Este mereu ceva...din pacate nu stim ce, care ne desparte.

Este acel ceva pe care

toti il simt la un moment dat...e ca atunci cand stii ca daca mai faci un pas v
ei cadea si vei murii dar nu iti pasa desi sti asta...
Ce s-a intamplat cu noi?
De ce nu mai "vrem"? de ce?
Ce ne-a despatit?Unde am gresit amandoi,unde?
E trist sa vezi ca totul "cade" fara macar sa poti face ceva...
Te-ai ghemuit doar in fotoliu si ai inceput sa plangi,fara ca macar sa faci ceva
pentu ca nu stiai ce.Simti ca totul iti scapa printre degete da nu stii ce sa f
aci...
Nu e prima oara insa cand ti se intampla asta si totusi mereu e la fel,la fel de
trist...
Poate asta uram cel mai mult la oameni:ca sunt slabi,ca nu pot infrunta totul fa
ra ca macar sa nu simta gustul ala amar al pierderi...
Te pierd...imi scapi printe degete si nu nu stiu ce sa fac.Situatia ma depaseste
.
Ai lasat tot de la tine,ai facut mereu tot ce am vrut eu doar "ca sa fie bine" s
i nu a fost,unde s-a gresit,unde?
Implor,ceva,orice sa-mi spuna unde am gresit si nu gasesc nimic,nu vad,nu pot sa
imi amintesc locul unde am ales sa nu "mai fie bine" intre noi...
Sincer nu imi vad viata fara el,dar stiu ca orice ar fii voi supravietui pentru
ca e o "conventie",de fapt nu stiu ce e dar stiu ca pamantul asta ma legat de el
pentru eternita,vrea ceva de la mine petru asta nu pot "pleca acum"...
Acum sunt doar pierduata...nu ma regasesc nici unde...
Clujul mi-a devenit strain cu mult timp in urma, casa mea imi e la fel de strain
a precum imi simt iubirea fata de partinti mei...
Nu mai am nimic...am pierdut totul undeva si nu am reusit sa regasesc macar puti
n din tot ce am avut...
e ca si cum as fi iesit din corpul meu si traiesc in exteriorul lui si totusi in
mine.
Oglinda nu ma mai face sa ma recunosc ma intreb de fiecare data cand ma privesc
daca straina aia sunt chiar eu...
Mi-am pierdut identitatea,adevarata mea identitate,iar ce am acum nu este nimic
e ca atunci cand cazi in uitare, totul iti pare la fel,nu mai stii cum si cand t
rec zilele dar nici macar nu iti pasa lasi totul prada unei uitari ce nu are mil
a de nimeni si de nimic,ea doar uita isi face treaba...
Fiecare avem ceva de facut in lumea asta,nu?
Unde s-a uitat tot?
Unde s-a incercat o reamintire,dar s-a esuat?unde?
Fericirea e cea mai frumoasa iluzie!
Nimeni nu e fericit,daca ar fi lumea asta nu ar mai existata.Fericirea ar fi un
dar "prea greu" pentru oameni pentru ca nu am stii ce sa facem cu ea...
De ce sa ai un lucru pe care sa nu il poti controla?
Lucrurile pe care nu le putem controla trebuie sa le indepartam din tot ce sunte
m pentru ca pot fi periculoase...
Lumea e periculoasa pentu ca nu poate fi controlata, controlul sau fiind doar pa
rtial...cand incepe sa controleze este trimisa in uitare exact ca toate lucruril
e din univers...
Eu cred insa ca m-am transpus singura in uitare ca sa evit ceva.Dar ce sa evit?
Oricum lumea asta te pune in contact cu toate lucrurile bune si rele pe care le
are in ea.
Mi-as fi dorit sa fi ales eu daca sa traiesc sau nu, pentru ca viata m-ia inchis
toate portie,dar atunci nu aveam sa stiu ca se v-a intampla asta.
Naivitate tind sa cred ca e un "pacat" pentru ca toti profita de ea...
Naivitatea mea ma va duce intro zi la pieire dar nu imi pasa asa e viata te pune
sa iti alegi intre un "da" si un "nu".Pana acum am ales doar "da" acum cred ca
o sa aleg un "nu" categoric.
CE ROST ARE SA TRAIESTI INTRO LUME CARE NU TE VREA?
...stiu ca am sa plec si nici macar nu-si v-a da seama.
Am vazut in ochi lui o parere de rau aseara: i-a parut rau ,cred ca , pentru pri
ma oara de cand ne stim,de cand ne-am cunoscut,iar cand l-am intrebat a negat,du
pa cum era evident,dar am simtit nesiguranta aia care m-ia inghetat sufletul, in
vocea lui...
Despartirea mi se pare asa de aproape...
E ca un vis frumos de unde cazi intrun cosmar ce nu se termina niciodata.
M-am agatat de el cu amandoua mainile de prima data crezand ca ma va ajuta sa ra
man in lumea asta dar cred ca m-am inselat...
Imi simpt plecare din lumea asta asa de vie in suflet incat am impresia ca pana
maine nu o sa mai fiu.
Totusi as vrea un lucru s-o intreb pe mama,ca tata oricum se va acomoda mai usor
,daca m-ar ierta vrodata pentru ca am ales sa fac ceea ce imi doream m-ai mult?
Sunt convinsa ca va spune "da" pentru ca nu va stii,daca ar stii nu m-ar ierta n
iciodata...
Dar daca nu voi mai fi in viatza, ar putea sa nu ierte un mort?

Hotel Ambasador,
Bucuresti, 04.07.2009