P. 1
Fiziologia Si Patologia Cromaticii Dentare - Anca Valceanu

Fiziologia Si Patologia Cromaticii Dentare - Anca Valceanu

|Views: 3,958|Likes:

More info:

Published by: Ciprian-Florin Barsan on Jun 03, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/22/2014

pdf

text

original

Percepţia estetică a culorii dinţilor presupune mai mult decât simpla comparare
a acestora cu mostrele de culoare standardizate din cheile de culori; aceasta deoarece,
aşa după cum am văzut, pe suprafaţa aceluiaşi dinte pot să existe zone cu grade diferite
de saturaţie şi luminozitate, arii opalescente sau fluorescente. Pentru reproducerea
acestor caracteristici individuale medicul trebuie să parcurgă cel puţin două etape
de analiză cromatică, şi anume: analiza cromatică grosieră (sau stabilirea culorii de
bază a dintelui – fig. 6.1) şi analiza cromatică de fineţe (fig. 6.2), cu precizarea
tuturor caracteristicilor (nuanţă, saturaţie, luminozitate, opalescenţă, transluciditate,
fluorescenţă).

48

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

Fig. 6.1. Analiza cromatică grosieră (stabilirea culorii de bază a dintelui)

Fig. 6.2. Analiza cromatică de fineţe (harta cromatică a dintelui)

Acolo unde este posibil, este indicat ca analiza cromatică vizuală să se
completeze cu cea digitală, efectuată cu ajutorul instrumentelor optice de măsură
(colorimetre, spectrofotometre, camere digitale, dispozitive hibride etc.)
Metoda clasică de determinare a culorii dinţilor se bazează pe o analiză vizuală
comparativă între culoarea unei probe standardizate (o mostră din cheia de culori) şi
cea a dintelui. Prin această analiză comparativă putem stabili nuanţa de bază a dintelui
şi chiar gradul de saturaţie şi luminozitate a culorii.
Apariţia şi dezvoltarea materialelor dentare estetice a atras după sine o dinamică
accelerată şi în cazul confecţionării cheilor de culori. Dacă în trecut exista o singură
cheie de culori, şi anume cea utilizată pentru acrilat (considerat la vremea respectivă
un material „fizionomic” – fig. 6.3), astăzi, există o concurenţă acerbă între firmele
producătoare pentru a elabora chei de culori care să răspundă cerinţelor actuale în

Cap. 6. Colorimetria în medicina dentară

49

materie de restaurări dentare estetice; în plus, s-au fabricat şi chei de culori pentru
nuanţele gingivale, iar în momentul de faţă se caută soluţii pentru standardizarea
culorilor în cazul protezelor maxilo-faciale care înlocuiesc porţiuni de piele.

Fig. 6.3. Cheia de culori pentru acrilat

Metoda vizuală de determinare a culorii dinţilor trebuie să se realizeze
în anumite condi
ţii bine determinate:
analiza culorii se face întotdeauna după şedinţa de igienizare (detartraj, periaj
profesional), la interval de câteva zile, în funcţie de statusul parodontal. Cu cât
gradul de inflamaţie gingivală este mai accentuat cu atât riscul unei determinări
incorecte creşte, datorită efectelor de contrast; de aceea, este necesar ca în
momentul determinării culorii parodonţiul marginal să nu prezinte semne de
inflamaţie;

din aceleaşi considerente, se impune îndepărtarea rujului şi a fardului precum
şi acoperirea îmbrăcăminţii pacienţilor cu un câmp într-o culoare acromatică
(de regulă, alb sau gri;
în cazurile pretenţioase, analiza cromatică se va face la începutul zilei de lucru
a medicului, când ochii acestuia nu sunt încă foarte obositi17

, în prezenţa struc-
turilor naturale învecinate şi pe fondul întunecat al cavităţii bucale. Un studiu
clinic efectuat de autori18

a evidenţiat diferenţe semnificative în percepţia
caracteristicilor cromatice ale dinţilor analizaţi în stare naturală, faţă de aceeaşi
dinţi analizaţi în condiţiile prezenţei cauciucului de digă de diferite culori (fig.
6.4). Aceste diferenţe se datorează pe de-o parte efectelor de contrast, iar pe de
altă parte, procesului de deshidratare a structurilor dentare; diferenţele semnalate
la analiza vizuală s-au regăsit şi în cazul determinărilor digitale;

50

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

Fig. 6.4. Caracteristicile cromatice ale dinţilor sunt influenţate
de culoarea de vecin
ătate (a gingiei, a spaţiului întunecat
din interiorul cavit
ăţii bucale, a cauciucului de digă).

alegerea culorii trebuie să se facă atât în lumină naturală (în zilele senine între
orele 10-12 sau 14-16, cât şi în lumină artificială difuză19

(dacă este posibil,
lumină corectată, cu o temperatură corelată culorii apropiată de 5500K – D55).
Atunci când nu există o sursă de lumină corespunzătoare, determinarea se va
face atât în condiţii de iluminare incandescentă, cât şi fluorescentă; nuanţa care
corespunde cel mai bine în toate condiţiile de iluminare (naturale şi artificiale)
este cea mai apropiată de natural;
în încăperile închise, percepţia cromatică poate fi influenţată de culoarea în
care sunt vopsiţi pereţii, de aceea, este bine ca ambianţa să prezinte o culoare
neutră – gri, cu o valoare Munsell 8(1)

;
examinatorul se va poziţiona uşor excentric faţă de pacient, în aşa fel încât din-
tele investigat să se situeze la înălţimea ochilor medicului, iar examinarea se
va face din diferite unghiuri. Distanţa indicată pentru examinare este de 25-33
cm, respectiv distanţa standard la care citim20

;
mostra de culoare (dintele din cheia de culori) trebuie plasată paralel cu dintele
analizat şi dacă este posibil, în acelaşi plan. Mânerul acesteia, mai ales dacă
este metalic, trebuie poziţionat în aşa fel încât să nu interfereze cu structurile
analizate;

durata determinării nu trebuie să depăşească 5 secunde, iar dacă după acest
interval există dubii legate de corectitudinea determinării, aceasta se poate
repeta, însă numai după ce privirea s-a odihnit câteva secunde pe o suprafaţă de

Cap. 6. Colorimetria în medicina dentară

51

culoare albastră (deoarece albastru şi galben sunt culori complementare21

. S-a
demonstrat că acest procedeu ar creşte sensibilitatea ochilor pentru culoarea
galbenă – culoarea predominantă a dinţilor.
Cheile de culori standardizate, în ciuda unor neajunsuri reprezintă, în momentul
de faţă, metoda cea mai frecvent utilizată pentru determinarea culorii dinţilor. De-a
lungul anilor au fost elaborate foarte numeroase chei de culori; în lucrarea de faţă vor
fi descrise doar cele mai utilizate chei ale momentului.
Cheia de culori Vitapan Classical a firmei VITA (fig. 6.5) a fost lansată în
anul 1956, o dată cu realizarea primelor coroane Jacket din ceramică. Acest ghid de
culoare a reprezentat pentru o perioada mare de timp cea mai bună opţiune pentru
determinarea culorii dinţilor; chiar şi astăzi, există numeroşi medici care consideră
cheia Vita ca fiind suficient de bună pentru nevoile lor cotidiene.

Fig. 6.5. Cheia de culori Vitapan Classical, indicată pentru stabilirea
culorii restaur
ărilor polimerice: A. aranjamentul producătorului,
în func
ţie de nuanţă; B. aranjamentul producătorului în funcţie de
luminozitate; C. aranjament alternativ, în func
ţie de diferenţa de
culoare
şi luminozitatea maximă din fiecare grup de mostre.

Cheia este formată din 4 grupe de repere cromatice notate A,B,C,D; fiecăreia
dintre aceste grupe îi corespunde, conform producătorului, o anumită plajă cromatică
(fig. 6.5.A ): (A - maroniu roşcat; B - galben roşcat; C - gri; D - gri roşcat). În cadrul
fiecărei grupe aranjarea mostrelor se bazează pe creşterea progresivă a saturaţiei
culorii; cu cât culoarea este mai saturată, cu atât cifra alăturată literei care simbolizează
grupa este mai mare. Grupa A conţine mostre cu 5 nivele de saturaţie: A1, A2, A3,
A3.5 A4; grupele B şi C conţin câte 4 nivele de saturaţie: B1, B2, B3, B4, respectiv

52

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

C1, C2, C3, C4, iar grupa D, trei nivele: D2, D3, şi D4. În afară de acest aranjament
producătorul mai propune o alternativă de ordonare a mostrelor, în funcţie de
diferenţa de culoare şi luminozitatea lor (de la nuanţa cea mai luminoasă (B1), la
cea mai întunecată (C4) (fig. 6.5.B). O altă modalitate de ordonare a mostrelor ar fi
în funcţie de diferenţa de culoare şi luminozitatea nuanţelor din fiecare grup în parte
(fig. 6.5.C)

Pentru o analiză cromatică cât mai corectă, cu ajutorul cheii Vita Classical,
etapele care trebuie parcurse sunt următoarele: se identifică întâi luminozitatea, apoi
nuanţa şi în final, gradul de saturaţie.
În practică s-a observat că, în comparaţie cu dinţii naturali, cheia Vita Classical
prezintă nuanţe prea puţin saturate şi prea luminoase; corectarea acestui neajuns s-a
realizat o dată cu apariţia cheii de culori Vitapan Lumin Vacuum (fig. 6.6), care
astfel a devenit etalonul cromatic pentru determinarea culorii viitoarelor restaurări
ceramice (în timp ce cheia Vita Classical este recomandată pentru restaurările
polimerice3

.

Fig. 6.6.. Cheia de culori Vitapan Lumin Vacuum,
indicat
ă pentru stabilirea culorii restaurărilor ceramice

Cheia de culori Vitapan 3D Master (VITA) – fig. 6.7 - este formată din 26
de mostre de culoare, corespunzând nuanţelor de dentină distribuite în 5 grupe, în
funcţie de luminozitatea lor (fig. 6.7.A). În interiorul fiecărei grupe, poziţionarea în
sens vertical a specimenelor se face în funcţie de saturaţie, iar în sens orizontal, în
funcţie de nuanţa lor. Primul grup este format din 2 specimene, al 2-lea, al 3-lea şi
al 4-lea conţin fiecare câte 7 specimene, iar al 5-lea este format din 3.

Cap. 6. Colorimetria în medicina dentară

53

Fig. 6.7. Cheie de culori Vitapan 3D Master: A. aranjamentul
standard al mostrelor de culoare; B. nuan
ţe pentru dinţi albiţi

Marcajul mostrelor de culoare prezintă în faţă o cifră (1, 2, 3, 4, 5) care indică
numărul grupei din care face parte şi nivelul de luminozitate – cu cât cifra este mai
mică, cu atât luminozitatea este mai mare. Urmează una din literele M, L sau R
(corespunzând nuanţelor medii – la mijloc (M), nuanţelor verziu – situate la stânga
nuanţei medii (L), respectiv nuanţelor roşietice – situate la dreapta nuanţei medii
(R). Cea de a doua cifră desemnează nivelul de saturaţie (1, 1.5, 2, 2.5,3) – cu cât
valoarea cifrei este mai mare, cu atât nuanţa este mai saturată.
Cheia mai conţine trei nuanţe pentru dinţi albiţi, adăugate ulterior (0M1, 0M2,
şi 0M3 – fig. 6.7.B); ele corespund unei nuanţe medii (M) cu luminozitate foarte
mare (0) şi trei nivele de saturaţie (1, 2, 3).
Faţă de cheia Vitapan Classical, cheia de culori Vitapan 3D Master oferă
posibilitatea unei mai mari precizii în analiza culorii dinţilor; etapele care trebuie
parcurse sunt, în ordine următoarele:
1. se determina luminozitatea dinţilor (aparţine uneia din cele 5 grupe;
2. se alege specimenul M din grupul de luminozitate selectat anterior;
3. se determină nivelul de saturaţie ( pe o scară de la 1 la 3);
4. se identifică nuanţa de bază a dintelui (M,.L, sau R).
Standardizarea cheii Vitapan 3D Master permite determinarea culorii dinţilor
cu o precizie mai mare decât cea obţinută cu cheia Vitapan Classical.
Cheia de culori Chromascop (Ivoclar Vivadent) este divizată în cinci grupe
după criteriul nuanţei (fig. 6.8): grupa 100 – alb, grupa 200 – galben, grupa 300 –

54

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

brun deschis, grupa 400 – gri şi grupa 500 – brun închis. În fiecare grupă mostrele
sunt aranjate în ordinea crescătoare a saturaţiei, reprezentată prin cifre de la 10 la 40
– cu cât saturaţia este mai mare cu atât cifra este mai mare. Astfel, fiecare mostră
este marcată printr-o cifră care reprezintă suma dintre numărul care desemnează
grupa şi cel care indică nivelul de saturaţie al nuanţei (ex.: pentru grupa 100 cele
patru mostre au următoarele marcajele: 110, 120, 130 şi 140). Înaintea acestei cifre,
specimenele prezintă marcaje, după cum urmează: grupa 100 – 01, 1A, 2A, 1C;
grupa 200 – 2B, 1D, 1E, 2C; grupa 300 – 3A, 5B,2E, 3E; grupa 400 – 4A, 6B, 4B,
6C; şi grupa 500 – 6D, 4C, 3C, 4D. În plus, ca şi în cazul cheii Vitapan 3D Master,
cheilor de culori Chromascop li s-a adăugat grupul de nuanţe notate cu 0, pentru
dinţi albiţi. Cheia de culori Chromascop este indicată pentru stabilirea culorii
restaurărilor integral ceramice tip Empress I şi Empress II, dar şi pentru sistemul
Targis/Vectris.

Fig. 6.8. Cheia de culori Chromascop, indicată
pentru stabilirea culorii restaurărilor integral ceramice

Cheia de culori Vintage Halo (Shofu Dental – fig. 6.9) conţine 38 de mostre
de culoare împărţite în trei seturi, în funcţie de gradul de luminozitate al nuanţelor:
primul set „Value Plus” conţine 14 nuanţe cu luminozitate ridicată (fig. 6.9.A), al
doilea set „Standard” cuprinde 16 nuanţe cu luminozitate medie (fig. 6.9.B) şi cel
de-al treilea „Low Value”, 8 mostre cu luminozitate redusă (fig. 6.9.C). Aranjamentul
iniţial al mostrelor de culoare (care se mai mai foloseşte şi astăzi) utilizează, de
asemenea, trei seturi de mostre de culori standardizate: setul „Basic”, „Value Plus”
şi „red Shift”.

Cap. 6. Colorimetria în medicina dentară

55

Fig. 6.9. Cheia de culori Vintage Halo: A setul Value Plus (nuanţe cu luminozitate
crescut
ă), B setul Standard (nuanţe cu luminozitate standard), C setul Low Value
(nuan
ţe cu luminozitate scăzută), D setul Whitening (pentru dinţi albiţi)

Setul Basic este format din 16 mostre de culoare marcate exact la fel cu cele
din cheia de culori Vitapan Classical; în plus mai există 3 culori „de rădăcină” notate
A,B şi C. Culorile sunt aranjate în două grupe, în funcţie de nuanţă, iar în interiorul
grupei, în ordinea saturaţiei lor crescătoare. Setul Value Plus conţine 9 culori marcate
de la VA1 la VB4, care corespund nuanţelor din grupele A, respectiv B, din setul
Basic, dar au o luminozitate mai crescută. Setul Red Schift conţine 10 culori cores-
punzând grupei A din setul Basic şi grupei VA din setul Value Plus, dar au o tentă
mai roşcată. În plus, mai există 3 nuanţe pentru dinţi albiţi, introduse ulterior (W1,
W2,W3), prima având luminozitatea cea mai mare, iar ultima, luminozitatea cea
mai mică (fig. 6.9.D).

În cazul restaurărilor cu materiale compozite, este bine ca identificarea culorii
dinţilor să se facă cu ajutorul cheilor proprii fiecărei truse. În ultimul timp, tot mai
multe firme producătoare de răşini compozite furnizează chei de culori însoţite de
reţete proprii pentru obţinerea nuanţei finale dorite, a restaurării; dintre cele mai
cunoscute răşini compozite prevăzute cu astfel de chei, fac parte Esthet-X (Densply
– fig. 6.10) şi Venus (Heraeus Kulzer – fig. 6.11). În cazul compozitelor firmei 3M
ESPE (Filtek Supreme şi Filtek Supreme XT), deşi, stabilirea culorii dinţilor se face
(conform indicaţiilor producătorului), cu ajutorul cheii Vita Classical, pentru a asigura
o predictabilitate a rezultatului, trusele sunt însoţite de reţete proprii de stratificare a
materialului (fig. 6.12).

56

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

Fig. 6.10. Cele două feţe ale cheii de culori aparţinând
r
ăşinii compozite Esthet-X (Densply)

Fig. 6.11. Cheia de culori a materialului compozit Venus (Heraeus kultzer)

Cap. 6. Colorimetria în medicina dentară

57

Fig. 6.12. Selectorul de nuanţe pentru stratificarea răşinilor
compozite Filek Supreme
şi Filtek Supreme XT (3M ESPE)

Numeroase studii şi-au focalizat atenţia asupra inadvertenţelor care există între
o serie de chei de culori standardizate şi caracteristicile cromatice ale structurilor dure
dentare. Deşi s-au făcut eforturi semnificative pentru eliminarea diferenţelor existente,
metoda clasică de stabilire a culorii dinţilor va fi întotdeauna însoţită de unele erori;
sursa acestor erori o reprezintă:
numărul limitat de mostre conţinute în cheile de culori;
existenţa la nivelul unui singur dinte a trei zone (cervicală, mijlocie şi incizală)
cu proprietăţi cromatice diferite23

- sunt frecvente situaţiile în care, deşi mostra
de culoare este identică cu treimea mijlocie a coroanei dentare, cervical sau/şi
incizal aceasta nu mai corespunde şi apare necesitatea aplicării unor corecţii;
lipsa uniformităţii cromatice între dinţii arcadelor dentare24

;
prezenţa pe suprafeţele dentare a rugozităţilor şi a zonelor strălucitoare (sau a
altor caracterizări) care influenţează în mare măsură percepţia cromatică; din
această cauză, se impune ca, în momentul determinărilor cromatice, ambele
suprafeţe (atât a dintelui cât şi a specimenului din cheia de culori) să prezinte
nivele similare de umiditate25

;
sensibilitatea şi abilitatea fiecărui practician în parte.

Sintetizând cele prezentate, putem afirma că, pentru a realiza o analiză
cromatică corectă prin metoda clasică (vizuală), trebuie să se respecte zece reguli
de bază:

1. mostrele din cheia de culori să fie ordonate de la cele mai luminoase la cele mai
întunecate (dacă este posibil), iar apoi să se împartă în două grupe;

58

FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA CROMATICII DENTARE

2. dintele care urmează să fie analizat trebuie să fie perfect curat iar parodonţiul

sănătos;

3. analiza culorii să se facă la începutul şedinţei de lucru, în condiţii de iluminare
artificială difuză;
4. poziţionarea medicului să se facă în aşa fel încât ohii acestuia să fie la înălţimea
dintelui investigat, iar analiza să se realizeze de-a lungul axului lung a dintelui;
5. specimenul din cheia de culori să se plaseze la acelaşi nivel cu dintele, într-o
poziţie cât mai asemănătoare;
6. dintele nu trebuie analizat mai mult de 5 secunde, după care, privirea se va odihni
pe o suprafaţă colorată în gri;
7. identificarea cât mai rapidă a specimenului de culoare, sau a combinaţiei dintre
două mostre;
8. dacă există diferenţe de textură între dinte şi martorul din cheia de culori, este
indicat ca ambele să fie umezite cu apă;
9. analiza trebuie să stabilească transluciditatea/opacitatea şi strălucirea diferitelor
regiuni de pe suprafaţa dintelui, cât şi caracteristicile de suprafaţă;
10. determinarea trebuie să se facă într-un singur timp fără a încerca să urmărim
neapărat o anumită schemă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->