UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SECŢIA: TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA

TEHNOREDACTARE:
„DVD-ul”

STUDENT: Mihoc Cătălin

ANUL: I

Constanţa
2010

Plan de idei

 Introducere
 ➢ Istoric

 Etimologie

 Capacitate de stocare DVD

➢ Diferențe de scriere, formate DVD

 Tehnologia

➢ DVD-ul de inscripționare și rescriptibil

➢ Înregistrare Dual-layer

➢ DVD-ul Video

➢ DVD-ul Audio

➢ Securitate

➢ Îmbunătățiri și succesiuni

 DVD ca mod de arhivare

 DVD drepturile consumatorului

 Referințe

Introducere

2
 DVD-ul, prescurtarea de la „Digital Versatile Disc” sau „Digital Video Disc”, este un
disc optic care stochează date in format media. El a fost inventat în 1995. Este folosit
îndeosebi pentru a stoca video și date. DVD-urile au aceeasi dimensiune în comparatie cu
CD-urile (compact discs) , dar au capacitatea de stocare pana la de 6 ori mai mare.
Variantele termenului DVD arată deseori felul în care datele sunt stocate pe disc:
DVD-ROM (read only memory) a carui date pot fi doar citite și nu scrise sau editate; DVD-R
și DVD+R (recordable) pe care se pot stoca date o singură dată, și funcționează ca un DVD-
ROM; DVD-RW (re-writable), DVD+RW și DVD-RAM (randome access memory) pe toate
se pot stoca și șterge date de mai multe ori. Lungimea undei laser folosită de un DVD
standard este de 650nm(nanometri)(4); astfel, lumina are o culoare roșie.
Discurile DVD-Video și DVD-Audio se referă la conținutul video și audio formatată și
structurată în mod corespunzător după numele respectiv, video sau audio.

Istoric

În 1993, erau elaborate două formate optice de stocare high-definition. Unul era
MMCD (MultiMedia Compact Disc) numit și CD, garantat de Philips și Sony, și al doilea era
discul de super densitate, Super Density(SD) disc, suportate de către Toshiba, Time Warner,
Matsushita Electric, Hitachi, Mitsubishi Electric, Pioneer, Thomson, și JVC.
Reprezentanți din tabăra SD au apelat la IBM, cerând sfaturi cu referire la sistemul de
fişiere pe care trebuia să-l folosească discul lor, precum şi în căutarea suport pentru formatul
acestora pentru stocarea de date informatice. Un cercetător de la Centrul de Cercetare
Almaden IBM, a primit această cerere şi, de asemenea, a aflat de proiectul de dezvoltare
MMCD. Grijulii în a nu repeta costisitorul „război” al casetei video dintre VHS și Betamax
din anii 1980, au convenit ca să fie format un grup de cercetători din industria informaticii,
incluzând și specialiști de la Apple, Microsoft, Sun, Dell și multe altele. Acest grup a fost
menționat cu numele de Grupul tehnic de lucru (Technical Working Group) sau TWG.
TWG-ul au votat boicotarea ambelor formate cu excepţia cazului în care cele două tabere
convin asupra unui singur format standard.(6) Lou Gerstner, președinte al IBM, a fost recrutat
pentru a aplica presiune asupra directorilor de facţiuni aflate în conflict. În cele din urmă,
companiile informatice au câștigat și au convenit aupra unui singur format numit astăzi DVD.
Grupul tehnic de lucru, de asemenea, a colaborat cu Asociația Tehnologiilor de Stocare
Optică(Optical Storage Technology Association sau OSTA) cu privire la utilizarea și punerea

3
în aplicare a sistemului de fişiere ISO 13346, cunoscută sub numele de Universal Disc Format
(UDF) pentru utilizarea noilor DVD-uri.
Philips și Sony au decis că e în interesul lor cel mai bun de a evita un alt război asupra
ideii de MultiMedia Compact Disc, și au convenit să se unească alături de companiile care
garantează discul Super Density, exceptând opțiunea de dual-layer (dublu stratificat); MMCD
a fost cu o singură faţă şi, opţional, dual-layer; întrucât, SD a fost un singur strat, dar,
opţional, cu două feţe, și modulație EFMPlus. EFMPlus a fost aleasă datorită rezistenţei sale
mari împotriva daunelor discului, cum ar fi zgârieturi și amprente. EFMPlus, creat de Kees
Immin(care, de asemenea, a proiectat EFM), este cu 6% mai puțin eficient decât tehnica de
modulare iniţial folosit de Toshiba, care a dus la o capacitate de 4.7 GB, spre deosebire de
cele 5 GB originale. Rezultatul a fost caietul de sarcini DVD, finalizat în decembrie 1995
pentru player-ul DVD film şi DVD-ROM-ul aplicaţiilor informatice. Formatul DVD Video a
fost introdus prima dată în Japonia îm noiembrie 1996 de către Toshiba, în Statele Unite în
martie 1997 ca un test pentru piață, în Europa în octombrie 1998, și în Australia în februarie
1999. În mai 1997, Consorţiul de DVD, a fost înlocuit cu DVD Forum, care este deschis
tuturor celorlalte companii.(5) Specificaţiile DVD create şi actualizate de DVD Forum sunt
publicate ca aşa-numitele Cărți DVD(exemple: cartea DVD-ROM, cartea DVD-Audio, cartea
DVD-Video, etc.(123)). Unele specificaţii pentru caracteristicile mecanice, fizice şi optice ale
discurilor optice DVD pot fi descărcate gratuit ca standarde disponibile de pe web site-ul ISO.
Există, de asemenea, Alianța DVD + RW , care publică caiete de sarcini DVD competitive,
cum ar fi DVD + R, DVD + R DL, DVD + RW sau DVD + RW DL. Aceste formate DVD
sunt, de asemenea, standarde ISO(8, 9, 10, 11). Unele din caietele de sarcini pentru DVD-uri (de
exemplu, pentru DVD-Video) nu sunt accesibile publicului şi pot fi obţinute doar de la DVD
Format/Logo Licensing Corporation pentru o taxă de 5000 de dolari(12, 13)
. Fiecare abonat
trebuie să semneze un acord de non-dezvăluirea anumitor informaţii, acestea fiind
confidentiale și având drept de proprietate.

Etimologia

4
 Documentele oficiale din caietul de sarcini ale DVD-ului nu au definit niciodată
inițialele DVD. Numele, în ziua de astăzi, variază cu Digital Versatile Disc(14), Digital Video
Disc, și DVD fiind cel mai întâlnit.
DVD a fost iniţial folosit ca un inițialism pentru termenul neoficial digital
videodisk(15). Această ipoteză a fost raportată în 1995, la momentul finalizării caietului de
sarcini, datorită faptului că scrisorile oficial a fost favorabile pentru Digital Versatile Disc
(ca urmare a cererilor de nonvideo)(16). Cu toate acestea, textul comunicatului de presă care
anunţă finalizarea caietului de sarcini se referă la tehnologie cu termenul de „DVD”, fără a
face vreo mențiune la cuvintele a căror inițiale formează termenul.
Un FAQ grup de ştiri scrise de Jim Taylor (o figură proeminentă în industrie) susţine
că patru ani mai târziu, în 1999, DVD Forum a declarat că numele de format este pur şi
simplu de trei litere „DVD” și nu reprezintă nimic.
Site-ul DVD Forum are o secţiune numită „DVD Prime”, în care, răspunsul întrebării,
„Ce înseamnă DVD?” este, „Cuvântul cheie este versatil”. Digital Versatile Disc furnizează
superb stocarea și accesul datelor video și audio toate pe un disc(18).

Capacitatea de stocare DVD

5
 SS=single-side(o singură față), DS= double-side(două fețe), SL=single-layer(un
singur strat), DL=dual-layer(două strate)

Desemnare Fețe Straturi Diametru Capacitate

(cm) (GB) (Gib)
(totale)
DVD-1(21) SS Sl 1 1 8 1.46 1.36
DVD-2 SS DL 1 2 8 2.66 2.47
DVD-3 DS SL 2 2 8 2.92 2.72
DVD-4 DS DL 2 4 8 5.32 4.95
DVD-5 SS SL 1 1 12 4.70 4.38
DVD-9 SS SL 1 2 12 8.54 7.95
DVD-10 DS SL 2 2 12 9.40 8.75
DVD-14(22) DS DL/SL 2 3 12 13.24 12.33
DVD-18 DS DL 2 2 12 17.08 15.90

Tipurile standard ale DVD-ului (de 12 cm diametru, o singură faţă sau omogene faţă-
verso) sunt menţionate de către o brută aproximare a capacității lor în gigaocteţi. În versiunile
proiectului din caietul de sarcini, DVD-5 într-adevăr a avut capacitatea de 5 gigabytes, dar
unii parametrii au fost schimbați mai târziu așa cum arată varianta standard, așa că i s-a
diminuat capacitatea. Celelalte formate, cele de 8 cm și variantele hibride, au dobândit nume
similare numeric cu deviaţie chiar mai mare.
Modelul de 12cm este DVD-ul standard, varianta de 8 cm mai este cunoscută sub
numele de MiniDVD. Acestea au mărimea unui CD standard, respectiv mini-CD. Capacitatea
de suprafață (Mib/cm2) variază de la 6.92 MiB/cm2 la DVD-1 până la 18.0MiB/cm2 la DVD-
18.
Ca şi în cazul hard disk-urilor, în domeniul DVD, noțiunea de gigabyte și simbolul său
GB este folosit de obicei în Sistemul Internațional(i.e., 109, sau 1,000,000,000 bytes). Pentru
distincţie, gibibyte(cu simbolul GiB) este folosit(i.e.,230, sau 1,073,742,824 bytes). Cele mai
multe sisteme de operare au dimensiunea fișierelor în gibibytes, mebibytes, și kibibytes,
etichetat ca gigabytes, megabytes și respectiv kilobytes.

6
 Fiecare sector al DVD-ului conține 2,418 bytes de date, din care 2,048 bytes sunt date
de utilizator. Există o diferenţă mică, în spaţiul de stocare între formatele + si - (cratimă):

Diferenţe de capacitate de scriere, formate DVD

Tipul Sectoare Bytes MB Mib GB Gib

DVD-R SL 2,298,49 4,707,319,80 4,707.320 4,489.250 4.707 4.384
6 8
DVD+R SL 2,295,10 4,700,372,99 4,700.373 4,482.625 4.700 4.378
4 2
DVD-R DL 4,171,71 8,543,666,17 8,543.666 8,147.875 8.544 7.957
2 6
DVD+R DL 4,173,82 8,547,991,55 8,547.992 8,152.000 8.548 7.6961
4 2

7
 Tehnologia

DVD foloseste o undă de lumină laser cu diodă de 650 nm lungime, spre deosebire de
780 nm pentru CD-uri. Acest lucru permite o adâncitură de mai mici dimensiuni, care
urmează să fie gravată pe suprafaţa discului în comparaţie cu CD-urile (0. 0.74 µm pentru
DVD comparativ cu 1.6 µm pentru CD), permițând capacitatea mai mare de stocare a DVD-
ului.
În comparație, Blu-ray, succesorul formatului DVD, folosește o lungime de undă de
450 nm, și un disc dual-layer are o capacitate de stocare de 50GB.
Viteze de scriere pentru DVD unde 1x este echivalent cu 1350kB/s (1,318KiB/s), se
găseau în primele modele media. Modelele mult mai recente, la 18x sau 20x, au de 18 sau 20
de ori viteza respectivă. Să reținem că pentru un CD, 1x înseamnă 150KiB/s (153.6kB/s),
aproximativ de 9 ori mai lent(21).
Viteza driver-ului Rata de date Timp de scriere
(Mbit/s) (MB/s) (MiB/s) SL DL
1x 10.80 1.35 1.29 61 107
2x 21.60 2.70 2.57 31 54
2.4x 25.92 3.24 3.09 25 45
2.6x 28.08 3.51 3.35 23 41
4x 43.20 5.40 5.15 15 27
6x 64.20 8.10 7.72 10 18
8x 86.40 10.80 10.30 8 13
10x 108.00 13.50 12.87 6 11
12x 129.60 16.20 15.45 5 9
16x 172.80 21.60 20.60 4 7
18x 194.40 24.30 23.17 3 6
20x 216.00 27.00 25.75 3 5

8
 22x 237.60 29.70 28.32 3 5
24x 259.20 32.40 30.90 3 4

DVD-ul de inscripționare și rescribtibil

DVD-ul de inscripționare și DVD-ul rescribtibil se referă la formatul de DVD care

poate fi inscrupționat(scris sau „ars”), fiind posibil inscripționarea o singură dată sau de mai
multe ori cu laser, în comparație cu DVD-ROM care sunt produse în masă prin presare.
DVD-ul de inscripționare (DVD recordable) este termenul folosit în general care se referă la
amândouă, pe când DVD-ul rescribtibil (DVD rewritable) se referă doar la acele discuri a
căror date pot fi șterse și rescrise.
Precum CD-R, DVD-urile de inscripționare folosesc vopsele. În funcţie de intensitatea
laserului, proprietățile reflexive ale vopselei pe o zonă anume va determina dacă este vorba de
reprezentarea unui vârf sau reprezentarea unei adâncituri imitându-le pe cele de pe un DVD
presat. Vopseaua dă o culoare distinctă părții de date a unui disc. De asemenea, vopseaua este
motivul datorită căruia redarea nu este garantată. Proprietățile lor reflectorizante nu sunt la fel
de bune ca a le DVD-urilor presate care de obicei au aluminiu ca strat reflectorizant.

Înregistrarea dual-layer

Înregistrarea dual-layer permite discurilor DVD-R și DVD+R să stocheze în mod

semnificativ mai multe date, până la 8.54 gigabytes pe disc, în comparație cu 4.7 gigabytes
pentru un disc cu un singur strat. Pe lângă toate astea, DVD-DL are o viteză mai lentă de
scriere în comparație cu DVD-ul obișnuit și la redarea DVD-ului, o tranziţie uşoară poate fi
sesizată între straturi. DVD-R DL a fost elaborat pentru DVD Forum de către Pionner
Corporation; DVD+R DL a fost elaborat pentru Alianța DVD+RW de către Philips și
Mitzubishi Kagaku Media(MKM)(24). Multe DVD recordere actuale suportă tehnologia dual-
layer, și prețul acum este comparabil cu cel al driver-elor cu un singur strat. Dar viteza de
inscripționare atinsă de discurile dual-layer este cu mult mai mică decât cea a discurilor cu un
singur strat.

9
 DVD-ul video

DVD-ul video este un conținut standard pe DVD media. Acest format a intrat pe piață
prima dată în Japonia în luna noiembrie 1996, în Statele Unite în martie 1997, în Europa în
octombrie 1998 și în Australia în februarie 1999(26). În iulie 2003, închirierile săptămânale de
DVD au început să depășească pe cele de casete VHS, acest fapt reflectând rata de adoptare
tehnologică de pe piața Statelor Unite(5)(27). Astăzi, DVD-ul Video este forma cea mai întâlnită
a înregistrărilor în întrega lume.
Deși suportă multe rezoluții și formate, majoritatea DVD-urilor Video folosesc una
dintre 4:3 sau anamorphic, 16:9 aspect video ratio MPEG-2, stocat la o rezoluție de
720/704x480 sau 720/704X576 la 29.97, 25 sau 23.976 cadre pe secundă. Audio este stocat
de obicei folosind formatele Dolby Digital(AC-3) sau Digital Theater System(DTS), cuprinse
de la format 16-bits/48kHz la 24-bits/96 kHZ cu monaural la 6.1-canal de prezentare
„Surround Sound” , și/sau MPEG-1Layer 2 și/sau LPCM Stereophonic. Deși specificațiile
cerute pentru video și audio variază după zona globală și sistemul de televiziune, multe DVD
player-e suportă toate formatele posibile. DVD-ul Video susţine, de asemenea caracteristici
cum ar fi meniurile, subtitrări selectabile, aparat de fotografiat unghiuri multiple, şi mai multe
înregistrări audio.

DVD-ul Audio

DVD-ul audio este formatul prin care se redă un conținut de înaltă fidelitate pe un
DVD. Acesta ofere multe opțiuni de canale configurate(de la mono la 5.1 surround ) la
diferite frecvenţe de prelevare a probelor(până la 24-bits/192kHz comparativ cu 16-
bits/44.1kHz a CDDA-ului). În comparație cu un format CD, capacitatea mult mai mare a
DVD-ului permite includerea de muzică considerabil mai multă(cu privire la totalul timpului
de rulare şi numărul de cântece) și/sau calitatea audio mult mai înaltă.

10
 În ciuda specificațiilor tehnice superioare ale DVD-ului Audio, există dezbateri dacă
accesorile de audio rezultate se disting în moduri de ascultare tipice. DVD-ul Audio în prezent
formează o piaţă de nişă, probabil datorită războiului asupra formatului cu rivalul standard
SACD pe care la evitat DVD-ul Video.

Securitate

DVD-urile Audio au adoptat un mecanism Digital rights management (DRM), numit

Content Protection for Prerecorded Media (CPPM), elaborat de grupul 4C(IBM, Intel,
Matsushita, și Toshiba).
Deși CPPM a fost considerat ca fiind mai greu de spart decât CSS-ul Dvd-ului Video,
el a fost spart în cele din urmă în 2007 prin lansarea instrumentului dvdcpxm. Eliberarea
ulterioară a bibliotecii libdvdcpxm(care se bazează pe dvdcpxm) a permis dezvoltarea player-
elor DVD-ului Audio și software de spargeri, precum DVD-Audio Explorer. Ca rezultat
reproducerea DVD-urilor Audio este posibilă cu o ușurință relativă, aproape ca a DVD-urilor
Video.

Îmbunătăţiri şi succesiune

În 2006, un nou format numit disc Blue-ray(Blue-ray Disc sau BD) proiectat de Sony,
Philips, și Panasonic, a fost lansat ca un cuccesor al DVD-ului. Un alt format, HD DVD, a
cocurat cu acest format fără să aibă succes în așa numitul „format war 2006-08”. Un Disc
Blue-ray dual-layer poate stoca 50GB.(29)(30)
Totuși, față de schimbările de format precedente(i.e.de la bandă audio la compact disc,
de la VHS bandă video la DVD), nu sunt indicații imediate care să arate ca producția DVD-
ului standard va dispărea treptat, el încă dominând cu vânzări de aproximativ 87% din totalul
vânzărilor video și aproximativ un miliard de player-e vândute în întrega lume. De fapt
analiștii spun că DVD-ul va râmâne dominant cel puțin încă 5 ani, tehnologia Blue-ray fiind
în faza incipită,viteza de inscripționarea și de citirea fiind relativ lentă și faptul că hardware-ul
necesar este costisitor și greu accesibil(5)(31).
Inițial, clienții adoptau cu greu greu discuri Blue-ray. În 2009, 85% din magazine
vindeau discuri Blue-ray. Pentru a beneficia de avantajele unui disc Blue-ray, mai erau

11
necesare și televizor high-definition având conexiunile adecvate. Unii analiști sugerează că
cel mai mare obstacol în a înlocui DVD-ul este reprezentat de masa de consumatori care sunt
satisfăcuți de performanțele DVD-ului.(32) DVD-ul a avut succes deoarece a oferit o
convingătoare alternativă VHS-ului. În plus, player-ele Blue-ray sunt concepute în așa fel
încât să permită vechilor DVD-uri să fie redate forma de redare fiind identic din punct de
vedere fizic; acest fapt e diferit față de schimbarea de la vinyl la CD și de la bandă la
DVD,ceea ce a dus la o schimbare radicală în mod fizic.
Această situație poate fi comparată cel mai bine prin schimbarea de la 78 rpm ale
înregistrărilor Shellac la 45 rpm și 33⅓ rpm ale inregistrărilor de vinyl; deoarece modl sau
mai bine spus tehnologia era foarte apropiată de ce precedentă, fonograful a continuat să fie
folosească și din cele de 78 rpm pentru decenii dearândul din momentul în care a fost
înlocuit. Producătorii au anunțat că vor produce DVD-uri standard multă vreme chiar și după
2009, și formatul acesta rămâne cel mai preferat pentru lansarea fimelor și programelor
televizate mai vechi, unele filme precum Star Trek: The Original Series având nevoi de
reeditare și adăugarea unor elemente pentru a recepționa unele efecte speciale în HD.
Discul Holografic Versatil (Holographic Versatile Disc sau HVD) este o tehnologie
optică de disc care va putea stoca cândva până la 3.9 terabytes(TB) de informații, chiar dacă
maximul este de 500GB. Se foloseşte o tehnică cunoscută sub numele de holografie colineară.
DVD-ul 5D, fiind elaborat la Swinburne University of Technology în Melbourne,
Australia, folosește un sistem de multilasere pentru a codifica datele pe straturi multiple.
Capacitatea discului este estimată de a fi până la 10 terabytes, și tehnologia poate fi gata
pentru comercializare în 10 ani.(34)

12
 DVD ca mod de arhivă

Există două considerente pentru un mod de arhivare: căderea în desuetudine şi

durabilitate. În cazul în care nu există nici un dispozitiv care să-l poată citi, acesta este depăşit
și datele sunt pierdute. Durabilitatea unui DVD-lui este măsurată prin cât de mult timp datele
pot fi citite de pe disc, presupunând că există aparate compatibile care să-l poată citi: adică cât
de mult timp pe disc pot fi stocate datele până când acestea sunt pierdute. Cinci factori
afectează durabilitatea: metoda de etanşare, stratul reflectorizant, modul de aplicare a vopselei
reflectorizante, unde a fost produs, și felul în care discul este depozitat.(35)
În conformitate cu spusele Asociației Tehnologiei de Depozitare Optică (Optical
Storage Technology Association sau OSTA) „Producătorii susțin că durata de viaţă variază
între 30 - 100 de ani pentrun discurile DVD, DVD-R și DVD+R și până la 30 de ani pentru
DVD-RW, DVD+RW și DVD-RAM,”(36) deși producătorii pretind că un DVD care folosește
foiță de aur de 24 de karate are o durată de viață de până la 300 de ani. (37) Din mai multe
procese de fabricaţie convenţionale, TAIYO YUDEN este frecvent recomandat pentru
durabilitate.
Cifrele citate mai sus sunt speranţa medie de viaţă a unui disc, cu toate astea, puțini le
folosesc cu scopul de a arhiva date. Scopul arhivării este de a depozita informații și, la fel de
important, de a fi capabili să recuperăm datele respective după o perioadă de timp. Un rezultat
ar putea fi că, după un timp de stocare egal cu durata de viaţă medie a echipamentului necesar
citirii discului, jumătate din elementele arhivate sunt, prin definiţie, ilizibile. Prin urmare,
toate formatele ar trebui să aibă o viaţă "de arhivă" publicată. Acesta este timpul după care
informaţiile pot fi recuperate de la o singură copie a formatului cu o probabilitate specificată.

13
 DVD drepturile consumatorului

DVD-urile care au înregistrate pe ele filme sau conținuturi din emisiunile televizate
sunt supuse drepturilor de autor. Creșterea pirateriei și a filesharing-ului au determinat
posesorii de drepturilor de autor sa afișeze pe ambalajul DVD-ului sau pe ecran atunci când
sunt redate, anunțuri în care ii previne pe clienți în cazul folosirii ilegale a DVD-ului
respectiv.
În general, comercianții de DVD-uri preînregistrate, nu au voie să comercializeze
asemenea DVD-uri atât timp cât conținutul de pe ele nu îi aparține Modalităţi de închiriere şi
de împrumut diferă mai mult de zona geografică. În Statele Unite, dreptul de închiriere sau de
împrumut a DVD-urilor cumpărate, este protejat de „first-sale doctrine” o lege sub Actul
Dreptului de Autor din 1976(Copyright Act of 1976). În Europa, drepturile de închiriere sau
de împrumut sunt mai stricte, deoarece sub Directiva Europeană din 1992, cei care dețin
drepturile de autor au puterea de a restricționa închirierea comerială sau împrumutul public al
DVD-urilor

14
 Referințe

1. DVD FLLC (2009-02) DVD Book Construction - list of all available DVD Books,
Accesat pe2009-07-24
2. DVD FLLC DVD Format Book - History of Supplements for DVD Books, Accesat
pe2009-07-24
3. MPEG.org, DVD Books overview, Accesat pe2009-07-24
4. "Build Your Skills: A comparison between DVD and CD-ROM
5. "E-commerce and Video Distribution: DVD and Blu-ray".
6. Johnson, Lawrence B. (September 7, 1997). "For the DVD, Disney Magic May Be the
Key". The New York Times. Retrieved 2009-05-25.
7. ISO ISO Freely Available Standards, Accesat pe2009-07-24
8. ISO ISO/IEC 17344:2009, Data interchange on 120 mm and 80 mm optical disc using
+R format -- Capacity: 4,7 Gbytes and 1,46 Gbytes per side (recording speed up to
16X), Accesat pe2009-07-26
9. ISO ISO/IEC 25434:2008, Data interchange on 120 mm and 80 mm optical disc using
+R DL format -- Capacity: 8,55 Gbytes and 2,66 Gbytes per side (recording speed up
to 16X), Accesat pe2009-07-26
10. ISO ISO/IEC 17341:2009, Data interchange on 120 mm and 80 mm optical disc using
+RW format -- Capacity: 4,7 Gbytes and 1,46 Gbytes per side (recording speed up to
4X), Accesat pe2009-07-26
11. ISO ISO/IEC 26925:2009, Data interchange on 120 mm and 80 mm optical disc using
+RW HS format -- Capacity: 4,7 Gbytes and 1,46 Gbytes per side (recording speed
8X), Accesat pe2009-07-26
12. DVD FLLC (2009) DVD Format Book, Accesat pe2009-08-14
13. DVD FLLC (2009) How To Obtain DVD Format/Logo License (2005-2009), Accesat
pe2009-08-14
14. DVD Primer at DVDForum.org
15. "A Battle for Influence Over Insatiable Disks". The New York Times. 1995-01-11.
Retrieved 2007-04-09.
16. "DVD designers go with AC-3 Final specs for 'digital versatile disc'...". 1995-12-11.
Retrieved 2007-04-16.

15
17. "DVD FAQ". DVD Demystified. 2006-09-12.
18. "DVD Primer". DVD Forum. 2004-11-14. Retrieved 2008-01-23
19. "DVD Book A: Physical parameters". Mpeg.org. Retrieved 2009-08-22.
20. Cinram: DVD in Detail[dead link]
21. Jim Taylor. "DVD Demystifed FAQ". Dvddemystified.com. Retrieved 2009-08-22.
22. "DVD-14". AfterDawn Ltd.. Retrieved 2007-02-06.
23. The write time is wildly optimistic for higher (>4x) write speeds, due to being
calculated from the maximum drive write speed instead of the average drive write
speed.
24. Robert DeMoulin. "Understanding Dual Layer DVD Recording". BurnWorld.com.
Retrieved 2007-07-06.
25. "DVD players benchmark". hometheaterhifi.com. Retrieved 2008-04-01.
26. "Discount stores are a video lover's channel of choice". Discount Store News (via
findarticles.com). 1998-08-10. Retrieved 2008-03-06.
27. Bakalis, Anna (2003-06-20). "It's unreel: DVD rentals overtake videocassettes".
Washington Times.
28. "DVD-Audio ripper". Retrieved 2008-04-09.
29. "What is Blu-ray Disc?". Sony. Retrieved 2008-11-25.
30. "DVD FAQ: 3.13 - What about the new HD formats?". 2008-09-21. Retrieved 2008-
11-25.
31. "High-Definition Sales Far Behind Standard DVD's First Two Years".
Movieweb.com. 2008-02-20. Retrieved 2009-08-22.
32. Gates And Ballmer On "Making The Transition". BusinessWeek. 2004-04-19.
Retrieved 2009-08-22.
33. "Kirk/Spock STAR TREK To Get All-New HD Spaceships". Aintitcool.com.
Retrieved 2009-08-22
34. "'5D' storage could hold 2,000 times more than 1 DVD". CBC News. Canadian
Broadcasting Corporation. 2009-05-22. Retrieved 2009-05-29
35. "How To Choose CD/DVD Archival Media". 2006-10-30. Retrieved 2009-03-14.
36. "How long will data recorded on writable DVD discs remain readable?". Retrieved
2009-03-14.
37. "New Gold KODAK CD and DVD Promise a 80 to 300 Years of Lifetime". 2006-04-
18. Retrieved 2009-03-14.
38. Tradus de pe http://en.wikipedia.org/wiki/DVD accesat pe 2010-01-04 la ora 15:32

16