate fi facuta de parat, o data cu intampinarea, sau la prima zi de infatisare,
sau de reclamant, pana la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Nu trebuie sa fie formulata printr-o petitie separata, ci se poate face chiar in
cadrul intampinarii.
Sanctiunea nedepunerii in termen este judecarea separata, cu exceptia
situatiei in care partile por consimti sa se judece impreuna.
Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie, si,
daca intampinarea este obligatorie, va soroci termenul in care aceasta
urmeaza sa fie depusa de cel chemat in garantie (art. 62 c.p.c).
Cererea de chemare in garantie se judeca o data cu cererea principala, dar,
daca judecarea cererii principale ar intarziata prin chemarea in garantie,
instanta poate dispune disjungerea, astfel ca judecata cererii de chemare in
garantie se va suspenda pana la solutionarea cererii principale.
Chematul in garantie devine parte in proces, astfel ca el poate sa
administreze probe, sa faca aparari in sprijinul partii pe care o garanteaza.
Chematul in garantie are o poszitie independenta in proces: poate propune
probe, poate ridica exceptii, poate ataca hotararea pronuntata.
Solutia din cererea de chemare in garantie depinde de cea din cererea
principala.
 

Cerere de chemare in garantie Cerere de chemare in garantie


formulata de parat formulata de reclamant

Cererea Se admite Cererea Se respinge


principala a fost cererea de principala se cererea de
admisa chemare in admite chemare in
garantie garantie, ca
formulata de lipsita de obiect
parat, daca este sau de interes.
intemeiata.
Cererea Cererea de Cererea Se admite
principala se chemare in principala este cererea de
respinge garantie se respinsa chemare in
respinge ca garantie, daca
lipsita de obiect este intemeiata.
sau de interes.

 
 
c) Aratarea titularului dreptului
Aratarea titularului dreptului este reglementata in art. 64-66 c.p.c. Ea poate fi
facuta numai de paratul care, detinand un lucru pentru altul, sau exercitand
in numele altuia, un drept asupra lucrului, este chemat in judecata de o
persoane ce pretinde un drept real asupra lucrului. Cu alte cuvinte presupune
existenta unui raport juridic intre parat si titularul dreptului, cu privire la
lucrul determinat ce formeaza obiectul cererii, pe de o parte, iar pe de alta
parte, prin cerere trebuie sa se valorifice un drept real.
Potrivit. art. 65 c.p.c., cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi
motivata si se va depune o data cu intampinarea, iar daca aceasta nu este
obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Tertului i se va comunica cererea de aratare a titularului dreptului, copie de
pe cererea de chemare in judecata, copie de pe inscrisurile aflate la dosar.
Pentru a se putea admite o asemenea cerere, trebuie cumulativ:
a. reclamantul sa urmareasca valorificarea unui drept real, deci sa fi
introdus o cerere reala
b. paratul sa fie un simplu detentor precar al bunului asupra caruia poarta
dreptul real invocat de reclamant
c. paratul sa afirme ca titularul dreptului este un tert
d. paratul sa faca cererea de aratare a titularului dreptului
e. cererea sa fie introdusa cel mai tarziu la prima zi de infatisare
Ipoteze
a. cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile
paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial.
Solutia aratata de art. 66 alin 1 c.p.c.: titularul va lua locul paratului,
acesta din urma fiind scos din judecata
b) tertul se infatiseaza, dar tagaduieste aratarile paratului, sau cel aratat ca
titular al dreptului, desi regulat citat, nu se infatiseaza.
Solutia art. 66 alin. 2 c.p.c.: tertul va dobandi calitate de intervenient
principal, judecata continuand intre reclamant, parat si intervenient
c) tertul se prezinta si recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu
este de acord cu inlocuirea. Legiuitorul nu da o solutie in aceasta ipoteza,
astfel ca in practica si doctrina se intalnesc urmatoarele solutii:
Solutia 1: tertul ramane in proces in calitate de intervenient, procesul
continuand intre reclamant, parat si tert
Solutia 2: nu se ia in considerare cererea de interventie, judecata continuand
intre reclamant si parat. Daca se stabileste, in urma dezbaterilor, ca tertul
este titular al dreptului asupra bunului, se va respinge cererea ca fiind gresit
indreptata.
Bibliografie
 
 
Dr. Viorel Mihai Ciobanu - Tratat teoretic si practic de procedura civila,
vol. I, edit. National, Bucuresti 1997
G. Boroi, D. Radescu - Codul de procedura civila comentat si adnotat, edit.
All, Bucuresti 1995
Decizia sectiei civile nr. 887/R din 7 mai 1998 in "Buletinul Jurisprudentei,
curtea de Apel Timisoara"
Dec. civ. nr. 644/1987, Trib. Jud. Hunedoara, in R.R.D. nr. 2/1988
Dec. nr. 1330/1982, Trib. Supr. Sec. Civ. in R.R.D. nr. 8/1983
Al. Nita, nota la dec. civ. nr. 1799/1956 a Trib. Reg. Bacau, in L.P. nr.
3/1957
V. M. Ciobanu, nota la dec. civ. nr. 342/1992 a Trib. Jud. Bihor in Dreptul
nr. 12/1992
Dec. nr. 1357/1967 a Trib. Supr. col. civ. in R.R.D. nr. 1/1968
Al. Velescu, nota la dec. civ. nr. 844/1957 a Trib. Reg. Bacau, in L.P. nr.
8/1957
I. Les, nota la sent. civ. nr. 4691/1975, Trib. jud. Sibiu, in R.R.D. nr. 6/1978
I. Stoenescu, nota la dec. civ. nr. 3455/1958 Trib Reg. Craiova, col. III, in
L.P. nr. 1/1960
Dec. civ. nr. 1709/1983 Trib jud. Brasor in R.R.D nr. 6/1984
Dec civ nr. 244/1955 Trib Reg Baia Mare in L.P. nr. 5/1955
D. Florescu, nota la dec. civ. nr. 106/1968 a Trib. jud. Satu Mare in R.R.D
nr. 18/1968
A. Sitaru, nota la dec. civ. nr. 173/1972 a Trib. jud. Mehedinti in R.R.D nr.
3/1974