Sunteți pe pagina 1din 6

PREVENIREA INCENDIILOR

1.1Riscul de incendiu
Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezintă probabilitatea
globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interacţiunea proprietăţilor
specifice, materialelor şi substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de ap
rindere, în anumite împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu.
Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac conform
legii şi potrivit reglementarilor specifice
Riscul de incendiu se va stabili şi se va preciza obligatoriu, pe zone, sp
atii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice,
asigurându-se încadrarea în nivelurile de risc sau în categoriile de pericol de
incendiu, corespunzător prevederilor reglementarilor specifice.
Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) şi ridic
at (mare). în situaţiile în care nivelul de risc este asociat cu pericolul de e
xplozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat
(foarte mare).
Se recomanda reducerea pe cat posibil a nivelului riscului de incendiu.
Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari specifi
ce sau în documentaţiile tehnice şi în scenariile de siguranţa la foc este, de r
egula, interzisa, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, când se impune luarea
masurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
1.2Rezistenta, comportarea şi stabilitatea la foc
Rezistenta la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei stru
cturi de a-si păstra pe o durata determinata stabilitatea, etanşeitatea la foc ş
i /sau izolarea termica ceruta şi / sau alta funcţiune specializata, intr-o înce
rcare la foc standardizata.
Rezistenta la foc a elementelor de construcţii care separa sau delimitează
compartimentele de incendiu de alte spaţii ale construcţiilor ori ale instalaţii
lor reprezintă intervalul în care elementele de construcţii îşi epuizează capaci
tatea de rezistenta la foc printr-o încercare standardizata.
Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de construcţii se stabilesc în
unitari de timp (ore şi minute), precizându-se, după caz, daca sunt rezistente,
stabile sau etanşe la foc.
Rezistenta la foc a structurii portante se evaluează pentru ansamblul construcţi
ei sau pentru un compartiment de incendiu.
Compartimentul de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei constr
ucţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spatii, delimitate prin elem
ente de construcţii destinate sa-l izoleze de restul construcţiei, în scopul li
mitării propagării incendiului, pe o durata determinata. Ariile compartimentelor
de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţia,
alcătuirea şi rezistenta la foc a construcţiei.
Compartimentare antifoc se realizează prin elemente de construcţie rezistent
e la foc, verticale si, după caz, orizontale.
Gradul de rezistenta la foc reprezintă capacitatea construcţiei sau a compartim
entului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de rezistenta, de a ră
spunde la incendiu, indiferent de destinaţie.
Gradul de rezistenta la foc se stabileşte în funcţie de nivelurile de rezisten
ta la foc ale principalelor elemente de construcţii componente.
Gradele de rezistenta la foc, în ordinea descrescătoare a siguranţei la foc s
unt: I, II, III, IV şi V.
Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în ansamblu sau a uno
r părţi componente este determinata de contribuţia la foc a elementelor, materia
lelor şi substanţelor combustibile utilizate, în raport cu rezistenta la foc asi
gurata.
Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termic
e şi reprezintă suma energiilor calorice degajate prin arderea completa a tuturo
r elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiul respectiv.
Limita maxima a potenţialului caloric este data de arderea completa, în ca
zul unui incendiu total intr-o construcţie, instalaţie sau compartiment de incen
diu.
Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, p
e timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizator
ilor şi a personalului de intervenţie.
Aprecierea reala a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se p
oate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi
măsurători directe, cat şi prin expertizare.
Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de
incendiu reprezintă caracteristica globala, exprimata în unitari de timp (ore
, minute), intre momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care structura d
e rezistenta respectiva îşi pierde capacitatea portanta şi se prăbuşeşte ca urma
re a acţiunilor şi a efectelor incendiului.
Stabilitatea la foc este determinata de rezistenta şi comportarea la foc şi
este influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agen
ţilor care pot intervenii în caz de incendiu.
Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi instalaţiilor în care s-
au produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte buna, buna, cor
espunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.
1.3 Preîntâmpinarea propagării incendiilor
Construcţiile şi instalaţiile tehnologice independente, grupate sau comasate pot
rivit reglementarilor tehnice, se amplasează la distanţe de siguranţa faţă de v
ecinătăţi sau se compartimentează, astfel încât, în caz de incendiu, să nu pun
ă în pericol alte construcţii, compartimente de incendiu, instalaţii şi vecinătă
ţi.
în cazul executării unor lucrări la construcţiile şi instalaţiile existen
te care nu respecta condiţiile privind distantele de siguranţa la foc normate, s
e vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
La alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor, pe lângă condiţiile referitoar
e la riscul de incendiu, rezistenta, comportarea şi stabilitatea la foc, se are
în vedere şi criteriul de performanta referitor la preîntâmpinarea propagării i
ncendiilor în funcţie de: degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produs
e nocive, propagarea flăcărilor şi a fumului, etanşeitatea la fum şi flăcări şi
rezistenta faţadelor şi acoperişurilor la propagarea focului.
Degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive pe timpul incend
iilor sunt determinate, în principal, de: natura, distribuţia şi cantităţile exi
stente de materiale şi substanţe combustibile, termodegradabile sau nocive, vite
za de ardere, durata incendiului şi alţi factori şi acţiuni .
Condiţiile de siguranţa la foc privind degajările menţionate trebuie să a
sigure menţinerea stabilităţii construcţiei sau a instalaţiei expuse incendiului
, prin limitare şi reducerea cantităţilor de emisii, precum şi evacuarea lor dir
ijata, urmărindu-se reducerea efectelor negative asupra utilizatorilor şi person
alului de intervenţie, precum şi limitarea propagării incendiului.
Evacuarea dirijata din spatiile închise a degajărilor menţionate se reali
zează prin sisteme de ventilare natural-organizata si, după caz, mecanica, utili
zând dispozitive şi instalaţii speciale.
Pe timpul intervenţiilor, daca situaţia impune evacuarea emisiilor de fum,
se pot practica deschideri în unele elemente ale construcţiilor care delimiteaz
ă spatiile respective şi care nu au rol de rezistenta.
Propagarea flăcărilor pe suprafaţa materialelor şi a elementelor combustibile a
le construcţiilor depinde de natura acestora, de modul de alcătuire (dimensiuni,
continuitate, goluri interioare etc.) şi de viteza specifica de propagare a fl
ăcării.
Se recomanda utilizarea acelor materiale şi alcătuiri care au o viteza redu
sa de propagare a flăcărilor şi luarea, după caz, a masurilor pentru întrerupere
a continuităţii elementelor de construcţii, finisajelor sau a materialelor de pr
otecţie (izolare), etanşarea golurilor de trecere şi a străpungerilor sau preved
erea de instalaţii ori de sisteme adecvate de protecţie.
Etanşeitatea la fum şi flăcări reprezintă intervalul în care un element de sep
arare împiedica trecerea fumului şi a flăcărilor dintr-o parte în alta a acestui
a.
Pentru evitarea propagării incendiului, condiţia este ca degajările de fum şi g
aze fierbinţi şi propagarea flăcărilor şi a fumului să fie cat mai reduse, iar e
tanşeitatea la fum şi la flăcări să se menţină pe o durata cat mai mare.
Este obligatorie luare a de măsuri pentru preîntâmpinarea propagării incen
diilor pe faţadele construcţiilor.
1.4 Căi de acces, evacuare şi intervenţie
Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice ca
tegorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi
marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orient
area rapida a forţelor de intervenţie.
Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia
personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat de siguranţa corespu
nzător.
Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive or
i incintele amenajate, trebuie prevăzute cu cai de evacuare a persoanelor, în nu
măr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele
să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplina siguranţa în exterior, la nivelu
l terenului ori al cailor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri spe
cial amenajate.
Cai special destinate evacuării persoanelor, animalelor sau bunurilor se p
revăd atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau când , în mod justific
at, nu port satisface condiţiile normate.
Caile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se marchează cu indica
toare de securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat, conform reglementarilo
r tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.
La proiectarea şi executare cailor de evacuare se interzice prevederea uşilor
care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin regle
mentari tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise p
rin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul inc
endiilor dificultăţi la evacuare (împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliz
iunea cu diverse obiecte, busculada, panica etc.).
Căile de acces, de evacuare şi intervenţie din construcţii şi instalaţii se sep
ara de celelalte spaţii prin elemente de construcţii cu rezistenta şi comportare
la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de siguranţa a cailor respective
pe timpul incendiilor şi se prevăd, după caz, cu instalaţii sau sisteme de evac
uare a fumului şi a gazelor fierbinţi ori de presurizare.
Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor
şi a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incend
iu se adopta soluţii şi măsuriadecvate.
Ascensoarele special destinate pentru intervenţii în caz de incendiu se p
revăd şi se realizează potrivit reglementarilor tehnice, asigurând accesul forţe
lor de intervenţie pe durata stabilita în scenariile de siguranţa la foc.
Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incinte
le agenţilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi intre
localităţi este obligatorie conform reglementarilor tehnice.
în locurile prevăzute trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil
din drumurile publice şi din drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marc
at, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementarilor
tehnice pentru autovehicule de tip greu , asigurând accesul autospecialelor de
intervenţie.
Prevederea şi realizarea platformelor de acces şi de amplasare a autospec
ialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţiile şi instalaţ
iile stabilite prin reglementari tehnice şi scenarii de siguranţa la foc obligat
orii.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de intervenţie la sursele
de alimentare cu apa în caz de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a ace
stor surse în orice anotimp constituie o condiţie de siguranţa la foc.
2) Instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice.
Instalaţiile aferente construcţiilor (electrice, de apa, încălzire, ventilare,
condiţionare, canalizare, paratrăsnet etc.) şi instalaţiile tehnologice se proie
ctează, se executa şi se exploatează potrivit reglementarilor tehnice şi masuril
or specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu
constituie surse de izbucnire a incendiilor şi / sau de propagare a focului.
Instalaţiile prevăzute mai sus trebuie să corespunda destinaţiei, tipului
şi categoriei de importanta a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incen
diu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate
şi să respecte prevederile din normele generale şi specifice de prevenire şi sti
ngere a incendiilor.
Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea s
tricta a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a masurilor de pre
venire şi stingere a incendiilor, stabilite de proiectanţii şi de producătorii
respectivi.
Instalaţiile de ventilare sau condiţionare, precum şi cele de transport pneumat
ic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare
normala, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatura etc.)
să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să
nu faciliteze propagarea incendiului.
Traseele instalaţiilor de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic d
in construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile agl
omerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanta deosebita
vor fi independente şi complet separate de traseele pentru alte spatii.
Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, condiţionare
sau transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chi
mica, pot produce incendii sau explozii.
Construcţiile, instalaţiile de producţie, precum şi zonele din vecinătatea aces
tora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prev
ăd, conform reglementarilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi, d
upă caz, de înăbuşire, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea pr
eîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase precum şi pentru semnalizar
ea situaţiei create.
Instalatii de stingere a incendiilor de natura combustibila

Instalatia de stins incendiul cu jet de apa

Instalaţiile de stins incendiul cu jet de apă acţionează de la distanţă asupra f


ocarelor de incendiu cu jeturi cinetice de apă, având debite cuprinse între (2..
.6) ltr/s. Cu astfel de instalaţii sunt prevăzute toate navele în scopul stinger
ii incendiilor din încăperile de locuit şi serviciu, pe punţi şi platforme desch
ise.
De asemenea, aceste instalaţii se folosesc pentru asigurarea cu apă a instalaţii
lor sprinkler, cu apă pulverizată, generatoare de spumă, pentru răcirea echipame
ntului, stropirea pereţilor, structurii metalice şi instalaţiilor.
Apa care acţionează asupra focarului de incendiu poate provoca formarea de strop
i (cazul produselor petroliere, lacuri bituminoase, grăsimi) care nu se amestecă
cu apa, dar care pot contribui la extinderea incen diului. Acţionând cu jet c
inetic de apă asupra focarului de incendiu, substanţele care se află în stare pu
lverizată (praf de ebonită, plută măcinată, lână, zahăr) pot fi antrenate cu jet
ul de apă, ceea ce face ca stingerea incendiilor cu jeturi cinetice de apă să ai
bă o aplicabilitate limitată.
Cu apă nu se pot stinge incendiile provocate de carbura de calciu, var nestins,
kaliu sau natriu, cu care apa poate intra în reacţie chimică, exotermică, urmată
de formarea, împreună cu aerul, a unor amestecuri explozive ce amplifică incend
iul.
Aceste instalaţii nu au nevoie de păstrarea rezervelor de apă, ele primind agent
ul de lucru de peste bord, cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la tubulat
uri, care deservesc hidranţi cu furtunuri flexibile şi ajutaje manuale ce dirije
ază apa spre focarul de incendiu.
De obicei, debitele de apă necesare instalaţiei sunt asigurate de pompe centrifu
gale monoetajate. Întrucât pompele centrifugale nu sunt autoamorsabile, ele se v
or amplasa mereu sub linia de plutire a navei, pentru amorsarea gravitaţională.
Ca pompe de incendiu pot fi folosite şi pompele sanitare, de balast, drenaj sau
alte pompe care lucrează cu apă sărată, fără reziduuri petroliere şi care au deb
itul şi sarcina necesare funcţionării instalaţiei. Numărul de pompe staţionare,
recomandat de registrele de clasificare navală, este de minim două, iar pentru n
avele cu deplasamente mari, se va monta, obligatoriu, o pompă staţionară de avar
ie.
Amplasarea hidranţilor trebuie să permită racordarea rapidă şi uşoară a furtunur
ilor de incendiu, iar numărul lor trebuie să asigure alimentarea cu cel puţin do
uă jeturi de apă în orice parte a fiecărei încăperi, punţi sau magazii de mărfur
i.
Instalaţia de stins incendiul cu jet de apă aspiră apă de mare prin chesoane spe
cifice (prize de fund), denumite ingston, amplasate la nivelul gurnei navei.
O atenţie deosebită se acordă instalaţiei de stins incendiul cu jet de apă în ca
zul navelor pasager. În acest caz, dimensionarea instalaţiei se realizează în ba
za criteriul de serviciu (care ţine cont de spaţiile de locuit, numărul de pasag
eri şi spaţiile utilitare), precum şi a factorului de compartimentare (care depi
nde de lungimea navei).

Evaluare